Dacă nu vorbeşti mult asta nu înseamnă că eşti prost

     Uneori mă gândesc la ce părere au cei de lângă mine...Chiar şi baba aia din autobuz care mă priveşte puţin ciudat, chiar şi vecinul ăla, chiar şi persoana aia de pe stradă, chiar şi el, chiar şi ea...ce părere au colegii despre mine, ce părere au rudele despre mine..
Mereu îmi zic: "Gata, nu trebuie să mă mai încred în părerea celorlalţi.", dar...totul începe de "mâine". "De mâine nu o să mai cred în asta...şi nici în asta..poate că  nici în asta." Uneori zic să nu mai cred în părerea celorlalţi pentru că uneori doare părerea celorlalţi. Mă atinge, mă răneşte...chiar dacă de foarte multe ori unii spun lucruri neadevărate, dar eu pe moment le iau ca pe lucruri adevărate...Un exemplu copilăresc: "Nu-ţi stă bine tunsă aşa...trebuia să te vopseşti...să-l tunzi altfel şi să-l îndrepţi cu placa"...după ce am auzit asta m-am gândit: "Oare chiar are dreptate? Oare chiar nu îmi stă bine?", dar când gândesc aşa uit un lucru: "Nu m-am născut să fac lumii pe plac.". Fac ce cred eu că e bine, nu am nevoie de sfaturi aiurea, nu am nevoie de nimeni, nu am nevoie de minciuni..."Tre' să faci aia, că aşa e bine". Zău? E bine pentru mine? De ce decizi TU în locul meu? Mă crezi proastă?
Urăsc persoanele care atunci când mă întâlnesc pentru prima dată îmi pun deja eticheta: "Daaa...mi se pare puţin cam prostuţă că nu vorbeşte prea mult". Cel mai jenant şi mai umilitor e atunci când auzi asta din gura unei persoane care te-a cunoscut de jumătate de oră...şi spune aceste lucruri fără niciun resentiment...la o ţigară...într-o cameră cu mai multe persoane...iar coincidenţa naibii, să fii chiar în spatele persoanei care îţi face acest "compliment". Au trecut vreo 4-5 ani...iar acum persoana respectivă şi-a schimbat total părerea despre mine. A descoperit multe lucruri la mine, a descoperit faptul că nu-s o proastă...că ştiu să mă exprim...Poate că nu vorbesc eu mult, dar am un suflet, o conştiinţă...şi  nu îmi place să-mi fie călcate în picioare de un...un necunoscut care mai apoi se gudură pe lângă mine încercând să-şi ceară iertare. Poate că nu vorbesc eu mult, dar poate acele puţine cuvinte pe care le spun sunt de un milion de ori mai bune, mai frumoase, mai corecte decât cuvintele unei persoane care vorbeşte mult şi prost.
   Atunci când am o părere, o idee...de foarte puţine ori sunt ascultată. De ce? Pentru că sunt timidă, părerea mea nu contează, pentru că nu-s îndrăzneaţă, pentru că-s un copil, pentru că nu ar trebui să-mi dau cu părerea, pentru că trebuie să iau lucrurile aşa cum sunt...Dar mie nu îmi place. Nu e bine aşa. Am o ideea mai bună...Şi fix de asta îmi place să lucrez singură, să stau mai mult singură...pentru că pur şi simplu simt că multă lume nu mă apreciază. Cine mă apreciază? O persoană? Două? Poate trei? Patru? Deja cam mult...Poate că par puţin cam îngâmfată spunând că nu sunt o proastă, că am idei mai bune...dar nu îmi pasă. Nici măcar rudele mele nu au avut încredere în mine că voi intra la un liceu cât de cât bun. Şi nu am avut media 5...am avut-o 7,92. Pot să zic că, excluzându-i pe cei de la ţară care au venit cu mediile umflate cu pompa pentru că dacă îi iei la puricat dau din gard în gard...aş fi a doua, poate a treia pe clasă...Am avut o medie, medie... să zic aşa...Am intrat la un liceu mediu, dar destul de bun pentru capacitatea mea. "Vaaii...liceul ăsta...trebuia să te duci la liceul X, Y...alea-s mai bune". Asta a fost spusă de o persoană care nici măcar nu a făcut liceul şi nici măcar copiilor ei nu le-a dat şansa să meargă la un liceu mediu. Pentru că tre' să te duci într-un liceu cu prestigiu...unde să arunci banii pe meditaţii...
Uneori pun la suflet ceea ce zic EI, dar nu ştiu de ce fac asta. EI nici măcar nu mă cunosc. EI nici măcar nu ştiu ce-mi doresc, ce vreau...."Tre' să faci o facultate bună...poate ceva cu economia...". Nu o să înţeleg de ce preferă alţii să aleagă în locul meu...Eu nici măcar nu mă pricep la matematică, deci din start facultatea asta pentru mine ar fi o corvoadă. De ce să merg undeva unde ştiu că nu o să fac faţă? Pentru că aşa zic ceilalţi că-i mai bine...

Acordă-mi timp...şi o să mă cunoşti aşa cum sunt eu...Nu încerca să mă schimbi după cum îţi vine ţie, pentru că mă vei schimba în mai rău...