Aici am început discuția despre bani, iar aici am continuat să prezint cheltuielile, așa cum le văd eu, după importanța lor.
Eu îmi planific bugetul astfel:
2. cheltuieli foarte importante;
3. pentru capricii.
- încă
de prin primul an de facultate, când m-am și mutat la cămin, mi-am
găsit o plăcere în haine. Pe atunci nu aveam bani foarte mulți, fix
strictul necesar (și sincer chiar nu știu cum de-mi ajungeau), deci nu
se punea problema că mi-aș putea permite cinci rochii de la Zara.
Niciodată nu am avut această ”plăcere” de a face cumpărături în mall, de a-mi etala brandul sau de a mă simți specială pentru că ceea ce port are un anumit brand inscripționat. Din punctul meu de vedere e o mare prostie să cazi în capcana unui brand. Etalarea de LV, Nike, Adidas, Puma, Jordan, Armani etc. nu te face mai special, nu-ți face loc în mijloacele de transport, nu închid ochii ăia care-ți furnizează energie electrică pentru că tu porți un anumit brand și ghici ce, nici nu te exclude cineva din societate că nu ești îmbrăcat din cap până în picioare cu ”valoare”.
Eu una aleg magazinele second-hand. De ce?- în viața asta nu aș da, de exemplu, 200 de lei pe o cârpă, indiferent de forma ei - pentru că știu în ce condiții de stres este creată acea cârpă, pentru că știu ce salarii primesc oamenii care croiesc și cos acele cârpe. (Și când spun ”cârpă” mă refere la orice haină: palton, pantalon, rochie, fustă, bluză...)
- pentru că și așa există o grămadă de poluare - de ce să mai contribui și eu la asta?
- pentru că de multe ori găsesc piese pe care am șansa de a nu le revedea pe n persoane pe stradă.
- pentru
că sunt ieftine - pentru că sunt cârpe și oricum se uzează - pentru că
mai contează și cum porți o haină, atitudinea, combinațiile pe care
reușești să le faci. Deci cu 30 de lei poți avea o ținută de admirat. Oamenii ăștia de la Bine Boutique fac o treabă super bună.
- pentru că nu încurajez consumerismul.
Am învățat să caut calitatea - nu aleg materiale proaste, care își pot pierde ușor forma, care nu sunt bine croite pentru conformația mea, care se pot decolora ușor. Decât să port ceva doar de două ori, prefer să nu-l cumpăr, chiar dacă este foarte ieftin.
Regula 2: Chiar am nevoie sau doar m-ar face bucuroasă pe moment această achiziție?
Dacă am o zi proastă și simt că aș fi mai bucuroasă dacă mi-aș cumpăra ceva (orice: de la haine la furculițe sau nisip pentru pisică) stau și mă gândesc dacă am nevoie cu adevărat de asta. De multe ori m-am trezit că am cumpărat la impuls și apoi am ajuns să uit de haine prin sifonier sau să arunc mâncarea pentru că am luat prea multă.
Așa că de fiecare dată când am un impuls d-ăsta, încerc să mă temperez și să răspund sincer la întrebare: chiar am nevoie?Regula 3: Când cumpăr ceva, mă interesez despre acel ceva
Vreau un aspirator? Mi-a luat vreo lună și ceva să-l găsesc pe cel potrivit, asta după ce am citit cred că tot Internetul și am întrebat în jur.Regula 4: Mă feresc să cumpăr ceva ce aș putea să fac eu
Fac paste bune, de multe ori muuult mai bune decât la un restaurant, deci de ce le-aș comanda? Ah! Că mi-e lene! Pentru mine asta nu e o scuză. Că poate aș face altceva cu timpul ăla? Poate.. dar cum nu am copii pentru a aloca timpul lor, probabil timpul alocat pastelor l-aș lucra, deci aș produce bani ca să-mi permit să comand paste... Hmm!! Ce iau cu o mână dau cu două, sau cum era?!
Un alt exemplu: Trebuie să cumpăr ceva creativo-frumușelo-impresionabil? Păi poate reușesc chiar eu să-l fac. Așa am făcut invitații, tricouri printate, chestii personalizate care m-au costat mai puțin decât dacă aș fi dat banii cuiva să le realizeze cap-coadă. Merg pe ideea: dacă tot știu să fac ceva și dacă tot îmi face plăcere să lucrez într-un anumit domeniu, de ce să nu scutesc niște bani?!Regula 5: Mă feresc să mă compar cu alții
Nu știu cât de corect e formulată asta, poate ar fi mers mai bine: ”Mă feresc să imit viața altor persoane”, asta pentru că mă gândesc la faptul că bugetul meu nu e la fel ca a lui X, iar pentru X poate sunt prioritare vacanțele, nu facturile și chiria. Regula asta mi se pare că pe lângă faptul că este o mare consumatoare de bani, te mai și bagă puțin în depresie dacă nu ții cont de ea.
Am în jurul meu persoane care merg într-o excursie sau la un restaurant scump doar pentru că a fost nu știu ce rudă și ”cum să meargă ăla și eu să nu merg”. Pff!! ”Tot biroul a fost în Grecia, eu de ce să nu mă duc?”. Pentru că poate nu-ți permiți și iar rămâi restant cu o rată la casă sau iar amâni mersul ăla la dentist, spun și eu... Dacă X și-a luat mașină nouă, trebuie să fac și eu pe naiba ghem și să-mi iau, că ce, eu sunt mai prost? Nu boss, dar ăla poate are un salariu triplu sau poate lucrează în cinci locuri, iar tu ai salariul minim pe economie și trebuie să privești lucurile realist - nu-ți permiți!
Cred că tuturor ne plac vacanțele, mâncărurile bune, hainele frumoase, dar prioritizarea lucrurilor este primul pas spre a ne îndepărta de covrigi și supă la plic la sfârșit de lună.
Ideea e că nu arunc cu banii doar pentru a face o fotografie mișto pentru Instagram și a mă întreba apoi lumea cum a fost în concediu, iar eu să mă gândesc că luna asta nu-mi mai ajung banii pentru chirie și întreținere... dar totuși l-am egalat pe colegu' în ceea ce privește excursia.Regula 6: Nu-mi cumpăr ceva doar pentru că e la modă
A fi la modă pentru mine nu înseamnă a avea ultima pereche de încălțări care sunt acum pe val sau ultimul model de telefon apărut pe piață.
Port ce mi se potrivește, am stilul meu (efectiv cred că mor câteva babe de invidie că nu au rochii ca ale mele), nu mor dacă nu-mi schimb telefonul (care este funcțional) în fiecare an doar pentru că a apărut un nou model.Regula 7: Nu cumpăr ceva doar pentru că este ieftin
Pe la începuturi când mergeam în second-handuri, din cauza faptului că hainele erau ieftine, aveam tendința de a cumpăra mai mult decât aveam nevoie. Am depășit momentul, din fericire.
Pentru a mă ține de regula asta, evit pe cât posibil să merg în magazine de genul Jumbo. De ce? Jumătate de magazin e cu produse sub 10 lei și la naiba, creierul are un scurt-circuit și zice: Daaa, chiar ai nevoi de agrafe cu unicorni la doar 3,99 lei. Și de scumiera asta în formă de melc. ”Dar eu nu fumez”. Niciodată nu se știe când o să ai un musafir care fumează și în plus e doar 6,99 lei. Și așa ajungi să plătești 299,99 lei și ești ”WTF!!! Nu mai bine stăteam acasă?”.Deci în categoria ”capricii” am bagat cheltuielile de genul:
- haine scumpe, brand să moară vecinii de invidie - nu e cazul la mine. Strictul
necesar, ceea ce nu apuc să port într-un an, analizez bine și dacă tot
nu-mi iese socoteala, pun deoparte și merge către alte persoane. Da,
există luni în care nu cumpăr nicio haină pentru că am suficiente. Când am descis că am nevoie de o anumită piesă, o cumpăr doar pe aceea și sunt sigură că o pot combina cu alte haine pe care le am și astfel să rezulte o ținută.
De exemplu nu cumpăr blugi pentru că nu port, oricât de mult mi-ar plăcea modelul, știu că șansa de a-i purta este undeva la 0,1%, deci nu dau banii pe așa ceva. - ieșiri
în oraș - fițe și prețuri de plătești cu cardul de credit. Se poate trăi și dacă nu
ieși de trei ori pe săptămână să te rupi în figuri trei ore la un pahar
de vin. Oricum sunt genul care preferă plimbările în defavoarea
lălăitului la o terasă cu bumți-bumți.
- o nouă tigaie, un nou aspirator, un nou laptop etc. - e ceva urgent, care arde? - Dacă nu, să știi că pământul nu crapă dacă nu iei acum, pe loc, acel produs... deci mai poate aștepta.
- produse
cosmetice - la produse cosmetice mă refer la mascara, tuș, pudră, ruj,
chestii de genul. În viața asta nu cred că ai nevoie de 10 rujuri, că
oricum au și ele o valabilitate și nici nu cred că apuci să le termini.
Strictul necesar, fără cumpărături compulsive și scumpe - că nu știe
nimeni că eu m-am dat cu ruj Dior și nu cu ceva mass-market găsit în DM.
- o
nouă pereche de pantofi cu toc - sunt comozi? Mai rar. Trebuie neapărat
să-i am? Absolut deloc. M-ar ajuta mai mult ceva cu talpă joasă? Clar
da. Deci adio pantofiori cu toc ce mă fac și pe mine mai înaltă, bun
venit chesiti mai urâțele, dar mai utile.
- o nouă
bijuterie - singura bijuterie în care aș investi cu adevărat este o
verighetă. Atât! Restul sunt capricii și delicii. Nimănui nu-i sunt necesare cinci cutii cu bijuterii (și de multe ori văd că sunt purtate și
cu prost gust - bijuteriile, nu cutiile :)) ). De asemenea, decât să am 20 de bijuterii care își
schimbă culoarea după două purtări, nu mai bine dau banii ăia direct pe o
singură bijuterie care să fie din aur/argint?
- un animal
de companie - Doar cei care nu au animale de companie nu știu cât de
scump este de fapt un animal. Numai strictul necesar pentru o pisică
tomberoneză te ajunge pe lună undeva la 200 de lei. Aici nu am inclus
veterinar, deparazitări, vaccin, accidente, tratamente, cine știe ce
mâncare super scumpă. Și aici aș vrea să fac o precizare: Oameni buni,
adoptați un animal, nu cumpărați. Sunt atâtea suflețele care așteaptă un
om bun, chiar nu e cazul să dați o poală de bani pe un animal de rasă,
care de multe ori are probleme, iar tratamentele ajung la niște sume
astronomice.
- vacanțele. Oricine are nevoie de o vacanță,
oricine simte nevoia de a lăsa la o parte stresul, grijile, problemele.
Dacă mergem pe ideea: lasă, nu mergem acum, că și așa nu avem prea
mulți bani / lasă că nu mergem acum că nu avem prea mult timp / lasă că
mai e timp.. eh, va veni o vreme când vei regreta că nu ai mers.
Am băgat vacanțele la capricii dintr-un singur motiv - o vacanță scumpă de multe ori nu își are rostul. Chiar e nevoie să dăm o sumă astronomică pe o cameră în care dormim câteva ore, facem un duș și ne ținem bagajele? Ok, nu ne cazăm la 5* cu sclavi la ușă și un tip plin de mușchi care să ne facă vânt cu o frunză de palmier, nici la o margaretă fără petale și cu ”animale” de companie care mișună. Mergem unde să fie bine ca să nu fie rău, unde să ne simțim bine, nu să plătim vacanța în rate.
Prefer să vizitez ceva interesant, să văd orașe noi decât să mă laud cu ce camere scumpe de hotel am închiriat.
Am întâlnit în cercul de cunoștințe o persoană care spunea că nu se poate caza la un hotel cu mai puțin de 3*. Motivul? Dacă l-ar fi vazut cineva / Dacă ar fi aflat cineva, de exemplu, că este cazat la o pensiune și nu la hotel? Oare ce părere ar fi avut despre el?
Vacanța nu înseamnă cazare scumpă - vacanța poate fi minunată și dacă stai la cort, de exemplu. Importante sunt experiențele, amintirile cu care rămâi... că poate dai o poală de bani pe o vacanță, dar ai uitat cum se numește hotelul.
Alte metode prin care îți diminuezi bugetul fără să-ți dai seama:
- întreținerea
unui viciu - iar aici mă refer la fumat, consumat alcool, jocuri de
noroc, droguri, cumpărat minunății în jocuri video... (Voi ce ați include la vicii?)
Primul pas spre vindecare e conștientizarea că acel viciu nu îți aduce un bine. Este nociv atât pentru sănătatea ta, cât și pentru bugetul tău.
Un calcul simplu pentru un fumător:
30 de zile într-o lună, să spunem că fumează un pachet la două zile = 15 pachete pe luna. La prețul de 20 de lei pe pachet, ar rezulta o cheltuială de 300 de lei pe lună. Într-un an sunt 3600 de lei. Dacă se fumează câte un pachet pe zi, suma se dublează. Ce ai putea face cu acești bani? Poate multe... Da, nu îți cumperi mașină nouă cu banii de pe țigări, dar poți investi într-o pasiune pentru care nu ai avut bani până atunci: mergi la echitație, cumpără o undiță nouă, cumpără toba aia sport pentru mașină, cumpără geanta aia din piele de crocozaur... - în fiecare zi o cafea de la cafeneaua preferată - da, aveam zile când dădeam cel puțin 5 lei pe o cafea, iar suma putea urca lejer chiar si spre 25 de lei. Ca să limitez genul ăsta de cheltuială, am cumpărat un espressor. Poți spune că: dar hei, dacă tragi linie, nici un espressor + cafea decentă nu e o afacere ieftină. Da, nu e chiar ieftină toată treaba și îl consider tot un viciu, dar eu una pot renunța oricând la licoarea magică și neagră (pot spune că fac economie că beau fără zahăr și lapte? :)) ). Am preferat un espressor pentru ca e mai bună cafeaua decât în multe alte locuri, pentru că nu a costat mult unul, există pentru toate bugetele și gusturile (ca o paranteză, l-am luat de aici). Consumăm undeva la 4 porții de cafea pe zi împreună. 4 cafele x 5 lei = 20 de lei pe zi -> cu mai puțin de 20 de lei am luat o cafea destul de bună de la Mega Image (se numește Perla) pe care o consumăm cam într-o săptămână (250 de grame). Un gust foarte bun (ce-i drept, nu am încercat la ibric), ambalaj elegant, preț decent pentru ceea ce oferă.
- Dacă este la reducere, chiar este reducere? Chiar am nevoie de el sau
îl cumpăr doar pentru că scrie acolo ”reducere” și e doar marketing?
Să ridice mânuța sus cine nu și-a luat țeapă când vine vorba de ”reduceri”, cine nu a căzut în capcana scrisului roșu alături de ”Șoc! Am TOPIT prețurile”? Dacă exită cineva care nu și-a luat țeapă, chiar aș vrea să-l/să o cunosc. Este irelevant să spun că de multe ori am cumpărat la impuls doar pentru că era ”reducere” sau ”1+1 GRATIS”.
Dacă totuși consider că este o afacere bună, atunci da, chiar cumpăr. Altfel am învățat să mă țin departe de astfel de tehnici.Tu ce reguli ai când vine vorba de economisire?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Zâmbeşte şi tastează!