Scrisori cu dragoste*

                      

"Draga Tu,

                        Adesea cochetez cu imaginea mea privita de undeva de sus. Imi doresc sa stiu ce e dincolo de acesta viata, de tot ceea ce e pe Pamant. Niciodata nu mi-a placut sa astept, cum nici acum nu-mi place sa-mi astept sfarsitul vietii. De ce sa-l astept cand il pot face sa vina mai repede? In cateva minute, poate chiar secunde, pot pune capat acestei lungi asteptari. Iar tu, draga, vei fi departe. Nu ma vei putea trage din ghearele mortii. Ranita si confuza sunt incapabila sa-mi gasesc un drum cat mai bun in viata. Nu sunt ranita de tine, ci de toti... chiar si de mine.
                       Vreau sa ajung cat mai sus, dar fara sa-mi dau seama ajung tot mai jos.Vreau sa razbesc, dar furtuna imi bate in fata si ma duce inapoi. Vreau sa am multe, dar pierd totul. Ce rost mai are acum sa-ti spun ca am gresit? Acum, cand stau pe marginea vietii mele. Poate ca m-ai ierta si mi-ai spune sa stau linistita, ca totul va fi bine, dar m-am saturat de promisiuni, de vise desarte si lacrimi amare. Imi pare rau ca am crezut, ca am sperat, ca te-am crezut...
                       De ce m-ai vrea pe mine cand nimic nu e despre mine? Cand altele imi tin locul, cand totul poate fi la fel de frumos si fara mine? Te-as scuti de impacari si ceruturi nenumarate. Stiu, nu-mi place sa renunt la lupte, dar e mai bine. Curiozitatea ma impinge sa mai fac un pas spre etern. Inca astept ca bratul tau puternic sa ma prinda de mijloc si sa ma salveze de la o moarte iminenta. Dar tu esti departe si la mine nu te gandesti. Imi pare rau sa te anunt ca zambetul mea nu va mai reaparea, ca va disparea de pe Pamant, ca nimic nu va mai fi la fel.
Baiatul meu drag, mai privesc inca o data o fotografie cu tine si fara durere si resentimente iti spun un "adio" in soapta. Nici daca as striga nu m-ai auzi... tu esti departe."