Pokemon Go, versiunea românească

                 De când am aflat vestea că a apărut nebunia aia de joc Pokemon Go, am vrut să-l am. Într-un final l-am instalat, însă bateria mi se duce atât de repede, încât mă întreb dacă l-am încărcat în ziua aia. Nu, jocul ăsta nu e de mine...
                 Cred că o variantă românească a jocului ar fi prins mai bine la public. Putea fi: ”BOR Go”, ”Gândaci Go”, ”Pepeni de Dăbuleni Go”, ”Cocalari de pe plajă Go”, ”Pițipoance în cluburi de fițe de la malul mării Go”, ”Bătrâni nespălați din autobuze Go”, etc.
                 Sunt atâtea variante românești posibile ale jocului... Sunt sigură că ar fi fost mai palpitantă o versiune din cele de mai sus, în comparație cu Pokemon Go, un joc în care trebuie să cauți niște chestii imaginare.

Caut băiat serios pentru lucruri serioase

                   Eu sunt genul ăla de persoană care se atașează destul de mult de unele lucruri, însă asta nu înseamnă că sunt vreo obsedată care nu se poate despărți de ele. Nu am nicio obsesie, nu am colecții dubioase, nu păstrez bluzița aia de când aveam cinci ani doar pentru că îmi place desenul de pe ea.
                   Da, uneori simt lipsa anumitor lucruri, însă asta e, viața merge mai departe. Sunt sigură că fiecare dintre noi are un obiect de care îi e greu să se despartă sau nu-și poate continua viața fără el.