Eu nu-s făcută să stau la ţară. Iacc... Ziua mai e cum mai e, dar noaptea... vaaaiii. Ţânţari, păianjeni, gândaci, broaşte... câini care urlă, pisici care se bat... Coşmar băi, coşmar. Bine, dacă nu-mi era frică de păianjeni şi gândaci poate era totul mai relaxant... (Bine, acum cred că vă gândiţi că toate urâţeniile se găseau în casă... Nu, astea se găseau afară astfel încât mă făceau să intru în casă de pe la ora 20...).
Dormind cu geamul deschis îmi era aşa de frică... Dacă intră vreo insectă... Dacă iese acum de sub pat un păianjen imens????
Dar astea au fost mici probleme pe lângă cele cu semnalul. 3 liniuţe (zâmbet larg). 2 liniuţe ( zâmbet îngust)...
Când îmi era lumea mai dragă şi încercam să intru pe undeva pe o pagină de internet... lipsă semnal. Fir-ar mama lui de semnal!!! Şi îmi venea să lovesc cu telefonul de pământ, dar îmi aduceam aminte că altul nu am aşa că mă linişteam.
Alea 2-3 liniuţe de semnal le prindeam, poate-s eu mai nebună, dar doar atunci când bătea vântul. :))
Atunci când nu bătea vântul prindeam una bucată liniuţă de semnal dacă săteam în poziţii foarte, foarte ciudate... şi după una bucată incantaţie de chemare a semnalului.
Dar acum sunt acasă... Acasă la mine unde netu' mă aştepta...
Te iubesc! Şi îţi mulţumesc că exişti în viaţa mea... Netule...
Asa sunt si eu . Cand plec cu ai mei la tara sunt ca si moarta. Nu ptc nu am net .. dar pur si simplu e oribil acolo . Si cu net si fara net . Imi place sa ma duc asa pentru cateva ore ca sa stau cu bunicii dar in rest nu .
RăspundețiȘtergere