Chestiuţe

    Nu prea am mai avut timp zilelea astea să apar pe aici şi chiar nu ştiu de ce pentru că  nu am avut un program atât de încărcat care să nu-mi permită asta. Cred că e de vină distorsiunea aia temporară din nou...
Miercuri am dat 2 lucrări, azi am stat...mâine voi sta şi mai mult...De ar fi aşa mereu, doar să stai...Uff..ce bine ar fi.

    În societatea asta se aplică legea pumnului. Eu nu sunt cu bătaia...prefer să nu mai văd persoana respectivă niciodată, ori (dacă ştiu destule despre persoana respectivă) o  umilesc şi dacă are vreun defect...atunci e şi mai bine. Dar, uneori mai există şi excepţii...atunci când lovesc pe cineva, lovesc pentru că m-a deranjat foarte tare...Dintr-o bătaie celălalt poate ieşi "şifonat" rău de tot. Spital, recuperări...alea, alea...Cine este vinovatul? Desigur, eu. Cine plăteşte? Desigur, eu...că acum chiar nu mai contează ce a zis/făcut celălalt...acum eu sunt aia rea şi arătată cu degetul. Nu m-aş da pe lângă cineva care e tare-n gură doar ca să am spatele asigurat în caz de ceva. E mai bine să-mi ţin gura. Unii cred că dacă eşti tare şi dai pumni în stânga şi-n dreapta...eşti cel mai şmecher..Nu-i chiar  aşa mereu...Dacă faci asta, în ochii unora poţi fi şi un gunoi, un retardat...Nu-mi plac persoanele de genul ăsta. Nu sunt pe placul meu. Nu sunt ceea ce caut eu. Nu îi vreau în preajma mea...Nu mă simt bine cu astfel de persoane...Astfel de persoane se află la polul opus faţă de mine. Când eram prin clasa a 3-a  am dat în cineva, dar mi-a părut rău după aceea...şi acum îmi pare rău. Eram copchii...fără minte. Nu i-am spart decât buza de jos, i-am dat sângele pe nas...şi i-am făcut o vânătaie măricică pe braţ...:D Am luat un "insuficient" la matematică pentru treaba asta. (L-am  luat la matematică şi nu la purtare pentru că era pauză când se întâmpla chestia asta, iar pe urmă aveam matematica.) Mai târziu, prin clasa a 6, l-am dat pe un coleg cu capul de perete de i-am spart arcada la ochiul drept...Iar mi-a părut rău. Acum nu a mai aflat niciun profesor/diriginte. Respectivul a zis că a căzut...şi atât. Culmea culmilor...urma tot o oră de matematică. :)). Toate astea le-am făcut pentru că respectivii m-au deranjat foarte mult, dar după ce i-am lovit mi-a trecut supărarea pe ei...şi apoi îmi părea rău pentru ceea ce le-am făcut.
Acestea fiind spune, urmează o concluzie apoi încă ceva şi gata...
Concluzia: nu e bine să loveşti. Nu e normal...chiar dacă celălalt te-a supărat. Poţi rezolva lucrurile în alte moduri mult mai "dureroase", dacă vrei durere...

Acum cealaltă chestie.
Mâine e 1 Iunie...şi cică-i ziua copiilor. Ehh..ce urmează să zic nu are legătură, de fapt, cu ziua dracilor.
Pe 1 Iunie am decis să deschid un nou blog (ăsta rămâne în continuare) unde să postez poveşti. Nu voi posta singură, cel puţin aşa mi-am propus...Este invitat oricine să scrie o poveste/fantezie sau ce-o fi...Mâine voi face publică şi adresa blogului. Până atunci, oricine este interesat de chestia asta să dea un semn...

Cum să...

Aceasta este a doua postare cu titlul "Cum să...". Prima aici. În aceste postări mi-am propus să scriu "cum să faci" unele lucruri... de unul singur/una singură îndrumat/ă de un mare maestru..."Fratele Meu" (P.J.).
Vrei ca periuţa ta de dinţi să nu mai miroasă a pastă de dinţi? Se rezolvă. Te ajută P.J. Vrei să te tunzi singur/singură? Din nou, te ajută P.J....

Deci, cum spuneam, dacă are cineva chef să se tundă singur/ă să citească în continuare pentru că voi prezenta nişte sfaturi utile date de cel mai mare frizer. Da, aţi ghicit...P.J...
Se ia una bucată foarfecă. Se subînţelege că aceasta trebui să taie...Cu cea mai mare atenţie se alege o şuviţă de păr cât mai vizibilă, că doar vrei să vadă toată lumea ce expert/ă eşti tu. Ahh..am uitat să precizez, în toată această treabă nu se foloseşte oglinda. Deci, e foarte important să nu se folosească oglinda. De ce? Pentru că s-ar putea să te sperii de ceea ce va urma să se întâmple cu părul tău.
Cum spuneam, alege o suviţă de păr cât mai vizibilă şi fără să te gândeşti la nimic înfige foarfeca în păr. Ce o să iasă...contează de noroc. Ori o să fii într-o parte chel/cheală...ori doar o să-ţi tunzi puţin vârfurile...
Desigur, frate-miu e expert. Şi-a tuns doar vârfurile...:P. Dar lasă, a avut de unde...Are ditamai părul...Oricum, nu prea s-a observat. Doar dacă te uitat mai atent observai că într-o parte are părul mai lung, iar în cealaltă mai scurt...Asta e...Copil.

Eu când eram mică nu mă tundeam pe mine că doar nu eram nebună...Pe la 3-4 ani aveam părul scurt (tunsoare gen bob, plus breton) şi negru ca...tăciunele...să nu zic ca abanosul că deja induc lumea în e(o)roare şi o să mă considere vreo Alba-ca-Zăpada...Pe urmă mi-am lăsat părul să crească. Până prin clasa a 7 am avut părul lung, dar nu mai era negru...Acum am părul până la umeri, iar negrul acela din copilărie îl obţin doar atunci când este ud (părul...)
Şi cum ziceam, nu m-am tuns niciodată pe mine...Preferam să-i tund pe alţii. Începând de la păpuşi, câini, pisici...etc. şi terminând cu proba supremă...adică să o tund pe mama mea...
Într-o zi de vară...stând în casă obligat-forţat...că cică trebuia să dorm, şi chiar dacă nu dormeam stăteam ca proasta-n casă (bine...între orele 12-15 nu era nimeni afară, că şi restul copchiilor erau obligaţi să intre-n casă). Plictisindu-mă, că pe atunci nici nu visam la calculator sau mai ştiu eu ce...văzând foarfeca pe o măsuţă...iar cum mama mea dormea...cu părul aşa lung...Deja înnebuneam. Eram ca Denis din "Denis pericol public". Stăteam în fotoliu şi mă uitam când la părul mamei, când la foarfecă...Nu aveam stare. Tremuram. Mă mâncau palmele....Nu mai rezistam....
Şi-am tăiat...cam vreo 5 cm. :D. Aveam de unde să tai, slavă Domnului...Iniţial tăiasem doar vârfurile, cam un cm., şi am văzut că nu am tăiat cam drept sau cel puţin aşa mi se părea mie...aşa că am mai tuns puţin...şi încă puţin...şi am mai tuns puţin...Deja părul mamei era ca nou, nici nu se observa...Dar ce mă făceam eu cu părul căzut?? Simplu. L-am băgat sub covor:D.
Mama a aflat abia după câteva zile că am tuns-o. Deci vă da-ţi seama cât de bine am putut să tund de nu şi-a dat seama singură...Desigur, nu i-am spus eu. Făcând curăţenie a strâns covorul şi...surpriză...erau fire de păr...Păr tuns...Păr de-al ei...Nu mi-a zis nimic, oricum trebuia să-şi tundă vârfurile....
Dar de atunci nu mi-a mai lăsat foarfeca la vedere...

Ehh..cam atât...Bine, ar mai fi şi altele de spus...dar altă dată.

Noapte cu năbădăi

   Să nu te gândeşti TU, cititorule, că noaptea trecută am petrecut-o experimentând cine ştie ce tehnici noi legate de sex. Că am petrecut o noapte romantică alături de cine ştie ce prinţ şi cine ştie ce cătuşe roz cu puf verde... Nu. Nici prin cap nu mi-a venit să mă gândesc la ceva aşa de frumos în timpul nopţii trecute.

  Azi nu am servit şcoala pentru că azi-noapte am belit ochii pe pereţi... De o noapte mai lungă ca asta parcă nu am mai avut parte. Bănuiesc că şi aici şi-a "băgat puţin nasul" distorsiunea temporală. 
M-am uitat la ceas. Ora 2:08...aahhh...Încep să repet în gând conjugarea verbelor la engleză, să fac propoziţii cu diferite timpuri...Azi urma să am engleză şi trebuia să mă asculte...Deja terminasem şi  cu engleza. Mi-am adus aminte de o lecţie la biologie "Sistemul locomotor la mamifere". Deja mă plictisisem de atâta vorbit în gând. Mă uit la ceas în speranţa că poate, poate e trecut de jumătate...Eee..pe naiba. Era abia 2:18 minute. Da, exact...trecuseră 10 minute, iar eu zisesem atâtea....Ufffff...Mă întorc pe partea cealaltă. Îmi vine o idee de post. Mă crizez şi mai tare că ideea era bună şi o uitam până dimineaţa. Aşa a şi fost, am uitat-o. Mă uit la ceas 2:35...Yupyy!!
Mă mai sucesc, învârtesc în pat...şi adorm...
Mă trezesc la 3:33...din nou foială...Deja durerea pe care o simţeam în zona piramidei nazale puteam să o trec cu vederea. Aveam o stare de nervi că nu pot adormi. Eu când nu pot să adorm mă enervez că stau ca proasta-n pat şi belesc ochii pe pereţi şi mă gândesc la cai verzi pe pereţi. Am încercat să-mi găsesc o poziţie favorabilă, dar nimic. Toate poziţiile s-au soldat cu un eşec total. Dacă stăteam pe spate, nu puteam respira. Pe burtă nici nu se pune problema, că oricum nu suport să stau aşa...Dacă stăteam întoarsă pe partea stângă îmi amorţea mâna. Aşa că am stat vreo oră doar pe partea dreaptă şi simţea că înnebunesc.
4:25....Ochii îmi stăteau aţintiţi spre fereastră. Adorm într-un sfârşit....
Somnul meu nu durează mult. Cam în jurul orei 5 vin jegoşii, boschetarii, tâmpiţii ăia care ridică gunoiul. Desigur, ăştia consideră că dacă  ei lucrează la ora aia toată lumea e trează...M-am trezit cu şi mai mulţi nervi. În timpul scurtului meu pui de somn, mă întorsesem pe partea stângă, iar mâna deja îmi amorţise. Vrând să mă întorc pe partea dreaptă...plină de nervi şi necalculând distanţa dintre fruntea mea şi şifonier (am pat pe mijloc, iar în partea mea dreaptă se existează un şifonier) am dat cu fruntea-n el din plin...cu poftă şi sete...Deja durerea de la nas nici nu mai exista. Acum mă durea capul, mă lua ameţeala....mă întrebam dacă mai trăiesc...mă pipăiam să văd dacă îmi mai e fruntea întreagă şi dacă mai era la locul ei...Era la locul ei întreagă...
Când m-am dat cu fruntea de şifonier am realizat că-s cam "grea" de cap :)). În felul în care s-a auzit în liniştea nopţii, mă întreb cum de nu m-am trezit cu baba de sub mine la uşă, că aia aude şi când şi-o trag gândacii de la subsol...
Dimineaţa m-am trezit la 6:40. Direcţie stabilită: oglinda de la baie. Eram curioasă să văd ce minunăţie de vânătaie am. Spre norocul meu nu am nimic. Momentan. Bine, nu chiar nimic...mă doare când ating, atâta tot.
Abia aştept noaptea asta să văd ce-mi rezervă...

Stare de spirit

E minunat să fii fericit mereu. Dar dacă am fi mereu fericiţi aşa cum am spune, oare am cunoaşte într-adevăr fericirea adevărată?

Fericire...zâmbet...tristeţe...supărare...cuvinte grele...dezamăgire...lacrimi...ură...

Dezamăgirile probabil au fost "create" pentru a "da naştere" ambiţiei. Dar ce se întâmplă atunci când te ambiţionezi să faci ceva, dar acel ceva iese rău? Renunţi sau începi de la început? Şi dacă nu poţi să mai începi de la început? Încă un eşec pe lista ta...Treci mai departe sau pui punct? Cât mai poţi rezista? Mai poţi? Bine,  încă o probă de foc...

Şi încă una, şi încă una, şi încă un comentariu, un gest, o întâmplare şi pui punct. Cedezi...Toţi îţi spun: "Iar ai greşit!", "Nu e bine cum faci!", "Nu eşti bun de nimic!", nu, nu şi iar nu...La câţi "nu" cedezi? 100,1000  poate un milion...Cât poţi îndura? Dacă mult, atunci nu e bine...De ce nu e bine? Pentru că lumea se urcă în capul tău şi crede că te poate manipula cum vrea ea. Dar până când? Toţi avem o limită, dar nici noi nu ştim exact unde e  aceea limită...Poate fi mai jos sau mai sus...

Nu am nevoie să mi se ridice statuie, dar uneori mai am nevoie şi de o vorbă bună. Dacă am ieşit din cuvântul unora...e rău, dacă iau notă mică iar e rău, dacă iau notă mare în viziunea unora se putea şi mai mult şi de ce nu chiar mereu, nu ştiu să fac ceva...atunci nu-s bună de nimic...Dacă nu excelez acum, mai târziu nici atât.

Am greşit, asta e...o să încerc pe viitor să nu mai greşesc. Mă supăr mai tare că din ce învăţ mai mult, la unele materii iau note mici. Chiar dacă stau câte 4 ore, mai mult sau mai puţin, în faţa calculatorului asta nu înseamnă că nu învăţ. Dacă citesc un fragment dintr-o lecţie, şi apoi îl recit, asta nu înseamă musai că tocesc. Aşa învăţ eu. Aşa reţin. Dacă scriu pe foi mi se pare că îmi ia mult timp. Aşa că prefer să "spun poezii". Şi îmi place metoda asta. Metoda asta mi-a asigurat 8 la chimie, 8 pe care nu l-am luat niciodată  la chimie...din clasa a VII-a. Pentru mine a fost, este, şi va fi mereu un record acea notă. Dacă altfel nu pot reţine un lucru...da, îl tocesc. De exemplu, nu am cum să înţeleg  "Primul război mondial" dacă nu-l tocesc ...Nu am cum să reţin lucrurile astea bazându-mă doar pe logică. Nu văd nicio logică în războaie. Nu văd logica în mai multe...
Şi chiar dacă am luat cinci-ul ăla în teză la română tot acolo vreau să ajung "când o să fiu mare". Şi ce dacă mă alătur grupului "jurnaliştilor de nota 5"? Asta e....Deci păzeaaaa...!!!!

Nu, nu o să-mi pun ştreangul de gât...:P. Mai am până la limită, destul de mult...cred. Hai, care mi se mai urcă în cap?! Mai e loc. Aştept. Nu-s supărată, doar că uneori îmi doresc să fac atâtea chestii, dar când aud dieferite persoane zicând "stai calmă că nu o să reuşeşti", nu mai fac nimic...Am nevoie şi de un imbold nu doar de critici.

Tragedie!

   Tragedie! Aceste zile pentru mine au fost tragice. Încă nu mi-am revenit după ceea ce mi s-a întâmplat. Fiecaruia dintre noi i se poate întâmpla asta. Nu cred că e vreo persoană care să nu ţină la cineva sau ceva care i-a fost mereu alături, la bine şi la greu. Te apropii de tot ceea ce îţi este aproape, de tot ceea ce îţi luminează ziua şi nu concepi continuarea vieţii fără acel ceva sau cineva...
Aceste zile pentru mine au fost groaznice şi nu doresc nimănui ceea ce mi s-a întâmplat mie. O să încerc să trec peste ceea ce mi-a fost dat să îndur.
Nimic nu dădea de bănuit de ceea ce urma să se întâmple până nu am ajuns acasă şi am încercat să deschid calculatorul. De aici începe tragedia mea...
Ce s-a întâmplat cu adevărat? Calculatorul meu s-a încăpăţânat să mai pornească. După ce am mişcat puţin placa video s-a aprins doar ca să-mi spună că nu poate intra în Windows, deoarece are una bucată fişier corupt. Să nu-ţi vină să-i tragi una de să-i sară procesorul? Păi cum aşa..tu ai grijă de el, îl trimiţi la culcare devreme, îl ştergi de praf, uneori mai strângi din dinţi pentru a nu-i mai da una în aripa dreaptă atunci când se blochează...iar el...se lasă corupt de cine ştie cine sau ce şi îţi face figuri din astea cum că nu vrea să mai pornească...alea, alea...
Halal prieten adevărat îmi eşti băi...tu ăsta!

Gimp #4

Nu am mai pus de ceva vreme ceva "artistic" pe aici, dar a venit timpul...

Originalul:

( http://gimp-tutorials.net/blog-theme-design-with-gimp )

Ce am reuşit eu să fac:

Cam asta am reuşit să fac. :D

Paranoică sau nu??

Aseară eram foarte paranoică şi îngrijorată. De ce? Credeam că am rubeolă. De ce credeam asta? Pentru că miercuri trebuia să am franceza, iar profa a venit la şcoală să anunţe că are rubeolă şi că nu facem ora. Deci a venit la şcoală. 
Am citit repede pe net nişte simptome şi m-am panicat. "Stare de rău", notat...sâmbătă mi-a fost rău, iar de atunci nu pot să zic că mă simt extraordinar de bine. "Bolnavii pot prezenta simptomele unei răceli: tuse, febră, dureri în gat şi stare de oboseală generală." Tuse...nu prea. Febră, notat...bine, nu mare...dar prezentă totuşi. Dureri în gât, notat. Starea de oboseală generală la mine e ceva obişnuit, dar din week-end starea de oboseală e cam accentuată. Şi la toate acestea s-au adăugat câteva bubiţe, 3 la număr, care m-au alarmat şi mai mult...
Iar înainte să mă culc, mi s-a umflat buza de jos...dar doar într-o parte. Credeam că o să-mi "răsară" vreun herpes..dar nu. :D Ce bine...
Sunt paranoică şi mă îngrijorez repede....Ştiu :P. 

Părerea unei diriginte despre elevi

Diriginta mea e profesoară de ştiinţe sociale/umane sau cum s-o numi materia pe care o predă ea. În fiecare an facem altă materie cu dânsa. Dacă anul trecut am făcut logica cu ea, anul ăsta facem psihologie, la anul economie, iar în clasa a XII-a filosofie. Deci diriga mea ştie cam toate...În fine eu vreau să mă opresc la psihologie. Ea predă şi psihologie şi a studiat şi cunoaşte această materie poate la fel de bine ca un psiholog. Nimic de comentat până aici decât faptul că, dumneaei îşi creează anumite păreri, uneori greşite alteori adevărate, despre elevii ei. Că suntem aşa şi aşa..că ea cunoaşte omul din prima clipă şi alte bazaconii din astea.

Şi cum desigur nu se putea, într-o zi a început să ne catalogheze pe toţi. A ajuns la mine: "Gabriela, de exemplu, e foarte introvertită şi îşi urmăreşte doar scopurile sale". Ştiu că sunt introvertită, dar nu mi se pare ceva ieşit din comun. De ce să spun în stânga şi în dreapta ce am pe suflet? Ca mai apoi acei/acel cineva să se ducă să spună şi la restul? Nu merci. Şi faptul că uneori sunt paranoică mă face să mă închid şi mai mult în mine. Dacă spun cuiva ceva, iar mai târziu cineva spune ceva care are o legătură foarte, foarte slabă cu ceea ce am zis eu acelui cineva, devin paranoică şi mă  tot întreb dacă nu cumva acel cineva a spus ceva din ceea ce i-am zis eu, dacă nu cumva s-a aflat ceva, încep...mă stresez...Pentru a ocoli astfel de evenimente nu spun orice, oricui...Totuşi, sunt chestii legate de viaţa mea pe care nu mi-ar face o prea mare plăcere să fie ştiute de oricine...Aşa că aleg cu grijă cărei persoane îi spun ceva legat de mine.
La faza cu "îşi urmăreşte doar scopurile sale", doar  nu sunt proastă să urmăresc scopurile femeii de servici. Păi normal că le urmăresc pe alea mele. E viaţa mea, e şi normal să-mi urmăresc scopurile. Pe mine chiar mă doare undeva de scopurile altor persoane, cu mici excepţii şi aici...Urmăresc scopurile unor persoane la care ţin, care îmi sunt alături...De exemplu, de ce aş urmări scopurile unui coleg care este un idiot, nesimţit, cretin, care înjură ca la uşa cortului o fată care nu i-a făcut nimic, care scuipă ca nesimţitu în faţa clasei, care îşi dă aere, copil de bani gata şi alte astfel de adjective?

Azi, de exemplu, iar a început diriga să spună anumite chestii. Ţin să menţionez că pentru ceea ce a zis am înjurat-o în gând...
A spus că eu şi cu ea la o problemă mai mare, la o încurcătură ceva...la o supărare, ne-am pune ştreangul de gât. Păi cum în morţii mă-tii, TU, aşa...ca psiholog şi profesor poţi spune unor elevi că la o problemă mai mare sunt în stare să-şi pună ştreangul de gât?! E normal? Eu cred că nu...

Diriginta mea mai are o problemă cu kg. în plus sau minus. Când ajunge la Flori e imposibil să nu-i spună "trebuie să mai slăbeşti...sora ta e foarte slabă în comparaţie cu tine". În coama mea, diriga nu are pic de bun simţ în ea. Floarea ştie şi vrea să slăbească, dar dacă aşa e organismul ei?? Nu văd de ce o fosilă trebuie să-i atragă atenţia. (Floareo, nu o băga în seamă..:* )

Da, sunt introvertită...
Da, nu vorbesc mult...
Da, sunt cuminte...
Da, nu-mi place să mă bag aiurea în seamă...
Da, nu vorbesc cu prea mulţi din clasă, iar cei cu care vorbesc au fost "selectaţi"...
Da, sunt slabă şi mă împac bine cu ideea de a fi slabă...
Da, îmi urmăresc scopurile personale...
.......
.........
...........
...............
Dar de aici şi până a mă face, în mod direct sau indirect, labilă psihic e o mare diferenţă. Halal profesor, psiholog şi diriginte........

Lauda de sine nu miroase a bine

Mi se întâmplă ca atunci când mă laud singură să se întâmple ceva rău în perioada următoare. Cu toate acestea nu mă pot abţine în a nu mă lăuda cu notele de la primele 2 teze, şi anume:
           Biologie - 10
           Informatică - 10
Urmează română şi matematică. Dacă la română îmi pică poezie modernistă, o să iau notă mică...La mate oricum o să iau o notă mică...aşa că..."lauda de sine nu miroase a bine".

Distorsiune temporală

Nu ştiu dacă mi se întâmplă doar mie, dar nu cred. Totuşi, nu-s aşa de nebună încât să mi se întâmple doar mie.
Am observat că uneori parcă timpul ăsta îşi bate joc de mine. De exmplu în ore... fix atunci îşi găseşte şi amărâtul ăsta de timp să se lungească şi el puţin...sau poate pământul  ăsta plictisit aţipeşte şi el puţin şi uită să se mai învârtă pe axa aia, că eu altfel nu-mi explic cum de uneori timpul trece al naibii de greu...
Desigur, timpul trece greu atunci când eşti stresat. Atunci când mai sunt 2 persoane până urmezi tu la ascultat. Atunci când eşti în compania unei persoane insuportabile. Atunci când te plictiseşti. Şi exemplele pot continua...

Timpul ăsta se lungeşte...ba la orele de chimie, ba la alea de franceză, ori la alea de mate...Niciodată nu m-am plâns că trece foarte repede ora de desen, de exemplu. Atunci când dau o lucrare, nici nu apuc bine să rezolv jumătate din exerciţii că deja trebuie să mă grăbesc că nu îmi mai ajunge timpul...
Uneori în orele de mate mă uit la ceas...x:15...mai scriu un (s)exerciţiu de pe tablă, mai analizez pixul, mai desenez o floare...mă uit la ceas x:18...Ahhhh şi mai scutur puţin telefonul (adică ceasul :D ) şi mai întreb şi pe colega cât e ceasul să mă asigur că e bun...Spre nefericirea mea, e foarte exact. La naiba!!!

Şi ce mi se mai pare ciudat e faptul că atunci când dorm timpul trece foarte repede...Dimineaţa mai zic: "mai stau 5 minute...", iar când mă uit iar la ceas deja alea 5 minute dau cu minus...Ufff..mama lui de timp!
Când stau la calculator şi în acelaşi timp îmi fac şi temele, timpul trece repede...Dacă îmi fac temele fără să stau la calculator în acelaşi timp, al naibii timp uită să mai treacă...şi stă, şi stă...şi aşteaptă...naiba ştie ce...

Deci, vreau să fac grevă împotriva timpului care uită uneori să  mai treacă. Cine e alături de mine? E cineva...?! Cineva...Nimeni??!!...

Pupăza din pod

Cred că nu e persoană care să nu cunoască Amintirile din copilărie ale lui Creangă şi mai ales "Pupăza din tei"...Ehh..din asta m-am inspirat şi eu când am ales titlul acestei postări.

De foarte mulţi ani bunicii mei au în pod cuiburi de vrăbii, grauri şi pupeze. Toate păsăricile astea  întră în  pod printr-o crăpătură aproape de streaşină. Nimeni nu le-a făcut nimic, le-a lăsat acolo...Anii au trecut, păsăricile îşi tot depun ouăle acolo, ies puii...şi nimeni nu se bagă pe ele..

În week-end am fost la ţară iar patul în care am dormit e amplasat fix deasupra cuibului în care stau pupezele...
Nimic deranjant...decât faptul că pupezele alea mari se trezeau cu noaptea-n cap şi se duceau la adunat râme, gândaci sau ce mănâncă pupezele...Şi nu se ducea doar una, ci se duceau trei...Cred că mă-sa, ta-su şi ceva mătuşă...bonă sau bunică. Şi cum oricărui pui îi e foame, se duceau alde mă-sa, ta-su, mătuşă-sa, bona poate chiar bunica să caute mergătoare pentru pupezele cele mici.
Precizez faptul că în week-end-ul ăsta chiar i-am înţeles supărarea lui Nică...Asta în prima dimineaţă, adică sâmbătă dimineaţa...şi că nu e chiar aşa o plăcere să înceapă să cânte pupăza aia dis-de-dimineaţă când tu ai chef de somn.

În a doua dimineaţă, dormeam eu aşa de bine...chiar dacă afară bătea vântul de rupea...Şi aud dintr-o dată...pu-pu, pu-pu, pu-pu...Veniseră pupezele alea mari. De parcă altceva mai bun de făcut nu aveau...Mrr...mă întorc cu faţa în sus...şi cum stăteam eu aşa în încercarea de a adormi la loc, aud un zgomot pe pernă...Ehh..nu mai deschid ochii să mă uit ce e...Eram aşa între vis şi realitatea...când începe să-mi ţipe o pupăză mică la ureche.
"Am sărit din pat cum părăsesc puricii blana"...şi iniţial voiam să îi dau o palmă pupezei junior...da' m-am răzgândit din mai multe motive:
                   1. Era mic/mică
                   2. Dacă îi dădeam una, cred că murea
                   3. Arăta atât de oribil...era un monstru mic cu pene, cioc lung şi o imitaţie de creastă...Arăta urât....
După ce m-am mai dezmeticit  şi i-am închis ciocu' lu' ăla micu, am încercat să-mi dau seama cum de a căzut urâţenia aia din pod. Iniţial am crezut că i-o fi făcut  mă-sa brânci din cuib că era prea urât, dar nu...era prea frumos să fie adevărat...
Cum de a căzut ăla mic din cuib? Se exista o găurică mică în plafon, găurică care era amplasată  exact lângă cuibul pupezelor...Ăsta micu, urât şi agitat cum era, a căzut fix prin gaurica aia...Bine, dar nu e exclus să-l fi împins mă-sa, ta-su sau cealaltă rudă...sau chiar unu' din fraţii săi...

Găurica a fost astupată pentru a preveni astfel de accidente care pe viitor pot avea efecte nedorite, cum ar fi: ţipete de lungă durată, agitaţie, ţopăială...iar în cazuri mai rare chiar atac de cord, leşin,  şi chiar stop cardiac...

Tu cum eşti?

Când vine vorba în a te descrie pe tine unii habar nu au ce spune despre ei, iar alţii nu se mai opresc din a se lăuda...cât de buni sunt în domeniul X, că ei sunt cei mai buni în a face lucrul Y...că au fost în Z şi W şi au făcut...aahh...şi vorbesc şi vorbesc şi vorbesc...uufff...
Mie nu-mi plac oamenii care se laudă. Omul care se laudă dă dovadă de prostie, iar mie nu îmi place prostia (am un fel de alergie la oamenii care posedă aşa ceva şi încerc pe cât posibil să ocolesc astfel de personaje).
Eu, nefiind o vorbăreaţă înnăscută, mă cam plictisesc persoanele care vorbesc continuu...Eu nu ştiu cum au fost proiectate persoanele astea să tot vorbească şi să vorbească...verzi şi uscate...uufff...
Eu, dacă aş încerca să mă descriu, mi-ar fi destul de greu...De ce? Pentru că în mare găsesc destul de multe defecte la mine pe care încerc pe cât posibil să le ascund. Nu cred că aş găsi două lucruri pozitive la mine.
     Sunt o persoană perfecţionistă. Asta o văd ca pe un defect. De ce? Pentru că de fiecare dată când lucrez în echipă pentru diferite proiecte cu diferite persoane, mă enervez de foarte multe ori pentru simplul fapt că eu consider că ceilalţi nu fac aşa bine, adică nu fac aşa cum vreau eu. Îmi place să lucrez şi să fac chestii cu persoane care chiar îşi dedică timpul acţiunii respective...Pentru un referat ceva mă documentez, scriu din mai mult de 3 surse...vreau să fie perfect...De zilele liceului am avut de făcut o prezentare împreună cu o colegă. Prezentarea am zis că o fac eu că vroiam să iasă perfectă. Chiar dacă ea îmi era colegă de prezentare şi ar fi trebuit să participe şi ea la realizarea ei, am zis "nu, lasă că fac eu iar tu citeşti".
    Nu-mi place să las totul pe ultima sută de metrii. Nu îmi place stresul. Nu văd de ce m-aş chinui să învăţ douăj de mii de pagini pentru a doua zi când am lucrare ştiind foarte bine de vreo câteva zile că urmează să dau lucrare în ziua X. Prefer să învăţ cu câteva zile înainte, câte puţin în fiecare zi, astfel că în ultima zi doar să repet....(asta nu ştiu dacă să o bag la defect sau calitate...aşa că neutru)
   Uneori mă enervez destul de repede...dar cu unele specimene nu ai ce discuta. Dacă le zici să te lase în pace, fix în secunda aia se găsesc să te bată la cap...Pe urmă îmi reproşează că de ce ţip...Păi cum dracu să nu fac pe nebuna dacă tocmai ce am zis să nu fiu deranjată, iar tu fix atunci ţi-ai găsit...Am o idee bună, iar tu fix atunci te găseşti să mă întrebi câte picioare are musca...şi pe urmă  te miri de pe ţip şi fac pe nebuna...
    Îmi place să fiu punctuală, dar se pare că în ziua de astăzi asta e văzută mai mult ca pe un defect. Cine dracu mai e punctual în ziua de astăzi? "De ce ai venit aşa de devreme...ştiai că o să mai întârzii vreo 5 minute...". E p**a, nu îmi fac programul după tine. Dacă am zis la ora X, păi în coama mea...la ora X şi chiar mai înainte cu 5 minute eşti  acolo...
    Nu îmi place să vorbesc (da, ştiu, am mai zis asta). La română mă exprim mai bine în scris pentru că în oral îmi e frică, teamă...şi nu numai la orele de curs ci şi în general...(de multe ori îmi pare rău că nu vreau să vorbesc chiar dacă ştiu...dar îmi trece repede)
    Sunt emotivă şi timidă. Uneori chiar foarte emotivă atunci când văd că multă lume din  jurul meu începe să mă ia peste picior şi  să râdă de mine...Una e să se râdă DE mine şi alta e să  se râdă CU mine...O mică mare diferenţă, totuşi...
     O altă chestie pe care o văd ca un defect e faptul că nu sunt mereu serioasă, adică nu serioasă în sensul că nu m-aş preocupa de ceea ce am de făcut ci în sensul că mereu văd ceva amuzant în aproape orice chestiuţă din jurul meu...chiar dacă uneori chiar nu e de râs...Uneori zic că mă abţin din a mai spune  lucruri tâmpite la adresa unor lucruri văzute sau spuse de cineva...dar uneori nu mă pot abţine. Dar totuşi încerc, deoarece îmi e frică să nu se supere lumea pe mine...

Momentan cam atâta că nu mai ştiu ce să mai zic...

Dar tu cum eşti? Te-ai putea descrie? Vezi în tine doar calităţi sau doar defecte sau câte puţin din ambele?

Despre şcoală...partea a...

   Nici măcar nu mai ştiu câte postări am scris despre şcoală şi încă câte o să mai scriu...Nu mă pot abţine în a nu scrie despre faptul că X a făcut aia la şcoală, că profii sunt aşa...şi aşa...că nu avem aia şi ailaltă...că unii doar aşteaptă de la tine...despre teme, teze...corigenţe...

   Ehh...miercuri am dat teză la biologie. Am învăţat...şi am încurcat 2 chestii una cu alta..sper să nu scadă prea mult...sper...uuff...După teză au început tot felu' de vorbe pe la spatele ălora care nu au vrut să dea nimic la teză...că vezi dom'le dacă ai învăţat e musai să dai şi la ăia care au frecat menta prin oraş şi baruri când proştii învăţau de rupeau. "Lasă mă că am foilea astea şi copiez după ele...", cam după asta se bazau mulţi din clasă. Spre nefericirea lor au fost prinşi...dar nu le-a făcut aproape nimic profa, adică doar le-a luat fiţuicile.
Nu cred că iau 10...dar totuşi sper. Speranţa moare ultima.
Se făceau planuri că punem bani şi luăm unei fete din clasă care face 18 ani un cadou, dar dacă unii s-au certat cu alţii şi au zis că nu mai dau niciun ban...atunci nimeni nu mai pune nimic...şi îmi cam pare rău, dar cum nu sunt "în bani", nu-mi pot permite singură să-i cumpăr ceva.
Acum urmează teza la info unde cred că se va trage de mine...Eu zic că nu mai dau la nimeni, dar nu o pot lăsa pe Floarea mea singură...
Cât timp eşti sursă de informaţii, dai tema, faci aia şi ailaltă pentru unii colegi eşti bun. Dacă nu mai faci nimic din toate astea încep să te vorbească pe la spate...Poate nu-s chiar cei mai buni colegi dacă fac asta...
Băi, şi când îţi spun ăştia mai mari "nu mai zice la nimeni că nici ţie nu-ţi zice nimeni", îţi intră pe o ureche şi îţi iese pe alta...că tu ştii ce-i mai bine, că o să te ajute şi ei...
Eu dacă îi zic lu' X, Y, Z, W, A, G, J  din clasă,  în rest nimeni nu îmi mai zice nimic, se exclud cam 2 persoane care îmi mai zic uneori. Eu de ce le-aş zice ălora care nu îmi zic şi ei la rândul lor? Sunt eu/ea/ei rea/răi că nu dau? Eu nu cred...Eu cred că aşa cinstit. Dacă tu dai, atunci dau şi eu...(nu palme, pumni, picioare...nu:D )

Şcoală, despre ce altceva?

    Deci...băăăiii...mâine am teză la biologie. Desigur, iar am învăţat ca proasta când restul sau aproape restul o să copieze...Ahh..mama ei de viaţă! Şi încă mama ei de viaţă...am dat azi lucrare la mate la a doua oră...2 puncte din oficiu, 0 făcute...Naşpa! Logaritmii mă-sii. Ahh..îmi vine să scriu în loc de "logaritmi", "algoritmi". Cel puţin pe ăia din urmă îi mai ştiu aşa...
Deci, mâine teză la biologie. Luni teză la info. Lunea aviatoare la română, iar joi pe 24 la mate...Mă termină ultima.
La matematică azi, draga mea Căluţ...a deschis caietul de matematică "să se inşpire" (bine, inspiraţie pe dracu...că nu prea aveai ce copia)...în fine. O vede proful şi îi spune..."Bagă caietul ăla în  bancă că altfel iei 2."...Ea:" Domn' profesor, oricum iau 2...". Sinceră...da' nu prea. Oricum nu ia...
   Mâine am chimia...şi geografia...şi sportul. Cel puţin e bine totuşi că mâine nu fac franceză şi e chiar prima oră, deci de la 9 :P, plus se mai scade o oră de franceză de Rusalii...Perfect!
În perioada asta discutăm despre poezia modernistă la română. Să vezi ce discuţii ne poartă profu' de română acolo...despre idealuri, vise...împliniri..."Care e idealul tău în viaţă?", întreabă profesorul pe o X din clasă....în timp ce aproape aceeaşi întrebarea mi-o punea şi Floarea..."Care e visul tău?"...(Dacă ne întreba proful atunci Floareo despre ce discutăm eram în temă, oricum :)) ).

Am învăţat la bio de vreo câteva zile, acum repet. În schimb cineva, şi se ştie cine (da, da tu măi...), trage de timp şi nu are chef de învăţat. (Îţi sunt datoare cu cafeaua aia pentru Franţa, iar tu îmi eşti datoare pentru viitoarea sexplicare a problemelor...Deci dacă stau bine şi mă gândesc, mai bine nu-ţi mai iau cafeaua, că doar tu faci ceva pentru mine, iar eu ceva pentru tine...Glumesc. Nu am uitat de tema de azi...când tu ai zis cu gura mare..."Să se ridice în picioare şi cei care au copiat tema în clasă." Ahhh...).

Băi, eu nu ştiu cum e viaţa asta să stai  ca buruiana sau leguma în casă, la calculator când defapt ai teme şi când te întreabă ai tăi dacă ai teme tu să le spui: "Nu am.", iar când stimabili părinţi care îşi cred copchilu' vin la şendinţă cer să li se dea teme că a lor plod nu are teme. Eu nu îmi văd capul uneori de scris, iar alţii vegetează...

Uff...încă câteva săptămâni...încă câteva săptămâni...
Aa...desigur era să uit: "Baftă MIE mâine la teză!"

Muzică

   Vroiam mai demult să pun 2 melodii aici, dar de fiecare dată uitam. Acum mi-am adus aminte şi:

                                                   (Sexion D'Assaut- Avant qu'elle parte)

                                                                  

                                                                 (Zaz- Je veux)




Cam atât.
                                                           
                                                                             
    

Pro sau contra Facebook?

    Acum e la modă Facebook-ul, dar îşi mai aduce aminte cineva de hi5? Da, da...hi5...acel loc care era împânzit de pozici, care mai de care mai deocheate. Facebook-ul e superior hi5-ului. Pe Fcebook se pot purta discuţii în legătură cu sutienul pe care-l porţi în poză sau cu muşchii  fotoşopaţi. Hi5 mai era cum mai era dar parcă Facebook-ul e şi mai şi...Îţi pui poze cu copchilu în toate ipostazele, aa...eşti la wc? Ai chef de poză? Ok. Fă poza...Ce faci cu ea că doar nu ai păstra aşa ceva doar pentru tine?...Simplu. O urci pe Facebook.
Ai făcut rată-n bancă să-ţi cumperi 3 sticle de whisky? Pozează-te cu ele şi repede, repede cu poza pe Facebook până nu se răceşte.
   Aşa fătucă...zâmbeşte...hai...poziţia de zgripţi...cu botu'-nainte. Ok. Bravo! Rujul roz...Rujul roooozz..Unde-i rujul roz? Ahh...în poşetuţa D&G (Dani şi Gabi :D)...Ok. Rujează...mai mult, ce naiba că doar eşti piţi. Aşa perfect...Din nou! Botic. Ridicat sprânceana.Ochi de căţeluş....Ok. Perfect. POZĂ. Minunat. Eşti minunată. Felicitări! Acum fuguţa pe Face să arăţi tuturor boticul tău.
  Tu, da...da chiar tu. Ascultă la mine. Încordează-te. Mai tare. Şi mai tare!....Aşa...perfect. POZĂ. Ahh...nu-i perfectă...Repede în Paint sau Photoscape sau apelează la un preten de'al tău (s)expert în pozici. "Coaie, ajută-mă şi pe mine. Băă...am făcut o poză da' ştii cum îs io...slab...ce să-i faci. Bă, ascultă. Vreau şi io muşchi. Io nu mă pricep în Paintă ăla. Fă-o tu şi îţi rămân dator. Ok coaie, să trăieşti!. Padabim...poză cu muşchi la comandă. Desigur, pretenul nu e chiar aşa (s)expert în ale fotoşopatului şi din această cauză se pot observa foarte uşor "ondulările" din jurul "muşchilor". Dar merge. Nu contează asta ci contează doar că TU ai muşchi.
   Ai o poză cu copchilu' tău când se pişă/mănâncă ca un porc/desenează pereţii/etc.? Minunat. De că să nu arăţi şi altora aşa ceva? Că doar e minunat copilu' tău. "Uuuii..la mama ce frumos e când se joacă cu puţa-n praf."

Da, deci dacă nu şi-a dat toată lumea seama...eu nu mă împac cu Facebook-ul. E împânzit de piţi, de fetiţe de la ţară care se pozează alături de carpeta de pe pereţi sau soba de teracotă, de pozici cu celulită multă, ţâţe şi cur în exces, cocalarisme...Ăsta-i Facebook-ul. Să-mi spună şi mie cineva care e scopul defapt al Facebook-ului în afară de a posta poze absolut tâmpite şi banale. Aaa..îţi găseşti prietenii uitaţi în negura vremii? Banal. Pot să trăiesc şi fără a-mi vedea sau conversa, de exemplu, cu foştii colegi. Bine, bine...recunosc i-am căutat un pic pe Facebook să văd cum mai arată unii dintre ei şi pot să spun că unele fete încep să arate ca mama. Adică-s mature. Sunt vopsite...ce să mai zic de sprânceana ridicată sau de botic...unele au poze parcă pentru Vogue...
Bă, ce dracu?! 17 ani şi parcă zici că ai vreo 20?Nici chiar aşa.
Poate să zică oricine orice despre gândirea mea, dar mie nu mi se pare normal ca o fată de vreo 16-17 ani, aşa, să-şi posteze poze nud pe facebook şi să primească like de la tatăl ei..........E normal sau sunt eu din era dinozaurilor?

Aaa...ai cont pe Facebook şi postezi poze decente? Ok. Bravo! Meriţi o coroniţă.
Tu, ăsta/asta care ai înţeles ce fel de poze ar trebui făcute publice te rog eu frumos să le spui şi celorlalţi...Să-i lumineze dracu şi pe restu' cineva...

Gândeşte puţin şi să-mi spui dacă eşti pro sau contra Facebook.

Eu nu am cont pe Facebook, dar e suficient că am acces la unul..:P

Mini-vacanţă

    Zilele acestea am fost într-o mini-vacanţă, aşa...de ziua mea. A fost frumos. Am simţit cât de rece e apa mării, am vizitat, dacă pot spune aşa, Cazinoul din Constanţa, mai un grătărel, mai un jucat cu un câine...Mi-a plăcut. Mini-vacanţa asta a fost aşa o recompensă pentru faptul că în ziua de paşte am stat şi m-am plictisit în casă....
 Cazinoul din Constanţa mă aşteptam să arate mult mai bine, dar m-am cam înşelat. Era un mare dezastru pe interior. La vremea lui era foarte frumos, acum...a ajuns o ruină şi e mare păcat.

Un candelabru care acum ţine loc de cuib pentru porumbei

Faleza arăta destul de bine, curată...pregătită pentru turiştii care veneau pe 1 Mai.

Un pescăruş mare şi frumos
*Sunt mai frumoşi pescăruşii decât ciorile

 

Sunt doar câteva pozici selectate din cele vreo 300...