Ziua de luni

                Agonie şi extaz, durere şi plăcere... azi e luni, iar eu pic de somn.
Soarele e sus pe cer, iar ciorile se plimbă nestingherite prin copacii dezgoliţi.
Sună un pic a compunere de clasa a V-a, dar nu-i nimic. Noi mergem înainte şi tragem de săptămâna asta şi abia aşteptăm să se termine (ca să înceapă alta, logic!).

Suflet ars*

Ploaia caldă mă atinge pe umeri, ia-mă în braţe şi ascunde-mi chipul la pieptul tău.
Urmele tale de ruj stau mărturie pe cana mea, iar parfumul ţi se simte în toată casa.
Vreau să fim împreună sub soare şi sub lună.
Hai, vino la mine şi o să-ţi dăruiesc tot ce vrei.
Într-o zi voi dispărea ca un fulg topit în palma ta...

Fotografii

O lume minunată în care veţi găsi... numai... pisici...

Rezumat

Uneori mă simt atât de inspirată încât aş vrea să scriu non-stop, dar timpul mă presează. Ar trebui să pun accent pe matematică, dar de fiecare dată matematica rămâne pe un plan secund. De ce? Pentru că am lucrare la geografie, la istorie, trebuie să învăţ şi să-mi fac temele la franceză - că deh, dau BAC-ul - trebuie să învăţ şi la biologie şi mă enervez că nu am de unde să învăţ toate lucrurile. Nu am timp nici să termin Enigma Otiliei... Cu toate astea mă enervez şi mai tare când aud pe unu' şi pe altu' că "eee, de-aia nu mai pot eu"/ "şi eu m-am culcat la 1 noaptea" (mda, merci, ai pierdut vremea pe Facebook...)

Aşa că am nevoie de odihnă... aşadar în acest week-end îmi iau liber şi dorm mai mult cu o oră.

Atât am timp să scriu acum, că deh... timpul nu stă în loc pentru mine (de fapt nu stă pentru nimeni)... aşa că ne citim de luni şi cred că voi avea timp să-mi exersez talentul de fotografă amatoare.

Oglinda*

                 Fluturii îmi poartă liniştea departe, iar eu încerc să mă văd în ochii tăi care acum par ca nişte văi. Inima îmi e ciobită pe margini, dar nimănui nu-i pasă de ceea ce e în jur, de umbrele rătăcite, de copacii dezgoliţi, de oamenii trişti şi de soarele palid.