Pupici de 8 Martie

                        Cel mai amuzant lucru la ziua de 8 Martie e că și puștoaicele de 14-15 ani consideră că azi e ziua lor. Hello! Mai aveți de copilărit, pardon... de fumat, de suferit din dragoste, de făcut multe selfie-uri în chiloți. Mai aveți multe de trăit până să ajungeți să vă spuneți ”la mulți ani” de 8 Martie. Însă, până atunci, ziua de 1 Iunie rămâne doar a voastră. Și încă un lucru amuzant la ziua asta e că femeile sunt felicitate cu ”la mulți ani”. Serios?! De ce? Rămâne un mister. Oricum, pentru mine este un mister de ce se pupă lumea pe obraji. Nu vreau asta! Tu de ce mă obligi să mă apropii de tine?! Înțelege, nu te agreez, însă dacă te agreez poate te îmbrățișez, în niciun caz nu mă întind să te pup pe obraji.

                        Revenind la ziua de 8 Martie, această zi în care multe femei (mai ales alea de 14, 15 ani) și-o petrec în compania iubitului, poate la un film, poate la o plimbare, o cină romantică, poate undeva în pat. Oriunde ar fi mai bine decât să fii în locul meu.
                        Eu de 8 Martie mă lupt cu gândacii. Tind să cred că aceste mici creaturi pe care eu le numesc ”Gică”, au un sistem imunitar ceva de speriat. Dai cu Raid pe ei și nimic. De fapt se fac că mor, asta până întorci capul... atunci se fac nevăzuți. Oricum, sunt ceva de speriat... la propriu.
Din perspectiva mea, cea care a inhalat ceva Raid înainte de a scrie asta, pot spune că nu există un alt mod de a-mi petrece această zi decât în compania acestor mici insecte care îmi invadează fără niciun drept viața personală.
                       E dubios să stai să porți tratative cu gândacii. Degeaba îi rogi să plece și le explici că, de fapt, aici e casa ta. Ei pot lua locul de la parter, mai exact ghena de gunoi. Acolo ar fi locul pentru ei. Degeaba îi ameninți și le fluturi ostentativ flaconul de Raid prin fața antenelor. Degeaba încerci să-i sperii cu ceva miros de la Raid-ul ăla. Mai repede încep să-ți lăcrimeze ochii și să te usture nasul, decât să fugă ei. Degeaba încerci să-i ameninți cu talpa de la papuc. Ei nu înțeleg și pace.
                      Uneori mă gândesc de ce naiba stau așa nemișcați. Adică se gândesc ceva de genul: ”Bă, să stau nemișcat. Poate dacă nu mă mișc mă lasă în pace”. Însă știi ce face ”animalul” exact când vrei să-l strivești și să-l împrăștii, apoi să-l lași acolo întins doar pentru a-i speria pe ceilalți gândaci care vor avea de gând să mai calce pe acolo? Fuge! Și fuge atât de repede încât ai crede că sunt reduceri la tigăi. Da, sunt sigură că și în lumea subterană a gândacilor există reduceri la tigăi. Prăjesc în ele dezgustul și nervii fiecărei persoane pe care o întâlnesc.
                     Această zi de 8 Martie va rămâne în memoria mea de elefant ca un dezmăț alături de gândaci și de niște vecini care, probabil, aplică altă tehnică de a extermina gândacii - cântece religioase. Și ca să închei și seara asta, eu am ales să rup coada de la mop... ce vrei?! Asta e! Eu nu am cu cine bea vin, n-am cu cine să mă plimb pe malul mării, n-am cu cine să ies la film... În schimb îmi ocup timpul și eu cu ce pot.