Din categoria: Nu fi un jurnalist PROST

De când am terminat facultatea și până acum, se fac vreo trei ani, multă lume m-a întrebat de ce nu am ajuns să scriu pe la vreun ziar sau măcar să prezint vreo știre la TV (că aparent la atât se rezumă specializarea Jurnalism, în mintea unora).
Și mereu răspunsul este același: nu mă regăsesc în presa din România, nu-mi văd locul într-o redacție ce poate este condusă după cum bate vântul politicii, nu mă văd scriind nici despre toate vedetele de carton din România. Și atunci vine următoarea întrebare: păi și atunci de ce ai mai făcut Jurnalismul?
Sincer, până să intru la facultate chiar credeam că a fi jurnalist nu înseamnă a fi înjurat de politicieni, a te milogi să ți se ofere informații, a fi jignit pe stradă pentru că ai scris o informație ce l-a deranjat pe X (X fiind o personalitate), despre alergare după senzațional, despre alegerea unui titlu pompos doar pentru a atrage click-uri, despre articole prost scrise. Speram să ajung o jurnalistă de investigații... speram, asta până m-am răzgândit, tocmai din cauza nivelului la care a ajuns presa din România.

Sunt multe lucruri de povestit despre ceea ce este mass-media în România și ce ar trebui să fie, de fapt. Despre manipulare, despre informații ce nu sunt verificate, dar se transmit populației, despre informații seci, fără rost... Și aici voiam să ajung.

Scrisul ca terapie

 Dragă Tu,

Voiam să-ți scriu pentru că scrisul este tot ceea ce mi-a mai rămas frumos pe lumea asta. Este singura terapie pe care o mai accept în perioada asta și cred că, pe alocuri, este mai utila decât un psiholog.
Simțeam nevoia de a scrie ceva, orice. Nu are importanță că este o rețetă de prăjituri sau lamentari. Este important că scrisul mă ajută să-mi umplu sufletul de frumos, de bucuria că am creat ceva frumos și unic.

Recurg, din păcate, din ce în ce mai rar la scrisul ăsta din suflet. Și e păcat! Tocmai pentru că, repet, este singura șansă de a-mi elibera mintea și sufletul. Dacă aș avea chef să scriu de atâtea ori când îmi vine vreo idee ar fi așa de bine...