Fugi! Vrei să te ascunzi, să te pierzi, să uiți. Simți că nu mai ești tu, nu te mai recunoști, nu îți mai recunoști oftatul, lacrimile și vocea. Te frămânți și tot fugi. Fugi de ei, de oricine, încerci să scapi și de tine.
Cazi! Îți pierzi urma în abisul suferinței. Acum te doare. Ai plânge însă nu știi cum.
Ridică-te! Fugi și iar fugi. Ai vrea ca totul să se oprească, precum un carusel. Să te dai jos și să-ți continui drumul, poate cu o vată de zahăr în mână. Să muști din ceva dulce și să visezi... Însă tu fugi, te afunzi în haos. Mintea ta e un întreg haos. Ai vrea să-ți fie spus încet un descântec, să simți apoi că plutești, că trăiești.