Fugi! Vrei să te ascunzi, să te pierzi, să uiți. Simți că nu mai ești tu, nu te mai recunoști, nu îți mai recunoști oftatul, lacrimile și vocea. Te frămânți și tot fugi. Fugi de ei, de oricine, încerci să scapi și de tine.
Cazi! Îți pierzi urma în abisul suferinței. Acum te doare. Ai plânge însă nu știi cum.Ridică-te! Fugi și iar fugi. Ai vrea ca totul să se oprească, precum un carusel. Să te dai jos și să-ți continui drumul, poate cu o vată de zahăr în mână. Să muști din ceva dulce și să visezi... Însă tu fugi, te afunzi în haos. Mintea ta e un întreg haos. Ai vrea să-ți fie spus încet un descântec, să simți apoi că plutești, că trăiești.
Ai vrea să auzi cântecul unei chitări, să simți că timpul nu mai trece, ci rămâne acolo, pe loc, la momentul potrivit. Să trăiești și să retrăiești momentul. Să te simți precum un fluture în razele soarelui, să fii un strop de rouă pe o petală de mac. Nimic nu mai e cum a fost, totul renaște, reînvie, e un nou început
Simți cum te ridici și începi să plutești. Plutești fără voie, plutești ușor oriunde... Simți că atingi serenitatea și te lași în bătaia vântului cald. Ești ca o pasăre în zbor pe cerul azuriu. În sfârșit ți-ai găsit liniștea din sufletul tău. Respiri încet, cu ochii închiși. Oare visezi tot acest calm?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Zâmbeşte şi tastează!