Cum să fii dat afară din spital

   Astăzi am fost la spital pentru ceva analize. Nimic special până aici. Ehh...când am intrat în holul în care aşteptai să intri în sala de recoltări erau ţigani. Mai exact o şatră de ţigani veniţi cu căţel, purcel şi cei înşpe mii de puradei. Spărgeau seminţe ca pe şanţ şi puţeau de-ţi mutau nasul din loc. Ehh...nu i-am băgat în seamă, la început. Dar nu am mai putut rezista atunci când au început să mă fixeze din priviri şi discutau aprins despre mine. Nu sunt eu nebună, dar despre mine discutau. Eu sunt o fire paşnică, cuminte...puţin fricoasă, dar atunci când mie nu-mi convine ceva cam întorc placa. Aşa că m-am apropiat de şatra de ţigani nespălaţi. Deja îmi cream replici în minte şi îmi venea să vomit. Nu-s eu cine ştie ce curajoasă, dar mă enervau. Mă apropii de ei şi îi intreb:
      - Vro problem?
      - Aaa...nu..doar discutam şi noi ceva..
      - Discutaţi despre mine?
      - Hoo...nebuna dracu..stai calmă..dute dracu.
    Cam de aici nu mai pot relata, că au fost replici urâte atât din partea mea, cât şi din partea lor. Ce a urmat? Au venit gorilele de la pază şi m-au scos afară. Da, tot pe mine. În loc să-i scoată pe ţigani afară m-au scos pe mine. Când i-am întrebat de ce m-au scos afară, mi-au spus că am deranjat liniştea pacienţilor. Hai nu zău...Nu am mai insistat. Am mai înjurat încă o dată nenorocirea aia de spital şi pe ţigani şi am plecat.
    Acum tot  nu înţeleg de ce m-au scos doar pe mine când ţiganii aia nenorociti erau de vină. De ăia nu se puteau atinge, erau imuni. Chiar dacă înjurau ca la uşa cortului, spărgeau seminţe ca pe şanţ şi puţeau. Nu dom'le fix pe mine trebuiau să mă scoată. De ce nu se atinge nimeni de ţigani? De frică? Nu ştiu, dar cea mai aprigă dorinţă a mea e aceea de a vedea toţi ţiganii arşi, omorâţi, decapitaţi orice implică moartea lor. Vreau să-i văd omorâţi! Ştiu, sunt rasistă.