Metamorfoza*

                            La pas prin viata am pornit usor, renascand din cenusa si iubire... M-am recladit si mi-am pus alta inima si alt suflet. Mi-am pus doua stele in loc de ochi, tril in loc de voce, iar parul mi l-am facut cascada. Vantul mi-a pus o floare mica-n parul despletit... o floare rupta din Rai, de ingerii buni.
Si ninge incet peste lume, iar Pamantul se-nvarte incet si ametesc.

Coco-Canalizare

                          Intre timp mi-am pierdut diacriticele pe drum, iar acum scriu mai mult cu paranteze. In schimb invat sa scriu in araba. Da, pot scrie numai in araba si engleza. De ce?!
"Ai un hard si nu stii cum sa-ti cumperi altul? Da un anunt pe blogul meu si se rezolva. Sunt o stricatoare de hard-uri. Astept anuntul tau."
                          Saptamanile devin din ce in ce mai scurte, vine iarna iar asta nu-mi convine deloc. Dar lasand dramele la o parte, am descoperit o chestie noua: Coco-Canalizare. Nu-i asa ca nu stiti ce-i Coco-Canalizare, nu? Eh, stati aproape ca o sa aflati.

Toamnă târzie*

                      Azi miroase a parfum de toamnă târzie, de frunze îngălbenite şi de dulci amintiri.
Chiar dacă e noapte, e frig, iar luna luceşte pe cer, frunzele dansează nebune pe valsul vântului.
Sunt purtate de vânt până departe şi duc cu ele mireasma toamnei târzii.
Îţi aduc până la fereastră mirosul toamnei şi aşteptă să te îmbie cu melodii dulci de dragoste.
Şi stai şi le asculţi, dar amintirile tale îţi sunt îngropate într-un cimitir cu inimi şi iubiri frânte.
Magia s-a strins, iar frunzele s-au risipit.

Bananele verzi, moartea babelor

               A mai  luat sfârşit încă o săptămână... Săptămânile devin din ce în ce mai grele, iar totul parcă s-a schimbat. Profii sunt din ce în ce mai tâmpiţi, asta-i clar. Matematica va ajunge probabil pe la vreo 10 ore pe săptămână... Profesoara de biologie ne zice să mai facem încă o oră de biologie, dar uită şi pleacă de la şcoală ca mai apoi să o vadă cineva plimbându-se cu bicicleta... Toţi profii vor să avem note mari şi să învăţăm, dar când dăm lucrare uită să ne anunţe şi pe noi cineva. Da, tragic. Absolut!

Te-aş cere înapoi*

                  Mi-e dor de tine... Noaptea vine, iar amintirile îmi crestează în suflet răni adânci.
În orice clipă mi-e dor de tine şi aş vrea să-ţi revăd zâmbetul.
                  Când pierzi tot ce ai avut, sufletul îţi rămâne gol şi nebun de dor. Un vals ce s-a terminat cu amintirea ta pierdută pe strunele unei viori. Un cântec îmi vibrează în minte de dimineaţă până când soarele apune, iar apoi vii tu în mintea mea şi mă porţi pe braţe spre orizonturi noi.