A... zi de şcoală

Azi am început cu franceza. Luni ne spusese profa să venim azi mai devreme. La noi "mai devreme" a însemnat la fix... pentru că unii aveau obiceiul de a veni pe la şi 10. Şi am fost noi acolo, lângă uşa cabinetului... S-a adunat unu', s-au adunat doi... a venit şi al treilea şi dacă i-a văzut pe ceilalţi stând lângă uşă  şi-a găsit şi el o bucată de perete pe care să se mai sprijine. Adică să se înţeleagă, nici unul din cei care aşteptau la uşă nu a încercat uşa pe principiu': "profa e în cancelarie, vine la fix". Băi şi iese profa val vârtej din cabinet: "Nu v-am zis să veniţi mai devreme? Ce mai aşteptaţi?"
X: "Dar noi credeam că sunteţi în cancelarie..."
Profa: "Cum adică nu credeaţi că sunt? Ce naiba mă copii... Minţiţi. V-am spus să veniţi pe la fără 10..."
Profa nu ne crede nici când spunem adevărul... Şi parcă noi eram atât de bătuţi în cap încât să ne prelungim ora de franceză cu 10 minute...
După franceză, două ore de info. Băi, mare adevăr a grăit ăla care a spus: "Prost să fii, noroc să ai". I-a pus profa lu' una care învaţă din an în paşte şi care nu se străduieşte deloc... 6... iar lu' Spy 2 tot 6 şi ea se străduieşte... A trecut şi a doua oră de info...
Flory poate fi o persoană foarte stresantăăă... şi se gâdilă :>.
În pauza dinaintea orei de istorie Spy 2 sesizează că guma ei de şters e muşcată. Întrebare... de cine?
Spy 2: "Cui i-a fost foame... cui? Ţie..?? Îîî... îî...??? Cui?? Cine mi-a muşcat gumaaa??"
Se uită ea mai bine şi vede nişte urme de dinţişori... şi atunci realizează că nepoţelul îi muşcase guma... de două ori. Sadic :P.
Spy 1 îi făcea o coadă (de cal) lu' Spy 2.
Spy 1: "Nu-i aşa că-i lungă?"
Eu: "Aha... şi groasă..."
(Să nu vă pună naiba să vă gândiţi la prostii...)
Se duc alde Spy la baie şi se întorc (desigur).
Una din Spy: "L-am văzut pe chelu'".
Ăia din clasă: "Care chelu'?"
Una din Spy: "Ăla de istorie..."
Ăia din clasă: "Toţi îs chei."
Pe urmă istoria. Ora trecută nu am fost la oră şi ar fi trebuit să dau azi lucrare. Azi nu a venit profu'. Şi a venit ca înlocuitor ăla de anu' trecut (de o vârstă cu istoria). Şi am stat...
După istorie mate. Asimptote... Să le ia naiba... Ne-a dat foarte puţină tema la mate... WOWW!!
La sport am plecat :D.

Bonus!

Mergeam pe stradă şi văd două tute... Una cu o pisică în geacă... alta cu o pisică în... lesă ( :| :| :| :| ).
Aia care ţinea mâţa-n lesă îi spune celeilalte:
A: "Fată, da' de ce nu îi pui lesa?"
B: "Nu, că îi îngheaţă lăbuţele"
Săracele... le îngheţase neuronul...

Ciorile sunt foarte deştepte. Sparg nuci izbindu-le de trotuar.
Şi pisicile sunt deştepte... Una azi dădea cu lăbuţele frunzele de pe acoperişul unei case... aruncându-le în faţa mea. Diabolice.

A... zi de şcoală

     Ziua asta a început cum nu se putea mai bine... A început cu poaie şi frig :-L (tot mai bine-i vara).
Prima oră am avut geografia. A ascultat pe unu', ne-a predat şi ne-a dat nişte teme pentru un referat. Eu am "Poluarea în România".
Flory: "Ce?"
Eu: "Ulm."
Flory: "Cum...?"
Eu: "U-L-M"
.......
Flory: "Aşa... punct şi virgulă, punct şi virgulă. Gata for-urile." (îi place atât de mult informatica încât nu se poate abţine nici la geografie).
.......
Profa: "Ce animale trăiesc la noi?"
O voce de prin clasă: "Vultur..."
O altă voce: "Bă eşti prost. Vulturu-i animal?"

După geografie, una bucată mate. Ne-a predat "Inversa unei matrici". Uşor :D. În ora de mate aveam mâna dreaptă atât de rece că mă durea... :(. Cică o să avem opţional la mate (sau că avem...) şi cică o să ne pună 10 :)). Mda, 10 la mate şi cu mine trăim pe nişte linii paralele care, se pare, că se vor întâlni. :P
La engleză... căldurică. Ce binee... Ne-a pus profu' să descriem peisajul pe care îl vedeam pe geam. Adică ce vedeam: nişte blocuri vechi, nişte nor cenuşiu... şi nişte picături de ploaie. Dezolant, trist, gol, frig, urât... :(.
După engleză am avut ora supremă. Nu m-a ascultat, dar săptămâna aviatoare dăm lucrare. Pe o parte e bine. Săptămâna viitoare sunt de serviciu şi tre' să şterg tabla şi uneori profu' mai are prostu' obicei să zică: "Bine, rămâi şi la tablă..." :-SS. Pe altă parte e naşpa că tot nu pot pricepe cum se scrie nu ştiu ce aberaţie de substanţă cu care nu o să mă mai întâlnesc niciodată.
       
        CL                                                       OH
          |                                  HO-                   |          
H3C-C-CH3+2HOH -------> [ H2C-C-CH3] -------> H3C-C-CH3
          |                                 -2HCL               |               -H2O              ||
        CL                                                      OH                                         O
2,2 dicloropropan                        diol geminal                 acetonă (propanonă)

:)) Nu-i aşa că-i urâtă chimia? Erau şi alte chestii mai urâte pe care nu le pot reproduce pe aici. A se înţelege reacţii urâte...
Cum învăţ eu asta? Simplu. "H3C liniuţă C sus CL jos CL liniuţă CH3 plus 2HOH săgeţică sus HO minus jos -2HCL...." Ăsta e singurul mod de a reţine ceva... că de înţeles... Pfff...!!!
După chimie am avut fizica. Aaa... e de precizat că la chimie piticul care se ocupă cu foamea se dădea cu capu' de toate chestiile întâlnite în calea lui... Era vreo 12 şi eu nu mâncasem nimic, e de înţeles.
Şi la fizică, Spioancele: "Domnu' profesor, ne lăsaţi până la baie?"
M.: "Vă duceţi la baie... sau..."
Spioancele dând din cap afirmativ.
M.: "Îmi luaţi şi mie ceva...?"
Se întorc Spioancele (după lupte seculare cu frigu' şi picăturile de ploaie).
X: "Se vede ceva la spate..."
Şi Spy 1 scoate de la spate o pungă de floricele şi Spy 2 din eşarfă un corn cu ciocolată.
Desigur, când ai mâncare toată lumea îţi e prieten...
Se termină punga de floricele.
X: "Aveţi un leu să mai cumpărăm una?"
Flory: "Da, am eu..."
X: "Domnu' profesor, mă lăsaţi până la baie?"
Spy 1: "Stai aşa să-ţi dea hârtia."
Moment în care restu' clasei ( retras în celălalt colţ jucând table) se întoarce către noi (celălalt rest al clasei care mânca), căscând ochii...
Se întoarce şi X. Şi se termină şi a doua pungă.
Discuţie:
M către X: "Şi tu stai în lac?"
X: "Mmm..."
Spy 2: "Şi eu stau în lac :)). Parcă zici că stau ÎN lac".
M: "Da' ştii magazinu' ăla Corbu'?"
Spy 2: "Corbu' mare... alb..."
După fizică trebuia să avem sportul, dar am plecat... Prea multe ore, iar frigu' ne strânge... şi pentru că ploua am luat repede (eh, vorba vine "repede" una bucată transport călduros spre casă în care să nu plouă).

Stăteam în staţie alături de alţi omi, tremurând... şi ploua... şi-mi vine în minte bancul ăsta:

"Într-o zi ploioasă de toamnă, într-o staţie de autobuz, o mulţime de oameni aşteptau autobuzul care numai venea. La un moment dat apare o limuzină neagră, de vreo 6 metri, cu geamuri fumurii, care se opreşte chiar în faţa acelor oameni. Încet, geamul fumuriu se lasă jos şi iese o mână cu o havană, scutură trabucul, scrumul cade şi cu degetul arătător acea persoană din maşină arată spre cei din staţie şi zice:

- Tu, tu şi tu!

Şi unul mai prăpădit din staţie, ud leoarcă până la chiloţi, se agită şi zice:

 - Şi io, şi io!

Ăsta din maşină se uită la el, stă un pic şi zice:

- No bine… şi tu… mereţi în p**a mea!"

Şi într-un sfârşit vine şi "calul fermecat care urma să mă poarte-n spate până acasă..." şi cum era de aşteptat... "fetele" în faţă... Se grăbeau băieţii ca fetele la măritat... Şi "băieţii" că-s ele mai cu inima mare, au lăsat "fetele" să şadă confortabil... 

O babă: "Nu puteţi face o staţie la Arte?"

Şoferul: "Da."

Şi opreşte.

Baba: "Nu-i aici Arte. Aici e Bălcescu."

Şoferu': "Şi Arte e mai încolo... Nu poţi da singură colţu'?"

Şi baba coboară şi trânteşte ofuscată uşa... Nu voia să de-a colţu' singură probabil.

Hai gata cu scrisu'. Mâine am ore urâte. Franceză, info la dublu, istoria (lucrare), mate (temă) şi sportu' (cea mai importantă oră)...

D'ale lu' profu' de engleză: "Şi v-am pupat din mers... (la mine e ultima oră)"

A... zi de şcoală

Ziua de azi a început cu o oră de mate în minus :P. Pentru cei care cred că am dormit o oră în plus... vă înşelaţi :P. Am ajuns la a doua oră de mate în care ne-a predat asimptote :|. Dacă nu ştii limitele, clar nu ştii nici astea... La mate a ieşit X la tablă. Noi avem un postament din lemn (înălţime vreo 20-30 de cm) în faţa tablei. Nu ştiu care-i rostu', da' aşa e în toată şcoala.
X terminase de scris la tablă.
Flory: "Scumpiii... mai aşa..."
Şi s-a dat mai aşa... mai pe margine... mai aşa... Nu, nu a căzut :P. S-a sprijinit de tocul uşii.
După mate am avut româna. Intră profa-n clasă.
Profa: "Cei de pe rândul din mijloc, ultima bancă... Tu, cel din partea asta... în picioare. Mai ştii ce ai vorbit cu mine la bal?"
X: "Nu..."
Profa: "Ce zici dacă te bag în consiliu?"
X:  :|
Profa: "Eu sper totuşi că erai sub influenţa alcoolului."
Ce a făcut? A îndrăznit să-i zică profei vreo 2 vorbe mai la persoana a doua... sau cel puţin aşa zice el...
Ce vorbe? "Doamna, plecaţi? Gata?". Nah, e şi profa puţin sensibiloasă... asta ştim deja.
După română, info.
Profa: "A... ai venit la şcoală."
Eu (în gând): "Scorpia dracu... ţi-o fi fost dor de mine..."
Eu: "Daa..."
După info, economia cu diriga. Relaxare pentru următoarea oră... adică franceza la care am dat lucrare... :(.

Mâine am ora supremă, adică chimia. Sfinte Doamne-Doamne... nu vreau să mă asculte :-SS, ascultă-mi şi mie cererea... Te roogg!!

O noapte în Iad

    Păi... mi-am terminat de învăţat la română, aveam de gând să postez nişte pozici da' m-am răzgândit... Aveam chef să scriu o continuare la postarea trecută, da' încă nu m-am decis ce fel de final să abordez... Aşa că uite-mă aici, scriind chestii absolut neinteresante, lipsite de orice valoare stilistică... (chiar dacă îmi irosesc talentu' scriind verzi şi uscate... mie îmi place să scriu chestii din astea plictisitoare pentru că şi eu - fiinţa de mine - sunt plictisitoare şi tăcută... Dar îmi place să scriu :P). Aşa... ziceam că vreau să scriu nişte chestii verzi-uscate (în ton cu coloristica doamnei Toamnă - Toa(m)ntă).
   Ca o fiinţă care s-a născut, a crescut, va creşte... va muri la oraş, obişnuită cu apa caldă la robinet şi căldură fără lemne... pe mine mediul rural sau mai bine zis "ţara" (nu, nu ţara asta... ci "ţara") mă cam omoară. Desigur, pe lângă lipsa apei calde sau a căldurii fără lemne... eu, ca o fiinţă de oraş mai am şi alte probleme existenţiale... şi anume: lipsa semnalului şi diverse mergătoare. Băi, să vedeţi ditamai păianjenii la ţară... Se vede că ăia mănâncă mâncare de "ţară"... că cresc într-o zi câţi alţii într-o săptămână. Muşte, ţânţari bio... "Prea bune, prea ca la ţară". Să nu mai zic de nopţile de coşmar: "Se aude ceva... Ce o fi... Oare bate vântu'???!!!! Se aude ceva... O fi vreun gândăcel, o fi vreo muscă... Poate e vreun păianjen... Dacă eu dorm şi e vreun păianjen pe aici????!!!!!!!". Mda, până adorm mă gândesc la toate prostiile posibile... suflete rătăcite, gândaci mutanţi, păianjeni mâncători de oameni, bătrâni sclerozaţi cu cuţite în mână care apar la geam şi le sticlesc ochii şi... tună şi fulgeră... (nu m-am uitat la niciun film de groază, nu-mi plac :P). Băi şi cum ziceam, până adorm îmi fac nişte scenarii d'alea horror în cap de îmi e frică să mai adorm... Ştiu că ar trebui să mă gândesc la fluturaşi, unicorni şi norişori pufoşi, dar atunci când auzi diverse sunete te cam sperii.
    Următoarea chestie. Eu aici, acasă la mine... la oraş, la civilizaţie... dormitorul meu e luminat de felinarele de pe stradă care îmi luminează camera, gândurile şi visele... Da' păi la ţară dacă ai stins becu' din cameră păi poţi să-ţi bagi mâna-n ochi singur şi să juri că nu a fost mâna ta... Nu vezi nici la un centimetru în faţa ta... Attâââttt e de întuneric. Păi gândurile alea ale mele horror sunt amplificate de lipsa luminii şi de aceea am auzul şi mai ascuţit de aud cum dau petrecere furnicile.
Toată noaptea, da' toată noaptea, latră câinii... Parcă zici că au concert. Latră, latră, latră... La ce or fi lătrând, naiba ştie... (poate la ceva strigoi, vrăjitoare, suflete rătăcite...). Eu cred că javrele alea puricoase în timpu' nopţii vorbesc despre noile tactici de a dresa oamenirea pentru a deţine ei controlul. Păi e ceva dubios la mijloc, că ei discută prea mult...
Şi după ce că latră câinii toată noaptea se mai trezesc câteva mâţe să se alerge. Şi cum îs mâţele... astea se aleargă chiar şi pe acoperiş... Şi le auzi: "Chhhhhhhh...hhhhhhhhh.......Miiiiauuuuuuu... miiiiauuuuu... MIAAUUUUUUU". 
    Da' hai să zicem că într-un sfârşit adorm... Dar de pe la vreo 4 e coşmar deja. Băi, parcă îi apucă dintr-o dată pe toţi cocoşii să cânte... Şi nu cântă şi ei toţi odată... (Adică 1, 2, 3 toţi odată, ci... începe unu' mai încet... "Cuucuuriigu!", apoi începe altu' puţin mai tare... "Cucccuuuriigguuu!"... apoi să se dea cocoş şi al treilea vine şi el "Cucuuuuuuurriiiiiiiigggggguuuuuuuuuuu!!"... în gându' meu: "Vezi ce cucurigu-n ciorbă o să cânţi tu...". Uneori mă gândesc dacă nu au cumva baterii ăştia (că nu se pune problema de priză, că nu umblă cu prelungitorul după ei...). Deci orătăniile alea au baterii... (ar fi frumos să fie aşa...) că le-aş scoate bateriile... Off!! Pe urmă urmează episodu' cu vacile: "Muuuuuuuu... Muuuuuuu...", apoi mai sunt şi caii...
    Şi tu stai în pat (adică nu TU - cel ce citeşti - ci EU) şi rumegi situaţia. Te-ai născut cu un scop la oraş... ţara nu-i de tine... Te ridici din pat, te schimbi, te urci în maşină şi te întorci înapoi la civilizaţie.

[...]

    Frunzele foşneau, lupii urlau... iar noaptea venea încet, încet... Într-o peşteră îngustă, într-un colţ de stâncă... era locul unei Vrăjitoare... hidoasă, bătrână şi rea...
Lumina lumânărilor se întindea pe pereţii din stâncă rece... Vrăjitoarea şoptea încet şiruri de incantaţii...
Pisica neagră a Vrăjitoarei se plimba, ea stare nu avea... presimţea ceva...
    Şi Vrăjitoarea privi în globul magic... şi un neg îşi mângâie. Adăugă apă neîncepută, salivă de drac
ochi de broască, picioare de şobolan... amestecă... şi în carte o incantaţie căută. Aprinse o lumânare neagră şi în aer mâinile şi le ridică: "Voi, spirite din alte lumi... veniţi aici... În frunte cu al vostru Lucifer. Lumea e pregătită pentru a voastră venire, de a voastră stăpânire..."
Atunci un vuiet se auzi, iar podeaua trosni... Imediat în cameră se răcori şi un vânt puternic se porni... Lumânarea se stinse... iar vrăjitoarea râse... Ştia ce făcuse... Doar era o vrăjitoare a răului... iar ea pe Diavol îl chemase...
O voce rece şi înfricoşătoare se auzi... "Am venit ca pământul a-l stăpâni" şi în faţa Vrăjitoarei chiar Diavolul se ivi... Un om obişnuit nu ar l-ar fi putut privi... ar fi fost ars, ar fi murit... dar Vrăjitoarea putea... "Bună slugă eşti tu, Vrăjitoareo. Din temniţele terorii m-ai scos şi mi-ai dat pe mână lumea... Tu, slugă ce-mi eşti... Îngenunchează-n faţa mea şi eu mare putere îţi voi da." Vrăjitoarea înghenunche, iar Diavolul îi dădu din a sa putere... Acum Vrăjitoarea putere deplină avea...
    Se putea juca cu Luna de pe cer, se putea juca cu viaţa, cu sufletul, cu moartea... Putea face orice voia...
Ea globul de cristal îl mângâia şi inima ei neagră creştea atunci când vedea cum lumea sub teroare trăia.
Cum oamenii erau chinuiţi, torturaţi şi batjocoriţi... de Diavol şi ale sale slugi. Cum erau puşi în lanţuri, târâţi şi bătuţi... Cum erau împinşi spre Iad, urmând să fie topiţi în cazan...
    Pisica vrăjitoarei privea şi blăniţa şi-o zburlea... Ea acum mult timp o fată fusese şi iubise un tânăr cu suflet cald şi chip divin... Zburau până la Lună şi înapoi împreună... El cunună din raze de Soare îi împletea, iar ea fura stele de pe cer şi în ochii lui loc le găsea... Şi pentru că tânărul încercase să scape lumea de Vrăjitoare, aceasta îl blestemă... şi moartea îi provocă. Fata mult se mai rugă de Vrăjitoare... în genunchi şi cu lacrimi amare ca pe a sa iubire să o ierte pentru această mare nerozie... Vrăjitoarea acceptă cu o singură condiţie... Ea să-i devină slugă pe veci... Fata acceptă, iar tânăra sa iubire la viaţă reveni... Dar fata era acum o pisică cu blana neagră şi cu ochii mari şi trişti... Tânărul văzându-se în viaţă, uită şi de Vrăjitoare şi de fată... şi plecă spre lumea largă. Fetei tare rău îi mai păru... dar tot spera ca într-o zi tânărul o va salva, iar ea va deveni din nou o fată...
      Vrăjitoarea prepara din nou poţiuni, incantaţii şoptea... blestema şi în glob privea. Ea pe mătură se urcă şi plecă... aruncând cu blesteme în urma ei. Pisicuţa de globul magic se apropie şi în el privi. Se îngrozi... Ea lumea dorea să o salveze, dar nu putea. Nu avea puteri, nu avea cum... Ea atunci pe loc îşi aminti de iubirea ei pierdută-n lume... Se apropie de carte şi în ea o vrajă căută. De iubire, de dragoste, de aducere aminte... De împlinirea viselor, a dorinţelor...