duminică, 30 iunie 2013

La pluie

                    Am dormit... am dormit fără să mă gândesc la tine, fără să te visez sau să mă trezesc gândindu-te la tine. Mi-a amorţit mâna stângă atât de tare încât mă durea atunci când m-am trezit.
Acum ascult cum picăturile de ploaie se lovesc de pervaz şi de geamul ferestrei cu rapiditate. Fulgere brăzdează cerul, iar tunetele te cutremură...
                    E mult zgomot, dar un zgomot liniştitor. Pot să-mi ascult inima bătând, pot să-mi aud gândurile, pot să-mi aud respiraţia... De mult nu am mai simţit această linişte atât de plăcută...
Ploaia se înteţeşte, iar vântul bate din ce în ce mai tare. Îţi vine să crezi cu câtă putere lovesc picăturile de ploaia geamul? Parcă îl lovesc cu ură...
                    Şi ştii ce îmi place cel mai mult după ce plouă? Răcoarea şi mirosul curat... Acel aer care te face să vrei să te plimbi pe străzile pustii pentru că majoritatea oamenilor sunt laşi... se ascund de o ploaie.
Abia aştept să simt ultimele picături de ploaie pe pielea mea...

(La pluie - Zaz)

sâmbătă, 29 iunie 2013

Un fulg de nea

             "Hei, tu! Da, da... TU. Nu te face că nu mă auzi... nu mă ignora. Nu te mai uita, nu e nimeni... Eu nu exist ca persoană, sunt doar o voce. Nu mă ignora, te rog. Doar ascultă-mă. Vreau să îţi spun o poveste... vreau să îţi spun povestea unui fulg de nea.
              <<A fost odată o picătură de apă, undeva, într-un nor. Această picătură de apă a dorit mereu să devină cel mai frumos fulg de nea, a dorit ca celelalte picături să nu o mai trateze diferit din cauza că nu putea să se transforme într-un fulg de nea, adică nu că nu putea... ci îi era teamă. A îndurat multe acea picătură de apă... până într-o zi. În acea zi s-a hotărât să devină un fulg de nea, dar nu orice fulg de nea... ci cel mai frumos... să coboare din nori şi să atingă pielea oamenilor iar aceştia să ţină minte atingerea ei.

vineri, 28 iunie 2013

Ce faci?

                 Vine o vreme când te saturi să răspunzi cu "nimic", "pe aici", "bine", "stau" sau alte răspunsuri la întrebarea "ce faci". Răspunsuri seci care nu indică nici măcar pe jumătate ce faci tu. Adică dacă zici că stai, nu poţi sta pur şi simplu, pentru că în acelaşi timp mai şi vorbeşti. Dacă spui "pe aici" vei stârni alte valuri de întrebări: "unde pe aici?", "dar ce faci pe aici?", "cum te simţi pe aici?" etc. Dacă zici că bine, oare cât de bine? Sau spui aşa doar pentru a scăpa mai repede de monotonia întrebării "ce faci"... că puţini sunt cei care se apucă să povestească cu adevărat ce fac.

joi, 27 iunie 2013

Într-o zi...

- Ştii... îmi e dor de tine, vreau să fii aici, lângă mine...
- Şi eu...
Noaptea ajungi târziu acasă, ea doarme în pat dezvelită lăsând să i se vadă liniile fine ale corpului. Nu vrei să o trezeşti, dar vrei să-i simţi dulceaţa buzelor şi să vezi cât de frumoasă e atunci când abia se trezeşte. Nu are nevoie de farduri pentru a fi frumoasă, are o frumuseţe pură... Te duci lângă ea, dar nu o vrei să o trezeşti. Ai vrea să o strângi în braţe, dar nu o faci. Îi atingi părul mătăsos, iar ea se mişcă. Îţi retragi mâna sperând că nu ai trezit-o. Te aşezi lângă ea, te simte şi îşi aşează capul pe pieptul tău... 

- Ce e fericirea?
- Fericirea... e ceva ce ţine de persoana fiecăruia.
Trenul opreşte în gară. Lumea se înghesuie, dar el o caută... O caută printre sutele de persoane. Ştie că trebuie să fie acolo, printre sutele de persoane. Ştie că din acele persoane, una singură vrea să-l vadă. Ştie că... Şi o zări. Mării paşii spre ea şi o curpinse în braţe. Simţea că e fericit.

miercuri, 26 iunie 2013

Momente din desene

                Oricine se uită la desene animate a văzut următoarea scenă mai mult ca sigur. Se dă un copiluţ care vrea şi el o bobo sau bătăuşul şcolii îi cere banii... şi atunci amărântu' îşi întoarce buzunarele pe dos şi pică din ele tatuaje, capace, nişte bomboane de când lumea şi o urmă de praf...
Eh, şi ca să vedeţi că desenele astea mereu sunt inspirate din realitate (mai puţin desene de acum de pe Disney) azi am căutat 30 de bani. Am căuta în 4 genţi, 3 perechi de blugi... şi... am găsit 5 bani, 7 agrafe de păr, 3 bilete capsate, un inel şi un bon... 

Poveste cu fluturi*

                  Păşea încet pe aleea umbrită a parcului admirând jocul unor fluturi zglobii ce încercau să atragă atenţia prin frumuseţea lor fermecătoare, fără să se mai uite pe unde mergea.
Uneori, din neatenţie, se pot întâmpla multe lucruri... lucruri cum ar fi să dai peste cineva pe stradă din întâmplare. Să te lipeşti de pieptul lui şi să tresari... să te uiţi în ochii celuilalt şi să simţi cum inima încetează să te mai asculte. În acel moment să te blochezi, să nu mai ştii ce să spui, să-ţi bată inima atât de tare încât să simţi că ar vrea să iasă din piept, să simţi mii de fluturaşi în stomac... fluturaşi care se vor transforma în fluturi din ce în ce mai mari. Inspiri iar buzele îţi ard. Tremuri şi îţi doreşti să dispari...

luni, 24 iunie 2013

Câteva moduri de a scăpa de căldură

Căldură mare, mon cher!

                Da măi, a venit şi căldura aia şi s-a dus în lumânări iarna cu cele 9 cojoace (9 parcă avea, nu?!) şi a venit vara. Ies fetele cu rochiţe, lumea se prăjeşte la soare ca peştele în tigaie, babele îşi etalează pălăriile şi sunt leşinate pe la colţuri, moşii şi-au scos sandalele de la naftalină şi le asortează cu cele mai lungi şosete... iar tu stai în casă leşinat şi te zbaţi ca un peşte pe uscat de cât de cald îţi este. Vrei să te răcoreşti şi nu ştii cum? Uite câteva metode:
1) Îţi e atât de cald încât începi încet, încet să vezi cu totul altceva? Vezi deja în faţa ochilor o plajă de prin Hawaii, iar tu stai întins pe un şezlong la soare cu un coktail în mână?
Atunci nu mai sta leşinat în pat şi ridică-te. Mergi la bucătărie şi (fără să te vadă mama ta) închide şi deschide frigiderul/congelatorul. Dacă te vede mama ta o să zbiere la tine: "Închide frigiderul ăla mai repede că se strică. Merge o grămadă...". Te vei mai răcori, dar pentru scurt moment.
2) Îţi e atât de cald încât simţi că te topeşti? Te uiţi la mâinile tale şi simţi cum ţi se preling pe tastatură? Simţi că nu mai poţi merge?

duminică, 23 iunie 2013

Poze

Eu o vreau pe cea de sus, vă rog! ;;)



vineri, 21 iunie 2013

Concediu

Din cauza faptului că e cald, Imaginaţia şi Inspiraţia sunt cam leşinate... aşa că eu intru în concediu de odihnă (sper să nu mă pensionez... că sunt tânără, ce naiba!!!?).
E enervant să vezi pagina asta albă şi să nu ştii ce să scrii în ea... sau scrii şi ştergi, ştergi şi scrii...
Oricum, am luat vacanţă (şcolară)... deci câteva zile, care se vor transforma în săptămâni, o să lenevesc... apoi, dar mai e până "apoi"... în fine.
O să scriu când o să am ce scrie că îmi vin atât de greu cuvintele în minte... dar atââât de greu...

miercuri, 19 iunie 2013

Întâmplări din viaţă

             Într-o zi, când elevii conştiincioşi stăteau cuminţi în bănci şi încercau să-i ajute pe colegii lor să treacă la celelalte obiecte, a poposit un mic fluturaş, scăpat de pe tărâmul fluturilor, exact pe un perete din minunata noastră temniţă clasă (gurilele rele au spus că fluturele ăla era de fapt o molie... dar ce ştiu ei?!).
Şi cum acel mic fluturaş firav şi minunat stătea pe perete... ne-am gândit să-i dăm un nume. O minte luminată l-a numit "Petrică".
O zi mai târziu...
Eram pe stradă împreună cu o colegă care ştia de existenţa lui Petrică. Trece o tanti prin faţa noastră vorbind la telefon: "Alo! Ce faci măh Petrică?". Ca să vedeţi voi cât de cunoscut e Petrică al nostru. Petrică e un fel de Gigi sau Vasile. Nu găseşti nume pentru măgarul tău nou nouţ cumpărat de la SH-ul de măgari din colţu' blocului? Nu te mai chinui cu căutatul unui nume. Spune-i Petrică. Ai un purice nou şi deja ai terminat toţi sfinţii din Biblie şi nu mai ai niciun nume pentru noul purice? Spune-i Petrică. Toată lumea o să-l cunoască pe Petrică. Mic, negru, e înfipt... ce să vrei mai multe de atât de la un Petrică?
Atât despre Petrică.

luni, 17 iunie 2013

Sfârşit*

                În seara asta vreau să-ţi simt răsuflarea lângă mine...
În seara asta vreau să-mi spui că eşti lângă mine...
În seara asta... nu mai ştiu cât timp mi-a mai rămas să mai visez, să mai cred, să mai iubesc, să mai sper...
Nu ştiu cât timp mi-a mai rămas...
             
                Panicată te privesc. Nu clipesc, nu respir... doar te privesc. Te privesc în ochi şi te implor să nu pleci... şi dacă până la urmă vei pleca, te implor să te întorci...
Şi dacă din când în când te vei mai gândi la mine, să ştii că voi fi acolo... aproape de tine, trebuie doar să vii la mine, să mă atingi şi voi reveni la viaţă. Până atunci voi rămâne aici, speriată şi confuză... dorind totuşi ca tu să nu pleci.
Nu ştiu cât timp ne-a mai rămas... nu ştiu cât timp mai am... nu ştiu nimic. Totul e imprevizil...

duminică, 16 iunie 2013

Te aştept...*

                    Eşti acolo, undeva... printre stele, gânduri nerostite, visuri neîmplinite şi iubiri spulberate.
                   Dacă tu ai dispărea într-o zi, eu te voi căuta. Te voi căuta prima dată în gândul meu, apoi printre cele mai întortocheate cotloane ale minţii, te-aş căuta şi în inimă... chiar şi în umbra de pe perete.
                   Te-aş implora să te mai întorci la mine, să mai stăm împreună măcar o secundă... care pentru mine ar fi un infinit. Te-aş ruga apoi să-mi laşi o amintire... Să-mi laşi o urmă din parfumul tău pe hainele mele, să-mi laşi o urmă de buze pe fruntea mea... să-mi laşi o mângâiere uşoară peste obrazul ce mult a aşteptat să fie atins.

sâmbătă, 15 iunie 2013

Ştiri de ultimă oră

Iar încep cu prostii, dar nu-i stres, pentru că timpul meu e pus pe "stop" şi îi dau drumul când vreau eu fără a pierde nici măcar o secundă din timpul ăsta preţios.

              Cred că nu mai e un secret pentru nimeni faptul că cel care a demonstrat la un moment dat că nu e gay  şi-a făcut o operaţie pentru a-şi implanta nişte fire amărâte de păr, pentru că vezi domn'le... noi estem vedete şi de la atâta stres ne pică păru şi noi cum avem bani, bani muuulţi... ne permitem să ne punem chiar şi fire de aur dacă vrem, dar noi nu vrem. Clar?
              Zilele acestea însă, Mihai Trăistariu (cel despre care este vorba pe aici, în caz că nu v-aţi prins) a trecut printr-o situaţia (citez) "comico-amuzantă" atunci când domnul cu chelie şi-a înghiţit un dinte.

vineri, 14 iunie 2013

Poze






joi, 13 iunie 2013

Aroma unei cafele*

                Într-o dimineaţă, când razele plăpânde ale soarelui îşi vor face loc în cameră pentru a-mi spune că a început o nouă zi, atunci când răcoarea unei dimineţi de vară mă va face să-mi doresc să-mi acopăr corpul cu un cearşaf cu miros de trandafiri, atunci când realitatea se va împleti cu visele, atunci când te voi căuta prin pat cu ochii închişi şi voi mângâia perna care mai are încă parfumul tău, atunci când locul pe care ai dormit va mai fi încă cald iar eu voi încerca să-mi aduc aminte dacă azi-noapte m-ai ţinut în braţe sau nu... atunci aş vrea să simt aroma unei cafele. Aş vrea să deschid încet ochii şi să te caut numai cu privirea. Aş vrea să te găsesc într-un fotoliu, cu o cană de cafea în mână... şi să-mi zâmbeşti. Să te ridici din fotoliu şi să te aşezi pe pat. Să mă săruţi pe frunte şi să-mi urezi "bună dimineaţa".

miercuri, 12 iunie 2013

Atenţie! Hamsteri carnivori!

                 Deşi am susţinut sus şi tare câţiva ani la rând că nu mai vreau picior, labă, blană, fulgi sau solzi de alte fiinţe în casă (în afară de oameni), am cedat la ochişorii şi boticul unor şobolani, mă rog... şoareci... eh, bine, sunt hamsteri. Da, am doi hamsteri care au prea multă energie în ei şi dacă i-aş pierde prin casă, Dumnezeul cu mila.
                 Eu mă imaginam că nu o să mai am niciun animal până la bătrâneţe, când o să am o pisică flocoasă, pe care să o numesc Mirciulică şi care să-mi aducă şi mie un  pahar de apă pe patul de moarte. Bine, ok... mâţa nu o să-mi aducă niciodată un pahar de apă... în cel mai bun caz o să vrea să mă omoare. Pisicile sunt sadice şi parşive... dar atâât de drăguţe. Bine, dacă aş lăsa micii şobolani pe labele unei pisici, bănuiesc... adică nu că bănuiesc, mai mult ca sigur, pisica ar spune că nici nu i-au ajuns pe o măsea micii blănoşi sperioşi.

Ştirile din viitor

              Vor veni şi texte mai normale, care să transmită anumite sentimente trăiri şi emoţii din viaţa acestui mic visător, texte prin care ficţiunea se împleteşte într-un mod plăcut cu realitatea. (dap, am greşit genu', da nu-i bai). Staţi pe aproape. Până atunci urmează publicitate şi ştiri pentru viitor.
              Băi, lăsând gluma la o parte... dacă ajung jurnalistă, o să am şi eu globul meu magic. De ce glob magic? Nah, păi nişte fiinţe de la o fabrică de hârtie igienică, şerveţele nazale, şerveţele de masă cu imprimeuri pentru anumite sărbători (Crăciun, Paşte, înmormântare soacrei)... (fabrica se numeşte Cancan), au glob magic. Păi ei au glob magic pentru că numai nişte fiinţe ca ei ar putea scrie o ştire despre ce s-a întâmplat în data de 30 iunie... noi, ăştia normali şi cu ceva mai mulţi neuroni, abia suntem în 12 iunie.

luni, 10 iunie 2013

Eu şi mâncarea

              Oamenii normali când se aşază la masă mănân ca nişte omi normali (şi au grijă să nu creeze cacofonii...). Omii normali mănâncă două feluri de păpică. Omii normali folosesc cuţitul pentru a felia pâine (asta în cazul în care nu e deja feliată). Omii normali stau frumos la masă şi mănâncă cum trebuie. Omii normali nu se plimbă toată casa cu mâncarea în mână. Omii normali nu amestecă mănâncare pe principiul: "Oricum, tot acolo ajunge". Omii normali nu se grăbesc când mănâncă. Omii normali nu citesc, tastează, vorbesc atunci când mănâncă.

duminică, 9 iunie 2013

Vecinus supremus

               Fie că locuieşti la bloc, la casă, în gară, pe stradă sau în canalizări (fiecare după puterile sale sau după vreo moştenire de la cine ştie ce mătuşă inexistentă care a murit subit), toţi avem vecini. Nu ştiu dacă eşti mai fericit dacă nu ai vecini... dar vă spun eu că vecinii de la bloc sunt foarte enervanţi.
               Unii vecini de la bloc nu au aflat încă de Codul bunelor maniere (ei nu au auzit nici de curăţenie, atunci ce să mai zic de Codul bunelor maniere...). Sunt persoane şi persoane. Uneori ai impresia că unii s-au născut exact pentru "funcţia" de vecin enervant.

joi, 6 iunie 2013

Nopţi de coşmar*

"Iubirea e însăşi viaţa...
Te iubesc azi, mâine şi până într-o zi care sper să nu vină. Te iubesc şi când e soare şi când e ploaie... Te iubesc chiar şi când norii acoperă întreg soarele, dar şi când apare curcubeul după o ploaie. Te iubesc chiar şi atunci când nu eşti tu. Te iubesc când mă faci să râd, dar şi atunci când mă faci să-mi pară rău că ne-am cunoscut. Poate că ăsta e defectul meu... că te iubesc. Ochii mei te caută peste tot, iar sufletul îmi curge şi se prelinge uşor din corp...

marți, 4 iunie 2013

Numărul 12

Data stelară: 3 iunie
Amplasare în spaţiu: corp B, etaj 2, sala 11, în faţa tablei
Activitate: ascultarea la mate
Detaliere activitate: Eu mă existam în banca mea şi imploram sfinţii, sfinţişorii, îngeraşii, neamuri decedate pe linia străbunicii, sfinţi în devenire şi alţi câţiva inventaţi pe moment, când îi trece lu' profu' de mate prin cap să inventeze o altă regula prin care să scoată un elev la tablă şi să-l asculte. "Azi suntem în 3, mâine suntem în 4... 3 ori 4 egal 12. Numărul 12 la tablă."

sâmbătă, 1 iunie 2013

Animal de geantă

                 Desigur că nu am  nimic important de spus, ci doar voiam să urez "la mulţi ani" (pe ultima sută de metri) copiilor şi, desigur, copilului din mine.
În noaptea asta cică ar trebui să citesc "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război", dar cheful meu e maxim. Ce-mi mai vine să citesc rezumatul şi să mă culc, dar nu pot. Nu mă lasă conştiinţa asta a mea să mă culc fără să citesc cartea aia amărâtă sau măcar 2 capitole pe care le am de povestit. Eu nu pot dormi noaptea liniştită dacă nu ştiu că am terminat tot ceea ce mi-am propus să fac în ziua aia...
 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.