Resimt un gol în stomac atunci când mă gândesc la mine, cea din anul 2011. Ceea ce admir la mine, omul de atunci, e dorința de a scrie despre orice, oricând, inspirația. Ce-i drept, acum îmi lipsește cu desăvârșire!
Cu toate acestea nu pot observa că acum aproape 10 ani păream atât de puerilă pentru vârsta aia, comparându-mă, desigur, cu un copil din ziua de azi... PENTRU CĂ AICI VOIAM SĂ AJUNG!