Cum îți dai seama când ai o zi proastă/cu ghinion

                Când nu îți merge ceva bine zici: ”Am ghinion” sau ”Am o zi proastă”. Dar cum se maifestă acest ”ghinion” sau această ”zi proastă”? Păi, te trezești înainte de opt din cauza unor zgomote insuportabile. Apoi vrei să te îmbraci și ți se desprinde una din bretelele rochiei. N-ai timp să o coși, iei alta. Deschizi ușa de la intrare, te împiedici, te lovești la picior, te doare un deget. Cobori scara ținându-te de balustradă, ca nu cumva să cazi, la cât noroc ai. Balustrada e umedă într-un loc: ”Sper doar că a șters femeia de serviciu balustrada și încă mai e udă”.
               Scoți un șervețel, scapi pachetul, te apleci să-l iei, îți alunecă printre degete, cade printre scări și se oprește la parter: ”Cel puțin pachetul de șervețele a ajuns mai repede”. Ajungi la parter, iei pachetul și observi că cineva ți-a furat lacătul de la cutia poștală: ”Să și-l pună la... sicriu”. Ieși din scară, te stropește ceva... e doar apa de la un aparat de aer condiționat (aici ai avut noroc). Ajungi în locul unde aveai treabă, cauți secretara: ”Aaa! Dar secretara nu este. S-a dus și ea la doctor, pentru că vrea să-și facă dosarul de pensie. Nu e nici Carmen, însă oricum ea e foarte ocupată. Probabil pe luni vor fi pe aici”. Că fix asta te interesa, că s-a dus tanti Georgeta - ochi de broască - la doctor. Și de parcă o cunoști pe Carmen... Și dacă e vineri, ce?! Vinerea e zi liberă?!
              Te duci să-ți iei ceva dulce. Te uiți ce are și vrei să te întorci să stai la rând. Fix în momentul ăla apare în fața ta o babă în genul bunicii din Familia Addams (ceva de genul). Îți sare inima un pic...
Vrei să cumperi scotch (fâșia aia transparentă care lipește, nu whisky scoțian). Cauți... cauți mult și bine. Intri și la magazine alimentare să întrebi dacă au cumva, din greșeală scotch. Că cine știe, cum îți dă rest gumă de mestecat, de ce nu ți-ar da și scotch?! Nu găsești pe nicăieri.
             Vrei să cumperi ceva vărsat, deci trebuie cântărit. Când să-ți pună produsul pe cântar se ia curentul. Nu mai merge cântarul... tu nu mai cumperi nimic. Intri într-un centru comercial cu gândul să cumperi ceva anume. Cauți, însă nu găsești... te reprofilezi. Cumperi altceva, ajungi acasă cu produsul, îl analizezi, însă parcă nu-ți mai place așa mult...
              Bagi încărcătorul laptop-ului în priză, conectezi laptop-ul... te împiedici de cordon, dai cu piciorul în scaun, te lovești în cot la birou și mai tragi și priza din perete. Vrei să spargi semințe, tragi de pungă, împrăștii jumătate de pungă.
              Într-un final, oricât ai negat tu, îți dai seama că ai avut o zi proastă așa că stai în pat, citești și scrii. E mai bine așa, atât pentru tine cât și pentru cei din jurul tău. Și e abia ora 13...