Despre bani albi pentru zile negre (II)

 În prima parte, adică AICI, am deschis subiectul ăla sensibil ”bani, avere și manele”. Bine, de fapt fără manele și averi doar dacă învățăm cum să păstrăm banii, nu să ne plângem că la sfârșit de lună iar trebuie să mâncăm salam cu pâine.

În articolul de azi voi scrie despre cum îmi planific eu bugetul. Deci, să-i dăm drumul la citit, zic.

Eu îmi planific bugetul astfel:

1. cheltuieli urgente;
2. cheltuieli foarte importante;
3. pentru capricii.

Cheltuieli urgente:

• mers la doctor (nu se întâmplă în fiecare lună, din fericire, dar atunci când apare o problemă, apelez la acest ”fond”).
  
  • Port ochelari, asta înseamnă că în fiecare an trebuie să aloc o sumă ce pornește de la cel puțin 500 de lei pentru ochelari (fără lentile de contact, soluții, picături, astea sunt extra).
  • Ca orice om trebuie să-ți mai faci niște analize și cred că știm cu toții cum e cu fondurile atunci când vine vorba de bilet de trimitere de la medicul de familie - se duc în primele trei zile ale lunii, așa că te duci și dai banii laboratoarelor de analize pentru a vedea dacă ești în parametri ok.
   
• rezolvat probleme urgente - amenzi de plătit pentru că altfel poate exista ghinionul de a ți se pune poprire pe conturi, de exemplu. Sau doar vrei să eviți să plătești toată suma.
  
  
• reparat o țeavă în casă - chemat Gigel, cumpărat cele necesare, plătit Gigel = luna asta mâncăm covrigi cu iaurt, adios bani. Banii pleacă cu Gigel, Gigel fericit, noi covrigi. Dar cine poate folosi apa acum??
  
  
• dacă există un copil, deja lucrurile se complică. Are nevoie de scutece, produse de îngrijire, poate lapte, poate un tratament. Crește, are nevoie constant de haine... Când vine vorba de costuri, acestea duc spre infinit :)). Și nu, din punctul meu de vedere mâncarea pentru un copil nu poate fi amânată, nici scutece nu pot fi cumpărate luna viitoare ”când avem bani”.
  

Cheltuieli foarte importante:

• plătit chirie/rată - fericiți cei care au câștigat la Loto sau au primit moșteniri, restul trebuie să vedem cum zboară mulți bani lunar din cont.
  
  
• plătit facturi - pentru că nu putem trăi fără curent, gaze, apă și altele, așa că trebuie să mai închidem încă o dată ochii atunci când mai zboară niște bani din cont, asta dacă nu vrem să experimentăm trăitul în Epoca de Piatră.
  
  
• cheltuieli cu mașina - da, trebuie să recunosc, de când am descoperit mașina, orice alt mijloc de transport pe distanțe lungi nu mai prezintă interes pentru mine (din cauza condițiilor). Mașina este folosită în 98% din timp pentru ieșirile din oraș, pentru vacanțe, nu pentru mers cu ea la muncă. Aici intră: combustibil, taxe, asigurare, impozit, service, piese diverse.
  Ultima estimare de la un service arăta 2500 de lei. Am zâmbit și am dus mașina în altă parte unde am dat ”doar” 800 de lei.
  
  Am făcut un calcul simplu, numai un drum dus-întors București-Constanța cu trenul pentru două persoane ajunge cam pe la 200 de lei. Șansele de a ajunge la timp și în condiții decente cu trenurile noastre de multe ori este mică. Ești presat de un orar, se întâmplă să fie aglomerat, să nu stai comod, să fii condiționat de a merge doar în anumite părți ale țării, pentru că în altele nu ai acces. Dacă se pune problema să schimbi trenul, poți avea ghinionul de a pierde trenul de legătură... Deci din punctul meu de vedere, o mașină este ceva important.
  
  
• cheltuieli cu transportul - deși în București se poate merge cu ochii în patru după controlari atunci când circuli cu autobuz/tramvai/troleu, deoarece pot fi recunoscuți după vestele albastre pe care scrie ”control”, e mai bine să ai un abonament sau să plătești călătoriile individual. Amenda este 500 de lei (250 de lei dacă este plătită în 15 zile), iar suprataxa 50 de lei dacă vrei să le dai bani pe loc. Nu cred că vrea nimeni să plătească aiurea o amendă sau să stea stresat la fiecare călătorie... Cu metroul nu ai șanse să călătorești dacă nu plătești. Deci dacă nu vrei să te trezești pe la 5 ca să ajungi pe jos la timp la birou, plătești călătoriile.
  
  
• mâncare... pentru că DA, trebuie să mănânc. Nu sunt o fană a ”comenzilor” pentru că ceea ce găsesc pe la restaurante mi se pare o glumă proastă. Găsesc paste, burgeri, pizza, salate. Cu tocănițele, ciorbele, ostropelurile, sarmalele, ardeii umpluți și alte mâncăruri de genul nu sunt prea bună prietenă. S-a întâmplat să primesc ”vită mascată” - adică am primit porc la preț de vită. Motivul? ”Păi am schimbat bucătarul și probabil s-a produs o confuzie la nivel de comandă.”
  
  Să-mi servești 500 de grame de paste carbonara cu bacon și fără urmă de ou, dar care băltesc într-un sos alb de smântână, îmi pune un semn de întrebare.
  Să-mi dai un burger din care curge în toate părțile diferite sosuri de nici nu mai știu ce mănânc acolo, iar nu-mi place.
  Să primesc o pizza din care se scurge ușor la vale niște ulei, iar e cu semnul întrebării.
  Și nu, nu am comandat de la cele mai proaste restaurante.. doar că mi se pare că în București mâncarea livrată este foarte proastă de multe ori, iar în perioada asta cu pandemia parcă a devenit și mai proastă... și e scumpă.
  
  Revenind la mâncare... mă refeream la cumpărături ce includ produse alimentare.
  
  • cel mai ușor e să-mi fac o listă de cumpărături cuprinzătoare de la care încerc să mă abat foarte puțin spre DELOC.
    
  •  înainte de a merge la cumpărături mă gândesc ce aș vrea să mănânc în săptămâna care vine, deci îmi fac un meniu, iar în funcție de asta îmi trec pe listă ingredientele.
  • cumpăr în cantități reduse pentru a fi cât mai proaspete produsele.
  • cumpăr doar ceea ce știu că voi mânca și îmi place. Știu că nu-mi place pepenele galben, deci nu mă ating de așa ceva - logic!
  • dacă se întâmplă să cumpăr ceva nou, ce nu am mai mâncat până atunci, încerc să iau în cantități mici, să gust, să-mi fac o idee.
  • când vine vorba de dulciuri/chipsuri/alune/fistic și alte nebunii de genul, încerc să le iau în punguțe mici. De exemplu nu mănânc multe chipsuri atunci când desfac punga și sfârșeste prin a zace în dulap poate vreo săptămână, în cazul în care este o pungă mare - consider că este o risipă. Prefer pungi mici, porții mici, șansa de a terminat tot este mai mare.
    

  Pentru capricii: 

  • aici suntem la categoria ”tot ceea ce nu regăsești în primele două categorii”, dar și aici am reguli.
     
    Dar dacă vrei să vezi ce cheltuieli am încadrat la ”capricii”, rămâi aproape. Urmează!
    
     
     Tu ce ai încadra la cheltuieli importante și ce consideri că ar trebui încadrat la capricii?