Hmm..de ceva vreme mă tot chinui să scriu ceva. Piticii ăştia din capul meu se agită, se frământă poate, poate li se aprind beculeţele şi poate vor avea vreo ideea pe care, dacă nu sunt egoişti, o s-o împărtăşească cu mine. Dar nimic. Nimic. Gol. Zero. Nu ştiu de ce am această stare ciudată de lehamite...(hmm..ce cuvânt ..lehamite..). Se apropie Crăciunul, iar eu scriu un post super-super-ultra neinteresant de interesant. Nişte cuvinte, virgule şi puncte puse aiurea. Mi-e şi frică să intru pe acest blog, iar el să îmi zică: "Ce faci, baby? Vii la mine, te uiţi şi pleci? Păi aşaa...??!!" şi uite aşa plec eu cu coada între picioare de aici (bine, coadă metaforic vorbind..că nu am coadă). Apropo de coadă...cum ar fi fost să avem coadă? Nu coadă din aia împletită şi nici coadă de cal...coadă din aia de maimuţe...Poate aşa semănam mai mult cu mainuţele şi nu mai existau chestii de genul: "Ne-a făcut Dumnezeu din nu ştiu ce" sau "Ne-au făcut extratereştii"....Dacă aveam cozi se ştia sigur că ne tragem din maimuţe...Unii din noi mâncăm banane şi deci suntem mai aproape de a fi maimuţe. Adică putem spune:"Uite, eu mănânc ce mănâncă şi strămoşul meu."
Mddaa...mă gândesc aşa uneori..oare la care spital de psihiatrie să mă duc? Oare nebunia mea e de scurtă durată sau să mă îngrijorez? Adică ar fi cazul să mă cam îngrijorez totuşi..cel puţin aşa cred...Sau poate să încerc să nu mă mai culc aşa devreme cum am făcut aseară. Aseară m-am culcat pe la ora 21 şi m-am trezit buimacă pe la ora 23. M-am uitat la ceas, dar parcă mă uitam ca mâţa-n calendar. Habar nu aveam cât înseamnă ora 23. Habar nu aveam...Am stat vreo 10-15 secunde până să-mi dau seama cât reprezintă ora 23. A fost tare ciudat...Asta mă îngrijorează pe mine...oare o să am Alzhaimer? Oare o să ajung la vreun spital de nebuni? Oare o să-mi pierd minţile???...
Mai vorbim...din altă galaxie sau poate o să ne reîncarnăm...Mai vedem noi ce o să se întâmple.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Zâmbeşte şi tastează!