Puterea iubirii

            Nu cred că e persoană care să nu îşi dorească să iubească sau să fie iubit. Dacă ţi-ar cere cineva definiţia iubirii, tu ce i-ai răspunde? Poate ai spune că e un sentiment puternic, cea mai intensă trăire pe care o cunoaşte şi o experimentează omul în viaţă, poate ai încerca să dai o definiţie filozofică... sau ai interpreta iubirea în propriul tău stil.

Vorba multă...

                Cheful şi timpul de a scrie s-au diminuat foarte mult în ultima vreme. Îmi vin în minte anumite idei, nu le notez, iar până ajung la calculator le uit.
Nici măcar nu ştiu la ce să învăţ mai întâi. La mate, la română, la biologie, la engleză... sau biletele de la atestat?! Sau să învăţ pentru orice facultate care îmi trece prin minte şi care se mulează cât de cât pe aptitudinile mele? Nici să nu aud de Academie... eu am avut febră musculară o săptămână după doar o oră de sport. Luni am iar sportul, dar mă gândesc că febra asta e ca varicela (de exemplu). Ai făcut-o o dată, nu o mai faci şi a doua oară. Desigur că nu e aşa, dar făcând regulat sport (adică în fiecare luni) mă aştept să nu mai sufăr şi să merg ca o păpuşă teleghidată.

Mi-ai spus odată...*

               Mi-ai spus odată că dacă văd pe cer un avion, cineva mă iubeşte. Azi am văzut trei...
Azi mi-am notat o idee pe palmă, dar a început să plouă, iar scrisul mi s-a şters.
Azi mi-am zis că mă voi schimba, că voi fi indiferentă. Dar mi-am demonstrat că spun prostii atunci când am văzut doi tineri.

Cromatica sufletului meu*

                Sufletul meu la început a fost incolor, dar apoi a început să se schimbe... să capete diverse culori.
                Uneori sufletul meu capătă nuanţe de roşu ce simbolizează pasiunea, căldura şi focul din inima mea... Uneori e roşu pal, alteori e roşu sângeriu. Dar aş vrea să fie mereu roşu sângeriu, să iubesc cu toată fiinţa şi să fiu iubită. Inima să-mi bată cu putere, iar emoţiile să-mi facă trupul să vibreze...

Alegerea e dificilă

                       Toţi profesorii ne spun să mergem acolo unde ne dorim, dar ei nu i-au în calcul şi faptul că pentru a intra acolo unde ne dorim... trebuie să ştim anumite lucruri. Ok, oricine cred că are "darul" de a încuraja pe cei din jur... dar hai să gândim cu cap. De ce să încurajez eu un elev să meargă la facultatea X, când elevu' respectiv nu numai că nu excelează la materiile la care se dă admitere şi la ceea ce urmează să se facă în facultate... ci el chiar nu ştie mai nimic din materia, respectiv materiile, acelea. "Că am avut un elev în anii trecuţi, era slab... vai de mama lui, abia trecea clasa, iar acum aproape (?) a terminat medicina veterinară." Hai nu zău?! Da' poate copilu' ăla a avut ceva "sprijin financiar". Cel mai mult îmi plac profii care ne zic verde în faţă: "Ce dracu să cauţi tu acolo?". Şi pe bună dreptate...

Ceva scurt de sâmbătă

                Ştiam că mă aşteaptă "vremuri grele" (vremuri grele = adică nu mă mai ating de calculator pentru că am foarte mult de învăţat), dar nu mă aşteptam să mă apuce un chef nebun de a învăţa chiar din prima săptămână. Sper să mă ţină acest chef... şi chiar trebuie la opt ore de matematică pe săptămână... Bac-ul mă sperie, denumirea de "atestat la informatică" mi se pare bombastică, dar în acelaşi timp mă încântă... iar banchetul de absolvire mă cam dezgustă. Nu aş mai dori ca anii de liceu să se mai întoarcă. Nu s-a întâmplat şi sigur nu se va întâmpla nimic care să mă facă să regret că anii ăştia nu se vor mai întoarce. Unii colegi nu mă fac să-mi doresc asta, nici profesorii, nici matematica...

Scenariu pentru dragoste *

                  O clipă de amor, un moment de tandreţe, o îmbrăţişare caldă şi un sărut dulce...
Parfumul dulce al trandafirilor să-mi răsfeţe simţurile, iar draperia să fluture în bătăile uşoare ale vântului... să mă descânţi cu buzele şi mâinile tale. Cu glas dulce să îmi şopteşti cât de dor ţi-a fost de mine, cât de mult îţi place să mă atingi şi să mă săruţi.

Aş prinde soarele...*

                     Aş prinde soarele într-un năvod şi l-aş pune într-un borcan plin cu apă de mare, câteva alge şi stele mici. Aş îndesa acolo şi câteva visuri, câteva rânduri scrise în grabă pe o bucată de hârtie şi o lacrimă de bucurie.
                     M-aş urca în vârful unui fir de iarbă pentru a vedea lumea de sus, apoi aş căuta un fluture frumos colorat pentru a mă duce la capătul curcubeului, mă voi urca tocmai sus pentru a mă da apoi ca pe un tobogan, aşa cum fac mai toţi copiii mici.

Şi uneori...

                 Uneori e uşor să scrii, scrii cu drag... dar alteori simţi că deşi ai multe de spus, nu poţi. Te închizi în globul tău de sticlă şi stai acolo aşteptând ca timpul să treacă, iar totul să fie frumos atunci când vei ieşi.                      Dacă ţi-ai imaginat vreodată că lucrurile vor ieşi mereu aşa cum ţi-ai plănuit, să ştii că ai o imaginaţie bogată... De-asta am încetat să îmi mai fac planuri. Am încetat să mai spun şi altora ceea ce vreau să fac pentru că mi-am demonstrat chiar şi mie că atunci când spun nu mi se mai întâmplă.

Scrisoare cu dragoste

"Dragul meu,

                    Ştii momentul ăla în care vezi pe cineva drag şi te panichezi? Da, am experimentat momentul ăla. Atunci aş fi rămas acolo, poate m-aş fi ghemuit pe asfalt... sau aş fi plecat alergând, aşa cum fac persoanele fără curaj. Dar nu am făcut decât să te strâng în braţe. Sper că ai observat că nu am mai plâns, asta însemnând că sunt mai curajoasă.
                   Îmi place să fiu mângâiată, sărutată, ţinută în braţe. Îmi plac toate astea la nebunie. Dar ştii de ce îmi plac toate astea atât de mult? Pentru că vin din partea ta, din partea unei persoane speciale.

Copil = Drac manipulator

                        Mie îmi plac copiii cuminţi, frumoşi, care nu ţipă ca nişte animale scăpate din junglă, care se joacă frumos, care te ascultă...
                        În fiecare an când mă duc să-mi cumpăr diverse pentru şcoală de prin hipermarket-uri, trebuie să dau peste copiii care-şi doresc tot felul de chestii.
Ieri o fetiţă îi spunea mamei sale: "Eu vleau ascuţitoale lllooozzz... cu polcusor... Looozzz vleau să fie!!!"
Şi mă uitam siderată la acel... ghemotoc de copil şi la mă-sa, desigur... Eu dacă eram mă-sa, întâi îi trăgeam una peste bot pentru că urla că vrea "polcusor loz", apoi îi ţineam un discurs despre: "Comportamentul civilizat al unui copil de până în 5 ani într-un magazin", asta dacă nu îi făcusem instructajul de acasă.
Altă fetiţă, de data asta cu bunica... asta nu avea mai mult de 4 ani: "Eu vleau si o giucălie. Eu nu pec de aici fălă giucălie. Nuuu!" şi a început să plângă.

Încrederea în sine

                    La un moment dat, tot ne vom spune că: "celălalt e mai bun" decât noi.
Problema se amplifică atunci când eşti fată şi eşti mai sensibilă. De ce? Pentru că: "cealaltă e mai frumoasă decât mine", "cealaltă e mai slabă decât mine", "cealaltă e mai bună decât mine", "cealaltă are sânii mai mari", iar exemplele pot continua. Hai, să ridice mâna cineva care nu a spus asta niciodată. Eu nu o voi ridica...

Cea mai bună zi*

                    Degetele să desfacă cu răbdare funda, iar mâinile să dezvelească cu grijă ambalajul pentru a ajunge la conţinut. Rapid şi lacom, şi poate puţin dur.

                   Nu ţi-aş mai fi dat drumul la mână şi ţi-aş fi ascultat bătăile inimii la nesfârşit, dar acum eşti prea departe să mă mai auzi... sau să mă mai vezi. Ţi-aş lăsa urme de buze pe umărul tău, dar acum e prea târziu.

Sărutul*

                 Îl strânse în braţe în timp ce inima ei bătea cu putere, iar emoţiile o inundau. Mâna lui o atinse pe a ei, zâmbi, apoi păşiră împreună pe aleile cufundate în penumbră ale oraşului. Ştia că e în siguranţă alături de el, iar un sentiment de fericire amestecat cu bucurie îi făcea inima să-i bată cu putere şi nu o lăsa să-i dispară zâmbetul de pe buze.

Fotografii

Cum să ţi se împlinească o dorinţă*

                 "Fie că îţi scrii dorinţa pe o hârtie pe care te decizi apoi să o bagi într-un plic simplu sau colorat,  plic pe care îl aşezi pe creanga unui copac pentru a o lua Dumnezeu şi a-ţi îndeplini dorinţa, fie că te decizi doar să-ţi doreşti şi să speri... fie că te aştepţi ca totul să ţi se întâmple fără să faci vreun sacrificiu... pentru ca dorinţele să-ţi fie îndeplinite trebuie să urmezi anumite reguli.

Specimenul fără buletin

                A fost odată o zi plictisitoare... că de nu ar fi fost nu aş mai fi avut ce povesti. Şi cum mă plictiseam eu singură şi uitată de lume (nu e chiar o dramă să fii uitat de lume), am început să dau click pe anumite bloguri, ajungând pe blogurile unor copile. Măh, eu ştiu că  la ai mei 18 ani nu arăt ca şi având mai mult de 15, dar totuşi există o oarecare diferenţă între mine şi anumite fiinţe care la 10-12 ani abundă de inspiraţie şi trăiesc drame duse la extrem...
               Ştiu şi eu că nu ar trebui să le acord atâta atenţie unor nevertebrate care la ăia 12 ani (maxim) ascultă hard rock şi înjură Facebook-ul şi Ask.fm (deşi au cont pe acele site-uri, dar şşhhh! şi nu că aş avea ceva cu muzica lor... dar cred că în playlist-ul lor pe primul loc e Andra). Sinceră să fiu, şi eu am cont de Facebook (ce să-i faci, te prinde), dar pe mine a început să mă amuze fotografiile anumitor "frumuseţi orbitoare" şi e o chestie care mă relaxează, deci e plăcut, dar în ceea ce le priveşte pe ele... pun pariu pe tasta mea space că au contul plin de băieţi coreeni, flori, mesaje de tăiat venele şi alte asemenea.