Am revenit

                     Ştiţi vorba aia: "din Paşte în Crăciun"? Sunt sigură că o ştiţi şi chiar dacă nu o ştiţi o pun eu în practică acum. Nu am mai scris de foarte mult timp pe aici, iar vina îmi aparţine în totalitate. Duc o viaţă de student ce aşteaptă sesiunea, o viaţă care uneori mai duce dorul unui pacheţel "de la mămica", cu sărmăluţe şi ciorbiţă, toate cărate de la autogară (pentru că asta îţi face poftă de mâncare).

                    Am ascultat marea, am fost la cursuri, am tremurat, am umblat prin magazine, m-am înghesuit în mijloace de transport, mi-am luat ochelari, am mai învăţat nişte străzi... nu mă pot lăuda cu lucruri foarte importante, însă sunt lucruri care au tot trecut pe lângă mine şi au făcut ca zilele să treacă mai repede. Mai e un pic şi se termină şi anul ăsta. Cel puţin pot bifa nişte lucruri pe care mi le doream: examenul de bacalaureat luat, intrat la facultate. Cam astea sunt cele mai importante lucruri pe care le-am făcut anul ăsta. Ce mi s-a mai întâmplat pe lângă asta, e un bonus şi nu mă supăr.
Faptul că a apărut o persoană în viaţa mea (şi care îmi "mănâncă" - răutacioasa de mine - tot timpul... şi nici că mă supăr), ăsta e un bonus. Faptul că am putut depăşi unele momente, e şi ăsta un bonus.
Lăsând la o parte nostalgiile, hai să vorbim despre viaţa din cămin.
                   De când s-a făcut dezinsecţia gândacii mari au cam dispărut, însă acum au crescut cei mici care trăiau atunci (habar nu am de ce nu au murit și ăia) şi ne mai deranjează uneori. Am observat că le place vinul...
Nu e viaţă la cămin dacă nu e un frigider în cameră. Şi viaţa e mai frumoasă atunci când acel frigider miroase din nu ştiu ce motive bine ascunse cine ştie pe unde. Uneori miroase atât de tare încât mă face să mă întreb dacă nu cumva a intrat vreun sconcs pe acolo, pentru că dacă era cadavru stătea foarte bine, era rece, nu mirosea. Dar să privim partea bună a lucrurilor la un frigider mirositor. Dacă îți e rău te ajută să vomiți totul din tine.
                  Viaţa de student nu e cine ştie ce. Pentru mine nu e nicio schimbare între liceu şi facultate. La liceu mă stresa matematica, aici mă stresează cursurile cu o tanti care se gândeşte ce să cuprindă cursul, pe drumul dintre casă şi universitate. Exemplu elocvent. Tanti a venit de la Bucureşti dimineaţa, la ora 8:30, când noi trebuia să avem curs cu ea de la ora 8. Tanti a participat la București la prezentarea unor lucrări de doctorat, iar una din teme i-a plăcut atât de tare încât nu a rezistat să nu ne plictisească și pe noi cu ea. A ajuns să mă asemene cu Angelina Jolie, însă singura asemănare dintre mine și ea e că nu semănăm.
                 Până să mă așez în fața tastaturii aveam mai multe idei în legătură cu scrierea unui articol. Acum e gol în mintea mea. Nu mai e nimic...