luni, 29 decembrie 2014

Uite-o şenilată-n zare

Maria era în luna a noua şi trebuia să nască. Afară ningea liniştit, ea mai croşeta un pic la căciuliţa lu' ăl mic, mai băga un lemn în foc... Alături de ea stătea soţul ei, Ion.
- Mă Ioane, ia uită-te tu cu atenţie pe geam şi spune-mi ce vezi.
- Păi ce să văd fă Mărie. Ninge liniştit.
- Deci îi bine...
Aşa că Maria măi făcu un ochi pe faţă şi unu' pe dos,
Mai trec câteva ore.

vineri, 26 decembrie 2014

Am revenit

                     Ştiţi vorba aia: "din Paşte în Crăciun"? Sunt sigură că o ştiţi şi chiar dacă nu o ştiţi o pun eu în practică acum. Nu am mai scris de foarte mult timp pe aici, iar vina îmi aparţine în totalitate. Duc o viaţă de student ce aşteaptă sesiunea, o viaţă care uneori mai duce dorul unui pacheţel "de la mămica", cu sărmăluţe şi ciorbiţă, toate cărate de la autogară (pentru că asta îţi face poftă de mâncare).

marți, 11 noiembrie 2014

Ce învăţăm după o plimbare în parc

                             De mult timp nu am mai dat pe aici, însă facultatea m-a prins în tentaculele ei mari şi lipicioase. Am mai scris nişte texte pe malul mării, însă au rămas nepostate din cauza lipsei de timp, nereuşind să duc la bun sfârşit textele, din nefericire. 
                            Însă acum sunt aici, pregătită să vă povestesc prin ce întâmplări poate trece o proaspătă studentă la jurnalism. Acum să nu vă gândiţi că a trecut Moga sau altă celebritate de talia lui pe lângă mine şi m-a tras de mânecă pentru a-mi da un interviu în exclusivitate. Să nu vă gândiţi nici la faptul că mergeam liniştită pe stradă când a căzut un asteroid din care a ieşit un minimarţian ce striga "Trăiască Ponta" (dacă întâlneam o astfel de extra fiinţă, ştirea ar fi purtat titlul: "Un minimarţian a fost ucis în mijlocul străzii, deoarece îl susţinea pe Victor-Viorel Ponta")
                           Eu am altele să vă povestesc. Trebuie să vă povestesc despre scenariile mele apocaliptice pe care le-am trăit într-un parc, scenarii pe care le-am creat în colaborare cu un dubios care încerca, mai mult ca sigur, să mă violeze.

luni, 13 octombrie 2014

Viata de jurnalist

                     Ca o proaspata studenta la jurnalism ce sunt, am facut si o parodie (trebuie sa recunosc ca nu singura) cu o colega, Pornind de la magnificul cantecel pentru copii "Un elefant se legana", am compus ceva pentru jurnalisti.
Un jurnalist se legana pe un cablu de electricitate... si pentru ca nu erau stiri bune in ziare, s-a electrocutat... si a mai venit un jurnalist. Un jurnalist se legana mort pe un cablu de electricitate, iar celalalt de entuziasm scria pe o foaie un articol. Un jurnalist se lagana mort pe un cablu de electricitate, un alt jurnalist scria un articol, asa ca a mai venit un jurnalist ca sa faca poze. Trei jurnalisti stateau pe un cablu de electricitate pentru a face o stire senzationala.

luni, 29 septembrie 2014

Animalute de companie

                                 Ca orice student care se respecta trebuie sa stii ce e aia viata de camin. Asta o voi afla si eu de miercuri incolo.
                                 Cand zici camin te referi la o camera micuta cu multe paturi, oameni fericiti desi sunt inghesuiti, insa uneori iti scapa din vedere micile animalute cu care esti obligat sa traiesti, mai exact gandacii care misuna peste tot. Ei sunt niste animale de companie foarte micute, nu trebuie scoase la plimbare, nu trebuie sa le dai mancare sau sa stai cu grija: "Ce o face oare animalutul meu micut pe care l-am lasat sa misune nestingherit peste tot prin camera? Ia sa ma uit prin buzunare sa vad daca nu cumva am luat vreun animalut din asta cu mine."

joi, 25 septembrie 2014

Dulce-i limba ce-o vorbim

                            Ca o studentă în cadrul Facultății de Litere ce sunt eu mai nou acum, trebuie să fiu în ton cu ultimele tendințe când vine vorba de limba română, limba noastră dragă ce o vorbim cu multă ardoare, deși unii își bat joc de ea în cel mai crunt mod posibil folosind prescurtări stupide și fără rost (ILY, cf, bn, k, etc.)
                           Eu, ca o locuitoare a Munteniei ce sunt (pentru că, dragii mei cititori, Brăila e în Muntenia, nu în Moldova sau Dobrogea), am un vocabular diferit de cei de prin... Banat, să zicem (desigur că această comparație nu a fost la întâmplare).

luni, 22 septembrie 2014

Când o să fiu mare o să fiu...

                        După lungi tratative cu mine însămi m-am decis să las lenea ce a pus stăpânire pe mine la o parte și să mă reîntorc pe acest meleag plin de magie și de cuvinte frumoase.
                        Într-un final, peste vreo 3 ani, voi fi jurnalistă... și momentan sunt o boboacă (fluturat din gene). Dar la 1,55 și 43 de kg cred că va fi cam greu să fiu observată, așa, de la înălțimea celorlalți studenți.
                        În urma examenului dat la Jurnalism ”m-am ales” cu media 9,10. La media asta mă pot mândri cu faptul că sunt a doua pe domeniu (chiar și cu cei din prima sesiunea de admitere) după medie. Din fericire (sau poate din nefericire, încă nu m-am hotărât) voi avea doar 25 de colegi la specializarea asta.

miercuri, 10 septembrie 2014

Prolog*

                                     Razele unei luni galben pala imi ating umerii dezgoliti. Ma misc un pic apoi razele aluneca pe o coapsa. Ma saruti pe gat, iar mana ti se joaca in parul meu. Ma iubesti cu patima si ma saruti cu foc. Inima in piept iti bate, iar respiratia ta imi arde obrajii, insa tu cobori cu ale tale buze moi si imi saruti umerii dezgoliti. Razele lunii iti contureaza chipul. Un copil in corp de barbat, cu barba ta aspra ce-mi zgaraie usor buzele, iar ochii tai caprui ce-ti lucesc acum precum doua nestemate... mainile tale in care-mi strangi fiecare parte a corpului, buzele tale ce-mi fac inima sa bata cu putere la fiecare atingere...
                                    TU, Iubitul meu, ce vrei sa-mi pui stelele si luna la picioare, sper sa ma lipesc de ale tale brate, sa-ti sarut doar buzele tale, sa-ti stiu doar ochi tai, sa te iubesc doar pe tine. Vreau ca tu sa ma saruti in continuare, doar tu sa te bucuri de fiecare zambet de-al meu, doar tu sa ma strangi de mana, sa ma ei in brate si sa-mi spui ca ma iubesti.
                                    As vrea sa tesem impreuna o lunga poveste de amor in care noi doi sa fim protagonistii, sa ne iubim pana la final... si inca un pic.

Un moment dulce


duminică, 7 septembrie 2014

Tie*

                             "Iubitule, de foarte mult timp vreau sa iti scriu, insa parca ceva ma retine, insa nu stiu exact ce anume. Nu stiu sa iti spun exact ce simt acum, insa un singur lucru ti-l pot spune... imi e dor de tine.
Initial nu am realizat ceea ce mi se intampla, insa apoi totul a prins contur. Am clipit o data, iar tu ai aparut in viata mea. Am mai clipit o data si astfel am devenit mai apropiati. Cand am clipit a treia oara deja eram in bratele tale, iar tu ma sarutai. As vrea sa mi se intipareasca in minte imaginea ta, buzele tale sa-mi lase urme pe gatul meu, in parul meu sa ramana urma degetelor tale... Astept cu nerabdare ziua cand voi mai clipi inca o data si voi fi iar in bratele tale.

joi, 4 septembrie 2014

Runda II

                            Dacă m-am obișnuit cu ideea că am învățat 12 ani și nu am o diplomă pentru că... România, azi m-am lovit de secretara de la Inspectoratul Școlar Județean Brăila pe care, dacă ar citi asta aș ruga-o să mă scuze, am deranjat-o cam grav. Apelul a durat 42 de secunde în care eu am zis doar: ”Bună ziua! Vreau să știu cu exactitate când se eliberează adeverințele pentru bacal...” atât am apucat să-i spun doamnei pe care am deranjat-o grav și îmi cer din nou scuze pentru deranjul provocat de a găsi numărul pe internet și a-l apela. Doamna mi-a răspuns pe un ton glacial că: ”Măi domnișoară, adeverințele vor fi ridicate abia azi de Inspectorat. POATE mâine o vei primi DUPĂ ora 15, după ce va fi ștampilată. La revedere.

marți, 2 septembrie 2014

Ai carte, (n-)ai diploma

                   Dupa 12 ani de studiu, am reusit intr-un final sa sustin examenul de bacalaureat, desi un profesor a tinut mortis sa nu ma bage in prima sesiune. Bineinteles ca am avut de pierdut. Am avut de pierdut locurile la facultatea unde voiam, am pierdut sansa de a avea o nota mai mare la matematica, deoarece subiectul din vara mi s-a parut mult mai usor decat cel din toamna, am avut de pierdut o vara... si inca mai am de pierdut zile aiurea. Dar ce a fost, a fost. E bine ca am reusit sa iau examenul.

Prezentă

                        După ce am adunat chiul după chiul pe aici, iar dacă aș mai fi fost la școală, acum puteam fi exmatriculată pentru că am adunat prea multe absențe... am revenit. Desigur, am o scutire. Am învățat, iar acum mi-am strâns toate caietele de mate și (nu, nu le-am dat foc) mă pregătesc de o facultate. Una frumoasă, numită pompos ”Litere”, dar nu e chiar Litere, ci e ”Științele comunicării”. Și cum ce e mai frumos se păstrează la sfârșit... e ”Jurnalism”. Acum, sperând că nu voi scoate la iveală gelozia dintr-o persoană, trebuie să recunosc că Jurnalismul a fost prima mea dragoste. Dar nu-i bai, am un suflet mare, mai e loc de o dragoste.

duminică, 17 august 2014

Scurt rezumat

                 De mâine încep șase zile mari care îmi vor influența viitorul meu, care oricum știu că va fi unul strălucit (până și partea mea visătoare e modestă... de nu mai poate). Desigur că o astfel de zile nu puteau începe fără alte câteva zile petrecute pe plajă, la mare și la soare. Acum pot spune că sunt un pic mai neagră decât înainte, dar desigur, selectiv... nu că m-aș bronza eu vreodată uniform. Partea cea  mai frumoasă e că m-am îngrășat două kilograme pe care sigur le-am dat deja jos... că a trecut mult timp de sâmbătă seara până acum (duminică seara). Unele vor spune: ”Heellooo!! Cum poți spune că e o parte frumoasă că te-ai îngrășat?”, iar răspunsul meu: ”Atunci când ai 43 de kilograme cu tot cu haine și brățări și toată lumea te întreabă de câte ori mănânci pe săptămână, e o fericire că te îngrași.”

miercuri, 13 august 2014

Selfie

Știti cum se numește ceea ce faci cu mână ta? Se poate numi în multe moduri, dar de data asta aleg să se numească selfie.

joi, 31 iulie 2014

Joc nebun*

                           Ți-aș șopti suav cuvinte simple în fiecare noapte în timp ce aș pluti precum o pană spre cearșaful ce stă întins pe pat, așteptând să simtă căldura trupurilor noastre și mai ales să le învelească într-un nor de parfum îmbietor. Știu că te gândești la mine în fiecare seară, înainte de culcare, știu că vrei să mă visezi la fel cum vreau eu să te am...

marți, 29 iulie 2014

Breaking news II - tâmpeniile continuă!

                     Continuând seria ”Breaking news” de ieri, azi vin cu o veste absolut halucinantă, care pare a fi desprinsă de prin descrierile oamenilor cavernelor, sau de prin filmele alea idioate cu umor negru.
                    Un bou și o vacă, după ce au căzut dintr-un dud din cauza vântului puternic, s-au gândit ei să se împerecheze. Ce a rezultat pe urmă, e la mintea cocoșului din ciorbă. Ea a rămas însărcinată. Nimic de condamnat până aici, totul poate fi înțeles ca pe ceva normal, o dorință puternică de a-ți crește propria odraslă și a-i arde una când ai tu chef, că deh, tu ești ta-su/mă-sa, iar prin lege ai primit dreptul de a-ți snopi progenitura în bătaie (în mintea ta de rumegătoare)... Însă în familia asta, cică, nu s-a pus accent pe bătăi. Ba din contră, cică ar fi o familie organizată, cu o situație materială foarte bună. Odrasla celor doi rumegători a crescut, ajungând la venerabila vârstă de 13 ani, vârstă la care unele fetițe se mai consideră prințese, iar băiețeii încă se mai joacă cu ”jucărioară” în praf.

luni, 28 iulie 2014

Breaking news

                        Probabil din cauza căldurii sau a unor elemente perturbatoare care au intervenit într-un anumit proces... la o simplă căutare după blogul meu rezultă că acesta ar fi scris de o altă bloggeriță. Ștergeam blogul și eu tot nu știam că Google a putut face o asemenea gafă monumentală, ceva de neiertat. Cu toate acestea ar trebui intentat proces celor de la Google și cerut un prejudiciu de ceva sute de mii de dolari, pe motiv că mint cu nerușinare și îmi defăimează imaginea mea impecabilă de licurici. Dar nu mă băgați în seamă. Cred că e de la căldură, că până și cei doi șobolică au dat rumegușul la o parte și dorm cu labele în sus, crăcănați, parcă picați din cosmos. Uneori îi mai apăs pe burtă (nu, nu vreau să văd dacă cei doi sconcși chițăie precum niște jucărele), ci doar vreau să mă asigur că nu au murit din cauza căldurii. Dar ei sunt bine, doar dorm... pramatiile.

vineri, 25 iulie 2014

Șoricel


Chiar dacă am rotit clipul în poziția lui normală, astfel ca nimeni să nu fie nevoit să întoarcă monitorul sau gâtul până să facă o luxație, clipul s-a încăpățânat și s-a încarcat într-o poziție numai bună pentru a vedea cum stați cu mușchii gâtului.

marți, 22 iulie 2014

Puf



luni, 21 iulie 2014

Moara Viollatos



duminică, 20 iulie 2014

Pisu



sâmbătă, 19 iulie 2014

Floricica-soarelui


vineri, 18 iulie 2014

Libelulă



A 18-a zi din lună

                    Din seria ”desene cu prințese” și ”femei cu fuste scurte”, vreau să dețin un abdomen frumos lucrat (nu că nu ar fi deja destul de frumos), însă mi-ar plăcea să am ceva pătrățele sexy... păcat că durează cam mult până mi le voi contura. În altă ordine de idei, vreau să practic yoga. Mi se pare interesant, deși mă îndoiesc că aș putea urma așa ceva. Poziția lotus, inspirație, expirație, nu te gândi la nimic, relaxează-te! Eu nu pot să mă relaxez, e inevitabil să nu mă gândesc la multe lucruri neinteresante. Am reușit să nu mă gândesc la nimic preț de câteva secunde, apoi m-au lovit tot felul de gânduri, unul mai complicat decât altul. Un adevărat chin. Plus întrebarea: ”oare cum merge oxigenul prin corpul meu?”. Biologia mi-a acaparat atenția, asta-i clar.

luni, 14 iulie 2014

Cod al vestimentației de vară

                         Știu că nu sunt cu nimic mai bună dacă voi începe să critic, însă e absolut necesar să o fac. Nu mă pot abține să nu critic acele maimuțele care se lasă violate în mod conștient prin țiuta lor transparentă și sumară. Însă unde nu e loc de îmbrăcăminte transparentă și sumară, e loc de cizmulițe... și nu, nu din alea croșetate, ci din alea din piele (de neuron mort - proprietate personală, deoarece suntem în acei ani în care învățăm să reciclăm, iar unii au atât de mulți neuroni morți încât își pot face încălțări din ei).

duminică, 6 iulie 2014

Scrisoare către un amic

”Amicului meu R.,

                        A trecut atât de mult timp de când nu ți-am mai scris, sau chiar nu ți-am scris niciodată, nu mai țin minte. Cert este faptul că simțeam nevoia să-ți scriu... și să mă destăinui ție, amicul meu. Îmi pare rău că totul e o învălmășeală de sentimente, de trăiri... de povești amestecate, însă izbitor de asemănătoare. Și stai liniștit, sentimentele pentru tine sunt doar acele sentimente pe care le pot avea pentru un amic, desigur că eu aș fi încă o povară în plus pentru inima ta și așa nebună.

marți, 1 iulie 2014

Rainbow



luni, 30 iunie 2014

Ochișori


marți, 17 iunie 2014

Faleză


Buna Dimineața!

                Dacă am învățat un lucru după noaptea precedentă, este acela că atunci când te doare ceva, întâi îl întrebi pe Gogu dacă nu știe el mai multe despre cele în cauză. Desigur că dacă citești vreo două, maxim trei articole (nu mai multe) de pe net, ai senzația că tu deja trebuia să fii mort și cu un rând de colive la căpătâi. A se observa că după trei ore de somn și un număr infinit de ore de nesomn, am un simț al umorului morbid (sau, altfel spus, când am avut eu vreodată simțul umorului normal?!).

luni, 16 iunie 2014

Fotografii



duminică, 15 iunie 2014

Flori


sâmbătă, 14 iunie 2014

Fluture




luni, 9 iunie 2014

La plimbare

                           Știți bancul ăla cu bărbații care nu opresc pentru a întreba de drumul cel bun deși au rătăcit cam mult? Dacă nu, vi-l zic eu: Bărbații nu opresc pentru a întreba de drumul cel bun, așa cum fac femeile, deși aceștia au rătăcit vreo două ore... pentru că ei recuperează la parcarea laterală.

sâmbătă, 7 iunie 2014

Îngerului meu demult plecat*

”Îngerului meu demult plecat,

                 De când ai plecat, în sufletul meu s-a adunat prea multă amărăciune, iar cu fiecare gând ce fuge spre tine, fericirea îmi este știrbită de amărăciunea ce nu o mai pot înghiți. Te-aș acoperi cu săruturi de ai fi lângă mine, aș face-o în gând dacă nu m-ar durea, aș face-o în realitate... dar nu pot.
                Îngerul meu, iubirea dintre noi a fost un sentiment atât de pur, plin de candoare, un joc în doi plin de patos și ardoare. Tu îmi dădeai puterea de care aveam nevoie, te priveam în ochii tăi precum două cristale rare și îmi dădeam seama că tot ceea ce îmi doream aveam chiar lângă mine - erai tu! 

joi, 5 iunie 2014

De ce?

                   Nu degeaba se spune că fiecare fotografie are o poveste. Prin fiecare fotografie retrăiești trecutul, dar cel mai dureros este atunci când acel trecut te lovește precum un tren direct în piept, apoi trenul te mai lovește încă o dată, dar de data aceasta cu spatele, doar pentru a se asigura că ai simțit din plin durerea. Cel mai dureros este să privești în ochi o persoană din fotografii. Să-i vezi zâmbetul, sau poate încruntarea, să-i vezi fericirea impregnată pe chip, iar tu doar să stai, să te uiți și să te întrebi ce s-a întâmplat în toată această perioadă în care simți că ai intrat într-un vârtej.

marți, 3 iunie 2014

Momente

                       Știți acel moment în care dormiți și visați extraordinar de frumos? (Nu pot relata visul aici, pentru că nu am de gând să scriu o postare care să incite, pentru că și așa ajunge lumea pe blogul meu după căutări dubioase.) Deci, revenind. Știți acel moment? Imaginați-vă că în acel moment sună cineva la ușă. Și sună, și sună insistent. Adică destul de insistent. Atât de insistent încât îți vine să-ți scoți bâta de sub pat sau să dai drumul fără botniță hamsterilor carivori pentru a tăbărî pe nesimțitul ăla care a fost lipsit de cei șapte ani de acasă și te-a trezit din somnicul tău dulce și pufos. Acel nesimțit care merită ars pe rug, deoarece a avut nesimțirea de a apăsa cu degetele sale pe butonul soneriei tale. Te dai jos din pat cu o față destul de ciufută și deschizi ușa în mare forță, asta după ce îl înjuri în gând.

sâmbătă, 31 mai 2014

După ani și ani...

După ani și ani... totul s-a terminat. Nu totul a decurs așa cum mi-am dorit, dar din aproximativ 60 de fotografii una singura îmi place cu adevărat.
După ani și ani... am ajuns să îmbrac o rochie albă și lungă cu care am reușit să impresionez lumea (dacă nu mă laud eu, nu mă va lăuda nimeni).

vineri, 30 mai 2014

Uși & Scări


joi, 29 mai 2014

Flori II



miercuri, 28 mai 2014

Flori I


marți, 27 mai 2014

Pisu

Nume de cod: Pisu Jeg 01


luni, 26 mai 2014

Străzi



Încă trăiesc

                  Oriunde ai fi, eu te voi găsi, oriunde tu ai fi, eu te voi măcelări, oriunde în noapte sau zi te voi găsi... Sunt sadică.
                  Desigur că nervozitatea mea a ajuns la apogeu și datorită faptului că nu am găsit timp să-mi descarc ideile multiple, deoarece au fost înrobite de școală.
                 Chiar dacă în ultimul timp blogul meu a devenit un blog foto, eu încă trăiesc, sunt prezentă, sunt aici și îmi urmez cursul vieții scris în stele căzătoare. Praful de stele însă nu mi-a purtat suficient noroc în ducerea la bun sfârșit a unor lucruri, sau poate nu e de vină praful de stele, ci doar eu. Sunt vinovată eu pentru că nu-mi place să mă înjosesc și să mă milogesc de toți pentru a obține ceea ce-mi doresc. Cred că de mulți dintre voi acest lucru e văzut ca un orgoliu fără limite, dar de fiecare dată mi-a plăcut să muncesc pentru ceea ce mi-am dorit. Dar după cele întâmplate în ultimele zile mi-am zis că voi lăsa rușinea și respectul de sine la o parte, apelând la alte tehnici, pentru că am observat că dacă adopți alt stil ai numai de câștigat.
                  Știu că mai aveam ceva de zis, dar am uitat. Voi reveni cu o altă postare mult mai frumoasă data viitoare.



duminică, 25 mai 2014

Ceas



sâmbătă, 24 mai 2014

Salcâm


vineri, 23 mai 2014

Avionașe

joi, 22 mai 2014

Peisaje


Mare II


miercuri, 21 mai 2014

Mare I


marți, 20 mai 2014

Maci



luni, 19 mai 2014

Ciorbi

duminică, 18 mai 2014

Picaturi

sâmbătă, 17 mai 2014

Soare

vineri, 16 mai 2014

Prim-plan



Dimineața pe răcoare...

                   O dimineață frumoasă începe cu un trezit la ora cinci, că deh, elevul trebuie să repete, că azi are simulare. Această dimineață mai implică și niște ritmuri de rock, că doar se știe că muzica stimulează... și ce te poate stimula mai bine decât muzica după un duș la ora șase?
                  Apropo de duș la ora șase dimineața. Dacă la acea oră dormiți și auziți din camera voastră că undeva, într-o baie oarecare, se aude apă curgând, să știți că sunt două posibilități. A) (și totodată varianta cea mai normală și mai firească) face cineva un duș/sau poate face chiar baie ; B) (varianta mai puțin normală și care ar trebui să vă îngrijoreze imediat ce auziți sirena unei ambulanțe) cineva vrea să se omoare - a auzit că cică e mai bine sub apă, nu simți durerea. Eu am ales varianta A care este cea mai bună variantă pe care o poate urma cineva cu duș la cap, pardon, scaun.

joi, 15 mai 2014

Verde


miercuri, 14 mai 2014

Zoom



 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.