Desenele animate

    Citind ultima postare a Alexandrei m-a făcut să mă gândesc într-adevăr la ce desene mă uitam eu atunci când eram mai mică şi ce desene se difuzează acum.
Eu, ca o împătimită a desenelor animate pot să zic că astea de acum sunt nişte... prostii. Prostii care în mare parte se difuzează pe Disney Channel... bine, nu că pe celelalte ar fi ceva educativ dar pe programul ăsta se difuzează în mare cam toate gunoaiele: Hannah Montanna, Jessie, Bobocii isteţi, Perechea de regi, Sony şi steluţa ei norocoasă, Jake şi Blake, Nini (ultimele 2 zici că-s telenovele...) şi mai sunt şi altele...
Nu mă leg doar de Disney Channel, că nici celelalte nu-s mai breze... dar Minimax, spre exemplu, e cam de copii mici, iar pe Cartoon Network noroc că încă mai dau Tom&Jerry care îi mai salvează un pic că nici ăştia nu difuzează cine ştie ce desene.
    Hai să luăm spre exemplu un desen difuzat pe Disney... şi anume "Hannah Montanna". Ce învaţă un copil de acolo? Eu zic că nimic. Totuşi a cam trecut, zic eu, idolatrizarea asta a Hannei. După idolatrizarea Hannei a urmat Selena Gomez (care e şi asta "vedeta" circului de Disney). Astea şi-au asigurat bănuţii pe spatele nostru, cei care au cumpărat produse cu licenţă "Hanna" sau "Selena", pe spatele celor care s-au uitat la desenele cu ele... De fapt, astea nu-s desene, ci mai degrabă seriale pentru adolescenţi/copii...
Desene animate erau "Familia Flinstone", "Viaţa cu Louie", "Curaj, câinele cel fricos", "Autobuzul magic", "Copii de la 402", "Denis pericol public", "Laboratorul lui Dexter", "O lume dispărută", "Zâmbetul lui Sharon" şi poate mi-au mai scăpat câteva. Nici de la astea nu prea aveai de învăţa, dar erau simple desene...Nu erau comerciale, nu se idolatriza niciun personaj.
"Viaţa cu Louie"... cele mai frumoase desene. Vechiul Rambler, un tată care se crede mare erou de război, o familie mare, o mamă care găteşte aproape continuu şi dă sfaturi, un copil cam obez silit să asculte poveştile inventate ale tatălui său...
"Antrenorul: Anderson, i-aţi familia şi fă 3 ture".
"Andy: Al naibii copil, le ştie pe toate...stai să vezi când o să fie soacră".
"Louie: Tată ai auzit? Sunt alergic la o categorie mai mare de mâncare, seminţe.
 Andy: Alergic la mâncare?! Ştiam eu. O să-i dau în judecată!
 Louie: Pe cei de la restaurant şi de la pizzerie?
 Andy: Nu. Pe rudele mamei tale. Sunt alergici la orice."

"Tommy: Pot să-l hrănesc pe Piper.

 Louie: Nu! Nu ştii cum e. Îl strici."

Cum să nu ţii minte aşa ceva? Ce reţii de la desenele din zilele astea? Nimic. Noroc că se mai găsesc încă desenele astea online...

     În concluzie... desenele din ziua de azi sunt nişte panarame cu personaje care ajung idoli pentru majoritatea copiilor. Nişte desene în care sunt prezentate nişte personaje de toată jena. Nişte desene la care copii holbează ochii cu orele pentru a vedea... ce? Nişte maimuţăreli ale unor piţipoance? Facem ceva cu desenele astea? Oare ne aude şi pe noi cineva? Nu e importantă părerea celor care vizionează astfel de programe?

Îmi dă cineva dreptate? 

Politică

    Ştiu că până acum nu am mai scris despre aşa ceva, dar acum nu mai rezist. Eu nu suport politica. Nu-i suport pe ăia din politică. Dacă ar fi fost nişte persoane care s-ar fi gândit într-adevăr la binele ţării... mai ziceam.
Dacă aş fi pentru o zi preşedintĂ, i-aş maltrata pe toţi politicienii  provocându-le o moarte lentă dar sigură... Le-aş turna ceară fierbinte pe piele mai întâi, aş lăsa-o să se întărească... apoi aş curăţa totul cu peria de sârmă... Apoi i-aş tăiat uşor cu lama din 3 în 3 cm... Apoi i-aş obliga să intre în apă amestecată cu sare... O adevărată fantezie, dar nu despre asta vreau să vorbesc aici...
Aici vreau să vorbesc despre oligofrenul ăla de Năstase. Păi cine... tastatura mea (să nu zic nişte organe genitale) se crede mucea ăsta să mintă un popor întreg cum că vezi dom'le el s-a împuşcat (în gâtu mă-sii)? Păi cine puma mea îl crede bă pe ăsta când el a ieşit din casă cu un fular la gât, fără urme de sânge, fără pansament, fără mască de oxigen? Chiar aşa fraieri ne consideră?
Păi cum dracu să te împuşti, să te pătezi de sânge, să stai cu glontele-n gât... şi să zici: "Ahh... mi-am pătat cămaşa un pic la guler. Stai să mi-o schimb... Să  mai aştepte puţin salvarea că vin imediat".
Tu eşti la un pas de moarte şi-ţi mai pasă că ţi-ai pătat cămaşa... Măcar putea să se mânjească cu puţin ketchup, dacă tot nu a curs sânge. Cel puţin aşa părea totul mai real...
Iar acum când a ieşit din spital (sau de unde mama dracu a ieşit) ţinea gâtul ţeapăn şi cu zâmbetul acela care cere numai pumni şi cuţite-n ochi... Cum să ieşi cu gâtul ţeapăn, fără niciun pansament, după ce te-ai "împuşcat"? Păi cine ne crede retardatul ăsta?
Un om simplu era de mult la răcorică şi nu i se mai permitea atâta circ şi panaramă.
Un om simplu nu cred că era atât de apărat de o droaie de mincinoşi, de la familie până la doctori şi avocaţi.
Un om simplu sigur s-ar fi împuşcat să scape de lumea asta...
     Eu le doresc o moarte lentă şi chinuitoare...

Amintiri

     Citeam ieri pe un blog un articol interesant despre amintiri. Mai exact poze... Prin poze îţi aduci aminte de anumite evenimente, de prieteni...
Şi dacă tot veni vorba de poze...vă mai aduce-ţi aminte de pozele alea pe la vreo câteva luni în care noi eram protagoniştii, întinşi pe o păturică, în toată splendoarea? Mama ta încă le mai deţine? Încă te mai face de ruşine cu ele? Pozele alea sunt amintirile tale? Aşa cum scria şi pe acel blog, nu... acele poze nu sunt amintirile noastre ci ale părinţilor noştri.
Acum un mic sfat. Eu când eram mai mică, adică pe la vreo 4-5 ani aşa... am luat un pix, am luat cutiuţa cu poze,  m-am aşezat jos şi dacă nu-mi convenea vreo poză o măzgăleam. Aşa am ajuns şi la buletinul mamei mele. Nu-mi plăcea mie poza de acolo aşa că am măzgălit atât poza cât şi numele :D. Şi buletinul nu era pus la îndemână, era la dracu-n praznic. Era ascuns bine...dar eu copil curios...am aflat unde era.
      Amintirile mele nu sunt pozele alea (care au mai rămas nemăzgălite), ci alea sunt amintirile părinţilor mei. Majoritatea pozelor habar nu am când au fost făcute sau de ce.
Serbare la grădiniţă. Fiecare serbare un eşec total. Pozele alea sunt oribile pentru mine, dar pentru părinţii mei sunt minunate.
Următoarea serbare. Următorul dezastru. Mutra aceea maltratată...Dar pozele alea pentru ai mei sunt amintiri...
Prima zi de şcoală. Eşec total şi aici. Aveam o faţă de "la dracu, nu se mai termină odată chestia asta?"... Numai fiţe şi grupuleţe încă de pe atunci. Plus că a mea colegă de bancă  îmi admira minunaţii pantofiori... Încă îmi mai aduc aminte la ceea ce mă gândeam atunci: " De ce se uită aşa la pantofii mei când şi ea are exact ca ei mei...?"
Poză la prima serbare din clasa I. Eşec total şi aici. Uram şi încă urăsc nenorocita aia de uniformă pe care am purtat-o un an, din fericire. Uniforma aceea pipită, cu şorţuleţ şi guler apretat. Şi colac peste pupăza la mine cămaşa aceea era strâmbă-n draci... Ahh... plus acele pampoane. Băi, deşi nu-s chiar aşa mare (adică am doar 17 ani), eu am purtat pampoane la fel ca restul fetelor din clasa mea. În clasă s-au purtat pampoanele mult timp...cam până în clasa a V-a. Eu i-am zis mamei că dacă îmi mai pune un singur pampon în cap îmi tai singură părul....Bine, nu că mi l-aş fi tăiat într-adevăr dar am spus-o cu atâta efect încât mama a aruncat nenorocitele alea de pampoane.
Şi şirul pozelor groaznice continuă... Ahh..plus pozele alea de 1 şi 8 martie în care apare poza copchilului şi un mesaj al dracu de siropos pentru mama. Deţin (din nefericire) şi din astea.

       Amintirile mele care ar fi trebuit fotografiate sunt cu totul altele. Prima zi de şcoală oricum nu o să o uit. M-a distrus...:D. Serbările alea absolut tâmpite, nu o să le uit...
Nu o să uit niciodată cum alergam după vărul meu, la ţară la bunici...şi cum am intrat adânc într-un fier care mi-a străpuns pielea chiar sub buza de jos... Eu plângeam atunci, dar mai mult plângeam ca nu cumva să-mi fi căzut dintele care tocmai îmi ieşise. Acum am doar un semn în formă de Z sub buza de jos. Chiar mi-aş fi dorit o poză cu faţa plină de sânge pe care să le-o arăt urmaşilor mei şi să le zic: "Staţi dracu cuminţi că uite ce păţiţi."
O altă amintire... ar fi post o poză cu fetele cu care mă jucam atunci când eram mică. Ştiu că pe două din ele le chema Dana şi Raluca, dar mai mult nu ştiu... Nu am nicio poză cu ele şi-mi pare rău. Nici nu pot să-mi mai aduc bine aminte cum arătau.
O altă amintire... o poză cu un băiat drăguţ care locuia în aceeaşi scară cu mine, prima mea iubire de copil prost :)). Ţin minte că era blond, puţin înalt, cu un miros demenţial... şi-l chema Bogdan.
Altă amintire... o poză cu păpuşile cu care mă jucam. Cu hainele pe care le făceam... de câte ori m-am înţepat cu acul până să pricep că acul tre' să iasă pe partea cealaltă a materialului... nu a degetelor mele...
O poză cum stăteam şi ne jucam mai mulţi copii "Adevăr sau provocare" sau "Sticluţa"...
Ahh... şi cum era să uit... momentul ăla când ne jucam, iar băiatul acela drăguţ de mai sus... m-a pupat pe obraz. Mă mir cum de nu am leşinat atunci... (V-am spus că eram copil prost, nu? Bine, nu că acum aş fi mai deştept...).
O poză atunci când avem mâna încleştată-n părul unei colege, nici măcar nu mai ştiu motivul... dar atunci chiar aş fi vrut o poză.
O poză atunci când mi-am luat 10 rigle, 5 la o palmă şi 5 la o palmă, cică pentru temă nefăcută... dar îmi făcusem tema doar că îmi uitasem caietul acasă.
O poză cu faţa mea după ce am mâncat pentru ultima dată pepene galben. Aveam 5 ani. Am mâncat pepene galben... mi s-a făcut rău, am ajuns la spital deshidratată. Nici măcar după o injecţie şi o perfuzie nu mi-am revenit... Atunci mi-aş fi dorit o poză să-mi aduc mereu aminte de cât rău mi-a provocat o feliţă mică de pepene galben. Poză cu care să mă duc apoi la ăia care plantează pepeni galbeni, să-i sperii astfel să nu-i mai planteze :D.

      Deşi pe toate astea şi încă multe altele le ţin minte, într-o mai mare sau mai mică măsură, dar totuşi mi-ar fi plăcut să am şi poze. Pozele poate s-ar fi păstrat  mult mai bine... Desigur, dacă nu pică pe mâna unor copii aşa de "talentaţi" ca mine...

     Tu ai amintiri din astea?

Băieţii şi epilatul

    Băi, nu ştiu cum stă treaba cu moda asta...da' eu ca o afonă a modei (dacă pot spune aşa...), nu-s în ton cu ultimele tendinţe. Şi ca ultimă modă la băieţi...nu pot pricepe nici în ruptul pixului meu de ce se epilează, pensează sau, mai rău, se dau cu lac transparent....Băi, unde-i masculinitatea? Eşti bărbat sau ce dracu eşti? Gay? Da, ştiu...mulţi poate că zic: "Dar se îngrijesc. Vrei unul care nu se spală, care nu se îngrijeşte?".

Sincer, mie nu-mi plac astfel de specimene "bine îngrijite". Nu că nu mi se pare normal, dar nu văd rostul...

Pentru ce dracu te dai cu lac pe unghii? Înţeleg, vrei să ai unghiile îngrijite. Dar nici să te dai cu lac...Doar mie mi se pare o prostie asta? Sau îs eu mai de modă veche? 

Next. Pensatul. Unii se pensează mai decent, alţii mai ca piţi. Dacă îşi mai fac şi sprâncenele cu creion, cred că înnebunesc...Înţeleg să te pensezi, dar nu te pensezi totuşi ca o fată...Ceva mai băieţesc, mai masculin...

Iar par nebună zicând că nici cu asta nu prea sunt de acord?

Cel mai important la urmă. Cum naiba să te epilezi ca băiat? Aa...eşti fotbalist şi te deranjează? Asta-i de iertat. Dar tu, "fetiţo" cu altceva în pantaloni, de ce te epilezi? Vrei să pari mai gay decât un gay? Ce vrei să araţi? Că eşti fin ca un fund de bebeluş? Nu-ţi place cum îţi stă în pantaloni 3/4 sau scurţi? 

Hai să-ţi spun punctul meu de vedere, dragul meu. Nu toate fetele sunt în limbă după ăia epilaţi. Una e să vezi o tipă cu o rochie demenţială pe ea şi cu ditamai părul pe picioare care strică orice privelişte, chiar dacă eşti şi băut...şi alta e să vezi un băiat/bărbat care poartă pantaloni scurţi sau 3/4 şi care (în mod uluitor) mai deţine încă păr pe picioare. Una e să vezi o femeie cu păr pe picioare şi alta e să vezi un bărbat cu păr pe picioare, mai pe scurt. Deşi amândoi au, la o femeie e neobişnuit, iar la un bărbat...e...ceva normal.

De ce oare aleg băieţii să se epileze pe picioare, habar nu am. Şi desigur, nu cred că cei care se epilează pe picioare, nu se epilează şi în alte părţi...burtă, sub-braţ, poate chiar şi pe spate...inghinal nu se mai pune problema...

Păi ce dracu sunteţi voi mă? Doriţi să concurăm cu toţii la "Cele mai fine picioare"? Unde-i masculinitatea din voi???

De ce se epilează femeile? De ce tuturor li se pare anormal, scârbos...şi alte asemenea, atunci când văd o femeie neepilată?

Pentru că aşa ne-a învăţat societatea. Pentru că aşa-i frumos. Pentru că trebuie să ne diferenţiem cumva de băieţi...Şi cum ne puteam diferenţia de ei, dacă se epilează şi ei? 

E frumos, igienic, plăcut, adorabil să te afli în pat cu un bărbat epilat...iar la un moment dat să nu mai ştii care-s picioarele tale şi care ale lui??

Mie îmi plac băieţii care se îngrijesc, dar nu în mod obsesiv. 

Mie îmi plac băieţii care se îmbracă bine, dar nu să stea să probeze înşpe mii de pantaloni şi bluze/tricouri până se decide cu ce să se îmbrace.

Mie îmi plac băieţii mai cu plete (plete pe care şi le îngrijesc, dar nici plete din alea încât să-şi facă ditamai coada împletită), dar cam rar mai văd aşa ceva. Acum se poartă tuns în părţi, mai mare în mijloc. 

Deja îmi şi imaginez o reclamă într-un viitor (sper eu cât mai îndepărtat).

" Bărbaţii au acum un ajutor în plus atunci când vine vorba de îngrijire. Epilatorul cel mai sensibil...smulge chiar şi ultimul fir de păr. Calmează durerile şi lasă pielea moale şi catifelată."

sau

" Sistem creat doar pentru picioarele bărbaţilor. Cele 3 lame puternice taie firul de la suprafaţă lăsând pielea delicată şi frumoasă." 

Sună frumos, nu?

Halal bărbaţi mai sunteţi unii din voi...

Bărbăţia unora se duce pe apa sâmbetei şi suntem înconjuraţi din ce în ce mai mult de nişte "fetiţe" epilate cu tricouri roz-bombon..

Chiar zilele astea l-am auzit pe un tip (dacă-l pot numi "tip"): "Vaii..uite, mi-a sărit lacul de pe unghii", spunându-i altui tip...iar acesta se uită şi el la unghiile lui, probabil era şi el dat cu lac şi îşi făcea griji ca nu cumva să-i fi sărit şi lui lacul...

.

Blog

     Probabil era mai bine ca acest post să-l fi scris atunci când am făcut un an de când deţin blogul, dar niciodată nu e prea târziu.
Floarea mea preferată a avut o influenţă uriaşă asupra "naşterii" acestui blog. Ea a fost cea care a insistat să-mi fac un blog. Şi uite că a avut dreptate...(Merci Floareo...).
Nu promit că acest blog va exista până  la adânci bătrâneţi. Poate chiar mâine o să zic: "Gata, nu mai scriu nimic...şterg blogul". Poate o să zic asta peste un an, poate peste cinci, poate niciodată. Nu ştiu.
Pot să zic că ador blogul ăsta şi pe celălalt în aceeaşi măsură. Cu ajutorul blogului meu (unic şi personal :D) am cunoscut şi alte persoane. De unele persoane m-am apropiat chiar mai mult, sau poate aşa consider doar eu. Acest lucru nu  poate decât să mă bucure şi să mă facă să sper că voi face cunoştinţă şi cu alte persoane la fel de minunate ca şi acestea de până acum.
Nu pot să zic că regret că mi-am făcut un blog, abia trece mai repede timpul. Acum când am ceva de zis mai întâi scriu aici. Mai pierd timpul. Postările mele nu sunt minunate, ştiu asta. Nu voi ajunge blogger a-list, ştiu asta...
Dar ştii ce ştiu? Ştiu că mă face fericită faptul că mai "arunc" câteva litere pe aici. Nu am eu cine ştie ce cititori, dar eu mă simt bine cu ei...Nu oblig pe nimeni să-mi citească blogul. Cine vrea să mi-l citească bine, cine nu...mai sunt încă înşpe mii de alte bloguri.
Eu îmi exprim părerile mele aici. Nu toată lumea trebuie să aibă fix aceeaşi părere ca a mea. Îmi place atunci când în jurul unei postări se crează comentarii/discuţii în limita bunului simţ.
În final pot spune că mă bucur că am acest blog.


Acum un mic rezumat:

La început:
 - nu ştiam dacă pot scrie des şi bine
 - îmi era frică să nu-l descopere ai mei

A trecut un an şi chiar o lună:
 - pot să scriu, dar nu ştiu cât de bine...
 - încă îmi e frică să nu-l descopere ai mei
 - îmi face plăcere să scriu
 - am mai creat un blog unde invit şi alte persoane să scrie
 - am cunoscut câteva persoane
 - ...* lucrurile vor continua*

Gânduri...

    Stau şi mă uit la foaia asta goală şi mă gândesc la multe lucruri care mă fac să zâmbesc, să mă gândesc mai bine la ceea ce vreau, la ceea ce am făcut. Toate gândurile astea mă fac să realizez faptul că îmi e dor de ceva...de cineva...dar încă nu îmi pot da seama exact de cine...sau poate îmi pot da...
Privesc în trecut...la şcoala generală că tot citesc în ultima vreme multe posturi din astea cu sfârşit de şcoală generală, început de liceu. Ştii ce? Mie nu îmi e dor de şcoala generală. Am avut în clasa aia în mare parte numai fiţoşi, copii cu părinţi care erau medici, ingineri, lucrau în cadrul armatei...şi ăştia parcă erau superiori celorlalţi. Se formaseră grupuleţe...Şi nu zic că la liceu nu e aşa. Ba cam e aşa şi aici. Pentru că mie nu prea-mi place să stau cu X sau cu Y cu care chiar nu am ce povesti, cu care nu mă simt bine. Sunt eu mai retrasă, dar mie nu-mi plac persoanele care sunt fiţoase, care râd de persoane necunoscute pe stradă sau mai ştiu eu ce altceva. Credeam că va fi altfel, că lumea e mai matură în gândire...dar se pare că nu e, din păcate.
La ce mă mai gândesc?? Mă gândesc la faptul că nu l-am mai văzut pe X cam de vreo 9 luni...Începe să-mi fie cam dor de el, dar poate, poate..o să-l văd măcar vara asta...
În rest, nu ştiu ce să mai zic. Stau şi mă gândesc la o persoană care nu vrea să recunoască că e chiar ea. Se ascunde sub anonimat. Şi da, ştiu..şi eu mă ascund...dar să te dai drept altcineva când eu sunt sigură că e acel cineva...
Nu prea mai am chef să mă gândesc ce să mai postez pe aici. Simt cum creieraşul meu nu vrea să mai gândească. O fi de la căldura asta...Aşa că până îmi mai revine cheful de scrie tot o să mai scriu pe aici bălării...(nu că restul postărilor au ceva fabulos în ele...).

Scrisoarea din trecut

   De curând am primit un mail cu titlul ăsta: "Zappy, eu mi-am scris un mail pe care-l voi primi în vreo 5 ani. Nu-ţi scrii şi tu unul?"
Am stat şi m-am gândit şi mi s-a părunt interesantă ideea.Cum ar fi să ne scriem fiecare câte un mail şi să-l programăm să-l primim abia peste câţiva ani?
Să ne întrebăm acum oare unde vom ajunge peste vreo câţiva ani...Să ne întrebăm dacă am trecut Bac-ul (ăştia care încă nu l-au dat..), dacă avem bani mulţi, dacă avem vilă şi piscină, dacă avem cel mai frumos partener...Chestii din astea existenţiale, nimic complicat.
Ştii cum va suna scrisoarea mea trimisă acum şi pe care o voi primi peste vreo 3-4 ani?

Dragă eu,

    Sunt eu, aia din trecut... Voiam doar să te întreb cum o mai duci? Ai trecut BAC-ul, nu? La mate ai reuşit să iei şi tu măcar un 5 în BAC?

Pe la ce facultate ai ajuns? Ai ajuns pe la una din alea la care vroiai? Dacă nu e nici una din alea, spune măcar că e o facultate fără mate...

Cu dragostea cum o duci?

De bani nici nu te între câţi ai, că ştiu că o să ai în limita decenţei... dar vreau să te întreb altceva. Mai visezi cu ochii deschişi?

Ai mai crescut? Te-ai mai maturizat? Te-au lăsat într-un sfârşit să ieşi afară singură?

Când ai plecat la facultate cât au plâns după tine...să te răzgândeşti şi să nu mai pleci să rămâi sub scutul lor pentru totdeauna?

Ai luat vreodată în liceu premiul I?

Cam atâta. Eu îţi transmit salutări din trecut... Sper să-mi scrii. Pa.

                    

                                                                                           Semnat, 

                                                                                                    Eu din trecut

Tu, dacă ar fi să-ţi trimiţi un mail pe care să-l primeşti peste câţiva ani, ce ţi-ai scrie în el? 
Dacă vrei să-ţi trimiţi şi tu un mail, dă clik aici.

Cum funcţionează lumea

   Cum funcţionează lumea...v-aţi întrebat vreodată? Desigur, mulţi vor spune că lumea asta a noastră este condusă de anumite legi....bla, bla, bla. Lucruri plictisitoare de oameni mari. Că această funcţionare a acestei lumi în care oameni ca noi trăiesc e foarte grea de înţeles de nişte omuleţi care habar nu au ce-i cu ei. Poate aşa o fi...sau poate nu.
Fiecare îşi imaginează (în stilul propriu) cum funcţionează lumea, cum se învârte pământul şi alte alea pe acolo.
Ştii cum îmi imaginez eu că funcţionează lumea asta? Lumea asta este condusă de o gloată de hamsteri care trăiesc în mijlocul pământului (deoarece acesta este gol în mijloc). Şi aceşti hamsteri aleargă pe o roată. De aici avem noi electricitate, nu cum ne mint ăştia că avem de pe la nu ştiu ce centrale. Da, aceste fiinţe ne dau nouă energia electrică şi multe altele. Aceste animale  fac pământul să se învârtă. De fapt, nu există nicio axă a Pământului...
Nu-s nebună când zic asta. Sunt doar realistă. Cum ne pot minţi  că lumea asta funcţionează pe baza unor legi, pe baza a cine mai ştie ce...?? Cum ne pot minţi în halul ăsta? O să-mi fiţi recunoscători peste un miliard de ani când savanţii vor descoperi în interiorul Pământului nişte hamsteri care-s uriaşi, apropo. Lua-ţi aminte, aţi fost primii care aţi aflat acestă ştire...ştiu că nu o să mă creadă nimeni, dar pe coama mea că aşa e.

*Da ştiu că am o obsesie legată de şoareci, şobolani, hamsteri...chiar şi porcuşori de Guineea, dar sunt simpatici. Nu?

Tu cum crezi că funcţionează această lume a noastră?

O şansă..

    Niciodată toată luma nu va gândi la fel. Ceea ce pe unii îi poate deranja, pe alţii îi poate enerva, pe alţii îi poate lăsa indiferenţi, pe alţii îi poate lăsă...(nu ştiu, pot reacţiona în alte moduri..). Uneori, cele mai mărunte lucruri enervează/deranjează cel mai tare.

La fel cum nu toţi ne-am născut perfecţi, nici lucrurile nu le facem perfect. Şi ce dacă 34 de persoane zic că nu-i bine...Şi ce dacă...E părerea ta, e ceea ce vrei tu să faci. Tu vrei să  o faci, ai ambiţie în tine, dar atunci când auzi atâtea voci spunând că nu e bine...renunţi. De ce? Pentru că părerea celorlalţi contează.
De câte ori ai ezitat să te  îmbraci cu acea haină cu care ai vrut mereu să te îmbraci, doar că ţi-au spus câteva persoane că nu e frumoasă, că lor nu le place deşi ţie îţi place?
Pentru că de fiecare dată am ţinut cont de părerea altora am ajuns aşa cum am ajuns. Închisă în mine şi timidă. Pentru că la mine aia nu e bună şi nici aia...nici ailaltă...Da, ştiu nu-s perfectă. Da, ştiu...nu sunt întruchipare tuturor lucrurilor bune. Da, ştiu...nu mă ridic la o medie generală de 10, dar nota pe care am obţinut-o e pe meritul meu..nu pe ochi frumoşi, nu e de la prof pusă aiurea...E nota mea. Eu ştiu cât am învăţat pentru teze şi cât de rău îmi pare pentru una din ele...Pentru că am învăţat trăsăturile, pentru că ştiam...dar nu am avut inspiraţie.
Dar nu pot să am numai lucruri rele, am şi lucruri bune în mine...dar dacă majoritatea îmi spun că nu fac nimic bun atunci şi eu încep să cred că nu am nimic bun în mine.
 Nimeni nu e perfect. Dacă e cineva care se crede perfect îl invit să caşte puţin ochii şi să vadă realitatea.
Dacă dintr-o grupă de 10 persoane, 9 zic "da" la un proiect...a 10 persoană poate să zică "nu", dar trebuie văzut de ce zice acel "nu". E părerea lui. Fiecare trebuie să aibă o părere, nu zic nu...
Fiecare are ideile sale. Fiecare are viziunile sale. Fiecare gândeşte în felul lui. Fiecare e aşa cum vrea (în cazurile fericite).
Nu fă aia că nu e bine. Ideea ta nu e bună. Dar de ce zici că nu e bună? Pentru că aşa consideri tu? E părerea ta...
Ştiu că nici la treaba cu  blogul ăsta nu merge bine, pentru că nu zic nimic bun pe aici, pentru că scriu exact ceea ce vreau eu, pentru că scriu exact ceea ce gândesc eu, pentru că nu sunt de aceeaşi părere cu restul... Şi nici cu celălalt blog nu merge treaba...pentru că sunt eu prezentă acolo, nu?

Că tot veni vorba de celălalt blog...ORICE POSTARE, INDIFERENT DE GENUL EI, INDIFERENT DE CEEA CE CUPRINDE, INDIFERENT DE MODUL ÎN CARE ESTE SCRISĂ, EA VA RĂMÂNE ACOLO. DACĂ VREUN AUTOR ŞTERGE VREO POSTARE DE ACOLO, ÎL GĂSESC ŞI ÎI ÎNDES FIECARE TASTĂ PE GÂT....  Sper că am fost destul de clară "Echipă", da??  
Fiecare are dreptul la liberă exprimare aşa cum vrea.



* Şi nu, nu vreau să mi se plângă de milă...mă descurc şi mă complac în situaţia mea...

Un titlu ce promite multe...

   Eu mă existez ca fiinţă fix în aceste secunde fatidice (de ce nu?) într-o stare de melancolie poate...(sigur nu) ...tristeţe (e pe dracu)...poate de plictiseală sau lene. Da, cred că de plictiseală şi lene.

Dar, de fapt, o plictiseală anapoda. De ce? Păi uite cum stă treabă...eu mă plictisesc, dar nu mă plictisesc la modul very adevărat ci doar aşa...de coada mâţei. Nu mă plictisesc că nu am ce face, dar mă păleşte o lene de dau în plictiseală...Că dacă vreau, am ce face şi încă câte, dar lenea şi plictiseala este mari. 

Şi de ar fi acestea se(x)cundele fatidice, oare ce s-ar întâmpla? Am muri cu toţii sau am fi teleportaţi pe o altă planetă dintr-o altă galaxie, dintr-o altă eră, dintr-o altă...cine ştie ce...?

Stăteam şi mă gândeam în singurătatea gândurilor mele lăuntrice (nu că ce aş zice pe aici ar avea vreun sens logic, dar...), deci fiinţa de mine se gândea la o chestiuţă...
Băi, cum ar fi  ca nişte fiinţe plantigrade ca noi ar găsi "Lampa fermecat a lui Aladin"? Şi cum ar mai fi ca duhuleţul ăla să ne îndeplinească doar o singură dorinţă?
O singură dorinţă, o singură încercare...De vrei să dai timpul înapoi, să ai bani de să-i întorci cu furculiţa de aur încrustată cu diamante de un catralion de tone, să fii veşnic tânăr şi frumos (după caz), să...îţi vezi viitorul...să mai ştiu eu ce..
Tu ce ai alege? Atenţie! O singură dorinţă care nu va dispărea la mizul nopţii.* (şi pun aici un mare "*", lămuriri la sfârşit)

În altă ordine de gânduri...mâine presimt că o să mă lovească o lene de nu o să mă duc la şcoală. Am mai zis şi o repet: atunci când ai şansa stai dracu acasă :D.

În altă ordine de idei, postul ăsta e pe sfârşite iar eu nu am găsit un titlu care să exprime conţinutul unui astfel de...un astfel de text (?)...Aşa că dacă nu eşti filozof sau nu ai o logică atât de logică încât la tine toate lucrurile au un sens... şi să stai să despici un vas capilar în treişpe mii de firicele finuţe pentru a vedea logica dintre titlu-text, eu te anunţ că am ales un titlu care nu are nicio treabă cu acest soi  exotic de text fabuloso-extraordinar.







* Într-o zi Ursul şi Iepuraşu' se plimbau prin pădure. Tot mergând ei prin pădure Ursul dă de o lampă  fermecată.
- Arunc-o dracu'!
- Nu, staţi … promit ca va îndeplinesc trei dorinţe! zise duhul.
Ursul zice: Ok!
Duhul: – Ursule zi prima dorinţă!
- Îmi doresc ca toţi urşii din pădurea asta să fie femele, numai eu bărbat.
- Bine ursule, dorinţă împlinită! Iepuraş care-i dorinţa ta?
- Vreau o cască!
- Bun … ursule, zi a doua dorinţă .
- Vreau ca în toate pădurile din împrejurimi bărbaţii să fie femei, eu să fiu singurul bărbat.
- Dorinţă îndeplinită! Iepuraş a doua dorinţă ….
- Vreau o motocicletă !
- Bine, iepuraş, dorinţă îndeplinită. Ursule zi a 3-a dorinţă!
- Vreau ca toţi bărbaţii din tot universul să fie femele, numai eu bărbat!
- Dorinţă îndeplinită! Iepuraş zi a treia dorinţă !
- Vreau ca ursul să fie gay.


* De aceea am zis o singură dorinţă, pentru a evita astfel de evenimente neplăcute cu astfel de dorinţe absolut tâmpite...

Fructe de România

  Ieri am profitat de faptul că am avut ore uşoare şi m-am lăsat în voia lenii mele şi astfel nu am ajuns pe la şcoală. Dacă e să profit, păi să profit atunci când pot...
Azi e sâmbătă şi mai e o săptămână până se termină şcoală. Mi-am pregătit vreo 4 cărţi de citit, dar doar una m-a atras până acum...
În rest...ce pot spune decât că e sâmbătă. Deci, băi...e sâmbătă, da?
Sâmbătă. Oare ce înseamă sâmbătă pentru fiecare dintre noi...Bine, pentru mulţi dintre noi înseamnă prima zi de de week-end, dar poate pentru alţii "sâmbătă" mai poate reprezenta şi altceva (în afară de o zi oarecare dintr-o săptămână oarecare...). Adică sâmbătă e ziua aceea în care stăm acasă, ne uitmă la tv, dormim ca porcii toată ziua, mergem la munte, la mare (distanţă de casă), mergem la un grătar...unii mai culţi citesc o carte... Bine, acum nu voi sta să despic firul în înşpe mii de părţi că oricum nu e cazul că oricum sâmbătă e o zi oarecare în care se petrec lucruri oarecare...
Într-un alt aranjament de idei  sau în altă ordine de idei (fiecare o ia cum vrea muşchiul lui fesier sau gastrocnemian ...) eu mănânc acum o piersică şi mă gândesc de unde mama dracului sunt aduse. Adică nu prea aş crede eu că ăstea sunt de prin Românica noastră dragă. Cine ştie de pe unde sunt aduse şi vândute cu etichetă de Românica...poate de prin Congo, Mongolia...sau poate Egipt...Aşa mai văzusem şi anul trecut rodii de România. Serios...ce urmează acum?


Nucă de cocos 
Regn: plantae (plantă, că doar nu o fi animal)
Zona de provenienţă: Dăbuleni
Calitate: extraordinară A+ consum scăzut de energie, merită toţi banii
Încrengătură: lapte de  mangustă + piatră
Gen: o nucă, două nuci....un cocos, doi cocoşi.....


Banane 
Regn: Plantae sau "Jucărius Femeius Obraznicus"
Zona de provenienţă: Maramureş
Calitate: cu cât mai groasă cu atât mai bună...uppss..de fapt...cu cât mai coaptă cu atât mai dulce
Încrengătură: plantă + vibrator = LOVE
Gen: o bănănuţă, două bănănuţe....o fetiţă, două fetiţe...

Limes
Regn: Plantae "futu-i mama măsii ce acră-i"
Zona de provenienţă: Transilvania (când Dracula nu mai avea de unde să mai sugă sânge mai sugea şi câte o lămâie d'asta)
Calitate: "îi cam verde, nu-i coaptă nu-i aşa?"
Încrengătură: soţie + soacră = te-ai acrit pe viaţă
Gen: acritură

Cum ar fi să mergem pe stradă şi în loc de tei şi plopi să fie ba un lămâi, ba un portocal, ba un kumquat, sau kiwi...Ar fi interesant, nu?

În altă ordine de idei...o să mă întorc la "Bufniţa" mea...
Şi în ordinea a treia sau a patra de idei...week-end plăcut băi...

Eu şi frica..

Să ridice mâna cui nu îi e frică de nimic!
Băi, de ce minţi? Lasă mâna jos că îţi e frică de ceva. Nu poţi spune că nu ţi-e frică de nimic, aşa că nu mai minţi! Lasă mâna jos.

  Desigur că şi mie îmi e frică de multe chestii. Mi se pare ceva normal în a ne frică de diverse chestii. Păianjeni, gândaci, şerpi, înălţime....frica de mate...şi altele
Atunci când îţi este frică ţi se accentuează ritmul bătăilor inimii, ţi se modifică ritmul respiraţiei, palmele îţi transpiră, tremuri...încerci să găseşti ceva cu care să loveşti, să te aperi..dar degeaba încerci...e acolo...te urmăreşte...vine după tine..tu fugi...e groaznic...........vine după tine cu toate cele 8 picioare...te prinde, se urcă pe tine...tu urli.......

Totuşi, să nu facem confuzie între frică şi anxietate. Frica este o reacţie atunci când conştientizăm pericolul/primejdia, pe când anxietatea se leagă de problemele/grijile de zi cu zi...Din câte ştiu eu anxietatea nu are un motiv precis pe când frica are la bază trăiri traumatizante, filme de groază...sau pur şi simplu că eşti tu, ca persoană, niţel cam negativistă (aşa ca mine :D). Am întâlnit persoane care nu făceau diferenţa între frica de insecte, înălţimi, sânge şi "frica" de ziua de mâine...adică ce o să mai mănânce mâine, dacă o să moară mâine...şi alte chestii din astea...

În altă ordine de idei...mie îmi e frică de insecte...de aici se exclud gândacii cu corn (îs super simpatici mergătorii ăştia mici). Păianjenii sunt oribili...cu ălea 8 picioare...cu cât sunt mai mari şi mai graşi cu atât mă agit mai tare. Parcă acum când scriu simt cum mă gâdilă ceva pe picioare, pe spate, pe mâini...brrr...Nu ştiu de unde am dobândit această frică, că oricum păianjenii ăştia comuni nu fac mai nimic rău...şi nici la filme de groază cu păianjeni nu m-am uitat....(oricum nu-mi plac filmele de groază).
În schimb îmi plac şopârlele şi şerpii. Bine...acum să nu se înţeleagă că-mi plac şerpii Anaconda sau cine ştie ce şopârlo-dinozaur...Cu cât sunt mai mici dihaniile astea cu atât e mai bine.
Îmi mai e frică de înălţimi (culmea, eu stau la etajul 4 :D). Pur şi simplu îmi este frică să privesc în jos.
În schimb nu îmi este frică de sânge sau de spaţii închise, că ştiu că şi astea 2 sunt nişte frici comune...
Îmi mai e frică de tunete şi fulgere (atunci când nu sunt în casă, dar dacă sunt în casă mă doare undeva că afară tună şi fulgeră).
Şi acum vine marea frică (dobândită dintr-un film sau ceva de genu'...): îmi e cam frică de clovni. Ştiu că ăştia sunt întruchiparea amuzamentului, dar pe mine mă cam sperie. Adică mi se pare destul de ciudat felul în care sunt îmbrăcaţi şi că mereu sunt veseli. Nimeni nu poate fi vesel mereu...Ciudaţi rău...Şi spuneam că frica asta îmi vine de la un film (parcă film era...). Era un tip iar în jurul lui se învârtea un clovn cu o faţă oribilă cântând şi agitându-se...Cam înfricoşător....
Cam de astea îmi este mie frică. Poate o să scap vreodată de fricile astea, dar mai am timp...

Ţie îţi este frică de ceva?

Şcoala şi concluziile

Hmmm...cu ce să încep?
...Am trecut la mate, am trecut la mate, am trecut la mate....yupiii....Media la chimie o am mai măricică faţă de anii trecuţi...deci e bine..
Săptămâna viitoare habar nu am de ce ne-ar mai chema profii la şcoală...Mdaa...
Afară-i foarte cald, dar momentan nu mă plâng (chiar atât de tare...).
Anul ăsta tot nu o să iau premiul II, (sper să iau şi III...)  dar mai sunt doi ani în care sper să iau măcar premiul II, că de I nici nu se pune problemă că e oricum ocupat.
În rest...dus la şcoală pe jos, venit de la şcoală pe jos (şi să îmi mai zică cineva că nu fac mişcare...).
În rest profii au un chef de şcoală nebun, mai nebun decât elevii...
Habar nu am ce voi face în vacanţa asta, dar nu vreau să mai aud de chimie şi mate....

Şi acum urmează concluziile trase după un an de şcoală:
1) Tre' să te pui bine cu profii încă de la început
2) Dacă la o materie iei doar 4 şi 5, iar dintr-o dată iei 8 eşti bănuit că ai fi copiat
3) Tre' să fii vorbăreţ
4) (se leagă de 3) Dacă nu prea vorbeşti rişti să nu te prea cunoască profii şi să te întrebe "da' tu când ai venit în clasa asta?"
5) Profii zic multe, noi înţelegem puţine...iar de scris scriem şi mai puţine chestii/informaţii/explicaţii..
6) Uneori e bună şi nişte zăpadă aşa...mai din belşug (luna februarie..)
7) Dacă chiuleşti  unii profi îţi vor micşora nota
8) Tre' să te afirmi şi să te bagi în multe chestii..
9) Unii îs mai porci decât porcii...
10) Dacă eşti cuminte la anumite ore primeşti puncte în plus
11) (se leagă strâns de 10) Dacă desenezi nişte floricele/bălării pe nişte foi cu teme ai şansa de a lua o notă mai mare....
12) Profii ne zic nouă să nu mai fumăm...ca să le rămână lor mai multe ţigări
13) * Numărul 13 e cu ghinion deci sărim peste el*
14) După fiecare an de şcoală vine vacanţa de vară
15) Chiar dacă în timpul semestrului te gândeşti cu groază că vine sfârşitul semestrului iar tu ai 3,3,3,4....la sfârşitul semestrului o să treci cu o medie de 5 sau peste 5...
16) Atunci când nu îţi faci tema profu' îţi pune 2, dacă îţi faci tema nu îţi pune notă...
17) Chiar dacă înveţi, uneori, unii care nu au nicio tangenţă cu cartea ţi-o pot lua  înainte
18) * Mai sunt şi altele, dar acum nu îmi mai vin în cap*

Tu, ca elev, ce concluzii poţi trage după acest an şcolar?

Plictiseală...

    Afară-i cald. Soarele ăsta a început şi el să-şi facă treaba cum trebuie, nu...acolo 2-3 raze şi gata....Nu, dom'le,nu... a început şi el să se lăfăie pe tot cerul...

Acum că tot s-a încălzit ies fetiţele (spus într-un mod cât se poate de civilizat fără a jigni pe nicio purtătoare de păsărică) în fustiţe...şi încă ce fustiţe dom'le...d-alea de nu le acoperă nici măcar juma' din fund (parte dorsală, cur...). Şi pe urmă, tipesele astea (spus din nou într-un mod civilizat) se plâng că se uită toţi lăbar...ăă...masculii la fundul lor. În coama mea...de ce s-or mai plânge, nu ştiu. Se  îmbracă în fuste mini (de li se vedă minusculul creier....că acolo bănuiesc că au astfel de specimene creierul...că de l-ar avea în chestia aia de pe umeri s-ar îmbrăca şi ele niţel mai decent), iar pe urmă tot ele se mai întrebă de ce râde lumea de ele...nu cu ele...Proasto, poţi purta o fustă niţel  mai lungă! Cine ţi-a zis că vine sfârşitul lumii dacă o să porţi o fustă care să-ţi acopere niţel fundul te-a minţit...

În fine, dacă atât le duce pizda (creieraşul adică) pe unele...să le lăsăm în pace.
Afară e o zi minunată, extraordinară în care fosilele de gen feminin îşi etalează garderoba scoasă de la naftalină. Cu ce ocazie? Azi se votează băi! Când mai au ele şansa de a-şi etala  minunatele haine de acum înşpe mii de ani?? Doar acum...ofertă limitată.
Sincer, nu ştiu cum o să fiu eu pe la vreo...70 de ani aşa...dar dacă o să devin vreo babă nebună şi labilă psihic vreau să fiu omorâtă cu un glonte-n cap. Da' să reuşiţi măi din prima...Staţi calmi că nu o să bântui pe nimeni. Aaa..şi să spuneţi poliţiei că a fost dorinţa mea...Nu, nu am păţit nimic. Nu am intrat în nicio depresie cauzată de insufienţa notelor la matematică şi de emoţiile de care am parte atunci când intră profu' de mate în clasă.

Sunt invidioasă, posesivă, uneori răzbunătoare, trec de la euforie la supărare şi invers într-un timp relativ scurt.. sunt visătoare şi-mi place, învăţ şi-mi face plăcere...râd şi încerc să văd partea amuzantă din tot...nu-mi place să mi se dea o atenţie sporită, prefer anonimatul...nu vorbesc mult, dar mă exprim mai mult prin mimică, scris şi simplele desene pe care le realizez...îmi place să fiu creativă...calmă.
Nu fumez, consum băuturi alcoolice destul de rar iar atunci când o fac nu beau în exces (doar puţin din fiecare..). În schimb consum multă carne, fructe şi dulciuri...
E cineva care vrea să mă adopte?:D

Scurtă-poveste: "De la prima întâlnire pâna la moarte..."

    Băi, nu ştiu eu cum e la prima întâlnire...dar am o ideea aşa...O idee pe care o voi prezenta în rânduleţele următoare.

După ce doi omuleţi s-au întâlnit ( e de preferat să fie de sexe diferite...), după ce fac schimb de numere de telefoane (luxoase sau nu) cei doi omuleţi se întâlnesc. Cum ne zicea şi un profesor (parcă de română)... la prima întâlnire atât gagicania cât şi masculul au grijă să se poarte decent...Cum şi cât de decent? Vedeţi mai departe.

Mai întâi şi întâi ea se găteşte mai mult decât de obicei, iar când zic se găteşte nu mă gândesc la faptul că se unge cu ulei nu-ş'decare, se mă cu mirodenii...şi se bagă la cuptor până se rumeneşte. Nu...Tipa/gagica/purtătoare de pi...îşi face o baie un înşpe mii de spume şi geluri, se epilează şi acolo...pentru că nu se ştie, îşi aranjează părul ăla de pe cap, pe urmă îşi caută o rochie...se machiază cât mai bine, se încalţă...iar în sfârşit, după 4 ore pleacă şi ea din casă gata de întâlnire. Aaa...ceva important. Înainte de a face tot acest ritual cu baia, îmbrăcat, aranjat gagica nu mănâncă pentru că dacă ar mânca, rochia s-ar putea să nu o mai încapă, sau să aibă burtă prin rochia aia...şi se vede urât...

Cum se găteşte el? Păi...face şi el duş, se rade, îşi alege cămaşa, pantalonii/blugii...a sărit în adidaşi...şi în maxim 40 de minute e şi el gata...

El, ca un mascul adevărat ce vrea să fie, ajunge primul. Ajunge şi ea...se scuză..alea, alea...Când ajung la pasul ăla în care tre' să comande şi gura lor ceva...aleg un cocktail răcoritor sau o cafea (contează de anotimp) deşi ea crapă de foame, iar lui i se usucă gâtul după o bere. Dar nu...nu pot comanda aşa ceva. Cum ar arăta în ochii cei doi în ochii celuilalt dacă el ar comanda o bere, iar ea o friptură cu o salată?? Desigur, el un beţiv, iar ea o mâncăcioasă chiar o purcică. La prima întâlnire fiecare are grijă cum se poartă, cum  vorbeşte, ea îşi face griji dacă nu cumva i s-a dus dracu machiaju'...şi tot aşa..

Dacă prima întâlnire a reuşit şi mai urmează şi altele...deja de la a treia, a patra întâlnire cei doi omuleţi îndrăgostiţi încep să-şi dea arama pe  faţă, să zic aşa...Atunci ea descoperă că el poate concura cu lejeritate la un concurs de "cine poate bea 100 litri bere"...iar el doscoperă că defapt ea arată mult mai bine cu machiaj şi că mănâncă ca o purcică....

Dacă la prima întâlrie îşi vorbeau numai dulcegării, acum lucrurile se schimbă...Acum ea îi scoate ochii (cu ghearele alea ala ei de hienă înfometată) atunci când îşi lasă hainele peste tot, sau iar e apă în baie după ce face el duş, sau că iar a lăsat ridicat capacul de la WC.
"Măă...cât de nesimţit poţi fi. Eşti chiar un porc! Dar ce zic eu aici?! Jignesc porcul...nesimţitule, iar ţi-ai lăsat hainele prin toată casa, iar era să alunec în baie...şi ghici..iar era să cad adânc în toaletă din cauza ta...."

El înghite în sec. Ştie că aşa e....dar cu toate acestea nu poate înţelege unde a dispărut păpuşica aia de la prima întâlnire. Adică ba da înţelege, oarecum...adică a mâncat-o baba-cloanţa asta...

...

...........

................

...........................

Mai trec anii...iar bunica, mama, mătuşa ei încep să plângă atunci când aud "ia-ţi mireasă ziua bună...". În sfârşit a pus gheara pe fraier şi l-a nenorocit pe viaţă...

Ajung la tanti/nenea ăla care le dă documentul care l-a nenorocit pe viaţa pe el...Urmează cununia în faţa bărboşilor care le aduce aminte că acum tre' să-şi întemeieze şi ei o familie (desigur, pentru a veni la botez tot la ei pentru a-i cheli şi atunci de bani...), le mai spune că acum îs căsătoriţi şi în faţa lu' ăla de sus...şi gataaa bănuţii pentru rata la mercedesu' lu' nenea-n straie bisericeşti.

....

............

..................

.......................

Mai trec anii. Acum el a devenit "bou", iar ea "vacă". El munceşte pentru ea şi pentru copii. Ea stă acasă şi are grijă de copii...

......

.............

......................

.............................

Mai trec anii: 

- "Mergi la piaţă moşule!"

- "Mergi tu fă...io n-am chef."

- "Puturosule...cum te-am putut suporta atâţia ani..."

- "Taci fă...şi mişcă-ţi curu' ăla...Ce am putut vedea la tine scorpie când te-am luat..habar n-am."

......

.............

....................

Moare el/ea:

- "Aoleuuu...unde te-ai dus tuuu?!!! Cui mă laşi...??!!"

.......

...........

..................

   *Cam aşa e cu dragostea...La prima întâlnire vrem să fim exact cine nu suntem, devenim entuziasmaţi, avem fluturaşi în stomac, nu ştim cum să ne purtăm mai frumos pentru a nu da o impresie proastă...Dar putem şi greşi atunci când ne alegem partenerul. De multe ori stăm lângă cineva cu care ne potrivim, dar alteori nu avem norocul de a găsi acea persoană din prima...Nu ştiu de ce nu ne putem da seama din prima că celălalt nu e bun pentru noi. De ce descoperim mai târziu că celălalt nu e aşa cum ne-am aşteptat? Pentru că uneori ne minţim atât pe noi cât şi pe restul...
Dar cu toate acestea ne obişnuim unul cu celălalt, reuşim să trecem împreună peste multe lucruri chiar dacă uneori ne mai certăm. Dacă nu ne înţelegem, ne putem despărţi şi o putem lua din nou de la capăt...dacă mai avem puterea de a mai trece poate încă o dată prin ceea ce deja am trecut...

Am dreptate sau trebuie să mai iau lecţii şi să observ lumea?

Leapşă

    Am primit o leapşă de la o cititoare a blogului şi nu pot să nu o onorez.

1) Ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?
Păi, dacă m-aş uita în oglindă probabil mi-aş da undeva pe la vreo 14-15 ani aşa...

2)Ce e mai rău: să eşuezi sau să nu încerci?
Din punctul meu de vedere e mai rău să nu încerci. De ce? Pentru că dacă nu încerci nici măcar nu ai cum să eşuezi. Corect?

3) Dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem atât de multe lucruri care nu ne plac?
Păi pentru că uneori mai trebuie să mai facem şi lucruri plictisitoare...de exemplu să învăţăm. Nu ştiu cui îi face plăcere se înveţe, dar trebuie...pentru că altfel nu reuşim în viaţă. Nu?

4) Când ţi pare că s-a vorbit şi s-a făcut totul, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut?
Hââ?? Eu să vorbesc? Neahh..fac şi pe urmă în cazuri de urgenţă maximă vorbesc.

5) Dacă moneda naţională ar fi fericirea, cât de bogat ai fi?
Cât de bogată aş fi? Cam cât sunt şi acum...Adică mai printre săraci.

6) Care este lucrul pe care ai vrea să îl vezi schimbat la oameni?
Să nu mai fie proşti, sau să nu o mai facă pe proştii...

7) Faci ceea ce ai visat că faci sau faci ceea ce faci pentru că împrejurările te-au adus aici?
A doua variantă, clar....Poate o să fac şi ceea ce am visat dar mai târziu...

8) Dacă media de viaţă ar fi de 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?
Cum diferit? Adică fără şcoală, învăţat...mai târziu serviciu, casă, copii...şi altele? Nu cred că îmi pot trăi altfel viaţa...Asta am învăţat, majoritatea, încă de la bunicii noştri, asta vedem şi la părinţii noştri...noi de ce am fi mai cu moţ şi nu ne-am duce la serviciu ci ne-am pierde nopţile prin baruri sau mai ştiu eu pe unde?

9) Eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie sau care trebuie?
Habar nu am...Fac în mare ceea ce, cică, ar trebui...dar mie nu prea-mi convine...Dar asta e...tac şi înghit. (nu vă gândiţi la prostii..)

10) Dacă ar fi să oferi un singur sfat despre viaţă unui copil, care ar fi acela?
Fii exact cum vrei tu...şi fă ceea ce îţi doreşti cu adevărat.

11) Ce ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?
Deşi mi-ar plăcea să fiu recunoscută drept un geniu, să găsesc cine ştie ce formulă care să revoluţioneze lumea asta, să fac descoperiri peste descoperiri...cu toate acestea aleg să fiu o proastă fericită. De ce să mă stresez?? Oricum mie nu-mi place să mă stresez, dar cu toate acestea mă stresez destul de des.

12) Ce ai alege între amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabilă de a mai avea amintiri de acum înainte?
Care amintiri dom'le? Îmi e  indiferent. Oricum amintirile pe care le am până cum sunt nişte rahaturi şi pot trăi fără ele...

13) Îţi mai aduci aminte de momentul acela de acum cinci ani când erai extrem de furios şi nefericit? Mai are vreo importanţă acum?
Care cinci ani? Vezi ce extrem de furioasă şi nefericită sunt la fiecare sfârşit de semestru când fierb de draci că X-ulescu are notele niţel mai mari decât ale mele deşi EA nu învaţă.

14) Care este cea mai frumoasă amintire din copilăria ta? Ce o face atât de specială?
Habar nu am. Amintire frumoasă...nu am nici una cred...sau nu-mi aduc eu aminte fix acum?!

15) Dacă ai câştiga 1.000.000 $, ai renunţa la ceea ce faci acum?
Banii care vin uşor se duc la fel de uşor....

16) Când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?
Dacă stau bine şi mă gândesc nu ştiu nici ce am mâncat acum 3 zile...da'apăi chestii din astea de acum un secol?

17) Când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?
Fix acum...şi acum...dar şi acum...ce auz fin am..

18) Care este lucrul pe care ţi-ai dorit dintotdeauna să-l faci şi nu l-ai făcut? Ce te opreşte?
Un singur lucru? Hmm...Să fiu şi eu mai băgăreaţă. Ce mă opreşte? Timiditatea.

19) Care este lucru pe care îl faci cel mai bine decât ceilalţi pe care îi cunoşti?
:)) Să lenevesc. Fac şi meditaţii la domiciliu...Aştept doritori.

Şcoala şi f(l)ut...urele

   Şi vine....vine...vineeee...vineeeeeee.................clasa a XI :D. Cine altcineva să vină decât clasa a XI? Dracu'? Încă nu, merci. Mai am de stresat lume...
Mai e puţin şi gata şi cu asta...Ce se întâmplă acum? Stres. Mare stres. Cine trece, cine rămâne...mai un "doamne ajută" şoptit printre dinţi înainte de nenorocita aia de chimie şi...desigur mate. Băi...deci eu urăsc mate până la cer şi la pământ şi invers şi inversul-inversului....Dacă stau bine să mă gândesc eu urăsc matematica încă din clasa a doua...Ce să-i faci, asta e...
Azi a fost o zi plictisitoare. Nu ştiu cum se face că atunci când stăm noi la şcoală până la ultima oră nu mai vine profesorul. În rest..."X-ulescu, îţi pun 4!!!"....Dacă săptămâna viitoare ni se vor încheia mediile, atunci ce rost mai are să ne mai ducem la şcoală până pe 22 când e premierea?? Doar întreb...
Îmi e frică la mate..."Frică, frig, foame...spune alt cuvânt cu f..", "Fut...ştii tu..., spuse colega mea de bancă într-o oră de mate" (şi mai zice lumea că doar eu mă gândesc la prostii....).

Bine, adevărul e că mai existau şi alte cuvinte cu "F"...cum ar fi:
fluture (ce-i ăla? un fluture...ce-i ăla? un fluture...ce-i ăla? un fluture...ce-i ăla? un fluture...ce-i ăla? un fluture...)
furnică ( o furnică duce-n spate un grăunte jumătate...)
fiinţă ("Băi fiinţă, ce nu înţelegi?" rostită în mare parte de profu' de română)
faringită (faringită acută, sufăr şi nu vrea să mă părăsească)
fermă (unde trăiesc vaci, porci..poate şi Căluţi)
faţă ("Uite, seamănă cu faţa ta...ai faţă de cal")
fântână (o fântână a dorinţelor...de ce o fi aşa greu de construit, habar nu am)
floare (există doar o singură Floare pe lumea asta)
filozof (dacă beau un litru de Cola devin filozof la gen feminin, adică filozoafă...)
flăcău ("Uite...ce flăcău mare te-ai făcut.")
foc (să mori în focurile iadului...profuleee)
fotograf/ă (uneori îmi mai place să o fac şi pe asta...)
făină (să-mi zică cineva care nu s-a făcut din cap până-n picioare de făină când era mai mic..)
fosilă (cuvântul meu preferat  pentru a defini moşii şi babele)
fraier (cuvânt folosit pentru descrierea unor specimene din ce în ce mai numeroase)
frică (detalii în următorul număr al blogului "Zdrăngăneli", la preţul de doar 5 minute pierdute din viaţă...un blog ce merită citit)
fructe (mere, pere în panere...)
frizer ( frizer, chel cu cărare pe mijloc te rog..)
friptură ("leguma"  mea preferată)
fustă (o fustă şi se uită toţi tâmpiţii după tine)
francofilie (rimează cu zoofilie, practicantul se numeşte francofil...care rimează şi acesta cu zoofil)
figură ("Ce figură mai eşti şi tu...")
finanţe (banii primiţi de la părinţi..)
fâlfâie ("Bă...mie mi se fâlfâie de ce zici tu..")

Mai sunt şi alte cuvinte cu "F", dar mă opresc aici că dacă mai scriu nu o să mai citească nici dracu....

Tu ce cuvinte ştii cu litera "F" şi care te trimit cu gândul la ceva?

Profii ăştia...

    Băi, nu ştiu de ce dar am impresia că provoc orgasme nebănuite profilor atunci când sunt ascultată....La info,de exemplu, profa nu se lasă până  nu mă trece prin toată materia...şi stă şi se gândeşte ce să mă mai întrebe, ce să-mi mai dea de făcut...La geografie, ieri, m-a "târât" profa prin nişte lecţii de prin februarie, plus lecţiile mai actuale pentru a fi sigură că merit zecele ăla nenorocit...(La restul le-a pus o singură întrebare ...mrrr..). La română când mă asculta (şi aveam chef cât de cât de a gândi mai repede decât M...), mai spuneam ceva...dar nu se mulţumea cu atât...Dorea din ce în ce mai mult. (Oare există vreo asemănare între asta şi sex?:D)
Bine...la mate şi chimie e cu totul altceva. Acolo cred că le-aş crea profilor orgasme prin prostiile pe care le-aş spune :D. Bine că la chimie până acum am dat numai lucrări şi nu m-a ascultat...
 
          Atenţionare: A nu se citi paragraful următor!

   Şi că tot veni vorba de profi şi orgasme...Mă gândeam într-o zi....(marţi parcă)...cum ar fi ca într-o clasă toate fetele să vină îmbărcate în fuste scurte şi toate să se aşeze în primele bănci...fix în ochii profesorului (preferabil de gen masculin) şi toate să stea aşa...mai crăcite (eram să zic răcite) şi să fie un profesor mai tinerel (deci se exclude un prof ca ăla al meu de istorie care e de o vârstă cu istoria :D) şi să înceapă, profesorul, aşa pe sub catedră nişte mişcări fiind incitat de privelişte.

         Paragraful tot s-a citit, nu? Obsedaţilor....!

Azi două ore de mate. Totul anapoda...Cum dracu să pui 6 pentru un exerciţiu rezolvat complet? Băi Mistreţule...serios?? 6 bă? Înseamnă că eu o să iau un mare "pinci"*...
Şi cică până săptămâna viitoare trebuie să avem mediile încheiate...Şi noi abia avem una bucată notă la mate...Aaaaahhh...Urăsc!!!

*pinci = "După ce un student nu reuşeşte să îi răspundă la nicio întrebare, profesorul îi spune: 
                 - Domnule, nota pe care ţi-o pot da este doar una şi începe cu litera P. Ştii care este aceasta? 
                 - PINCI, domnule profesor, PINCI!"  

                                                                  (pentru cine nu ştia bancul)

Lăbăreală...

   Afară soarele străluceşte ca dinţii lipsă a vecinei mele de la parter, eu mă existez în cameră împreună cu una bucată frate sâcâitor cu şi fără neobosita minge nenorocito-diabolico-enervantă. Două bucăţi părinţi îşi zgâiesc cei 4 ochi la tembelior. Metallica ruleză fin şi zgomos pe un fundal neted şi nepângărit ca sufletul  porumbelului ce şi-a lăsat excrementele, spus într-un mod civilizat, pe pervazul de la dormitor...Pervazul ăla de afară (simţeam că trebuie să precizez asta...)

Un iz de nişte cartofiori gălbejito-înfierbântaţi care se prăjeşc pe cele înşăpe părţi într-o tigaie cu urmă de teflon zboară, aleargă şi dă din aripi până în dormitor. Nasul meu sensibilos adulmecă  şi transmite informaţiile stomacului înfometat:
Nasul: "Băă..bip,bip,bip...decodează bă Morse...Tu-ţi morsa mă-tii...Io-ţi transmit acilea informaţii proas(pe)te, iar tu dormi în post?".
Stomacul: "Aici stomacul şi Morse-i tac-tu bă! Io-s stomacu'!.
Nasul: "Da bă tontule, ştiu că tu eşti stomacu' da' eu îţi trimiteam cod Morse, marmotă  fomistă ce eşti."
Stomacul: "Aaaa..aşa bă-i mucosule...luminează mâncarea din mine. Încep procesul de decodare Morse ...loading 99%...ERROR!! I'm sorry nasule...nu pot descifra codul...Fraiereeee!!!".
...
.......
...............
......................
...............................
Am umplut golul din stomac, iar în momentul ăsta într-un copac cârâie o păsărică...Nu-i cioară, nu-i porumbel...ghici ce-i...
Mâine-i luni, pe urmă-i marţi...şi uite vine vineri cu paşi repezi...De aş avea un câine l-aş numi "Vineri". "Vineri....vino aici Vineri...", "Bravo Vineri. Ai un os.". De ce tocmai "Vineri" şi nu "Azorel", "Marmoţel", "Rexorel", "Iubiţet", "Pufuleţel" şi altele care se termină în "-el"? Păi..ce-i mai frumos decât o zi de vineri când ştii că începe un week-end în care dormi ca un porc sau ca o scroafă (acum după sex, iar când spun asta nu mă refer la câte partide de sex practici tu ca omuleţ pe zi...ci la ceea ce deţii tu ca omuleţ în pantalonaşi sau fustiţă).
Ce  faci tu ca mascul în week-end, în afară de a ţi-o trage cu gagica...şi de a juca nu ştiu de joc magnifico-extraordinar pe computerul ăla S.H. ? Dar tu gagico, ce faci? Te epilezi pe acolo...că ştii  că e week-end şi are chef...te faci că găteşti...dar nu te faci că mănânci, ci chiar bagi ca nehalita-n tine iar apoi plângi cu lacrimi de piele de geantă de crocodil că nu-ţi mai vin blugii ăia mulaţi pe cur...Mai las-o-n coama mea...

Habar nu am ce am vrut să zic cu acest spectaculos post, dar am scris şi eu aicea ceva. A se observa că textul nu transmite niciun sentiment.
Desigur, mici obsedaţi ce sunteţi....pun pariu că titlul vă duce cu gândul la obscenităţi inutile...dar am folosit acest cuvânt pentru că în primul rând nu am găsit altul să descrie pierderea de vreme de care fac uz...

Cuvinte folosite aiurea

*La început am vrut să mă leg doar de "te iubesc", dar mi-am dat seama că folosim chiar mai multe cuvinte aiurea.  

  Te iubesc!

De câte ori  nu ai auzit pe cineva spunând "te iubesc"? De câte ori nu ai spus tu aceste cuvinte? De câte ori nu ai auzit aceste cuvinte de la cei din jur? Tu spui acele cuvinte din inimă, le spui de umplutură sau le spui  pentru că ţi le cere cineva? De exemplu dacă eşti fată şi îi spui altei fete "te iubesc", asta nu înseamnă musai că o iubeşti, spui asta ca să-ţi arăţi oarecum afecţiunea faţă de ea... Sau poate că o iubeşti în adevăratul sens al cuvântului, dar asta deja e o excepţie.

Nu aş suporta să spun cuiva "te iubesc" dacă nu îl iubesc cu adevărat. Dacă iubesc pe cineva cu adevărat nu trebuie să-i spun că-l iubesc, trebuie să-i arăt asta. Cum? Prin gesturi, prin ceea ce fac pentru el, prin faptul că-i sunt aproape...Unii poate cred că deja încep că aberez pe aici, că iar m-am dat pe lângă Cola...că-s nebună, că nu am cunoscut dragostea până acum şi de aceea spun asta...dar nu. Nu măi, nu...eu nu văd exteriorizarea sentimentelor aşa...adică nu prin "te iubesc". Bine, poate vreodată spus aşa din inimă...dar nu repetat în fiecare zi, în fiecare oră, minut sau secundă. Şi eu pot să-i spun profului de chimie "te iubesc" (nu în faţă, desigur :D), pe când eu nu-l iubesc deloc.  Adică nu văd ce putere au aceste două cuvinte. Sunt doar cuvinte...Chiar dacă uneori cuvintele dor mai tare decât faptele, nu văd ce mare tragedie s-ar crea într-o relaţie dacă eu nu aş mai rosti aceste cuvinte...Şi eu o să-l iubesc pe proful de mate dacă-mi pune acolo o notă de trecere, dar asta nu înseamnă că îmi vine să-l sărut sau mai ştiu eu ce...Sunt cuvinte pe care le spunem, în mare parte, atunci când suntem fericiţi.

  Doamne, Dumnezeule!
Alte cuvinte pe care le folosim aiurea..."Doamne" sau "Dumnezeule". Nu ai auzit niciodată pe cineva spunând: "Dumnezeule (fată), cu ce eşti îmbrăcat(ă)?", sau "Doamne, Dumnezeule ce-i afară!", sau "Dumnezeule, am uitat să-mi fac tema la mate!". Pentru ce folosim aceste cuvinte în propoziţii care nu au nicio tangenţă cu religia? De ce-l implicăm pe Dumnezeu în treburile noastre? La chestia asta cu Dumnezeu era şi o poruncă..."Să nu iei numele domnului în deşert". E aşa sau nu e aşa? De câte ori nu luăm numele Domnului în "deşert"?  De prea multe ori. Deja ne-a intrat în subconştient folosirea acestor cuvinte. Nu vedem nimic greşit în folosirea unui "Dumnezeu" în ceea ce spunem. Poate unii cred că dacă folosesc aşa de des cuvintele astea sunt mai aproape de Dumnezeu sau mai ştiu eu ce...dar nici nu ştiu cât de mult se înşeală...

  Să mor eu!
Alte cuvinte folosite aiurea..."Să mor eu". Nu cred că aceste trei cuvinte nu le-ai auzit pe stradă, la TV, chiar poate le foloseşti şi tu..."Să mor eu de nu e aşa...", "Să mor eu...când am văzut-o p'aia..", "Să mor eu ce bună-i aia..."
Nu ştiu de ce folosim expresia asta, că oricum nu murim sau nu ne dorim asta. La fel ca şi restul şi astea ne-au intrat în cap...şi nu vor să mai iasă. Ne putem minuna/jura şi prin alte cuvinte, oarecum, mai normale şi care nu au o legătură directă cu doamna moarte.

Acum stăteam şi mă gândeam...Atunci când unul din colegii mei agitaţi nu stă cuminte, o profă are replica ei deja pregătită de vreo 2 ani pentru acel elev: "X-ulescu, treci la lecţie!!". Desigur că şi ei ia intrat în subconştient propoziţia asta...că de vreo 2 ani nu se întâmplă nimic cu X-ulescu, doar o repetă în fiecare oră.

Toate aste sunt ticuri verbale, dacă le pot numi aşa...Aşa cum eu am un tic de a da din picior atunci când sunt stresată sau mă plictisesc, aşa au şi restul ticuri atunci când deschid gura. Putem scăpa de ele dacă ne controlăm şi noi puţin. Oare înainte de a deschide gura nu-i mai bine să analizăm puţin ce cuvinte dorim să rostim?

Ar mai fi şi alte cuvinte pe care le tot aud într-un mod obsesiv...dar acum nu-mi vin în minte...Ce să-i faci?! Prea multă chimie răreşte neuronii...

În concluzie, îmi dă cineva dreptate sau mai bine mă duc dracului? (să nu zic la somn că-i destul de devreme).

*Ideea postului ăsta mi-a venit tot auzind pe cineva spunând "te iubesc", pe când nici ilustrul necunoscut nu ştie dacă e adevărat...

Nasul meu sensibil

     De când mă ştiu am un nas sensibil. Bine, nu am simţurile unui câine de vânătoare...dar pe aproape. Simt doar ce-mi convine :D. Mi-am adus aminte de nasul meu sensibil azi, vorbind cu cineva despre minele de sare. O singură dată am vizitat o mină...şi de atunci nici că am mai vrut. Mirosul acela de sare, aproape m-a făcut să vomit. Dintr-un grup de vreo 60 de persoane eu eram singura care voia la suprafaţă...Eu am fost prima care a ieşit la aer curat. Am inspirat adânc...Aer curat!!!
Iubesc mirosul sărat al apei mării...Iubesc mirosul lămâilor...Iubesc mirosul unor persoane...
Şi venind vorba de mirosul unor persoane...Sunt îndrăgostită, dacă pot spune aşa, de mirosul unor persoane. Aveam în generală un coleg care mă înnebunea cu mirosul lui.  Nu e vorba de parfum, detergent, lenor...sau mai ştiu eu ce...E vorba de mirosul nostru natural. Acum vreun an am urmărit un tip vreo 2 staţii de tramvai doar să-i simt mirosul. Mirosea atât de frumos... Mirosurile astea care mă atrag le întâlnesc numai la băieţi, deci clar...fetele nu mă atrag. Am avut în generală o colegă, acum cred că mi se părea doar mie, dar pur şi simplu mirosea a ceva animal mort..Mă împăcam bine cu ea, dar mirosul mă termina. Acum nu pot să zic că eu miros a cine ştie ce buruiană exotică frumos mirositoare, dar am un simţ al mirosului destul de dezvoltat. Mirosul pe care-l simt la unele persoane nu-l pot identifica. Nu e un miros de levănţică, trandafiri, mâncare...sau mai ştiu eu ce...E un miros de ceva..
Eu nu suport ca altcineva să-mi poarte hainele sau eu să port hainele altcuiva. Bine, există şi aici excepţie...îmi place să împrumut haina persoanelor care-mi plac cum miros, altfel nu...
Ieri stăteam cu Floarea la o scară şi a ieşit un tip. Mirosea atât de bine...dar el mirosea a ceva parfum. Dar tot mirosea frumos...
Am în şcoală un prof care-mi place cum miroase. Îmi place parfumul lui. Măcar ăsta e singurul lucru care-mi place la el...
Sunt sigură că nu sunt singura care simte astfel de mirosuri. Nu mă consider chiar aşa de nebună...dar vreau să mă conving singură. Mai simte cineva mirosul natural, dacă-l pot  numi aşa, a celor din jur?

Blog nou

După cum am promis azi voi publica adresa noului blog, care sper că se va ridica la aştepările mele....Dacă nu, măcar lăsaţi-mă să sper...
Noul blog: Blogopoveşti .