File din jurnal IV

"Azi xx.xx.xxxx, îţi mulţumesc

      Am încercat să nu mai măzgălesc paginile jurnalului ăsta pe care nici măcar nu am curajul să-l recitesc. Şi până la urmă de ce aş face-o?
Trăieşte clipa!
Nu trăi în trecut!
Ce prostii îmi pot spun.
Eu una nu pot să trăiesc clipa. Şi care clipă? 
Când am deschis jurnalul ăsta după atâta timp în care nu mai scrisesem nimic în el, voiam să scriu ceva frumos, apoi mi-am adus aminte că eu nu scriu nimic frumos. 
Mi-am adus aminte că viaţa nu e decât un joc în care toţi pierdem oricum. Ceea ce contează mai mult e ceea ce facem în joc, cum ne ferim de obstacole şi trecem de la un nivel la altul întregi şi nevătămaţi.
Mi-am adus aminte că trebuie să-i preţuieşti pe cei de lângă tine atunci când încă mai sunt lângă tine... nu după ce i-ai pierdut.
Mi-am adus aminte că promisiunile nu duc nicăieri dacă nu sunt şi îndeplinite.
Mi-am adus aminte că uneori ceilalţi îţi vor binele şi ar trebui să-i asculţi.
Mi-am adus aminte că... indiferent cum a început şi cum se va sfârşi viaţa, cu greu alungi pe cineva din ea.
Nu e ca şi cum ţi-ai putea şterge din memorie anumite părţi.
Nu e ca şi cum i-ai spune inimii să stea cuminte şi să nu mai bată nebuneşte de fiecare dată când te gândeşti la acea persoană dragă...
Nu e ca şi cum... chiar ai vrea să faci toate astea.
E doar ca şi cum nu ai putea renunţa la acea persoană sau ceva ce are legătură cu ea.
Şi încă... încă mai visez. Mereu voi visa. Aşa sunt eu...
Te visez învăluit în ceaţă şi îţi aud vocea...
Nu, nu ai creat o fiinţă oribilă atrasă de tine. Doar ai reuşit să modelezi partea mea mai sensibilă. Ai făcut o treabă bună! Totul e atât de fin... E atât de perfect. Da, e perfect! Ai făcut o treabă bună.
         Îţi mulţumesc.


                                                                                                Cu drag,
                                                                                                     partea pe care ai modelat-o"


         Degeaba ne spunem că totul va fi bine, dacă în adâncul inimii ne îndoim chiar de spusele noastre. Mereu ne vom aduce aminte de cei care au trecut prin viaţa noastră, fie că ne-au făcut un bine, fie că ne-au făcut rău. Nu putem renunţa chiar aşa de uşor la trecut... Trecutul face parte din noi. Dacă nu am avea trecut... cine am mai fi?
Dacă ar fi să-i mulţumeşti cuiva, cui i-ai mulţumi?

Veveriţa şi seminţele

        M-am animălit. Nu, nu... staţi calmi, nu m-am transformat în cine ştie ce animal mutant cu 7 capete, 4 picioare, 8 guri, 19 ochi şi 2 mâini. Nu... da, hai să vă arăt şi vouă ceea ce am văzut eu. Nu, nu am văzut nici luminiţa de la capătul tunelului, nici vreun balaur...  nu l-am văzut nici pe Făt-Frumos. Am văzut asta:
%&¤%/&(% fuuu... parcă numai youtube există... în fine, uite link aici: http://www.vplay.ro/watch/ezzmd2mq/ . Nu-i aşa că-i o pufoşenie? Cee??? A zis cineva că nu e? Sper să vă răzgândiţi că altfel mă transform în animalul ăla mutant pe care l-am descris mai sus şi vă... eh, văd eu ce vă fac.
        Care-i legătura dintre mine şi veveriţa aia?
Simplu :)). Acum sparg seminţe şi o fac cam ca veveriţa aia, doar că eu le sparg doar cu o mână... ailaltă  nu-mi trebuie.
        Ce zice veveriţa:
"Cee...??!! Ceee...? Seminţe..?? Ia să încerc... Uuu... ce bune, ce bune. Încă una, încă una... Mmmm... ce bune, ce aromă. Uite, uite cum mestec... Uiteeee!!! Mieeezz!!! Sparg, sparg... mna, mna, mna!! Seminţe, seminţe!! Mna, mna, mna! Ce bune, ce bune, ce bune!!! 
Frate, frate... staii!! Ce-mi faci?? Gata seminţele?! Gata?!! Seminţe?? Unde...??!!! Serios, nu mai ai seminţe?"
        Neah, nu semăn eu cu veveriţa aia. :)) Poate semăn totuşi la ochi şi la spart seminţe. Voi nu aţi văzut ce blăniţă şi ce codiţă avea veveriţuica aia? Cum să nu-ţi vină să o smotoceşti? Eu aş dormi cu ea :D.

Poze

Vă plac nimfele?
Nu nimfele alea de prin poveşti, ci astea...

Să căutăm vara

Cineva să aducă vara înapoi, să ne aşezăm din nou pe malul mării cu luna deasupra noastră.
Să simţim nisipul ăla rece şi briza mării numai noi doi.
Să cântăm lungi cântece la chitară şi să-ţi văd zâmbetul ăla dulce.
Să ciupeşti corzile chitarei şi să strigi că e atât de bine vara...
Auzi şi tu marea cum ne strigă?
Dacă da, mai stai puţin nu a adus încă nimeni vara...
Dar de ce să aşteptăm? Hai să o căutăm chiar noi.
Să ne trezim de dimineaţă, să bem o cafea ca să ne înviorăm... dar mai bine lasă cafeaua şi vino să te sărut.
Hai să ne îmbrăcăm şi să ieşim pe uşă. Să mergem să căutăm vara numai noi doi.
Să întrebăm pe toţi dacă au văzut-o, să ne aşezăm pe o bancă în parc şi să ne odihnim apoi.
Ar trebui să uităm de frigul de afară, uf... hai să mă strângi în braţe că mă pătrunde frigul.
Hai, ridică-te. Hai să căutăm vara.
Oare ne va ridica cineva o statuie pentru că am adus vara înapoi?
Oare o să găsim vara?
Dar unde?
Acolo, pe o plajă de prin Hawaii?
Hai să ne uităm pe hartă şi să vedem unde o să mergem.
Oare o vom aduce înapoi cu o incantaţie ceva?
Nu, nu... aberez!
Sărută-mă şi ţine-mă în braţe să-mi revin.
Aşa, e mai bine acum.
Am uitat de frig...
Deja e noapte, e frig... şi nu am găsit vara.
Hai, mai sărută-mă o dată, că poate vine vara înapoi.
Ce mâini calde ai...
Şi în ochii tăi pot vedea valurile... iar în inima ta le pot simţi.
Atinge-mi corpul îngheţat să mă încălzesc şi eu.
Of, am căutat vara aproape peste tot, dar lângă mine nu am căutat-o pentru că dacă o căutam o găseam.
Găseam căldura verii în sufletul tău, în mâinile tale care se plimbă nestingherite pe trupul meu rece.
Vedeam valurile în ochii tăi şi le simţeam în inima ta...
Am căutat vara în depărtări, numai lângă mine nu...
Eşti cea mai călduroasă vară!

Trimisu' lu' Dumnezeu

"Vine preotu'! Ioane, lasă paharu' şi pregăteşte-te că vine acum preotu' şi te găseşte cu paharu-n mână."

"Lasă că şi el o bea!"

"Păcătosule! Dă-te la o parte să aranjez p'acilea, că acuş vine preotu'."

Şi uite aşa se agită tanti Leana de fiecare dată când vine preotu'. Face curat în toată casa (chiar de 2 ori) ca să fie sigură că nu e niciun pic de praf. Aranjează icoanele, îşi pregăteşte hainele alea bune... apoi se gândeşte cât să-i dea lu' trimisu' lu' Dumnezeu.

"Să-i dau 5 lei? Nuu, că pe urmă zice că suntem zgârciţi. Mai bine-i dau 10 lei. Să fie!"

Şi inima îi bate cu putere lu' tanti Leana. Dacă s-a pus praf pe icoane, dacă nu o să-i convină ăia 10 lei, dacă... se emoţionează şi uită să-i pupe mâna?!!... Dacă...

Dar gândurile îi sunt întrerupte de vocea preotului care intră în casă (desigur, păcătosu' de Ion a ieşit la înaintare).

Intră preotu':

"#¤/(&/)&¤#"% Amin!"

"Uitaţi şi...", zice sfioasă tanti Leana.

Îi sticlesc ochii preotului.

Ce îşi zice în gând?

"Ooo... 10 lei! La câţi bani am strâns... Jagermeister, JB, Martini, Jack Daniel's... un poker mic... Şi păcătosu' ăsta miroase a ţuică d'aia obişnuită... Vai de tine, păcătosule."

Dar ce zice cu voce tare?

"Dumnezeu să vă binecuvânteze..."

Cum continuă în gând?

"... şi să mai trăiţi şi la anu' să-mi mai daţi bani."

Şi trimisu' lu' Dumnezeu pleacă după ce a sfinţit casa şi a lăsat-o pe tanti Leana să se odihnească... Şi hai să o lăsăm şi noi să se odihnească că în ultimele nopţi a avut coşmaruri. Într-unul din ele se făcea că era praf pe icoane şi preotu' îi atrăgea atenţia şi îi spunea că nu e o bună creştină. 

Şi acum să-mi explice şi mie cineva de unde "tradiţia" asta cu datu' de bani atunci când vine batman în sutană să-i pupi icoana/crucea (trecând peste faptul că alea au mai fost pupate de nu ştiu câţi oameni, da' nu vreau să mă gândesc că poate unu' era răcit... ălalaltu avea vreo boală... şi  nu cred că domnu' preot sau oricine altcineva dezinfectează crucile şi icoanele alea...). De ce trebuie să-i dai bani? Şi nu mă luaţi cu: "Da' nu-i obligatoriu să-i dai bani... că o fi şi că o păţi". Hai nu zău?! Şi privirea aia "dumnezeiască" pe care ţi-o aruncă?

Degeaba se zice că banu' e ochiu' dracului... că nenea în sutană nu cred că o ştie, că dacă ar şti chestia asta probabil ar refuza banii (pe care oricum nu-i merită). 

Eh, ăştia de la oraş mai sunt cum mai sunt, dar ăia de la ţară sunt mai răi.

"Hai mamaie, nu cumperi şi calendar?"

"Da' nu am bani acum..."

"Eee n-ai! Tre' să ai. Cum să n-ai matale bani? Eşti singură."

"Da' n-am!"

"Eh lasă, când o să venim să cerem contribuţia la biserică cumperi şi calendar."

Da, aşa se comportă jegul de preot de la ţară care cere în fiecare an bani pentru noua biserică din sat (Cere de câţiva ani, dar nimeni nu ştie undeva va fi biserica aia... pentru că nici fundaţia nu există la noua biserică. Unde se duc banii? Trimisu' lu' Dumnezeu ştie... De ce dă lumea bani? Îi prosteşte repede pe bătrâni, bagă frica în ei că nu îi va ierta Dumnezeu pentru asta şi imediat scot banii.)

Aşa că nu cred că ne "curăţăm" de păcate prin bani daţi lu' batman sau pentru faptul că îl primim în casă sau că mai ştiu eu ce... :).