Povestea mea

*III*
 
     Am împlinit 18 ani...toate bune şi frumoase. În vara acelui am colaboram cu o firmă şi dorind să fiu mai aproape m-am mutat în oraşul în care era şi firma. Deoarece cumnatul verişoarei mele, cel care mă ajutase să învăţ mai multe, stătea în acelaşi oraş m-am decis să stau la el. Acum îi eram datoare. Asta simţeam eu pe lângă faptul că pur şi simplu începeam să-l văd cu alţi ochi. Începea să-mi placă de el. Abia aşteptam să vină de la birou să-l văd, să vorbesc cu el...să mă strângă în braţe...Cu câteva luni în urmă el se înscrisese la un concurs, unde trebuia să facă un program cap coadă apoi să-l prezinţe. Concursul se desfăşura în Germania. La început fusese foarte entuziasmat de ideea de a face un program şi de al prezenta, dar încet, încet entuziasmul  a dispărut. Ştiam că e timpul să mă revanşez. El abandonând proiectul, l-am preluat eu fără să ştie...Am reuşi să-l fac şi să plec cu el la prezentare în Germania, la fel...fără să spun nimic. Niciodată nu aş fi crezut că plecarea mea pe ascuns l-ar fi deranjat...
    Când m-am întors din Germania, am vrut să-i sar în braţe şi să-i zic că a făcut o impresie bună cu proiectul său, chiar dacă nu a câştigat marele premiu. Nu am ajuns la faza de a-i sări în braţe sau de ai mai spune unde am fost, că deja era foarte supărat pe mine. Cuvintele lui erau dure, iar pe moment nu mi-am dat seama că acele cuvinte dure pot fi de gelozie...
Cum am intrat pe uşa apartamentului m-a luat la întrebări: "Unde ai fost? De ce ai dispărut aşa?". Nici nu am reuşit să deschid gura că deja îmi tăiase tot elanul..."Unde ai fost? Spune? Unde ai fost plecată cu tot cu paşaport?". Pe moment m-am panicat şi chiar nu am ştiu ce să-i răspund. "Spune, unde ai fost? Ai plecat la ăla? Oare de ce-mi mai dat eu capul cu tine...". Prin "ăla" a se înţelege un prieten de-al meu care locuia în Abu Dhabi, bogat şi frumos...În mintea lui, el credea că e ceva între mine şi "ăla", dar nu era aşa. Eu nu am fost şi nu voi fi niciodată interesată de cineva care are bani, care mă poate ţine pe braţe. Mie îmi place să fiu independentă, să munces pentru a avea bani. După discuţia pe care am avut-o cu el, adică mai mult un monolog, am început să plâng. Am plecat pentru câteva zile la un hotel. Tot ceea ce simţisem pentru el până acum se transformase într-un dezgust sau poate mai bine zis o ură... Am reînceput să fumez şi să beau. Am evitat ca toate acestea să fie aflate de ai mei. Am vrut să ţin totul ascuns, dar nu am reuşit în totalitate. Toate acestea au fost aflate de cea mai bună prietenă a mea, cea care mă mai trezise o dată la realitate. Povestindu-i toate acestea ea a ajuns în vreo 4 ore în oraşul, implicit la hotelul, unde eram. Era acolo pentru a-mi trage încă o palmă şi a mă trezi la realitate. Spre norocul meu, a reuşit din nou. Mi-a ţinut o morală de aproape o noapte. Din nou, de a doua zi nu am mai băut şi nici fumat. Mi-am dat seama că iubirile vin şi trec. Că eu trebuie să-mi continui viaţa şi că o să-mi găsesc iubirea cândva...I-am urmat sfatul, dar trebuia să mai fac un lucru înainte de a trece peste acel episod. Să mă duc la el şi să-i spun unde am fost să nu-şi mai facă iluzii că am fost cine ştie pe unde...