Ce miros îți trezește amintiri?

Atunci când mă uit la o fotografie parcă simt acel miros de atunci sau poate doar mi-l imaginez.
Bradul de acum 20 de ani pe care îl revăd de fiecare dată când trec pe lângă fotografia de pe frigider îmi blochează creierul pentru o fracțiune de secundă și îl forțează să-și amintească acel miros de brad verde, de fericire de copil, de apartament încălzit și de coajă de portocală pusă pe calorifer.
Când mă uit la o fotografie de când împlineam șapte ani, parcă simt mirosul de tort de ciocolată (de altfel primul cumpărat de la o cofetărie), de lumânări arse într-un cadru fericit, de haine noi și frumoase.

Record la amânarea lucrurilor

Când deschid o pagină pentru a scrie ceva nou, parcă mă blochez, îmi dispar ideile, cuvintele, nu mai știu nimic.
Și de aceea ajung de multe ori să închid pagina. Tot din cauza asta ajung să nu mai termin texte începute acum ceva timp, să nu mă apuc de proiectul pe care îl tot amân de vreo câteva luni și multe alte lucruri.

Dar probabil cel mai amânat lucru a fost să citesc o carte. Și nu am amânat-o o lună, două, poate un an... nu, ci 17 ani! Am ajuns la vârsta la care nu sunt chiar așa sigură că mi se mai potrivește cartea, dar cu toate astea mereu m-a intrigat faptul că nu am fost în stare în ăștia 17 ani să o citesc.
Așa că zilele trecute m-am apucat să o citesc și mi se pare fascinantă. De ce?