Stau şi mă uit pe aici şi mă gândesc. Oare de ce mi-am făcut până la urmă un blog? Ca să am ce face? Ca să am cui mă plânge? Blogul ăsta a luat fiinţă la insistenţele
Florii. Blogul pentru mine e un loc, virtual, unde îţi expui gândurile, frustrările, chestii personale...Este un loc al tău. Un loc unde dai frâu liber cuvintelor. Nu ştiu ce se va întâmpla mâini...nici peste jumătate de an, nici peste 2...poate nu va mai exista blogul ăsta, poate va evolua...poate...cine ştie?! Mi-ar plăcea ca peste câţiva ani să recitesc ceea ce scriam cândva pe aici. Blogul e ca un jurnal, doar că nu e intim. Fiecare are stilul său de a scrie. Unii scriu chestii motivaţionale, alţii texte SF., alţii bălării, alţii scriu despre locurile pe care le-au văzut, alţii au blog cu pozici...
Şi mă mai gândesc la un lucru...Eu pentru cine scriu? Pentru el, pentru ea..?? Pentru cine? Pentru nişte necunoscuţi, nu? Din clasa mea cred că ştiu mai puţin de 4 persoane că am un blog. De ce nu zic că am un blog? Pentru că nu am nevoie de comentariile unor mucoşi. Dacă află de existenţa acestui blog vor începe cu ceva de genul: "Ooo...uite ce scrie asta...". Nu vreau să afle. E suficient să ştie
Floarea şi
Spy 2.
În ultimul timp nu prea mai am nici timp şi nici chef să mai scriu pe aici. Nu ştiu dacă cheful trebuie să vină de la sine sau să-mi fac eu singurică chef.
În fine. O să continui să scriu în stilul meu propriu până într-o zi când o să zic "Stop". Acea zi nu ştiu când o să fie, dar o să fie cândva...sau poate niciodată.
Scrie in continuare...imi place cum scrii!
RăspundețiȘtergereO primavara frumoasa si relaxanta sa ai!
Coltisor de Rai
De acord cu tine : nici eu n-am spus nici unui prieten ca am blog. Din pacate, unii dintre ei l-au descoperit si si-au dat seama ca e al meu.
RăspundețiȘtergere