Despre bani albi pentru zile negre (I)

Din dorința de a deschide și altor persoane ochii și de a fi puțin de ajutor, am alocat câteva ore în care am scris un text lung cât o zi de post negru despre bani, economisire și cheltuieli pe care le putem ține cu toții sub control.
Sper ca sfaturile să vă ajute, sunt lucruri pe de bun simț pe care le-am descoperit singură, pentru că nimeni nu mi-a spus cum să economisesc, ci doar ”că trebuie să câștigi mult ca să ai”.

• Dar ce înseamnă acest ”mult”?
• Care este diferența dintre chibzuit și avar?
• Ce înseamnă cu adevărat ”important” când vorbim despre cheltuieli?
• Există moduri prin care să economisim cu cap?
• Cum ne planificăm bugetul?
  

La aceste întrebări am încercat să răspund în seria următoare de articole care sper să vă fie (măcar puțin) de ajutor.

Dacă detest ceva pe lumea asta este fățărnicia și ”amnezia” unor persoane care efectiv uită de unde au plecat.

Văd din ce în ce mai des, iar asta în rândul adolescenților, dorința de a se afirma prin hainele de firma, prin gesturi, prin vicii. 
Văd în jurul meu persoane care au salarii de 2500 de lei, care au de plătit o chirie, facturi, trebuie să se întrețină, însă nu pot trăi dacă nu-și etalează ultimul tricoul Ralph Lauren sau șlapi Puma pentru mers, cândva, la piscină sau papuci pentru casă neapărat de firmă.

Mă uit contrariată la cei care alocă bani pentru parfumuri și haine, însă ultima dată când și-au cumpărat ceva pentru casă e acum vreo 15-20 de ani. De mers în vacanță, doar visează, iar scuza ar fi: ”Dar să merg undeva la munte e scump. Dacă pun transport, cazare și mâncare pentru un weekend, nu ies mai puțin de 700 de lei” - spune asta chiar după ce a dat tot atât pentru un parfum - dar hei, parfumul ăla îl ține mai mult de un weekend.

Nu poți să nu observi cât de mândre sunt unele care își prezintă viața perfectă pe Instagram, prin câte localuri scumpe trec ele, dar dacă le-ai întreba ce lucrează: sunt influensăriță! (Cred că o să bage ăștia încă o încadrare în Clasificarea Ocupatiilor din România - COR -, că altfel nu se mai poate! sau poate deja este - creator de conținut?!). Și cum să nu-i faci pe puștanii de 13-18 ani să creadă că viața înseamnă plimbări, lucrat de acasă lejer, fotografii și plimbat prin localuri scumpe? Cum să nu creadă că banii se câștigă ușor dacă ai o cameră de filmat? 

Cum să-l înveți, tu ca părinte, că banul are valoare, dacă:

• tot ce aude de la tine e: ”banii sunt făcuți să ruleze”;
• tu îi cumperi pentru școală un rucsac de 200 de lei pentru că ”așa au toți copiii” și ”dacă am dat atât pe el, sigur e de calitate” - cred că mulți am căzut în capcana asta cu ”dacă e scump sigur e bun”;
  
• tu nu îi oferi niște minime lecții de educație financiară. Altfel copilul tău o să ajungă la 27 de ani să-ți ceară bani în continuare sau să stea cu tine, pe banii tăi, să nu aibă un loc de muncă - pentru că el așteaptă un job bine plătit, ceva de la 3.500 de lei în sus, că pentru mai puțin de atât nici nu se dă jos din pat.
  

La fel am în jurul meu cuplu, care în starea de alertă, în timp ce unul dintre ei a ramas fără job, s-au gândit că ar fi ok să dea pe o bicicletă eliptică 1200 de lei. Că de ce nu?! Era și la reducere.
”Anul ăsta nu mai mergem la mare că nu mai avem bani.
Păi și măcar folosiți bicicleta aia dacă tot ați dat banii pe ea?
Acum nu, dar o să o folosim.”

Păcat că în școală nu se pune accent pe economie, pe ceea ce înseamnă buget și cum putem supravițui cu un buget fix și ce înseamnă a investi cu cap și a cheltui absurd.

Eu îmi planific bugetul astfel:

1. cheltuieli urgente;
2. cheltuieli foarte importante;
3. pentru capricii.

 

În articolele următoare o să scriu despre tipurile de cheltuieli aferente fiecărei categorii, reguli de care mă țin pentru a nu arunca banii pe prostii, plus câteva sfaturi pentru a reuși să economisești câțiva bani în fiecare lună.

Tu cum îți planifici bugetul?