Ganduri apuse*

                   Si de la un timp esti absent din mintea mea. Ma doare ca te vad precum un vis pierdut intr-o lume plina de cosmaruri. Te vad trecand aievea prin mintea mea. Nu te mai opresti ca alta data sa imi zici ca iti sunt draga, sa ma saruti cu foc si sa ma strangi la piept. Totul decurge lin si parca prea incet. Totul e dureros si te rog printre lacrimi sa-mi mai canti inca o data povestea. Dar tu dispari ca o naluca din mintea mea.

                  Dar nu ai sa ma mai chemi si multe sensuri noi se regasesc in orice. Un ecou slab rasuna in inima mea, e atat de slab incat abia il aud.
Si ceasul sta si e stricat. Nu se mai misca, e obosit. In carti cu pagini rupte stau insirate ganduri de demult. Si mai presus de cuvinte, greutatea faptelor sugruma vraja neptrunsului ascuns. Platesc cu timp si pacate pentru a trece in lumea ta.
Si voi depune juramant cu mana pe inima ta. Oricat mi-ar parea de usor nu pot uita ceva peste noapte.
Cu cerneala de un rosu aprins mai scriu inca un vers cu prea putine cuvinte... si totul pare de neatins.

                 Rupt de pamant, inger pierdut, cazut pe asfalt ti-ai rupt o aripa. Nerostitele cuvinte te macina si te ard. Infrant de durere, stai nemiscat. Te rogi si implori ajutor, dar nimanui nu-i pasa. Esti pierdut pe asfaltul gol. Esti pierdut ca multe alte visuri.