luni, 30 noiembrie 2020

Ce miros îți trezește amintiri?

Atunci când mă uit la o fotografie parcă simt acel miros de atunci sau poate doar mi-l imaginez.
Bradul de acum 20 de ani pe care îl revăd de fiecare dată când trec pe lângă fotografia de pe frigider îmi blochează creierul pentru o fracțiune de secundă și îl forțează să-și amintească acel miros de brad verde, de fericire de copil, de apartament încălzit și de coajă de portocală pusă pe calorifer.
Când mă uit la o fotografie de când împlineam șapte ani, parcă simt mirosul de tort de ciocolată (de altfel primul cumpărat de la o cofetărie), de lumânări arse într-un cadru fericit, de haine noi și frumoase.

Când mă uit la o fotografie cu părinții mei tineri îmi imaginez că miroseau a haine curate, a ceva miros de urzică în părul mamei și un miros de săpun dur de pe hainele tatălui meu.
Când mă uit la o fotografie cu bunica mea resimt un ușor miros de naftalină, dar și ceva parfum suav de flori, de haine ținute în șifonier, de pantofi de piele, de căciulă de blană.

Îmi place să merg la muzee: cel de istorie, Muzeul Satului, am fost în unitatea unde a fost împușcat Ceaușescu (un sentiment atât de ciudat, având în cap imaginile din ziua împușcării), la muzeul de geologie (unde am simțit miros de pietre și pământ și am realizat că niciodată nu m-am gândit că pe unde calc, într-un strat bine ascuns, pot exista și lucuri strălucitoare și frumoase), etc..
Cel mai mult m-a impactat muzeul satului, atâtea mirosuri am simțit...
Hainele vechi, de sute de ani, purtate de țărani... Casele vechi, lemnul, pernele, covoarele, păturile, ulcelele... toate au miros aparte. Miros a istorie, a vechi, a viață (mai) simplă, a fum, a foamete, lipsuri, a război, a frică, moarte. Când eram mică mă întrebam care este rolul dovlecilor uscați păstrați de bunica mea. Am aflat ulterior că sunt obiecte des întâlnite în gospodăriile țăranilor, mai ales în partea mea de țară.

Îmi plac lucrurile vechi, parcă îmi vorbesc, îmi plac pentru că îmi imaginez prin câte mâini au trecut și câte au ”văzut”... ce mult mi-ar plăcea să le poată povesti. Casele din sate, de ar putea vorbi, ne-ar mai trebui o viață să le ascultăm.
Sunt atât de atrasă de tot ceea ce este vechi, încât mi-aș dori ca atunci când o să am un spațiu mai mare de depozitare, să fie pliiiin de lucruri vechi cu povești.
Nu cred în energii negative transmise de la o persoană la alta prin intermediul diverselor obiecte, că de ar fi așa, șifonierul meu (în care se găsesc foarte multe haine sh) ar fi o adevărată bombă cu energii negative.
Nu știu dacă doar mie mi se întâmplă, dar simt că fiecare persoană miroase diferit, că are un miros în casă, hainele poartă un miros... și nu vorbesc neapărat de un parfum, ci de mirosul nostru natural (dar nu din ăla de-ți distruge amintirile pe vecie). Mi se întâmplă să mă întâlnesc cu o persoană, să memorez mirosul, iar după ceva timp să-l simt și să-mi amintesc brusc de acea persoană.

Am o oală de lut (ceva de pe la 1900), neagră de fum pe o parte, fiind băgată în foc pentru că s-a gătit (probabil) în ea. O pipăi și îi simt textura, mirosul original a dispărut de mult, fiind spălată temeinic, așa că îmi rămâne doar să-mi imaginez că miroase a lapte gras, a foc la sobă...Mai dețin, din fericire, ceva de genul asta. Atunci când o îmbrac mă simt atât de specială, parcă mă întorc în trecut și încerc să găsesc acea femeie de purta tipul ăsta de rochie, să o cunosc, să-i descopăr tabieturile.

Am atâtea lucruri și persoane în jurul meu cu diferite mirosuri și (aproape) toate îmi creează amintiri sau, din potrivă, îmi trezesc amintiri. 

Vouă ce mirosuri vă trezesc amintiri?

2 comentarii:

  1. Îmi plăceau foarte mult pozele vechi ale bunicilor.. cele din anii 60-70.. Avem și una pe hol, cu bunicii mei în ziua în care s-au căsătorit. El avea 20 de ani, și ea 19. Are o textură aparte, poza aia îmi atrage privirea de fiecare dată când trec pe lângă ea și mă uit la ei cât de fericiți erau.. și după 50 de ani sunt la fel de fericiți, iar asta îmi dă speranță. Mai avem un ceas vechi din lemn, cele de genul acesta: https://www.colectiaestera.ro/pendule-de-perete--33/ceas-cu-pendul-din-lemn-masiv-merion-6707-3--11556.htm?gclid=Cj0KCQiAqo3-BRDoARIsAE5vnaJgenhk9qsT43F8yUYgR1dG-84wDBDIuA0thUCfhMxo9j8eC9MYxTYaAnGPEALw_wcB
    Tot de pe atunci îl au.. mă uit la el, uneori îl luam în mână și îmi transmitea multe.. și mă gândeam cât de mult a trecut prin timp acest ceas. Avem foarte multe lucruri vechi în casă, și mă bucur că bunicii mei țin ft mult la ele.. pe viitor mi-aș dori să le pot lua la casa mea, simt că-mi transmit foarte multe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lucrurile vechi au ceva special în ele. Și eu mi-aș dori să am mobilă recondiționată în casă, diverse obiecte decorative vechi, cât mai multe rochii vechi. Mă tot uit pe diverse site-uri după ”vechituri” și îmi imaginez că aș avea loc pentru ele.

      Dar va veni și rândul lor.

      Ștergere

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.