P.C.U.

                    Am gasit intr-o carte un glosar de structuri pleonastice. Unele sunt foarte uzitate de cei din jur, dandu-mi astfel seama ca nici cei mai rasariti oameni nu stiu exact sensul unor cuvinte.
Structuri pleonastice:

Revin

                  Cu o lumina pala in ochii obositi, degetele imi aluneca lin pe tastele prafuite in timp ce ideile ma napadesc...
De unde atata?! Ideile nu-mi alearga prin cap'sor. Am impresia ca ideile mele s-au cristalizat sau mai bine zis, au inghetat, dar da mai bine o fraza mai pompoasa la inceput.
Uneori imi e mai usor sa scriu texte fanteziste, alteori sa scriu ceva rea

Noapte buna!*

                        Ca un trup inert si fara vlaga sta intinsa pe pieptul tau dezgolit. Rasufla incet si sacadat, iar parfumul corpului ei imbibat de amor te ineaca. Inima iti bate incet parca vrand sa nu deranjeze draga fiinta ce-ti sta intinsa pe piept. Iti mai plimbi mana inca o data pe liniile curbe ale corpului ei, iti doresti sa ii mai saruti umarul si gatul, vrei sa-i mai simti dulceata buzelor de vampa.

Omul=Eu

                        Omul... cum ai putea defini omul? O fiinta superioara ce traieste intr-o societate, se caracterizeaza prin gandire, inteligenta, limbaj articulat. Aceasta fiind doar o definitie standard a ceea ce inseamna omul.
                        Cum a aparut omul, nimeni nu stie. Poate a fost creat de Dumnezeu, sau doar a evoluat din maimuta. Dar dincolo de aspectul sau, se afla sufletul. Din punctul meu de vedere, chiar daca ai sta o viata intreaga cu o persoana tot va mai ramane un 0,1% pe care sa nu-l stii, care sa te surprinda in unele momente.
Gandirea omului poate fi uneori atat de intortocheata incat nu iti poti explica de ce face aceleasi lucruri in mod constant. Cu cat incerci sa deslusesti misterele mintii umane cu atat te adancesti si mai mult in mister. Apar noi si noi intrebari, supozitii, dar mai nimic concret. Nu putem spune ca toti oamenii sunt identici, nu putem spune ca toti gandesc la fel, ca toti iubesc cu aceeasi intensitate pentru ca nu ar fi adevarat. Tocmai aceste lucruri ne fac speciali, ne diferentiaza.

Povestea iubirii*

                        E o liniste atat de scumpa, o liniste plina de mister. Si in linistea asta as vrea sa-ti povestesc cum s-a risipit o iubire nevinovata care, probabil, candva o sa renasca din sentimente vechi si pure.
                       "Intinde mana spre despartire, caci eu te salvez de iubirea mea cruda si nefireasca.
Nu-mi ajung cuvintele sa-ti spun cat imi e de dor de tine...

Tema

"Si in acel moment lumea se opri putin in loc pentru a vedea exact ceea ce urma sa se intample..."
Si voi v-ati oprit putin in loc pentru a citi ceea ce am scris eu. Nu am inspiratie pentru un text plin de epitete, metafore, comparatii si alte minuni desprinse de prin povestile sau poeziile de dragoste. Dar pana inspiratia va sosi la mine in cap, va dau o tema... bine, de fapt, mai multe teme. Sunt dragute.

Comoara mea*

                  As vrea sa visez cu ochii inchisi la tine, la o clipa de tacere, la paginile tale pline de mistere...
Sa te citesc in vis ca pe o carte deschisa. Sa-ti citesc gandurile si sa inteleg ceea ce vor sa exprime ochii tai. Sa-ti citesc cu mult drag sufletul si sa-mi intelegi fiecare atingere.
Sa te citesc din scoarta-n scoarta, sa-ti ascult chemarea si sa mai intorc o pagina.
Te simt si-mi simti atingerile pe foile tale pretioase. Tu esti tot de ce am nevoie.

Tipuri de colegi

                     Ma tin de cateva zile sa scriu asta si abia in dimineata asta m-am decis ca e timpul sa scriu, pentru ca altfel nu o sa mai apuc sa public textul acesta niciodata (pentru ca mereu voi fi ocupata cu ceva).
                     Analizand titlul e destul de usor sa va dati seama de subiectul amplu si de interes public ce urmeaza sa fie dezbatut in randurile de pixeli ce urmeaza.
                     Ideea aceasta mi-a venit intr-o ora de mate (multe idei imi vin in orele de mate...) atunci cand doi colegi se certau pentru ca o ea avea sa-i datoreze lui o suma considerabila de banuti. Si atunci, privind in clasa, mi-a venit ideea cu tipurile astea de colegi...

Metamorfoza*

                            La pas prin viata am pornit usor, renascand din cenusa si iubire... M-am recladit si mi-am pus alta inima si alt suflet. Mi-am pus doua stele in loc de ochi, tril in loc de voce, iar parul mi l-am facut cascada. Vantul mi-a pus o floare mica-n parul despletit... o floare rupta din Rai, de ingerii buni.
Si ninge incet peste lume, iar Pamantul se-nvarte incet si ametesc.

Coco-Canalizare

                          Intre timp mi-am pierdut diacriticele pe drum, iar acum scriu mai mult cu paranteze. In schimb invat sa scriu in araba. Da, pot scrie numai in araba si engleza. De ce?!
"Ai un hard si nu stii cum sa-ti cumperi altul? Da un anunt pe blogul meu si se rezolva. Sunt o stricatoare de hard-uri. Astept anuntul tau."
                          Saptamanile devin din ce in ce mai scurte, vine iarna iar asta nu-mi convine deloc. Dar lasand dramele la o parte, am descoperit o chestie noua: Coco-Canalizare. Nu-i asa ca nu stiti ce-i Coco-Canalizare, nu? Eh, stati aproape ca o sa aflati.

Toamnă târzie*

                      Azi miroase a parfum de toamnă târzie, de frunze îngălbenite şi de dulci amintiri.
Chiar dacă e noapte, e frig, iar luna luceşte pe cer, frunzele dansează nebune pe valsul vântului.
Sunt purtate de vânt până departe şi duc cu ele mireasma toamnei târzii.
Îţi aduc până la fereastră mirosul toamnei şi aşteptă să te îmbie cu melodii dulci de dragoste.
Şi stai şi le asculţi, dar amintirile tale îţi sunt îngropate într-un cimitir cu inimi şi iubiri frânte.
Magia s-a strins, iar frunzele s-au risipit.

Bananele verzi, moartea babelor

               A mai  luat sfârşit încă o săptămână... Săptămânile devin din ce în ce mai grele, iar totul parcă s-a schimbat. Profii sunt din ce în ce mai tâmpiţi, asta-i clar. Matematica va ajunge probabil pe la vreo 10 ore pe săptămână... Profesoara de biologie ne zice să mai facem încă o oră de biologie, dar uită şi pleacă de la şcoală ca mai apoi să o vadă cineva plimbându-se cu bicicleta... Toţi profii vor să avem note mari şi să învăţăm, dar când dăm lucrare uită să ne anunţe şi pe noi cineva. Da, tragic. Absolut!

Te-aş cere înapoi*

                  Mi-e dor de tine... Noaptea vine, iar amintirile îmi crestează în suflet răni adânci.
În orice clipă mi-e dor de tine şi aş vrea să-ţi revăd zâmbetul.
                  Când pierzi tot ce ai avut, sufletul îţi rămâne gol şi nebun de dor. Un vals ce s-a terminat cu amintirea ta pierdută pe strunele unei viori. Un cântec îmi vibrează în minte de dimineaţă până când soarele apune, iar apoi vii tu în mintea mea şi mă porţi pe braţe spre orizonturi noi.