Ofer împrumuturi avantajoase

                 Ți s-a întâmplat vreodată să vrei să bați pe cineva până îl lași aproape inconștient, să-l lași dezbrăcat, ghemuit, cu ochi umezi de căprioară, de preferat vreo două, trei coaste rupte și multe urme de încălțăminte în jurul gurii?
Probabil că da...
Dar știi ce aș mai vrea eu? Să repete obsesiv: ”Nu mai fac asta  niciodată!”.

                 Încă de la început, în ciuda aparențelor, nu am luat-o razna, ci doar am o urmă de dictatură în mine. Da, probabil, mă transform într-o mică scorpie, o tirană... dar unele persoane chiar merită un astfel de tratament.
                 Cred că deja am fire albe de păr în podoaba capilară din cauza persoanelor care mă abordează cu textul: mă poți ajuta cu ceva? mai am nevoie de X bani ca să ajung în locul Y...

Noua Nostradamus

                Azi-noapte, când scriam textul ăsta în minte, îmi veneau foarte repede cuvintele.. acum nici nu mai știu la ce m-am gândit atunci, dar nu-i bai! Am eu alte cuvinte.

               Se întâmplă uneori să mă lovească câte o insomnie din aia cruntă care mă lasă să dorm mult după miezul  nopții și mă trezește înainte de ora opt dimineața, că nah... am energia unui hamster care abia așteaptă să alerge în rotiță,
               Însă nu știu cum se face, dar faza cu insomnia mi se întâmplă mai mult atunci când știu că trebuie să vin acasă. Cred că e setat creierașul meu pe: ”Ah! Peste câteva zile vrei să mergi acasă?! Nu-i problemă! Hai să bag o insomnie, că doar nu te duci acasă pentru a te odihni”.
Eh! Imaginează-ți că pe principiul ăsta funcționează micul  meu creieraș, pentru că nu-mi imaginez că e unul foarte mare.

De ce e bine să fii mic

                  Zilele trecute am văzut pe Internet cum că MApN angajează oameni din civil pentru postul de soldat și nu mai știu ce. Cum eu mi-am dat seama că ar fi fost mai bine să aleg o carieră militară, pentru că aveam siguranță financiară și alte blablauri din astea la care nu prea m-am gândit înainte să dau la facultate, îmi imaginam cum ar fi ca eu să fi fost în armată.

Îmi și imaginam cum voi fi eu, probabil, undeva prin spatele unui pluton și:

”Tu, aia din spate, stai dreaptă, în picioare!”

”Să trăiți! Dar stau chiar pe vârfuri. Îmi puteți aduce un scăunel, vă rog?”

Sau:

”Ixuleasca Gabriela!”

... pauză

(mai tare) ”Ixuleasca Gabriela!”

... pauză

(pe un ton furios) ”Ixuleasca Gabriela, răspunde acum!”

Și undeva eu din spate: ”aici, aaiiicii! Am răspuns de prima dată, însă nu m-ați auzit și nici nu m-ați văzut, să trăiți. O să-mi iau un pistol cu semnalizare data viitoare.”

E minunat să fii român

                     Pentru că viața mea era prea plictisitoare și pentru că nu voiam să îmi iau vreo amendă pentru faptul că nu am viză de flotant unde stau, m-am decis să-mi fac. Am înțeles ideea că trebuie să stau la coadă pentru a-mi depune actele pentru viză, dar nu am prins ideea de ce se înghesuia lumea pentru a-l lua. Și mai ales nu am înțeles de ce se certau... Adică oricum toți ajungeam acolo, nu era panică. Unde mai pui că inițial nici nu voiam să mă așez la acea coadă, pentru că nu-i vedeam rostul. Sunt sătulă de cozi! Vreau acte de la secretariatul facultății, stau la coadă. Vreau să scot bani de la bancomat, stau la coadă. Vreau să-mi achit cumpărăturile, stau la coadă. Vreau să traversez strada, stau la coadă, pentru că sunt vreo șapte babe în fața mea care deja s-au așezat la coadă și păstrează ordinea.