Eu şi frica..

Să ridice mâna cui nu îi e frică de nimic!
Băi, de ce minţi? Lasă mâna jos că îţi e frică de ceva. Nu poţi spune că nu ţi-e frică de nimic, aşa că nu mai minţi! Lasă mâna jos.

  Desigur că şi mie îmi e frică de multe chestii. Mi se pare ceva normal în a ne frică de diverse chestii. Păianjeni, gândaci, şerpi, înălţime....frica de mate...şi altele
Atunci când îţi este frică ţi se accentuează ritmul bătăilor inimii, ţi se modifică ritmul respiraţiei, palmele îţi transpiră, tremuri...încerci să găseşti ceva cu care să loveşti, să te aperi..dar degeaba încerci...e acolo...te urmăreşte...vine după tine..tu fugi...e groaznic...........vine după tine cu toate cele 8 picioare...te prinde, se urcă pe tine...tu urli.......

Totuşi, să nu facem confuzie între frică şi anxietate. Frica este o reacţie atunci când conştientizăm pericolul/primejdia, pe când anxietatea se leagă de problemele/grijile de zi cu zi...Din câte ştiu eu anxietatea nu are un motiv precis pe când frica are la bază trăiri traumatizante, filme de groază...sau pur şi simplu că eşti tu, ca persoană, niţel cam negativistă (aşa ca mine :D). Am întâlnit persoane care nu făceau diferenţa între frica de insecte, înălţimi, sânge şi "frica" de ziua de mâine...adică ce o să mai mănânce mâine, dacă o să moară mâine...şi alte chestii din astea...

În altă ordine de idei...mie îmi e frică de insecte...de aici se exclud gândacii cu corn (îs super simpatici mergătorii ăştia mici). Păianjenii sunt oribili...cu ălea 8 picioare...cu cât sunt mai mari şi mai graşi cu atât mă agit mai tare. Parcă acum când scriu simt cum mă gâdilă ceva pe picioare, pe spate, pe mâini...brrr...Nu ştiu de unde am dobândit această frică, că oricum păianjenii ăştia comuni nu fac mai nimic rău...şi nici la filme de groază cu păianjeni nu m-am uitat....(oricum nu-mi plac filmele de groază).
În schimb îmi plac şopârlele şi şerpii. Bine...acum să nu se înţeleagă că-mi plac şerpii Anaconda sau cine ştie ce şopârlo-dinozaur...Cu cât sunt mai mici dihaniile astea cu atât e mai bine.
Îmi mai e frică de înălţimi (culmea, eu stau la etajul 4 :D). Pur şi simplu îmi este frică să privesc în jos.
În schimb nu îmi este frică de sânge sau de spaţii închise, că ştiu că şi astea 2 sunt nişte frici comune...
Îmi mai e frică de tunete şi fulgere (atunci când nu sunt în casă, dar dacă sunt în casă mă doare undeva că afară tună şi fulgeră).
Şi acum vine marea frică (dobândită dintr-un film sau ceva de genu'...): îmi e cam frică de clovni. Ştiu că ăştia sunt întruchiparea amuzamentului, dar pe mine mă cam sperie. Adică mi se pare destul de ciudat felul în care sunt îmbrăcaţi şi că mereu sunt veseli. Nimeni nu poate fi vesel mereu...Ciudaţi rău...Şi spuneam că frica asta îmi vine de la un film (parcă film era...). Era un tip iar în jurul lui se învârtea un clovn cu o faţă oribilă cântând şi agitându-se...Cam înfricoşător....
Cam de astea îmi este mie frică. Poate o să scap vreodată de fricile astea, dar mai am timp...

Ţie îţi este frică de ceva?