miercuri, 30 noiembrie 2011

O iubire...

  (II)


    Mai erau două săptămâni până la BAC. Făceam câte două meditaţii pe săptămână numai ca să te mai pot vedea şi ca să pot deveni o perfecţionistă în ceea ce încercai tu să mă înveţi. Îmi doream să nu mă mai cerţi, să nu îmi mai rupi foile din caiet la care munceam, dar tu îmi ziceai că e loc de mai bine...Începeam să mă descurc mai bine, dar nu aşa cum voiam tu...Tot mai ţipai la mine, eu tot mai scăpam câte o lacrimă. În acele momente tu te calmai şi îmi dădeai o pauză. Cinci minute de linişte în care nimeni nu zicea nimic. Eu îmi fixam privirea în caiet, iar tu te uitai când la mine, când pur şi simplu pe pereţi. După ce mă linişteam începeai iar să îmi explici, poate de data asta înţelegeam. Uneori aveai răbdare cu mine, alteori nu. 
    Se apropia ultima săptămână de meditaţie, ultimele dăţi în care te vedeam...Eram din ce în ce mai deprimată. Faptul că eu urma să plec la o facultate din alt oraş, iar tu rămâneai aici...Distanţa care urma să existe între noi mă descuraja în a mai crede că ne vom mai putea reîntâlni vreodată. Îmi aduc aminte foarte bine ultima meditaţie. Meditaţie..ora 10:00, într-o zi de sâmbătă..M-am trezit devreme, am făcut un duş, m-am decis cu ce să mă îmbrac Mai exact cu o rochiţă de vară, dar elegantă...cu săndăluţe finuţe cu puţin toc...părul strâns într-un coc puţin mai neglijent...iar ţinuta era gata. Era ultima meditaţie. O ultimă dată în care te puteam impresiona, aşa că trebuia să o fac cum trebuie. La ora 10:03 eram în faţa uşii tale.În momentul în care mi-ai deschis uşa, parcă ai rămas surprins într-un mod plăcut.M-ai poftit în casă,unde privindu-mă cu privirea ta măgulitoare şi fermecătoare parcă nu îţi puteai lua ochii de pe mine, sau poate eram doar eu paranoică, dar parcă privirea ta mă intimida, mă făcea să roşesc.           
   Într-un moment chiar te-am surprins uitându-te insistent la mine şi nemaiputând te-am întrebat: "S-a întâmplat ceva, domn' profesor?", iar tu mi-ai zâmbit: "Nu, nu s-a întâmplat nimic, doar că...am o întrebare ...pentru cine 
te-ai îmbrăcat aşa ...elegant?"Inima îmi bătea, deja îmi şi imaginam cum îţi spuneam că pentru tine...dar nu am putut să-ţi spun asta... aşa că ţi-am răspuns sec: " Pentru nimeni, aşa m-am gândit eu să mă îmbrac într-o zi de vară frumoasă ca asta"...cu acelaşi zâmbet caracteristic ţie...mi-ai zis:" O zi frumoasă ca..."...şi acum îţi tin minte acea privirea care a urmat. Inima îmi bătea puternic, îmi venea să ţip de fericire, îmi venea să-ţi zic că sunt înnebunită de tine. Dar m-am abţinut...şi am revenit cu picioarele pe pământ şi mi-am scos caietul şi pixul. Tu tot îmi zâmbeai. Erai aşa frumos când zâmbeai şi nu ţipai la mine...Nu am putut să  nu remarc liniştea din casa ta şi te-am întrebat dacă eşti singur, iar tu mi-ai răspuns cu acelaşi zâmbet pe buze: "Da, sunt singur. Te deranjează liniştea? Lasă că o să ţip la tine să nu ţi se mai pară linişte."...şi ai început să râzi. Deja eram aproape îngrozită de gândul că iar o să ţipi la mine, iar o să-mi rupi foile din caiet pe motiv că nu e bine...că tu vrei perfect. 
Deja parcă simţeam  cum îmi vine să plâng. M-am liniştit şi mi-am deschis caietul. Te-am privit, căutai teste prin culegeri. Erai ocupat aşa că nu mă puteai observa aşa că te-am mai privit preţ de o secundă.Erai aşa frumos...
Mi-am muşcat uşor buza de jos. Mi-ai dat un test...multe întrebări.Te priveam pe sub gene.Te vedeam cum te încrunţi parcă la unele cuvinte pe care le scriam...Iar încruntările tale parcă îmi atingeau direct sufletul. 
Parcă mă descurajau. Dar tot nu mă făceau să las pixul jos şi să  nu mai scriu. Rău, bun cum era ...trebuia să-ţi arăt că ştiu, chiar dacă  nu ştiam cum voiam tu. 


                                                                *Urmează...

O iubire...

     "Aş vrea să-ţi mulţumesc că ai apărut în viaţa mea în cel mai straniu mod, mi-ai zâmbit odată şi mi-ai luminat sufletul iar inima mea a început să bată pentru tine şi o va face mult timp de acum înainte..."
     Din prima zi în care ai intrat pe uşa clasei şi ne-ai zâmbit am fost atrasă de tine, de chipul tău tânăr dar în acelaşi timp şi cu o amprentă a unei experienţe în spate. Puţin dur, dar în acelaşi timp şi cu o pirivire călduroasă te-ai aşezat la catedră şi te-ai prezentat. În disperarea mea încercam să te privesc cât mai mult. Deja îmi captaseşi atenţia. Simţeam că mă pierd în ochii tăi. Inima îmi bătea puternic. Ştiu că nu e normal ca o elevă să se îndrăgostească de propriul profesor, pentru că el este ca un mentor pentru elevi, dar ţie nu ţi-am putut rezista. Fantezii îmi alergau libere prin minte, iar noi doi eram protagoniştii.
    Zilele treceau, iar inima îmi bătea din ce în ce mai tare atunci când te vedeam. Parfumul tău mă înnebunea...Simţeam că trebuie să sar pe tine, dar mă controlam. Voiam să-ţi simt acele buze cum îmi dezmiardă trupul...Acestea erau fantezii, fantezii în care eram noi doi. TU şi cu MINE. Mulţi ani mi-am ţinut dragostea secretă. Îmi era ruşine să recunosc că te plac, că simt ceva pentru tine. Poate nu o dragoste pură, poate doar dragoste. Ştiam că dacă aş spune că te plac m-aş fi pus într-o ipostază foarte urâtă şi nu numai pe mine, ci şi pe tine...Nu acceptam să fiu arătată cu degetul drept "eleva care iese cu profu". Nu acceptam un "Nu" din partea ta. Ştiam că e greşit ceea ce fac, mai ales că erai căsătorit şi aveai şi un copil.Nu, nu voiam să-ţi distrug viaţa cu iubirea mea adolescentină..Nu voiam să-ţi distrug familia. De aceea am ţinut dragostea pentru tine, numai în mine. Te visam noaptea. Îmi cream propriile mele vise şi iluzii.....
     Se apropia BAC-ul...şi deoarece nu eram sigură pe mine, pe cunoştinţele mele...am recurs la meditaţii. Desigur, nu acceptam să primesc meditaţii de la altcineva decât de la tine. O persoană pe care o cunoşteam cât de cât, pentru care simţeam ceva...şi era un moment numai bun să petrec ceva timp în plus în compania ta... Aşa că orele de meditaţie au început. De fiecare dată când veneam la orele tale de meditaţie mă decideam cu greu cu ce să mă îmbrac, cum să-mi fac părul...cu ce parfum să mă dau. Numai să-ţi atrag atenţia. Erau gesturi disperate care îmi trădau dragostea faţă de tine. Orele în compania ta se scurgeau foarte repede. Parcă durau câteva secunde...Îmi părea rău. Parcă voiam să îngheţ timpul şi să-l petrecem împreună mereu...şi mereu...Deja începeam să-mi pierd minţile. În fiecare minut din viaţa mea, doar tu erai în mintea mea. Nu mai exista nici un alt băiat...erai doar tu. Doar tu...Mă gândeam la tine, adormeam cu tine în gând, mă trezeam cu tine în gând. Dragostea mea acum era mai mult o obsesie. La fiecare meditaţie mergeam cu drag, chiar dacă tu mă chinuiai...îmi rupeai foile...ziceai că nu e bine, că nu mă pricep, dar parcă făceai toate astea numai ca să vezi ce reacţii am. Nicio dată nu am comentat la fazele dure pe care mi le făceai. Chiar dacă vedeai că mă pricep cât de cât, tu vroiai să fac perfect. Sufeream...Te iubeam, dar în acelaşi timp te şi uram. Înainte să adorm mă gândeam la tine şi începeam să plâng, pentru că eram o proastă care trăia printre nori. Uneori parcă nu mai conştientizam 
faptul că mă gândesc obsesiv la tine, că nu e bine ce fac, că pot să-ţi distrug viaţa....




*Urmează....

duminică, 27 noiembrie 2011

Cum vorbesc bătrânii

    Bătrânii, deoarece au prea mult timp liber ei văd şi aud cam tot ce mişcă. Întrebaţii de exemplu ce aţi făcut ieri între orele 14-15 şi sigur vă vor spune. Desigur, nu toţi bătrânii stau toată ziua cu ochii pe geam sau pe vizor să vadă orice mişcare şi să scrie în carneţel. Nu, desigur că nu. Unii se mai duc şi pe la piaţă, se mai înghesuie prin autobuze pe la 7:30...mai dorm...eehh...mai fac o vizită pe la spital, aşa...să îşi pună familia pe drumuri (unii).
Bătrânii, ca orice oameni...discută. Ei discută de obicei atunci când stau la rând la magazin, pe la spital, pe la crâşme, sau atunci când joacă table. În continuare vă voi prezenta un model de discuţie între câţiva bătrâni la un joc de table:
     "- Şi ce mai faci mă? Cum o mai duci? Am auzit că ai fost zilele astea pe la spital...ce ai?
      - Eee..ce să am, mai nimic. M-am dus şi eu aşa...să mă plimb.
      - Voi?
      - Noi...la un joc aici în parc că ne-au trimis nevestele dea casă să se poată uita liniştite la telenovele.
      - Eu am plecat dea casă că m-am plictisit şi am mai ieşit şi eu pe la plimbare.
      - Aţi văzut mă că l-au dat jos pe Geoană?
      - Daa...măă... nişte proşti ăştia din Partid. Cum să-l dea jos pe Geoană? (*majoritatea bătrânilor ţin cu Geoană)
      - Ce ne face mă nouă Băsescu ăla? Un nenorocit, un securist....Ne mănâncă de vii. Auzi la el...cică ne taie din pensii...Să-l ia dracu...
                                     -trece un grup de adolescenţi şi fac gălăgie-
     - Uite şi la ăştia. Nişte descreieraţi. Pe timpul meu nu era aşa...ce....ieşeam eu afară? Făceam gălăgie?
     - Ai dreptate, nişte vagabonzi....."

Desigur, bătrânii mai discută şi despre altele...dar ăsta a fost doar un model de dialog purtat de cei bătrâni. Acum contează de locul unde are loc conversaţia. Dacă e de exemplu la crâşmă, aici îşi vor aduce aminte de unu...de altul...de unul care a murit...şi tot aşa...Dacă dialogul are loc în faţa blocului, atunci se vorbeşte despre meciuri şi vecini.

Babele....mdaa...scuze...femeile mai bătrâne...discută despre mâncare, despre telenovele, despre vecini şi despre nepoţi. Ele nu mai vorbesc despre modă...ele vorbesc acum despre înmormântările la care au fost, despre cum a fost îmbrăcat mortul, cine a plâns, cine nu şi tot aşa....
        "- Şi am auzit că a murit aia de la scara 3....Ce femeie, ce femeie...
         - Daa...săraca...Dumnezeu s-o ierte! O femeie bunăă...
         - Am fost şi eu. Doamne ce a mai plâns fetişoara aia.
         - Ce vrei...era măsa..
         - Da, doamnă să ştiţi...Oricum, fiecare din noi se va duce odată şi-o dată.
                          -pauză în care se gustă cafeaua şi prăjiturile-
         - Aaaa...stai să-ţi zic... Am văzut azi pe unii că intrau în scară la noi. Cred că stau la nebuna aia de la 4. Cred că are în chirie şi nu ia pus la întreţinere...
         - Hai tuu..!? Cum aşa?? Lasă că mă interes eu...Nu se poate aşa ceva. Cum adică, noi să plătim la întreţinere pentru ăia?? Lasă că mă interesez eu...cum aşa...
         - Da doamnă....(pază de cafea)...A venit nepotul meu azi pe la mine. Ce frumos s-a făcut. Cred că o duce bine pe acolo.
         - Şi ce mai zicea doamnă? Unde e el? În Italia?
         - Da doamnă. Mi-a adus nişte bunătăţi de pe acolo...ce bune sunt...Nu le-am început pe toate...mai păstrez şi pentru Crăciun...."

Cam aşa ar arăta un dialog între două femei mai bătrâne. Ele sunt atotştiutoare. Ştiu tot ce mişcă. Cine la cine vine...cât stă...cine a murit, când, cum...de ce...
Bătrânii în felul lor sunt minunaţi....Eu aşa cred...Dar nu toţi sunt aşa. Mai sunt şi unii enervanţi.

vineri, 25 noiembrie 2011

Cum vorbesc oamenii maturi

Aşa cum am promis o să scriu în continuare cam ceea ce cred eu că discută, sau chiar discută, oamenii mai maturi, adică cei pe la 40...40 şi ceva de ani. Desigur, aceştia au discuţii mai plictisitoare decât adolescenţii, dar mai interesante decât cei trecuţi de 50-55 de ani.
Să zicem că se întâlnesc câţiva bărbaţi...undeva şi încep să discute. Desigur că discuţiile lor  nu se vor rezuma la ce c*r avea o tipă pe stradă, nu vor folosi la fiecare început şi sfârşit epicele cuvinte "În p**a mea". Nu, categoric nu. Ei sunt oameni mari, maturi chiar....unii dintre ei, unii sunt chiar însuraţi şi chiar mai au câte unul....poate doi sau mai mulţi copii. Deci ei sunt maturi nu prea vorbesc urât. Deci...:
     "-Şi ia zi măhh... îţi merge maşina? Ai făcut ce ţi-am spus eu?
      - Da bă, aveai dreptate, era de la carburator. Habar nu am cum de a ajuns apa aia în carburator.
      - Bă, da...bujiile cum sunt?
      - Sunt bune mă alea.
      - Aaaa...păi bine mă atunci. Bine că ai reparat-o.
      - Şi tu ce maşină ziceai că ţi-ai cumpărat măh?
      - Un Ford Fiesta. O bunăciune. Are şi puţini km. Merge unsă.
      - Eu mi-am dat Dacia mea la casat. Am vândut voucherul şi am luat pe el 1500 de lei.
      - Oooo...e bine măh. Eu am luat doar 1300 de lei."
 * Dialogul  a fost auzit în autobuz, venind de la şcoală. Protagoniştii erau desigur 3 bărbaţi pe la 40 de ani.*
Desigur, nu toţi bărbaţii discută despre maşini. Alţii mai discută şi despre aventurile lor...sexuale:D, discută de diferite probleme întâlnite la serviciu, unii obsedaţi mai discută şi despre computere...şi mai multe. Uneori chiar şi  de tipele văzute pe stradă (dar mai rar).

Dialogul femeilor pe la 40-40 şi ceva de ani se rezumă la probleme. Diferite probleme...cum ar fi:
     "- Şi i-a zi, cum ţi-a ieşit dulceaţa de gutui?
      - Bună, cum să iasă. A ta?
      - Bună, dar cred că i-am pus cam mult zahăr şi s-a întărit puţin...
      - Păi data viitoare să pui mai puţin zahar. Dacă vrei îţi dau eu reţeta după care am făcut eu dulceaţa.
      - O să o vreau, o să o încerc la iarna ailaltă.
                     .........puţină linişte.......
      - Şi i-a zi, ai încercat crema aia? Cum e?
      - Am încercat-o. Ce pot să zic...e bună. Adică mi-a făcut faţa mai fină, nu cum o aveam înainte. "
Acesta este doar un model despre ceea ce dicută femeile mature. Ele mai discută desigur şi despre modă, dar mai rar, dar şi despre problemele căsniciei....cum că le mai "alintă" soţii, sau discută despre copii...ce să le dea atunci când sunt răciţi...sau altele...cam astea îmi vin în minte acum...

P.S: Voi continua cu două modele de dialoguri ale persoanelor de vârsta a treia.

duminică, 20 noiembrie 2011

Cum vorbesc tinerii atunci când se întâlnesc

      În continuare o să vă prezint câte un model de discuţie  pentru fiecare sex, desigur adolescenţi...adică persoane care au până în 25 de ani. Desigur, persoanele mai mature au un vocabular mult mai elegant, unii, mult mai stilat, din nou..unii, vorbesc frumos, desigur unii... şi desigur sunt mai bătrâni, adică pe la 40 de ani, 40 şi ceva.
Deci..să începem. Se dă o situaţie în care se întâlnesc câţiva băieţi...tineri la o bere. Dialogul lor va suna astfel:
   "- Băăă...în p**a mea, am văzut una în p**a mea, frateeee...ce ţ**e, ce c*u, vai de p**a mea, frate....
    - Du-te frate-n p**a mea. Tu te uiţi după toate ştoarfele, dute-n p**a mea. Poate te combini iar cu vreo ciudată ca aia de data trecută...
    - Am văzut-o şi eu, în p**a mea, eu mă duceam cu ăsta să-şi cumpere o tastatură nouă...când am văzut-o paia...ce craci avea, în p**a mea.
    - În p**a mea ce obsedaţi sunteţi băăă...
    - Ce tastatură ţi-ai cumpărat? (desigur, ăsta e tipul de persoană care e liniştită..care are prietenă, iar atunci când iese în oraş cu băieţii bea apă plată)
    - Taci dracu în p**a mea din gură, nu vezi că discutăm despre gagici?"

Desigur, nu toţi băieţii vorbesc aşa...dar am vrut să subliniez faptul că atunci când un baiat/ bărbat nu găseşte un răspuns la întrebarea care tocmai ia fost pusă...sau orice altă situaţie în care nu poate găsii nimic logic ca răspuns...răspunsul va deveni un simpu "Dă-o-n p**a mea" sau când situaţie a mai naşpa un simplu "În p**a mea", adică mai bine spus frazele tinerilor masculi încep şi se termină în trei cuvinte "În p**a mea"
     Acum fetele... Se dă o situaţie în care se întâlneşte un cârd de fete....După partida de pupici şi investigat în gând ţinuta celorlalte, fetele se pun pe bârfă...mă roogg..discuţii.
    "- Hai fatăă....cum aşa... cum te-a putut părăsi dobitocul ăla. Ţi-am zis noi că ăla nu e bun pentru tine, dar tu nu ai vrut să ne crezi.
     - Fatăăă... nu mai plânge după un bou, ce contează că tu ai ieşit cu altu când tu credeai că ăsta al tău e  plecat din oraş la măsa...Cine l-a pus să vină mai repede? Nu e vina ta...
     * un minut de linişte în care nimeni nu mai spune nimic,fetele gustă doar cocktailul şi se gândesc cum să se cupleze cu fostul ăsteia, ca-i tare bun*
     - Fataaa...da' de unde ţi-ai cumpărat bluza asta că-i tare...
     - Eee...am primit-o cadou ( nu îi spun lu asta de unde mi-am cumpărat bluza că o să-şi cumpere şi ea una şi nu vreau).
     - Fatăăă..uite ce pantofi mi-am luat....
     - Ce frumoşi sunt (da,da,da ...şi bunica se încalţă mai bine decât tine....)
     - Mi-am adus aminte...o ştiţi pe aia blondă care unmbă cu ală care are maşini scumpe, aia cu care ne-am întâlnit noi atunci în mall...hai că trebuie să o ştiţi...
     - Daa...ce-i cu ea?
     - Am auzit că şi-a tras-o cu altu' şi a aflat ăla al ei şi a bătut-o...
     - Lasă fată, aşa îi trebuie...ce...nu-i ajungea ce avea?"
                                    -etc.-
* se ştie că discuţiile între fete dureazăăă foarte, foarteee...mult*
Bine, discuţia asta e doar un model de ceea ce vorbesc fetele, nu toate discută aşa...dar în mare parte...cam aşa se derulează o întâlnire între fete.
Deci, acum vreau să-mi cer scuze dacă va deranjat limbajul, dacă am uitat ceva, dacă am deranjat pe cineva... dar am vrut să realizez două modele de discuţii, desigur...urmează şi discuţiile femeilor şi bărbaţilor aflaţi pe la 40 de ani...40 şi puţin.

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Iarnă-vară (nu,nu colecţia iarnă-vară)

      Anotimpurile astea...când nici bine nu te-ai obişnuit cu unul PAC vine altu'. Unu e mai frumos decât altu', spun unii. Ehh..eu nu sunt de aceeaşi părere.
     Mie, de exemplu, nu îmi place iarna. De ce nu îmi place iarna? Simplu... e frig afară, ninge, trebuie să te îmbraci gros şi uneori când te îmbraci gros semeni cu o minge de baschet. Singura diferenţă dintre tine, cel care te îmbraci gros, şi o minge de baschet este aceea că tu eşti mai moale. Urăsc iarna, deoarece nu prea poţi să ieşi pe  nicăieri. Adică doar la munte sau până la magazinul din colţ să-ţi cumperi pâine sau poate sunt unii mai curajoşi şi se duc chiar până la serviciu iarna. Treaba lor, riscul lor.
     Nu îmi place iarna pentru că singura locaţie pentru petrecerea unei vacanţe este la munte, desigur o vacanţă cu buget redus. Dacă ai avea mulţi bani ţi-ai permite să te duci în cine ştie ce insulă unde e cald şi bine şi unde să stai întins la soare, iar nişte fetiţe aproape goale să-ţi servească un cocktail şi să simţi mirosul mării şi să auzi cum se sparg valuri....aaahhhh...vise, vise...Dacă e vară poţi să te duci la mare, chiar la noi aici, (cee..marea Neagra nu-i frumoasă, fiţoşilor?), poţi vizita ţara. Pe timp de iarnă e mai greu. Te prinde vreo zăpadă, iar tu să nu mai poţi să conduci, în cazul în care tu eşti şoferul, în cazul în care altcineva este şoferul...ehh..dar dacă drumuri sunt înzăpezite oricum nu mai poate conduce nimeni şi deci nu mai are importanţă cine este şoferul. Deci...un scenariu. Te afli într-o maşină împreună cu alte câteva persoane, iar tu eşti şoferul. Voi, aventuroşi din fire, doriţi să faceţi turul României sau măcar să ajungeţi din oraşul vostru la munte...deci pe timp de iarnă. În timp ce conduci tu acolo liniştit începe să ningă..Şi ninge şi ninge...din zori şi până-n seară şi ninge....muultt...deci într-o oră ninge cam cât ninge într-o zi la Polul Nord. Deci..să recapitulăm: tu eşti şoferul şi împreună cu câţiva prieteni mergi la munte, dar pe drum ninge foarte mult încât se înzăpezesc drumurile..Ce faci? Cale de scăpare nu ai....Bine ai doar una, sau bine..poate doar una am găsit eu acum, după ce în prealabil ţi s-a terminat benzina/motorina..etc.. şi nu prea mai aveţi cum să vă încălziţi şi desigur o să muriţi de frig...dacă se întâmplă toate astea...atunci nu îţi râmâne decât să te rogi să te găsească aia de la Discovery peste câţiva ani când zăpada se va topi...Numai iarna se poate întampla asta, vara nu are cum. Tot vara e mai tare. Nu poţi să faci baie iarna în mare. 
Hmmm...deci să revin la ceea ce am spus la început dar rezumat în câteva cuvinte...URĂSC IARNA. Îmi place vara. De ce? Pentru că e vară, e cald şi cel mai important lucru NU E ŞCOALĂ.:D
  Deci... care e anotimpul tău preferat? De ce?

P.S: Postul ăsta e puţin mai aiurit aşa. Nu am ştiu exact cum să-mi evidenţiez ura pe care o am pe nenorocita asta de iarnă care vine pe la noi pe aici şi strică toată buna dispoziţie a unora. Adica mie.
 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.