Sportul în viaţă

                               "Viaţa e frumoasă atunci când faci sport", spunea un om înţelept în viaţă (adică o profesoră de-a mea).

"Eu nu înţeleg cum oamenii nu au timp să facă sport. Nu concep ideea cum că la numărul de locuitori din acest oraş, există foarte puţine săli de gimnastică."

"Pe timp de vară, atunci când vezi o femeie la plaja, în costum de baie, indiferent de faptul că e slabă sau grasă, îmi pot da seama cine a făcut sport cu o zi înainte şi cine nu."

Toate acestea au fost citate din aceeaşi sursă prezentată în prima paranteză. 

Studentul în sesiune

                        Desigur că a venit momentul să scriu şi despre această temă mult aşteptată: Studentul în sesiune. Bineînţeles că au apărut multe texte pe baza acestei anomalii ce se petrece de două ori pe an (uneori mai e şi o perioadă aşa, mai naşpa, aia numindu-se "sesiune de restanţe" - chestia aia unde niciun student nu vrea să ajungă, însă uneori e inevitabil).

Dar totuşi, ştiţi ce face studentul în sesiune?

1. Vrea să se apuce de învăţat (a se observa dorinţa, însă lipsa chefului)

2. Stă pe Facebook şi dă share la poze frumos trucate care surprind cu adevărat spiritul sesiunii

3. Îşi dă seama că are talent la desen/făcut mâncare/curăţenie/plimbat câinele sau gândacul

4. Încearcă să înveţe

2015

"Anul Nou să vă aducă numai fericire, bucurie, dragoste şi tot binele din lume. La mulţi ani!"
"Anul care vine să vă aducă numai bine, fericire şi multă iubire. La mulţi ani!"
"La cumpăna dintre ani, când vom ţine paharul în mână şi vom ciocni cu prietenii, să nu uităm să ne punem şi o dorinţă. Să fim fericiţi, iubiţi şi sănătoşi, pentru că asta e tot ce contează. La mulţi ani!"
Vă sună cunoscute aceste mesaje? E o "tradiţie" să trimitem mesaje copiate de pe internet, lipsite de orice urmă de personalitate... vrem să scriem mesaje pompoase, să vadă lumea cât de talentaţi suntem noi şi prin simplul gest că ne rupem un minut sau un mesaj pentru o creatură (cu care e posibil să vorbim doar din Paşte în Crăciun), ne aşteptăm să ni se răspundă tot la fel, cu un mesaj.

Uite-o şenilată-n zare

Maria era în luna a noua şi trebuia să nască. Afară ningea liniştit, ea mai croşeta un pic la căciuliţa lu' ăl mic, mai băga un lemn în foc... Alături de ea stătea soţul ei, Ion.
- Mă Ioane, ia uită-te tu cu atenţie pe geam şi spune-mi ce vezi.
- Păi ce să văd fă Mărie. Ninge liniştit.
- Deci îi bine...
Aşa că Maria măi făcu un ochi pe faţă şi unu' pe dos,
Mai trec câteva ore.

Am revenit

                     Ştiţi vorba aia: "din Paşte în Crăciun"? Sunt sigură că o ştiţi şi chiar dacă nu o ştiţi o pun eu în practică acum. Nu am mai scris de foarte mult timp pe aici, iar vina îmi aparţine în totalitate. Duc o viaţă de student ce aşteaptă sesiunea, o viaţă care uneori mai duce dorul unui pacheţel "de la mămica", cu sărmăluţe şi ciorbiţă, toate cărate de la autogară (pentru că asta îţi face poftă de mâncare).