Nația ta...

              De când am schimbat orașul am avut mai multe ”ciocniri” cu alte nații. De exemplu cu negri. La început mă speriau, era să mă lovesc pe stradă, noapte fiind, de un negru... Pe ăștia trebuie să-i împodobești ca pe brazi pentru a-i vedea noaptea. Nu îmi pot imagina cum e o seară romantică pentru ei: ”Heeei, iubi! Unde ești că nu te văd. Te-ai ascuns?”, ”Nu dragă, sunt chiar lângă tine.”

Sunt bătrână, dorm mult, fur și nu mănânc varză

Am îmbătrânit!
                            Nu mă simt mai bătrână, ci încep să am un comportament asemănător babelor. Am început să fiu mai bună. Adică am început să fiu ca acele babe care își dau de pomană: ”Că cine o să-mi dea mie de pomana după ce mor?”. Mi se par simpatici țigănușii (nu ăia care te buzunăresc), ci ăia care nu au învățat să fure. Îmi par lipsiți de orice vină, au zâmbetul atât de sincer și se bucură chiar și la o bomboană. Mi s-a părut atât de frumos... eu care nu suport țiganii.