A bate câmpii...

            Nu ştiu care o fi cauza incapacităţii mele de a-mi aşterne măcar frânturile de gânduri care îmi aleargă beznetice şi nu se leagă unele de altele. Uneori mă gândesc de ce naiba îmi vin câte cinci, şase idei în mai puţin de un minut... dar nici una nu se prea leagă cu cealaltă. Care o fi cauza faptului că îmi aduc aminte de versuri, întâmplări, cuvinte... şi simt cum orbitează în jurul meu. Cum eu mă aflu un jurul lor şi aud un vers, apoi îmi aduc aminte o întâmplare şi nişte cuvinte... Simt că atunci când le-am auzit pentru prima dată nu aveau nicio importanţă, dar cu timpul au început să capete o anumită importanţă, am început să mă regăsesc în ele.
           Uneori am senzaţia că îmi lipseşte ceva... Ceva destul de important. Nah, poate raţiunea... dar nu cred că e asta. Mi-o lipsi poate vreun pitic, cine ştie...
           V-am zis că-mi place să visez, nu? Şi dacă nu am zis, aflaţi acum. Stau uneori şi mă gândesc la viitor, la ce o să fac, ce fel de viaţă o să duc... Şi mă gândesc... "Chiar o să-mi fac într-adevăr vreodată un tatuaj?!" sau "O să conduc vreodată cu viteză? Să simt viteza şi adrenalina..." sau "O să zbor vreodată cu avionul?".

            Uitaţi-vă puţin la poza de mai sus... Ştiu că nu o să fac eu "cunoştinţă" cu toate acele luminiţe şi butoane şi să am ocazia să mă simt ca Dee-Dee din Laboratorul lui Dexter şi să mă agit şi să întreb: "Uuuu!!! Ce face butonul ăsta?". M-aş mulţumi şi cu un scaun confortabil lângă fereastră... (Parcă zici că-i navă spaţială...).

Da, da, da... ştiu că visez! Ştiu! Doar ziceam şi eu, ca fapt divers, ce-mi doresc eu în viitor... la ce mă gândesc. 

În legătură cu tatuajul, e cu dus şi-ntors. E posibil ca peste 5, 10 ani să nu-mi mai placă. Sau e posibil să-mi placă şi peste 15 ani, dar pielea nu o pot meţine ca acum... Totuşi, tind să cred că va arăta cam urâţel peste ani şi ani. Poate o să se mai deştepte lumea peste câţiva ani şi nu vor mai privi într-un mod suspect persoanele tatuate. "Ăsta e tatuat. Dacă e tatuat, înseamnă că se şi droghează." Serios măh?!

Şi nu ştiu cât de încântat ar fi un angajator dacă te-ar vedea cu un tatuaj... 

Cu viteza... mai întâi să dau de permis şi să-l iau. Până mă voi decide eu să dau de permis... va mai trece timpul...

În rest, ce să mai zic? Nimic altceva.

Noapte bună! 

Blonda la volan - pericol public

                Măh, nu ştiu dacă vouă vă e frică să vă urcaţi cu vreo persoană în maşină, dar eu vă zic că mie îmi e frică să mă mai urc cu blonde în maşină. Mai ales când blondele conduc... Nu contează că-s vopsite sau naturale, tot au pe Satana în ele când se urcă la volan. Cred că doar în stare de comă o să mă mai urc vreodată într-o maşină care urmează să fie condusă de o blondă.
                Ieri am cunoscut o blondă. Drăguţă, părea deşteaptă... i se spunea cum le spune bunica tuturor pisicilor, adică "Miţa", fetiţă de bani gata, cu Audi şi apartament într-un cartier rezidenţiar chiar lângă mare. Blonda, părea o fată deşteaptă chiar dacă nu făcuse nicio facultate, părea cu capul pe umeri... şi dorea să înveţe germana... Prietena ei, o brunetă-ciocolatio-roşcată, cu facultate... şi un râs de şoricel traumatizat, nepărând un copil de bani gata (dar cine ştie?!)
                Spre miez de noapte, hai să plecăm acasă. Maşina cu care venisem, rămăsese fără şofer. Adică avea şofer, dar încălca legea dacă se urca la volan... aşa că a condus altcineva maşina, urmând ca cele două fiinţe să vină să-l ia pe şoferul de ocazie de la locul unde urma să planteze maşina. Păi nah, nu ştiau oraşul... cine să meragă cu ele? Desigur că eu.
                Pe drum spre parcare, prietena Miţei (bruneta-ciocolatio-roşcată): "Aoleu, ce-am îngheţat!".
Păi cred şi eu că îngheţase. Purta colanţi porcografici, cizme de-alea de parcă zici că-s pe post de pantaloni (atât îs de lungi), o bluziţă şi o gecuţă de piele (gecuţă care se poartă în zilele de primăvară sau de toamnă în care e cald, foarte cald). Şi cum ziceam. Se urcă şoferul de ocazie în maşina cu care venisem, iar eu şi cu ele în maşina blondei, urmând ca cele două să se întoarcă însoţite de şoferul de ocazie.
M-am urcat în maşină (cu tot cu părerea că cele două sunt nişte fiinţe normale, fete care se respectă... etc., etc., etc.). Mă urc eu în maşină... şi după cinci secunde o aud pe bruneta-ciocolatio-roşcată spunându-i blondei: "Fă pizdă, dă drumu' la căldură că mi-a îngheţat inima în mine, să mor io."
Ce, ce, ce?!?!! Staţi puţin!!! Ceeee??? Nu mă deranjau cuvintele folosite, ci eram surprinsă. Patru, cinci ore vorbiseră decent, iar dintr-o dată le auzi cu astfel de... apelative organice.
Blonda către prietena ei: "Fă pizdo... dă drumu' la manelari." 
Al doilea şoc. M-a lovit direct în inimă. După ce că îmi formasem o anumită părere despre ele, iar în câteva secunde s-a dus totul... Cred că mai rămânea să zică că ele, de fapt, sunt lesbi sau bisexuale. În momentul ăla mi se formase un scenariu în minte. Îmi imaginam că bruneta ar fi în stare să scoată din torpedo-ul maşinii o pereche de cătuşe şi să o lege pe blondă de volan şi să "se joace" cu ea. Ăsta era singurul lucru la care mă mai aşteptam în secundele alea, pentru că nu am mai avut timp să mă mai gândesc la altceva pentru că imediat cum a ieşit din parcare, acul de la kilometraj (sau cum naiba s-o numi) depăşea lejer 70 de km... Asta în oraş.
               Cred că dacă va mai exista o dată viitoare în care va urma să mă urc cu o blondă la volan... o să fiu în stare de comă (profundă), pentru că eu altfel nu mă mai urc... La fel ca data trecută şi blonda asta era un fel de Schumacher, dar la feminin şi cu părul blond. Măh, nu ştiu ce are culoarea aia blondă a părului în ea... dar cred că e ceva Satană vitezomană în ea.
80, 85, 90... 100 km/h. Eu în gândul meu: "Te rog să nu apară nimic în faţă! Te rog, te rog, te rog!"
La un moment dat blonda: "Ce proastă-s. Am uitat să aprind farurile."
WTF!!!! Cee??!!! :| Adică era atât de prinsă de viteză, încât nu şi-a dat seama că nu are farurile aprinse... în miez de noapte.
Fază de banc.
Blonda spre prietena ei: "Fă pizdă, da' tu mai ştii drumu' înapoi? Că eu nu..."
Moment în care încep să râd mai în şoaptă. Trec vreo 5-6 secunde în care blonda redusese viteza şi cred că încerca să rememoreze traseul... ca mai apoi bruneta să spună: "Fă da proaste mai suntem! Nu se întoarce  X cu noi?!" (X fiind şoferul de ocazie şi ele doar de-asta au mers, ca să îl aducă pe X la locul A, loc de unde plecaserăm cu toţii iniţial.)
Blonda: "Aaa... daa".
De la 50 la 90 în vreo 5 secunde. Cred că s-a simţit eliberată...
Faza asta a fost de-a dreptul ca în bancuri... Off, nu degeaba s-au făcut bancuri cu blonde. Cred că vopseaua aia gălbejită le alterează gândirea.
                Ascultau manele la maxim, dar nu manele de-alea digerabile... ci de-alea cu "aoleu viaţa mea" şi "toţi banii mei" cu "femei" şi cu "duşmanii mei" (bine că era frig afară şi nu mai stăteau şi cu geamurile deschise să audă toţi că ascultă manele, că m-aş fi scurs undeva se sub scaune...).
Pe drum bruneta-ciocolatio-roşcată îi spune blondei care iar călca prea mult acceleraţia: "Fă Schumi, las-o mai moale că nu eşti la mă-ta pe tarla."
La 120 de km/h (în oraş), acelaşi lucru îmi stătea şi mie pe buze să-i zic blondei. Şi acum mă întreb, dacă îmi era frică de viteză... oare aveam vreun atac de panică, ceva? Mie chiar îmi place viteza, dar nu în oraş... sau pe drumurile din România unde e ofertă. La două gropi luate în plin, pierzi un far... la alte trei, pierzi o bară, la cinci gropi, începi să pierzi caroseria (asta în condiţiile în care ai viteză... că dacă mergi ca omii normali pe nişte drumuri ca ale noastre, atunci nu se întâmplă mare lucru).
                Şi a dat domnu' să ajungem... Îi zic blondei că a ajuns şi că ar face bine să întoarcă. Deşi era loc unde să întoarcă, trebuia să se ducă cam 500-800 de metri mai încolo ca să întoarcă. Blonda cu piciorul pe acceleraţie, iar 90-100... Bruneta: "Fă pizdă de copchil, ţi-a zis fata asta să întorci... nu să te duci la dracu-n praznic!" Şi face blonda o schemă a la Şumi-Schumacher şi trage de volan brusc, moment în care maşina se roteşte, alunecă puţin că era ud pe jos şi mai, mai să pupe-n portieră altă maşină. Bruneta: "În pizda mă-tii, ne bagi în spital!"
                Parchează blonda maşina alături de maşina cealaltă. Se dă şoferul de ocazie jos din maşină şi îi spune blondei: "Tu nu eşti sănătoasă! Cred că o să rămână cu sechele fata!"
Eu pot să zic doar atât: nu mă mai urc în maşină cu o blondă pe post de şofer, decât doar în stare de comă.

               Şi acum ca bonus. Eram la masă cu Miţa şi cu mai mulţi, mâncând tort. Miţa (audista) cu decolteu şi stând mai la depărtare de masă... scapă o bucată de tort în sân. Moment în care toată lumea începe să râdă, în timp ce blonda se chinuia să-şi scoată bucata de tort din sân. Scoate o bucăţică, iar mai bagă mâna, mai scoate puţin... se ridică în picioare, se scutură... mai cade şi restu'.
              Dacă vreţi să vă distraţi, să muriţi şi să înviaţi, să trăiţi senzaţii tari pe patru roţi... trebuie să cunoaşteţi o Miţă audistă.

Tomberonezu'

             Într-o noapte într-un cartier de prin mijlocul oraşului, dar un mijloc de oraş mai pe la margine aşa... un fel de mijloc-margine, adică nici la margine, margine... dar nici în mijloc. Adică e mijloc, dar nu e prea mijloc... da' e margine, dar nu prea e margine. Eh, în fine. Nu e aşa important detaliul ăsta spaţial.
             Se dă un tomberon de gunoi plin de toate cele după o zi lungă în care lumea a aruncat cât a vrut în el. Se dau şi stăpânii tomberonului. Vreo opt la număr în frunte cu Ureche Tăiată, şeful tombero-maidanezilor în acel cartier.
Şi cum ziceam. Într-o noapte apare un maidanez d-ăsta cu mai mulţi purici pe el decât blană, rupt de foame şi îl pune dracu' câinilor să dea iama-n tomberonu' privat a lu' Ureche Tăiată. Caută ăsta nou pe acolo ceva de mâncat... şi dă peste nişte oase mari şi zemoase...
Nici n-apucă ăsta bine să roadă osu' că apar spionii lu' Ureche Tăiată şi îl iau la rost. Cum că ce caută el pe acolo, că ăsta e tomberon privat... Degeaba a încercat săracu' călător puricos să le spună că e rupt în coadă de foame, dar ăştia nimic. L-au chemat pe Ureche. Cred că v-aţi prins şi voi de ce i se zice Ureche Tăiată, nu? Eh, e simplu. Când era el doar un puşti de cartier s-a înhăitat cu nişte animale. Cum era tânăr şi teribilist şi voia să fie admis în haita cea nouă... trebuia să treacă de iniţiere, şi anume să-l lase pe şefu' grupului să-i muşte urechea. Aşa erau iniţierile pe atunci. Bine că nu i-a muşcat altceva...
Vine Ureche Tăiată şi imediat se repede spre puricosul călător.
"Băi, covrigi în coadă... tu ştii al cui e tomberonu' ăsta, măh???!! Tu ştii?! Nu ştii măh! E tomberonu' meu măh. Numai io cu băieţii avem dreptu' la tomberonu' ăsta."
Ăsta care căra purici, se dă în lături... că o fi şi c-o păţi, că îi era foame... El ştia cam cum stă treaba cu rangurile prin găştile astea, că şi el făcuse parte dintr-una odată. Şi ştia că dacă e tare-n bot putea să-i pună cu botu' pe labe pe ăilalţi. Aşa că s-a repezit la ei.
Ureche Tăiată spre unul dintre acoliţii săi: "Băh, trimite după Labă şi Colţosu'. Avem cod TCT*."
Ajung şi cei doi în mai puţin de două minute. Au întârziat atâta că erau prinşi cu o treabă importantă. Vrăjeau şi ei un pudel...
Cum au ajuns ăia doi acolo... două matahale... unu' mai şchiop (Labă) dar animal bine făcut. Purici mulţi, bale la gură, ochi fioroşi... şi celălalt (Colţosu')... eh, el nu prea era colţos, doar se dădea mare cu placa lui. De când a descoperit un nou adeziv pentru lipit placa, poate muşca cu toţi dinţii... nu îi mai cade placa. Dinţii şi i-a pierdut din dragoste pentru o căţea Rottweiler. A călcat cu labele stângi, iar ea i-a scos dinţii.
Cum ziceam... Vin ăştia doi fioroşi şi se dau cu tupeu la săracu' sac de purici. Ăsta ce-şi zice în gând, uitându-se la osu' cel mare de lângă el. "Bă, ce o fi o fi! Eu înşfac osu' şi o iau la fugă... S-or lua ăştia după mine, asta e."
              Puricosu' înşfacă osu' şi o ia la galop, pardon... la labă... la alergat... la ce vreţi voi. Şi fuge, şi fuge, şi fuge... cu tot cârdu' după el. Ăştia voiau să-l facă praf pe tomberonezu' nesupus...
Puricosu' aleargă şi aleargă... şi ajunge la un zid. Îl ajunge din urmă şi haita.
Ureche Tăiată: "Bă covrigi în coadă, până aici ţi-a fost."
Săracu' puricos era rupt în coadă de frică. Mai, mai că-i venea să facă "inaugurarea" zidului. Daarr... dintr-o dată, în spatele haitei de şmecheraşi, apar alţi şmecheraşi. Vechea gaşcă a puricosului. Ăştia da câini fioroşi... Muşchi peste muşchi, colţi adevăraţi şi fioroşi, mergeau bine cu toate labele şi aveau şi toate urechile acasă...
Ăştia care fugiseră după puriocos au dat-o la întors, cum că voiau să se joace cu el... că el era mâţa... ba că se jucau leapşa... ba că o fi şi c-o păţi. Ăştia, câini dintr-o bucată, nu s-au lăsat fraieriţi şi au pus colţii pe ei.
               Eh, aşa a fost salvat săracu' puricos din ghearele şmecheraşilor. Ce bine e atunci când prietenii nu te uită şi îţi mai sar şi în ajutor atunci când ai probleme.


               Şi aşa e când te uiţi pe geam şi vezi o haită de câini, iar piticii încep să proceseze informaţia...

*TCT = Tomberonez cu tupeu

Scriu ca să nu vorbesc singură

          Azi se face un an de când am "zburat" cale de trei sau patru trepte. 1 februarie 2012, miercuri, ora 14, etaj 1, corp A, ultima oră chimia. Au fost minutele în care îngerii mei păzitori au intrat în pauză... sau în grevă. Alea 3-4 trepte m-am dus bine, am avut un pas mare, eh... dar când să "aterizez" mi s-a sucit glezna. Fuu!!!
La un an după... glezna mea e ok, doar că acum îmi e cam frică de trepte :)). Mai ales dacă sunt ude sau e multă lume...
          Trecând peste această ştire extrem de importantă, gen: "Şoc!! Dă click să afli ştirea anului!", urmează altă ştire. Băăii, am găsit căşti pentru telefonul meu :>. Partea mai proastă e că sunt intraauriculare şi nu prea-mi face o prea mare plăcere chestia asta.
Eu: "Altfel de căşti nu aveţi?" Referindu-mă la căştile alea normale, nu la alea care-ţi trimit muzica direct în creier şi îţi fac pielea de găină...
Nenea vânzătoru': "Altfel? Astea sunt cele mai căutate. Toată lumea e înnebunită după ele."
Aşa-s eu, mai demodată... Ce să-i faci?!
Daaarr, am căşti :>.
           Într-o dimineaţă rece din luna care tocmai s-a încheiat, mă duceam la şcoală. Eu: căciulă, fular, haină, blugi, cizme, mănuşi (mi se vedeau doar ochii)... şi trece una pe lângă mine: maletă albă, un bolero cu blăniţă pe deasupra, blugi rupţi şi tenişi :|. Cred că jucase poker pe dezbrăcatelea... Da' ce era de remarcat, era faptul că gagica avea căşti. Cine mai era ca ea?! Pe vremea aia nici dracu' :D.
           De pe la începutul lui decembrie mă tot duc cu tramvaiul la şcoală... Mai văd şi eu lumea, mai spionez să văd dacă nu e cumva controlorul în tramvai (să-mi fie ruşine, nu ştiu cum de pot dormi noapte ştiind că nu capsez biletul... să-mi fie ruşine... glumeam, chiar nu are rost să consum banii aiurea pe bilet :D), apoi mai ascult una, alta... şi mă uit la adolescenţii care învaţă la un renumit colegiu din oraş. Băi, par aşa... au un aer de superioritate. Cred că la colegii îi învaţă cum să fie fiţoşi... Şi mă întreb, cum naiba pot vorbi la ora 7:30 despre derivate, divide et impera, despre lucrarea la mate sau comentariul la română...?!! La ora aia piticii mei sunt încă în stand by... Şi îţi aruncă o privire d'aia plină de fiţe gen: "Pfu! Gândac de la un liceu teoretic... Liceu ce stă sub noi... Pfu!" Şi trec pe lângă tine ca nişte superiori ce sunt... (Sau poate că ei sunt mai înalţi ca mine... :-?).
            Am plecat azi de la şcoală şi mă duceam acasă. Din faţa mea venea un tip extrem de înalt. L-am fixat cu privirea. Ne apropiam, eu m-ai ridicam puţin capul, şi mai mult, şi mai mult, şi mai mult... Când am trecut unul pe lângă altul s-a uitat puţin ciudat la mine :)). Ce e aşa rău în fixatu' cu privirea? Eu eram doar impresionată de înălţimea lui... şi mereu mă întreb cum o fi priveliştea de acolo :)). Am în clasă un coleg care are cam 1,80 (dacă nu şi mai mult). Într-o zi s-a urcat un alt băiat în spatele lui şi cică: "Moamă... ce fel se vede de aici!" :)). Aşa încântată aş fi şi eu.
             Cam astea-s ştirile pe zilele care au trecut.

Şcoală

E cam lung, ştiu.

28 ianuarie
Luni. Două ore de mate.
Profu': "Cine nu şi-a făcut tema, în picioare!"
Ete s-o crezi tu că mă ridic (încercasem tema, de fapt). Două ore de derivate, de chestii complicate... A ieşit M. la tablă: "Lalallablalblalblalballlalal". Mi-a amestecat toţi piticii. Nu aveam timp nici că scriu, da' să mai înţeleg ceva din ceea ce scrie...
Mi-am mai aruncat câteva priviri cu subînţeles cu Flori... şi câte un oftat, că deh... e grea viaţa de elev.
A doua oră, româna. Pot să spun că profu' de chimie a căzut pe locu' doi, iar locul întâi a fost luat cu coroniţă de scorpia de profă de română.
Regulile orei de română:
Nu-ţi muta privirea.
Nu te gândi în altă parte.
Nu face anumite gesturi.
Nu te juca cu şuviţa de păr.
Nu căsca.
Nu zâmbi.
Nu te juca cu pixu'.
Nu te scărpina.
Să nu-ţi vibreze cumva telefonul, că altfel se dezlănţuie iadu' pe pământ.
Etc.
Femeia asta e imposibilă şi te aduce uneori în stare să te ridici în picioare şi să-i spui vreo două. Dacă-ţi muţi puţin privirea de la ea în timp ce explică, se supără. Se opreşte din explicat şi ţine un monolog de vreo 20 de minute. Şi cică "se duce repede ora". Păi cum dracu să nu se ducă repede ora dacă tu bagi în seamă şi un simplu mutat al privirii... Nu suntem roboţei. Nouă nu trebuie să ne vibreze telefoanele, dar ea vorbeşte în timpul orei la telefon. Noi nu avem voie să ne jucăm cu o şuviţă de păr, dar ea îşi trece mâna prin păr... Noi dacă gesticulăm, imediat ne pune întrebarea: "Asculţi cumva manele?". Cum e vorba aia... scapi de dracu' şi dai de mă-sa. Am scăpat de profu' din anii trecuţi care nu preda deloc bine şi am dat peste crizata asta... După ce că joi nu a venit la şcoală, iar vineri am stat degeaba la oră, s-a trezit ea acum că vezi dom'le  vrea să asculte la Luceafăr. A nimerit doi care nu ştiau Luceafărul şi desigur că s-a supărat. "Voi ce nu înţelegeţi că ăsta e subiect de bac?! Credeţi că dacă s-a dat în trecut, voi scăpaţi? De Eminescu nu scăpaţi... Şi nu vă las să scăpaţi fără să-l ştiţi." Hai că mă pun acum să învăţ tot Luceafărul, că sigur la bac la proba orală la română o să mă pun să recit cu intonaţie tot luceafărul. Sau poate o să mă pună la proba scrisă să-l scriu integral... Cine ştie?! Dacă vreau să ştiu câteva strofe din Luceafăr, o să le ştiu pentru mine. La bac nu o să mă întrebe nimeni dacă ştiu să-l recit, ci o să mă pună să comentez... În fine.
Următoarea oră am avut informatica. A fost relaxantă. Mă mir cum de nu a ţipat şi asta. Nu înţeleg de ce sunt aşa crizaţi profesorii. Te-au supărat nişte tâmpiţi de la altă clasă? Mmm... bine, da' nu te duce la următoarea oră cu spume la gură urlând "scoateţi o foaie de hârtie". Ne-a explicat în sfârşit care-i treaba cu stiva şi coada... da' întrebarea mea acum e... astea se transpun şi în program?
Economia. Chestii... trestii... Pregătiri pentru franceză.
Duminică îmi făceam tema la franceză şi mi-am zis: "Băi, să-mi scriu calumea... că cine ştie... poate-mi ia caietu' la control."
Ora de franceză.
Profa: "X, adu-mi caietu'!"
X: "Doamna, nu mi-am scris."
Notează profa acolo ceva şi caută următoarea victimă.
Cine oare, cine oare??? Desigur că EU...
Ăăhh!! Presimţirile mele! De ce nu presimt că o să iau şi un 10 la mate sau la chimie?

29 ianuarie
Intră profa de geografie în clasă (unde e cald şi bine în comparaţie cu restu' claselor) şi deschide geamul. :|
Avea călduri crizata.
Profa: "Citiţi acolo, că vă dau lucrare."
X: "Din ce? Dintr-o lecţie?"
Profa, ţipând: "Da! Din ce v-am predat de la începutul semestrului. Aia nu e lecţie?"
Ce le-o fi aşa de greu să vorbească calm...
Şi da, ne-a dat lucrare. Două întrebări despre globalizare.
Mate... exerciţii.
Profu' către unul dintre nesuferiţi: "Tu când aduci banii?" (banii pentru cartea cu cele 100 de rugăciuni pentru bac :D)
Nesuferitu': "Îi aduc mâine, să moară Veta."
Profu': "Da' ce ţi-a făcut Veta?"
Un coleg: "I-a furat chiuveta..."
Spy 1: "Şi strigă Vetaaa..."
La engleză ne-a corectat lucrările.
Profu': "Uite o fată care scrie frumos." (şi eu scriu frumos când vreau :P)
Un coleg: "Şi avem o fată care scrie urât..."
Profu': "Cine?"
Un coleg: "Shakyra!" (Shakyra care de fapt e un băiat care scrie într-un hal... de-ţi trebuie lupă şi traducător chinez-român ca să înţelegi).
Făcea şi ăsta spume că la engleza pe care o predă el... noi nu ştim nimic, că până în martie să uităm de manual... el se apucă de gramatică. Hai nu zău?! Vezi că-l întreci pe Pinocchio!
Din clasa a IX-a eu nu-mi aduc aminte ca profu' ăsta să ne fi predat ceva sau să fi scris EL ceva la tablă. O colegă scrie 20 de propoziţii la tablă şi trebuie să alegem varianta corectă (trebuie să punem verbu' la timpu' potrivit sau cine ştie ce ne mai cere). Asta e gramatica la noi. Nu ne zice de ce trebuie aşa şi nu aşa... că de ce e aşa şi nu aşa... Mda. Engleza lu' peşte.
Şi apropo de peşte.
După engleză, ora supremă. Chimia. Ora trecută Flori a lipsit de la chimie.
Profu' pe un ton mierlos: "Unde ai fost ora trecută?"
Flori: "Mi-a fost rău."
Profu': "Vaaii... şi noi nu ştiam unde să-ţi aducem iaurţele, fructe..."
Unul dintre nesuferiţi: "Peşti..."
Profu': "Vezi să nu-ţi dau eu vreo peştoaică."
(Totul pare atât de inofensiv... dar nu şi atunci când "peşte" trimite cu gândul la o poreclă dată...)
După chimie, fizica.
Spy 2: "O mie, o mie... o mie..." (cheta  pentru pufuleţi)
..........
M-am dus cu Spy 1 să cumpărăm pufuleţi.
Spy 1 la magazin: "Patru pungi de pufuleţi."
Spy 1 îmi întinde 2 pungi iniţial.
Eu: "Îmi dai mie două pungi ca să nu pari tu prea mâncăcioasă (sau fomistă, nu mai ştiu cum i-am zis)?"
Îmi ia o pungă.
Spy 1: "Ca să nu zică lumea că aia slabă mâncă mult..."
Mno, şi ea îi tare grasă...
........
Stăteam în bancă cu Spy 1, că restu' erau prin spatele clasei jucând cărţi... iar în stânga mea stătea un coleg.
Se uită Spy la mine şi zice: "Colega mea de bancă e o maimuţă!"
Colegul: "Actuala sau permanenta?"
Spy: "Actuala."
Eu: "Ăăăă???!!! Măăăhh!!"

30 ianuarie
Franceză. Lecţie despre internet, telefonie... mijloace d'astea de comunicarea. Am avut o întrebare la temă: "Ce mijloc de comunicare, după părerea voastră, va exista în viitor?" Eu aş fi răspuns sincer, sincer... telepatia :D.
După franceză, două ore de info. Numai când scriu "info" mă apucă nervii. Şi asta crizată. Băăăiii, da' crizată rău de tot.
Profa către o colegă: "Mă fetiţă, unde-i paranteza?"
Colega: "Aici doamna."
Profa: "Unde aici?"
Desigur că era pusă paranteza aia, da' chioara nu o vedea şi tare mai ţipa...
Profa: "Ce este o coadă?"
X: "O listă liniară... elementele se şterg prin faţă şi se adaugă pe la... coada cozii."
Şi după ce s-a enervat cu vreo cinci colegi, mă scoate pe mine la tablă.
Profa: "Ex x mod 10."
Şi eu (nici nu se mai pune că îmi era o frică de îmi venea să ţip...) nu am înţeles cum trebuie... şi am scris aşa: cout<<ex(x)/10;
Profa: "Aşa am zis eu să scrii?"
Eu: "Da' nu înţeleg!"
Se ridică de la catredă şi vine şi-mi pictează cât un sfert de tablă: ex(x/10).
I-am explicat eu acolo funcţia aia... "Adu-mi caietu'." Îi aduc caietu', se uită la temă (temă parţial făcută): "Da' nu am explicat astea la tablă?"
Eu: "Dar nu le-am înţeles."
Profa: "Eeee...!"
Şi în momentul ăla mi se zbătea ochiu' şi îmi tremura colţu' gurii şi inima îmi bătea tare şi îmi venea să-i zic că nu toată lumea e ca M şi să nu mai urle atâta, că pot şi eu să urlu şi să o fac pe nebuna. Dar m-am calmat imaginându-mi că am ditamai arma în mână şi consum 10 cartuşe pe ea. Calm! Mi-a pus 6 :-L, să-şi rupă un picior...
Istoria. O pune profu' pe M. să ne dicteze ceva.
M: "Calculatorul.......................................... va.....................................  universaliza........"
Profu': "Lasă că dictez eu. Se pare că nu ai exerciţiul dicţiei."
8-| Fraaate...
La mate fiecare râdea în stilu' lui.
Flori către mine (eu stăteam cuminte pictând pe caieţel cifrele copiate de la tablă): "Şi..." (râde, râde, râde, râde... a mai zis ceva, dar nu am înţeles).
Eu: "Te plictiseşti, nu?"
Ea: "Da!" (şi începe să râdă)
......
Profu': "Să nu fiţi atenţi... că ora viitoare vă ascult."
M.: "Dar nu toţi am făcut gălăgie."
Profu': "Ştiu cine a fost atent şi cine nu."
Sper să fiu la copiii cuminţi, sper, sper...!!!

31 ianuarie
Am început cu o oră de info. Profa calmă de data asta. A "invitat" câţiva la tablă să rezolve nişte probleme cu stive şi coadă.
A doua oră, religia. Ne-a lăsat să învăţăm la română.
Iar info. L-a scos pe un coleg la tablă... Cei doi nesuferiţi vorbeau.
Profa: "La tablă! Amândoi!"
Au trecut ăia la tablă... desigur că nu au ştiu nimic.
Profa: "La loc. Trei!"
Şi ce calmă a fost...
La engleză am stat că a fost consiliu până pe la şi jumătate apoi a venit un părinte să vorbească cu profu' de engleză care este diriginte la o clasă de-a XII-a. Copil care şi-a luat lumea în cap... Sau Zmeu (Zmeoaică mai bine) care şi-a luat lumea în cap. Zmeu numele de familie
Profu' către părinte: "Staţi liniştit domnule Zmeu."
Şi un murmur cutremură sala... şi după ne-a aruncat profu' o privire d'aia a lui...
Ora de română.
Profa: "Cine vrea să ia notă mare?"
(Se aud greierii.)
Profa: "Să zic un număr?"
Şi începe să zică acolo câteva numere... îmi bătea inima tare, tare...
Îl scoate pe unul dintre nesuferiţi, pe un alt coleg, unui coleg i-a pus 3 pentru că a recunoscut că nu ştie nimic şi pe Flori.
Profa către nesuferit: "Ştii, îmi dai impresia că eşti un transexual... cu poziţia asta a ta."
Profa către celălalt coleg care avea la blugi o pereche de bretele: "Cum se numesc alea?"
Colegu', mândru pe el: "Jartiere!"
Noi începem să râdem.
Pe urmă biologia. Profa: "X, îţi pun notă! Stai liniştit acolo." Mai stătea puţin şi iar "X, stai cuminte că îţi pun notă!". Mai stătea puţin: "X, îţi pun 2!"
Mda, cum să nu... Din clasa a IX-a tot spune aşa... şi X e unul dintre nesuferiţi :).
Ne preda profa acolo o lecţie +18... şi nu ştiu ce discuţie avea Spy 1 cu unul dintre nesuferiţi (ăla mai libidinos) că la un moment dat mă uit la ea, iar ea era la faţă un fel de roşu-trandafiriu-roz.
Eu: "De ce eşti roşie?"
Ea: "Mă înroşesc când vorbesc prostii."
:)) Ea se înroşeşte şi când trece pe lângă... un anume băiat.

1 februarie
Două ore de mate. Am ajuns în clasă şi le văd pe spioance. Ele erau printre ultimii care veneau la şcoală. Acum erau printre primii. Desigur, veniseră să-şi scrie tema la mate. Şi da, am copiat tema la mate... Şi nu, nu ne-a mai ridicat în picioare... Oricum, nici de data asta nu mă ridicam :D.
După cele două ore de mate, două de fizică. O colegă îşi punea unghii, una se dădea cu ojă, trei reparau windows-ul de la un laptop, doi scriau o poezie la română, eu cu Spy 1 încercam să ne "facem" tema la română iar restul, până la 21, jucau cărţi. Asta în prima oră, că în a doua ne-a predat :>.
Cei cu laptop-ul au tras o bancă în faţa mea ca să ajungă încărcătorul la priză. Cablul trecea exact prin faţa uşii... Intră un coleg în clasă, cu ochii pe sus... ăştia cu laptop-ul: "Băă... cablu' mă!". Intră alt coleg şi ăsta cu ochii pe sus... mai vine altă colegă şi ea tot cu ochii pe sus.  În pauză ( adormita de :D ) Spy 2 se împiedică de cablu...
Şi apoi română. Profa de română crede că ne cunoaşte atât de bine încât să-şi poată face o părere despre noi. Ea crede că cu cei doi nesuferiţi se poate discuta, dar nu e aşa. Dacă încerci să vorbeşti ceva cu ei, nu te înţeleg. Ei nu ştiu de frica nimănui. Diriga a zis că-i bagă în consiliu şi desigur că nu i-a băgat. Dau dovadă de o nesimţire crasă.
Profa: "Eu nu cred că e vreun băiat în clasa asta care să fi dat într-o fată. Eu nu cred."
Se auzea musca :|, iar din priviri... cred că şi-a dat seama că s-a înşelat.
Desigur că cei doi nu se feresc să dea în fete... Unu' din ei dă în fete, iar celălalt vorbeşte urât...
După ce s-a terminat ora, una din colegele care se lasă pipăită şi toate cele... ne zice la restu': "Da ce vă face? Ce, asta înseamnă că vă bate? Sunt doar gesturi..."
Adică, mai pe înţelesu' tuturor: "Eu nu înţeleg de ce nu-i lăsaţi, că e atât de bine... şi îmi face plăcere să îmi dea câte o palmă la fund". :| :| :|
Spioancele, M. şi cu mine am rămas la urmă şi tot vorbeam de ceea ce ne spuseseră profa... iar uşa era deschisă. Când să ieşim din clasă, profa tocmai ce ieşea de la o clasă alăturată :|. Eh, doar nu o avea super-auz...

Cam atât. V-am zis că e mult...