Cum e să stai la bloc

     Stau la bloc, de altfel ca mulţi alţi cetăţeni. Şi dacă stau la bloc, am şi vecini...că dehh...părinţii mei nu-s milionari să-şi permită să cumpere un bloc unde să stăm noi şi familia noastră. Este şi o vorbă: "Familia și vecinii nu-i poți alege".  Şi adevărată mai e vorba asta, mai ales la capitoul vecini. Iar vecinii ăştia ai mei se împart în trei categorii: vecinii de treabă, vecinii comunişti şi cei lipsiţi de orice bun simţ.

    Prima categorie e foarte rar întâlnită şi e pe cale de dispariţie. Am foarte puţini vecini de treabă pe scara, îi poţi număra pe degetele de la o mână. A doua categorie cuprinde cam mulţi indivizi. Această categorie prezintă un pericol minim spre maxim. Sunt destul de des întâlniţi. Aceşti vecini depăşesc vârsta de 50 de ani. Aceşti vecini se culcă la ora 7 seara, bat covoarele la ora 8 dimineaţa şi fac zacusă, bulion şi alte mâncăruri care au un miros foarte puternic fix când îţi este lumea mai dragă. Sunt acei vecini care fac mâncare cu uşa deschisă şi nu suportă zgomotul. Ultima categorie şi cea mai periculoasă dintre toate este vecinul nesimţit. Da, ăsta e vecinu care ascultă muzica la maxim de la 10 noaptea până dimineaţa la 6 când se culcă, iar dacă încerci să-i spui ceva sare la gâtul tău. Sunt acei vecini care parchează maşina atât de aiurea încât reuşesc să blocheze pe puţin 4 maşini. Sunt acei vecini pe care nu îi vrei. Sunt acei vecini care ştiu numai înjurături, adică vocabularul lor cuprinde numai înjurături. Aceştia sunt acei vecini care îşi bat nevestele/iubitele/copii atunci când vor ei. Sunt acei vecini care au în garderobă doar adidaşi dă firmă, tricou tot dă firmă, câteva perechi de pantaloni lucioşi şi desigur nemuritoul maiou cu găurele, prin care el, ca un mascul ce e, îşi arată "peruca" de pe pept. Aceştia sunt acei vecini care poseda una bucată câine de lupte, pentru intimidarea vecinilor, şi mai multe bucăţi de lanţuri groase pe care le atârnă la gât pentru a vedea şi ceilalţi muritori de foame cât de bogat este el. Sunt cei mai nesimţiţi vecini pe care îi poate avea cineva. Ultima categorie de vecini, de la un timp, mă disperă. M-am săturat să aud certuri, să ascult muzica lor la maxim şi să calc în cojile lor de seminţe pe care le sparg aproape în fiecare seară în faţa scării. Eu sper, totuşi, că poate pleacă şi ei printr-o minivacanţă, dar se pare ca e sfârşitul lui august iar ei, în mare parte, până acum nu au plecat nicăieri . Deci sunt şanse slabe să mai plece undeva. Păcat. Asta înseamnă că nu voi avea linişte până nu pleacă dăunătorii aştia.

    Când o să cresc mare, o să-mi cumpăr o casă mare!:D