Povestea mea

 *II*

     Acum norocul era de partea mea, iar tot ceea ce mi se întâmplase atunci când am fost mică am încercat să dau uitării, dar nu am reuşit. Într-o zi, pe când aveam deja vreo 17 ani, am plecat spre Turcia cu gândul de a mă întâlnii cu părinţii mei. Speram să-i găsesc exact acolo unde-i lăsasem. Şi aşa a şi fost. Erau tot acolo...doar că acum aveau fiecare câte un copil, aveau o viaţă refăcută alături de altcineva. Eu deja eram dată uitării, eram un experiment eşuat...Când m-am întâlnit cu mama mea, ea a devenit foarte nervoasă şi mi-a zis pe un ton răstit: "A fost o greşeală că tu ai apărut pe lume!". După ce m-am întâlnit şi cu tatăl meu şi i-am cerut explicaţii de ce am fost oarecum abandonată, am ajuns la spital. Mă bătuse...
Oarecum o căutasem cu lumânarea....M-am întors în România unde  a urmat o perioadă foarte grea pentru cei care ţineau la mine...Am încercat să mă îndop cu pastile în speraţa că voi încheia socotelile cu viaţa, dar nu a mers. Am ajuns de urgenţă la spital unde medicii, ca printr-un miracol, au reuşit să mă întoarcă de pe drumul fără întoarcere. După ce am văzut că nu a mers aşa...m-am apucat de fumat şi de băut. Eram de recunoscut. Începeam să-mi pierd prietenii, banii, iar viaţa mi se scurgea printre degete acum...
În viaţa asta am ajuns la concluzia că un prieten adevărat e acela care te pocneşte bine de tot pentru a te readuce în simţiri. Aşa am fost şi eu pocnită, la cel mai propriu mod, de o colega şi în acelaşi timp de cea mai bună prietenă. După ce mi-a ţinut o morală pe care nici "părinţii" mei nu au reuşit să mi-o ţină mi-am revenit. Am realizat că nu am de ce să plâng după trecut. Dacă părinţii mei biologici nu m-au vrut, nu ar trebui să fac o tragedie din asta...Am o viaţă pe care mulţi şi-ar dori-o, mă pot întreţine singură, nu mi-e ruşine să deschid gura, sunt deşteaptă şi am un viitor în faţă...Cam aşa au sunat cuvintele moraliste...Aceste cuvinte au avut un impact foarte mare asupra mea, iar de a doua zi am încetat să mai beau, să mai fiu destrăbălată, am încetat să mai fumez. M-am concentrat doar pe viitorul meu. Încetul cu încetul mi-am recăpătat prietenii, am reuşit să revin la viaţa mea.