Intalnirea cu un "prieten"

                  Imi e din ce in ce mai dificil sa scriu despre orice... si asta nu musai pentru ca nu am timp, sunt sigura ca daca as avea idei, as gasi timp. Problema e ca nu am nici idei, singura idee ce imi vegeteaza in minte e cea a iubirilor adolescentine. Nu stiu de ce e atat de intensa si pentru unii e dificil sa se desparta de acea persoana nepotrivita. Nu stiu de ce unele prefera sa renunte la viata lor de pana atunci si sa-si ia lumea in cap alaturi de iubit. Bineinteles, vina nu e doar a baietilor ca umbla sa vrajeasca fetele... e si vina lor ca se lasa prostite de niste idioti ce nu le merita. E mult prea dificil sa explici ceva ce nu se poate explica - iubirea. E si mai dificil sa explici ceva atunci cand ideile iti sunt amestecate in cap si nu ai cheful acela nebun de a demonstra prin zeci de argumente si exemple ideile tale.
                 Deviez putin de la acesta idee, dar raman in zona. Eu, de exemplu, nu m-as da peste cap pentru a-mi ascunde imperfectiunile. Nu ma consider o fata draguta, dar nici ingrozitoare. Am invatat cat de cat sa pun in valoare ceea ce am si sa nu mai visez la ceea ce nu am. Am invatat sa ma multumesc cu ceea ce am si sa fiu bucuroasa ca, cel putin, sunt sanatoasa. Ma multumesc cu cei pe care ii am langa mine si incerc pe cat posibil ca totul sa fie bine. M-am distantat de anumite persoane si uneori simt o stare confuza... o stare de parere de rau amestecata cu ceva de bine. Imi pare rau ca am renuntat, ca am intrerupt legatura, dar imi pare si bine deoarece stiu ca avem drumuri diferite in viata si ca nu ne puteam sprijini... si la un moment dat tot ar fi venit acel moment care ar fi provocat acea ruptura.
                  Imi pare rau ca nu am stiut ce trebuie sa fac de la bun inceput, ce sa aleg pentru a-mi fi mai bine.
Imi pare rau ca unii au decis sa renunte la viata frumoasa ce o aveau in fata, doar pentru a-si trai viata asa cum si-au imaginat-o ei... si care, mai mult ca sigur, va sosi un moment in care vor regreta ceea ce au facut. Daca se vor intoarce peste ani de zile... eu ce le-as putea povesti? Nu as avea ce sa le mai povestesc unor straini.