luni, 27 februarie 2012

Facebook-ul şi părinţii

   Eu nu suport Facebook-ul. Nu-mi place. Îl detest. E un câh mare pentru mine. Nu ştiu de ce, dar mă enervează. Aaa...poate că ştiu. Pentru că e infectat de curviştine, de gay, de idioţi, de dobitoci care se dau mari şi tari, de copii de 12-13 ani în călduri, de ţânci, de persoane care sunt paralele cu tot ceea ce ţine de calculator şi de internet dar care ştiu să-şi pună poze pe Facebook şi lista poate continua până mâine dimineaţă.
Care-i rostul Facebook-ului? De a vorbi şi de a împărăşi poze decente cu prietenii. Eu cam pentru atâta aş vedea Facebook-ul. În rest nu mă interesează că acum mănânci, că te-a părăsit iubita/iubitu', nu vreau să văd poze indecente, nu vreau să văd că X îţi este verişoară, soră, cumnată, amant...chiar nu mă interesează...
Chiar dacă eu sunt în potriva acestui curent numit Facebook, aseară am primit o lovitură puternică chiar din partea tatălui meu...care...deţine cont pe Facebook, fără ca eu să ştiu...hhmm..chiar propriul părinte....
Acum mă gândesc cu groază că atunci când o să mă duc la bunică-mea la ţară o să-mi povestească despre ACTA sau despre Android 4.0 sau despre cine ştie ce... Mmm...
Tehnologia asta...pe o parte o iubesc, pe alta o urăsc...

Şcoala...

     M-am obişnuit să scriu despre şcoală. Din tot ceea ce am scris despre şcoală cred că doar un post a fost "de bine". În rest...a fost de rău. Profi care pun note "după ureche", pun note mari doar elevului/elevilor preferat/preferaţi sau ăluia/ălora care-l pupă cel mai bine în fund, profi care bârfesc alţi profi, profi care ţipă ca tâmpiţii. Ei cred că dacă ţipă la noi ne intră informaţiile mai bine în cap. Greşit.
"Plătiţi fondul şcolii că altfel nu ştiu ce se întâmplă...". Fondul şcolii din câte ştiu eu nu-i obigatoriu. Dacă vreau să dau, să ajut şcoală o fac dacă nu...lasă-mă frate-n pace. Şi eu pentru ce să plătesc fondul ăla? Unde se duc banii? Se cumpără diverse chestii în şcoală? Eu nu prea cred..."Plătiţi gardianu' că nu ştiu ce se întâmplă..". Ce face gardianul? Freacă menta...aia face. Nu face nimica.
Se infiltrează apa în plafon...nimeni nu face nimica. Ooo..ba da..face...pune pahare şi păhăruţe în care să se scurgă apa, opreşte curentul deoarece apa curge exact pe lângă bec...şi dumnezeu cu mila mai departe. Femeile de servici au fost angajate să cureţe, nu? Curăţă de se rup uneori...Parchetul din clasa mea cred că e splălat o dată pe an. Se plâng şi se plâng că e mizerie...Băi...eşti plătită să faci curăţenie...aşa că guriţa mică şi treci la muncă. Lunea ultima oră am franceza, iar cabinetul e perete în perete cu "camera doamnelor de servici". Ele la ora aceea nu au niciun stres. Stau la cafele şi discută. Au foarte multă treabă aceste "doamne". Trebuie să le facem o statuie pentru munca depusă.
Unii profi nu ştiu cum pun notele, da' eu le zic atâta: "Sunteţi varză...". La orele de matematică facem în clasă nişte exerciţii simple, acasă ne dă unele complicate iar la lucrare foarte greu, iar la teză te uiţi ca mâţa-n calendar. Chiar citisem un banc pe tema asta. "Ce se face în clasă: 2+2=4. Ce se dă ca temă: 2+4+2=8. Ce se dă la examen: Ion are 4 mere. Îi dă lui Vasile 2. Câte mere sunt în livadă." Cred că profii ăştia se inspiră din bancuri, pe bune...
Mă enervează bârfa. Şi cel mai mult mă enervează că ăla care bârfeşte nu se vede pe el mai întâi. În una din ore o profă slabă, râdea de alta tot slabă...Râdea de faptul că făcuse unei clase referat, că e slabă şi naşpa, dar cu toate acestea despre cine se discuta are şi un doctorat. Păi stai aşa...tu râzi de una care îţi poate da peste nas cu ceea ce ştie ea, cu gradul pe care-l are? Ok, nu arată bine...dar asta nu înseamnă că trebuie să râzi. Profa asta râde, dar nu ştiu dacă ea ştie...dar există un filmuleţ pe magnificul Youtube cu ea când dansează cu un elev/ fost elev. Dansează în cel mai penibil mod posibil. O învârte şi o suceşte ăla, iar toată lumea râde de ea. Toţi râd de ea. Toată chestia se petrecea la un banchet de clasa a 12....
Unii se plâng că profu' nu predă calumea...Şi culmea se plâng exact ăia care fac gălăgie la ore, care nu-şi fac temele, care se pun în gură cu profu'...tot ei sunt cu gura mare că nu înţeleg nimica, "că profu' e prost, nu ştie să predea". Păi dacă tu eşti o lepră ordinară...normal că nu o să înţelegi în veci vecilor nimica...Nu ştiu cum rezistă unii profi de nu pocnesc anumiţi elevi. Ne zicea o profesoară că în lege nu este prevăzută o pedeapsă pentru profesorul care loveşte un elev sau pentru un elev care loveşte un profesor. Dar nu ştiu în ce măsură are dreptate...În fine...
Mâine am religia. Scumpa religie. Pentru ce icoana lui dumnezeu fac religia, nu ştiu. Dacă vreau să ştiu cine naiba a fost dumnezeu şi acoliţii săi mă documentez eu singură, nu trebuie să mi se bage cu forţa-n cap "iubirea faţă de dumnezeu", "ajutarea aproapelui", "e păcat dacă faci aia şi aia..şi ailaltă..."..şi alte bălării.
Întreabă o colegă mai demult la ora de religie:
       "-Doamna, de ce trebuie să învăţăm fericirile (sau cele 10 porunci, nu mai ştiu exact)?
                   Profa pauză. Doar zâmbet pe ea...cred că nici ea nu ştia de ce trebuie noi să învăţăm alea. Dar un  coleg...a găsit explicaţia:
        - Tu trebuie să înveţi astea pentru că atunci când o să fii babă şi o să-ţi moară soţu' şi o să te duci cu coliva la biserică, tre' să le ştii...să le spui acolo.."
Cam asta înţelegem noi din religie. Că o să ne ajute să trecem la chimie şi la mate şi atunci când o să ne moară soţia/soţul o să le spunem la biserică...
     Trăiască religia, trăiască şcoala...

vineri, 24 februarie 2012

Mafioţii cu lăbuţe

   (Când te loveşte inspiraţia...să-ţi dai una în cap, apoi să te aşezi în pat şi să meditezi...sigur o să-ţi treacă înspiraţia şi chefu' de a mai scrie ceva. Dacă nu-ţi trece...fă ca mine...scrie nişte prostii ca să-ţi treacă inspiraţia). Atenţie, e lung...din milă nu l-am împărţit.


          Într-un bar oarecare îşi petreceau uneori timpul liber locuitorii unei urbe la fel de oarecare. Un fel de afono-muzicieni încercau să-i destingă  pe cei prezenţi. Un miros rânced de brânză se împrăştia cu puturoşenie în tot localul. Mobilierul era vechi şi scorojit cu miros de brânză. Era un bar de cartier, cu clienţi de cartier...uneori se mai întâmplau chestii mai interesante...de exemplu' vreo altercaţie între găştile de "bandiţi", alteori se mai lăsa cu sticle sparte...dar uneori era distracţie maximă. Bunăciuni pe bar, brânză la greu chiar şi "liniuţe" din substanţe ciudate...dar alteori era linişte. Doar se bea, se mânca şi se discuta...doar atât. Nimic ieşit din comun. Aşa era şi acum...linişte. O linişte dar nu prea liniştită. Trupa de muzicieni se chinuia  să cânte, dar nu prea le ieşea. Le ieşeau doar ceva zgomote ciudate, dar era totuşi o atmosferă plăcută.
    Undeva într-un colţ de bar se aflau doi clienţi .  Unul era mai mic, avea codiţă, cu o blăniţă albicioasă, cu mustăţi şi cu ochişorii mici ca două mărgele ce erau purtaţi pe valurile lichidului cu câteva grade în compoziţie pe care tocmai îl consuma. Celălalt era mai mare şi mai neîngrijit. Îşi afişa mândru tatuajele de pe coadă şi de pe braţ. Avea o privire fioroasă şi pătrunzătoare....
Cei doi conversau alături de câteva pahare de ceva şuşpect şi cu câteva grade în compoziţie....cred.
După o lungă perioadă în care cei doi nu se mai văzuseră cel mare îi spune celui mic:
- Băă...unde-ai fost până acum că nu te-am mai văzut pe aici că tu de obicei erai mai mereu aici...
- Aaa...păi stai să-ţi povestesc...spunse cel mic cu o superioritate suspectă în glas...
- Ce să-mi povesteşti mă?
- Păi stai aşa...şi mai trase pe gât o gură de lichid. Păi io m-am apucat de lectură. Ştii că-i vorba aia "eşti un şoarece de bibliotecă"?
- Da mă, ştiu...da' care-i şpilu'? De ce te-ai apucat de lectură? Ai ceva ascuns în mânecă...barosane..las' că te ştiu io pe tine...
- Aaa...nu măh..stai relax..că nu mai fac nimic "pe sub mână". Mi-a ajuns atunci. Nu trebuie să mai trimită ăia de sus Trupele Motăceneşti după mine. Deci, cum îţi spuneam, m-am apucat de lectură. Pur şi simplu. Mi-a povestit unu' despre nişte cărţulii care cică ar povesti despre noi. Ceva cu zoologie, biologie...Şi într-o zi m-am dus la bibliotecă. Am ajuns cu chiu cu vai acolo şi mă pun eu pe căutat şi ce crezi că găsesc?! Găsesc nişte cărţulii d-alea cu de toate despre noi. Cu goliciuni bune tare...
- Parcă ziceai că te-ai apucat de lectură, dă-te-n caşcaval...tu te duci să te benoclezi la goliciuni?
- Dar doar am aruncat un ochi pe acolo, am mai şi citit...
- Hai că nu te mai recunosc acum...te-ai apucat de citit? Ce viaţă plictisitoare duci măăhh...citeşti...băă..ce eşti tu, şoarece de bibliotecă? Îţi mai  lipsesc nişte ochelari pe meclă şi eşti complet...
- Hai, închide gura că pute-a brânză...
- Vorbesc serios...Hai să-ţi povestesc ce am făcut eu.
- Hmmm...
- Cred că ţi-ai dat seama deja că io nu mă ocup cu cititu'...io mă ocup cu serioşenii...Acum mă ocup cu datu' "pe sub mână" a unor cantităţi de şvaiţer...Îmi merge bine, mâine-poimâine trebuie să primesc un transport special...pe urmă îl vând la baştani şi îmi scot înzecit suma. Îţi zic io, se merge la sigur aici. Tu nu ai stofă de băiat dăştept, că d-aia te-au şi prins ăia atunci. Tu te cultivezi...chiar crezi că poţi să faci bani din citit? Îţi zic io că nu...Tu eşti fricos ca o fată mare.
- Şi ce dacă-s fricos??....
- Păi tocmai asta e. În afaceri nu tre' să fii fricos, că dacă eşti fricos ai belit caşcavalu'...
-  Bine mă, am ajuns să-mi dai lecţii acum. I-a uite la el...a făcut şi el câteva mânării şi acum se crede superior...Băi câcăţel, dacă nu te instruiam io, deci io măă..în această artă, acum erai tot prin canale..Aşa că nu începe să-mi predai tu mie lecţii de trafic...
- Bine măăhh brânză stai potol...ce te inflamezi aşa?
- Ziceam şi eu aşa...să-ţi aduc aminte de la cine ştii tu toate astea şi să nu îmi mai zici tu mie că-s şoarece de bibliotecă..
- Bine, bine..
- Aşa...că oricum, dacă eram pe vremea lu' Şoricoşobolanţchi ni era rău la tăţi. Pe bune acum...
- Da măă..că mare dreptate ai...Da' de unde ai tras tu aşa concluzie, din cărţile alea? Hă-hă-hă..
- Dă-te-n caşcaval...io îţi spun acilea ceva şi tu iar aduci vorba de cărţi..
- Ok, boss..
- Aşa, şi cum ziceam..dacă eram pe vremea lu' 'laţchi ni era rău la tăţi. Peste tot erau Trupe Motăceneşti...nu puteai să mişti nici măcar un capăt de aţă de la locul lui...
- Că bine mai zici...
- Norocoşii de noi. Dacă nu-l mâncau ăia atunci pe 'laţchi...eram muritori de foame...Îţi zic io sigur..
- Da...noroc cu gaşca aia de motani motociclişti...Poate nu or să mai vină şi acum, că acum ne merge bine hă-hă-hă. Avem şoricuţe, bani, faimă şi şvaiţer la greu...Suntem nişte mafioţi băi...nişte mafioţi, îţi zic io.
- Că mare dreptate ai...suntem mafioţi de mafioţi....
     Un şoarece cu ochelari fumurii, geacă din piele de motan şi mulţi, mulţi muşchi se apropie de cel mare şi îi şopteşte ceva la ureche....
Cel mare către cel mic:
- Hei boss, ai treabă?
- Ăăă..păi mă gândeam să mă duc la bibliotecă să mai citesc ceva pe acolo...
- Lasă bă' brănză cititu', hai la distracţie...
- Numai mă, mă apuc de serioşenii...
- Hai mai dă-le-n caşcaval de cărţi...Tocmai am primit o informaţie de la unu' din acoliţii mei. Mi-a spus că a primit un pont de la altu' că...ştii casa aia de pe strada Fromage? Ehh..ăla de acolo a pus nişte otravă. Se dă mare party acolo în noaptea asta. Vin şoricuţe, io aduc şvaiţer, avem şi "liniuţe" la greu...Hai mă, nu fii fraierică...
- Mmm..hai că merg, da' nu stau mult, că am de lecturat...
- Da, mă da...nu o să stai mult. Nu o să stai decât ca data trecută...o să pleci ultimu'. Hăă-hă-hă...
- Hai mai taci, dă-te-n caşcavalu' tău...
Iar şoarecele şi şobolanul au plecat la petrecere....iar acolo nu ştiu ce s-a mai întâmplat, că nu am fost cu ei.

......................................................
The End.

joi, 23 februarie 2012

Educaţia muzicală e o materie importantă...

    Nu o să înţeleg niciodată cum unii profi cred că e foarte importantă materia pe care o predau. Ok, înţeleg să fie importantă română, chimia, engleza, franceza, matematica, fizica...dar nu pot să înţeleg ce importanţă are muzica? În pana mea, sunt la un liceu teoretic chiar nu văd importanţa orelor de muzică, desen şi a celor 2 ore de sport. Sunt la profil mate-info şi am două ore de sport şi tot două de info. Mi se rupe mie de sport. Nu dau teză la el, nu e nici ca probă la bac (momentan) deci îmi e egal cu zero. La info tre' să-nvăţ pentru teză, pentru ascultat şi pot să dau şi informatica la bac. Deci din start e mai importantă informatica decât sportul.  Înţeleg să fie acolo o oră pe săptămână, dar nu 2...Dacă vreau sport mă duc la licee specializate sau mă duc şi alerg ca tâmpita. Dacă vreau muzica şi desen, la fel, mă duc la liceele specializate. Sunt la un liceu teoretic, deci...teoretic, ar trebui să învăţăm chestii utile...nu despre perioada preclasicistă. Cu ce mă încălzeşte pe mine această perioadă când eu am de învăţat reacţii la chimie, de înţeles lecţii la matematică şi de găsit înţelesurile unor figuri de stil la română?
Profa de muzică chiar crede că ceea ce predă ea ne interesează pe noi. Nu, chiar nu ne interesează. Pe lângă faptul că ne predă, ne mai şi ascultă. Da, exact. Ne ascultă şi ne mai pune şi note. Nu aş fi comentat nimica dacă era o materie mai de doamne ajută...dar ţinând cont că e muzică...E inevitabil să spun că ne-a ascultat şi marea majoritate a primit un 4 mare în catalog. Alţii 7,8,9 şi chiar vreo doi de 10 a pus profa. Nu o să înţeleg de ce am primit 9 când am spus exact ce a spus colega de bancă, colegă care a luat 10. Profa asta nu se gândeşte că ni se duce dracu' media? Ea nu-şi dă seama că muzica nu poate fi comparată cu matematica, de exemplu? În fine...
Păi dacă la muzică avem notele astea, păi atunci la mate sau română sau şi mai rău, la chimie, nu o să mai treacă neam de neamu' nostru...
Aaaa...un coleg a primit la sport nota 2 pentru că  a lovit cu mingea prea tare în perete şi a lovit bunătate de saltele...(sau cam aşa ceva..). Profu' a zis că cică o să-i motiveze acel 2...cică...
Dacă un profesor nu a reuşit să înveţe toate materiile şi să mai şi exceleze la ele, atunci ce cere unor copii??
    Şi cică să nu iubeşti şcoala...

miercuri, 22 februarie 2012

Obsesii de scurt moment

     Nu ştiu cum sunt alţii dar eu atunci când ascult o melodie pentru prima dată şi îmi place îmi rămâne în subconştient. O aud zi şi noapte. Şi în somn şi când sunt la şcoală şi când merg şi când respir...îmi intră în subconştient, se lipeşte de mine cu super-glue, se îndrăgosteşte de mine...sau eu de ea...în fine...
Ideea e că atunci când descopăr o nouă melodie care îmi place mă îndrăgostesc pe loc de ea. Şi o ascult şi o ascult..până...până găsesc altă melodie care să-mi placă. De exemplu, marţi, colega mea dragă mi-a "prezentat" o melodie. Instant m-am îndrăgostit de ea. Mi-a rămas ritmul întipărit în minte. E ca un drog. Îl încerci şi devii dependent. Pe urmă vrei să încerci altceva mai tare şi mai tare...şi..hooo...cam multe droguri. Aşa...să vă prezint melodia. Pentru unii poate nu-i cine ştie ce melodie, poate alţii o ştiţi...dar eu tot vreau să v-o prezint...
Doamnelor, domnilor, fetiţe, băieţi, papagali, pisici, hamsteri, furnici, gândaci, lăcuste, greieri, şoareci,purici.....şi restul...vă prezint melodia mult iubită: (tobele vă rog....)

Melodia aceasta îmi va ieşi din cap fix atunci când voi descoperi altă melodie la fel de frumoasă.

luni, 20 februarie 2012

Din nou despre şcoală...

    Astăzi m-a cuprins o stare ciudată la română. Ameţeală+tremurat+panică..deci nu foarte tare, mai ales că mai eram şi ascultată...mdeaaa..
La info un 7...În pana mea, eu nu mă consider de 7 la info...Dacă nu am ştiut o chestie minoră, din punctul meu de vedere şi chiar dacă nu era minoră (dar era minoră, vă spun eu), eu zic că totuşi nu prea era cazul să-mi fi scăzut chiar aşa de mult...Dacă eu de la 9 am ajuns la 7...tare aş vrea să îi văd pe restul ce note or să încaseze. Dacă eu ştiu să mai scriu un vector alea, alea pe acolo pe când alţii se uită ca mâţa-n calendar şi ca calendaru-n mâţă...atunci ălora ce notă o să le pună? Dacă eu am făcut programul/ problema "cu mici ezitări"...păi restu'...or să aibă mari, da' mari ezitări...Înseamnă ca dacă nu ştiam decât jumătate, cred că mă bătea, mă trecea la loc şi îmi mai punea şi vreun 2 sau 3....Asta nu-i corect...!!!
Cam trebuie să îmi schimb comportamentul, felul de a fi. Adică să nu mai fiu aşa crispată şi să încep să mă pierd.  Nu, asta nu-i bine. La info ştiu, dar nu răspund pentru că îmi e frică..mă panichez. Dar nu numai la info ci şi la alte materii gen: română, engleză, chimie...Şi ştiu că am de pierdut din cauza asta. Şi pierd doar eu...
Cred că şi de-asta am avut starea aceea total ciudată la română...mai mult de panică că nu ştiam să răspund şi îmi luam un 4...(pe care sigur l-am luat după răspunsurile ca pentru murdo-muţi pe care le-am dat, adică nu am spus mai nimic,  ţinându-se cont că vedeam profesorul în dublu exemplar...iar scrisul parcă fugea de mine, iar colega mă tot regula la cap cu întrebări de genul "Ce ai? Ţi-e rău?").
    Şi încă ceva...un/unii prof/i parcă încep/e să simpatizeze unele eleve...Adică vorbeşte/vorbesc mai mult cu ele, le (s)explică chestii, trestii, bălării...oare mi se pare sau chiar aşa e?! Hmm...

duminică, 19 februarie 2012

Superstiţiile

   Cică lumea evoluează, dar nu ştiu în ce fel. Poate lumea evoluează din punct de vedere tehnologic, dar dacă vine vorba de mentalitatea unor persoane aici dă cu virgulă.
Sunt foarte multe persoane care încă mai cred în superstiţii. "Vaaaiii...mi-a tăiat pisica neagră calea...Ce mă fac, ce mă fac..Nu o să-mi meargă bine astăzi..". "Mi-am uitat lucru' X acasă...aa...dar nu mă mai întorc acasă după el că dacă mă întorc din drum nu îmi merge bine.". "Vaaaii..azi e în 13...şi mai e şi marţi. Nu se poate.". "Mănâncă tot din farfurie că o să ai un soţ  urât."...şi exemplele pot continua mult şi bine.
De ce avem nevoie de superstiţii? De ce ne încredem în ele? Vrem să ne explicăm anumite lucruri cu ajutorul lor? Putem să o facem şi fără să credem în aşa ceva..Dacă-ţi trece o pisică neagră calea şi în acea zi îţi merge rău, eu nu cred că acea pisică a avut vreo vină..doar dacă pisica  nu a fost o vrajitoare rea care s-a tranformat în pisică neagră pentru a trece neobservată şi a poseda oamenii...dar deja dăm în S.F....Să revenim. Deci, dacă în acea zi îţi merge rău sigur, dar absolut sigur că acea pisică nu a avut nicio vină. Eu cred că defapt dacă te gândeşti intens la faptul că "vaaii.. mi-a tăiat pisica calea, îmi merge rău" asta se va întâmpla pentru că aşa vrei tu. Dacă nu te-ai mai gândii la faptul că e 13 sau că te-ai întors din drum...cred că nimic rău nu o să ţi se întâmple. Dacă îţi  repeţi mereu în subconştient că azi e o zi naşpa, chiar aşa va fi. Tind să cred că totul e legat de subconştient.  Unii zic că numărul 13 este o cifră ghinionistă, iar dacă mai pică şi într-o marţi sau  vineri atunci e very naşpa. De ce? Pentru că e 13...Cifra 13 îţi poartă ghinion pentru că aşa îţi zici tu că trebuie să se întâmple. Dacă stai cu frică că vai doamne o să-mi pice un ghiveci cu flori în cap sau că mă ascultă la şcoală, cam asta se împlâmplă.
Sunt sute de superstiţii prin care oamenii îşi explică multe chestii, iar atunci când le merge rău dau vină pe faptul că le-a trecut pisica calea, s-au întors din drum, le-a ieşit x cu găleata goală în întâmpinare, nu au făcut ritualul y de dimineaţă...etc.etc...Cea mai...nu ştiu cum să-i zic..tâmpită(?) superstiţie pe care am auzit-o vreodată e aceea că dacă nu mănânci tot din farfurie o să ai un soţ urât....Păi stai frate, cum să am un soţ urât?! Eu îl aleg, deci  nu o să fie urât..ci foarte frumos. O să fie exact pe placul meu..O să fie aşa cum îmi doresc eu. Eu nu doresc un soţ urât. Superstiţia asta mi-o tot zicea bunică-mea când eram mică şi nu mâncam tot din falfulie (acum cer şi a doua farfurie cu mâncare chiar :D). Îmi zicea superstiţia asta pentru a mă fraieri şi a mă face să mănânc tot din farfurie...
O altă superstiţie de care mi-am adus aminte acum este că mireasa nu trebuie să poarte perle nici la gât, nici pe rochie că altfel acele perle se vor transforma în lacrimi pe parcurs. Hai nu zău....asta e încă o superstiţie de fraierit fetele din timpurile vechi, atunci când părinţii erau săraci iar odrasele lor vroiau să poarte şi ele nişte perle la gât. Dar desigur părinţii nu aveau aşa că băgau la înaintare chestia cu "nu-i bine...".
Sunt chestii  tâmpită şi nimeni nu îşi explică de ce crede în superstiţii. Nu e ca şi cum ai crede în dumnezeu. Nu. Astea-s altceva...astea-s nişte scorneli de nişte unii de pe vremea dinozaurilor şi fiind cam singurei şi săraci s-au gândit ei să facă nişte chestii ca nimeni să nu se bucure de o zi de 13 sau alte chestii...
B-Ă-L-Ă-R-I-I.

Credeţi în superstiţii? De ce credeţi?

sâmbătă, 18 februarie 2012

Superputeri

Când eşti mic te imaginezi ca fiind un supererou sau o prinţesă sau mai ştiu eu ce. Unii nu se mulţumesc cu a se visa cine ştie ce minune de supererou, dar crede că mai are şi superputeri. Şi eu, ca orice alt copil, visam la ceva când eram mică...Eu nu visam să devin o supereroină care-şi poartă chiloţii peste costumul său super şmecher ci că am superputeri. Adică nu visam să arunc pânze de paianjen din vene sau că zbor sau că îmi ies raze X din ochi sau că pot înota ca o sirenă sau mai ştiu eu ce...Nu, categoric nu. Eram un copil...staţi puţin..cum adică eram?! Încă mai sunt un copil, aşa cred eu...în fine...Când eram mică visam să am 3 superputeri. Prima...să mă pot face invizibilă. A doua...să pot trece prin obiecte. A treia...să pot citi gândurile oamenilor. Acum nu ştiu de ce vroiam să am a doua superputere...dar atunci mi se părea tare...
Am crescut, în înălţime...şi vârstă...nu că m-am maturizat, dar cu toate aceste tot vreau să am  superputeri. Desigur, una din superputeri ar fi să citesc gândurile oamenilor. Adică mi-ar plăcea să ştiu ce gândesc într-adevăr ceilalţi despre mine...Şi cea de-a doua superputere ar fi să pot împrumuta inteligenţa unor persoane. Adică daca aş da un test la mate aş putea împrumuta inteligenţa profului de mate şi astfel aş lua şi eu o notă bună. La fel aş face şi la chimie..ppff...vise, vise..Bine, aş împrumuta inteligenţa persoanelor fără ca acestea să-şi de-a seama.

Deci, tu ce superputeri ai vrut să ai sau ai vrea să ai?

vineri, 17 februarie 2012

Ce se mai învaţă pe la şcoală

   Pe la şcoală se învaţă multe...multe şi mărunte. Noi spunem că învăţăm nişte lucruri care nu or să ne trebuiască în viaţă...de exemplu dacă eu dau la jurnalism sau litere nu cred că o să mă întrebe nimeni la examenul de admitere care e rădăcina pătrată a lui 746358392 sau care sunt particularităţile sistemului excretor la ciclostomi sau cum se scrie acetilura de diargint. În fine, aţi prin ideea cred.
Ehh..azi la ora de engleză am învăţat câteva lucruri care pot ajuta pe orice în viaţă. Primul lucru ar fi că bărbatul trebuie să fie puţin mai frumos decât dracu'. Al doilea lucru ar fi că orice fată e frumoasă, dacă nu e frumoasă la exterior sigur are ceva frumos în interior. Al treilea lucru..să nu-i spui niciodată unei fete că e urâtă. Punctul patru , dacă punctul trei nu se respectă atunci băiatul va fi lovit cu palma, cu pumnul...piciorul...Al cincilea lucru, femeile reprezintă sexul frumos, iar bărbaţii sexul urât. Al şaselea lucru, dacă un băiat îi spune unei fete că e urâtă atunci fata trebuie să-i spună: "Merci şi..apropo, tu eşti şi mai urât". Al şaptelea lucru...hmm..erau doar şase?? Aş fi zis că erau mai multe, dar dacă îmi aduc aminte doar şase...atunci înseamnă că-s doar şase..În fine. Deci sunt şase lucruri de care orice fiinţă, fie că aparţine sexului frumos fie sexului urât, trebuie...deci e musai să respecte aceste şase lucruri pentru a trăi toată lumea într-un univers plin de iubire..
    Să nu mai zică nimeni că nu învăţăm lucruri interesante la şcoală care or să ne ajute în viaţă...

joi, 16 februarie 2012

Lumea mea utopică

    Eu mănânc mult şi tot nu mă îngraş, dar nu mă plâng. Îmi e bine. De făcut sport..pppfff...vezi să nu.
În lumea mea utopică, mâncatul şi lenevitul ar fi două sporturi naţionale ca să nu mai zică nimeni că-s leneşă. Aaa..şi cine nu practică aceste două sporturi şi nu este cât de cât bun la ele...poate să-şi ia tălpăşiţa.
Şi în lumea asta a mea perfectă nu ar exista fosile...poate doar vreo câţiva bătrâni simpatici (am zis poate). Deci, în lumea această perfectă ar fi doar tineri care ar lenevi toată ziua şi ar mânca. Deci doar atâta ar trebui să facă cei care locuiesc în lumea mea perfectă...Eu sunt darnică şi de aceea îmi împart lumea mea perfectă cu alţii care au aceleaşi sentimente faţă de mancare şi lenevit...
Cum e aia..X+Y=LOVE...(unde X şi Y se citesc de la tastatură :)) ). Ehh..aici ecuaţia se complăcă puţin şi rezultă => Lenevit+Mâncat+X= O viaţă perfectă (unde X se înlocuieşte după caz).
   Deci cine vrea să trăiască într-o lume în care să facă doar două lucruri? Adică să mănânce şi să lenevească..să îmi dea un beep :D.

miercuri, 15 februarie 2012

Nu mă complic cu găsirea unui titlu

    Am o stare de apatie şi o căldură suspect de caldă îmi invadează corpul. Nu-s îndrăgostită...Apatia poate mi se trage de la vreme, încă nu ştiu...dar sper să-mi treacă.
Nu ştiu cum sunt alţii dar mie îmi cam vine să-mi bag şi să-mi scot exact ce nu am din anumite fosile, cunoscuţi în calitate de bătrâni. Unii sunt simpatici, alţii..pppff...parcă nici nu i-ai scoate din origini.
În staţia super-mobilului două fosile care discutau. Una s-a hotărât să iasă pe afară să nu cumva să-i înţepenească articulaţiile alea tinerele. Şi vezi dom'le s-a gândit să faca asta cu busu'...adică nu pe jos, ci cu super-mobilul (autobuzul). Mdaa...Fiinţa cealaltă s-a gândit să iasă pe afară pentru a mai vedea lumea. Cum se vede lumea? Exact, prin geamul aburit al unui autobuz. Mdaaa....
Şi se-mping, şi se-mping (coada vacii apucând?? *nu ştiu de ce mi-a venit să scriu asta)...coate-ţi dau şi sus şi jos...că-s bătrâni, iar "tineretul din ziua de azi e nesimţit". Futu-vă-n aripă...dacă aveţi chef de plimbare, marş pe jos...fosilele dracu. Voi plătiţi o (bip)...mare de tot pe abonamente, pe când eu plătesc abonamentul ăla şi mai mult merg pe jos. Abia aştept să se încălzească ca să nu mai fiu nevoită să mai merg în compania fosilelor.
Dar oricum...uneori se mai întâmplă şi chestii mai amuzante în super-mobil care te fac să mai uiţi de fosile şi de al lor miros de naftalină. Azi era un tip cam praf...(adică beat, făcut muci :D) care se credea în metrou dar în acelaşi timp şi în avion. "Urmează staţia Eroilor cu peron pe partea...ăăă...dreaptă...? Aveţi grijă la scări şi vă mulţumim că aţi zburat cu noi."
Mdaa...cică să nu iubeşti unele fosile...

marți, 14 februarie 2012

Întrebare

Am şi eu o întrebare pentru toţi şi toate...Voi aţi întâlnit vreun secretar? Nu secretar de stat...ci un secretar la o firmă ceva...Nu o secretară ci un secretar. Multe persoane atunci când vine vorba de profesia asta spun scurt "secretara aia"...deci aia..deci ea. De ce nu zic "secretarul ăla"....hmm..
Oare sunt mai rari secretarii? Sau sunt mulţi şi nu am întâlnit eu vreunu' până acum?

Şcoala...

    Azi, chiar dacă e cod căcăniu în dungi tot ne-am dus la şcoală. În oraş sunt munţi de zăpadă. Mergi pe stradă şi ai impresia că eşti undeva prin Antartica...şi te aştepţi ca să-ţi apară un pinguin în faţă sau în spate...sau în lateral.... Dar oricum, dacă mai ţine mult vremea aşa..cred că or să apară şi pinguinii. Azi am avut o zi fulgerătoare. La religie ne-am rugat să luam măcar un 4,50 în lucrarea care urma să o dăm, dar se pare că doamne-doamne nu prea a ţinut cu noi. Cele două ore de matematică în care am dat lucrare au trecut foarte repede. Mereu când dau lucrare, la orice, am impresia că totul trece foarte, foarte repede. După mate, română. Din 2 Meri, a ieşit 2 metri...desigur, unii au început să râdă gândindu-se la alte...dimensiuni. Manolescu ne-a făcut capu' calendar cu Arca lui şi corinticul lui..dar noi tot nu am înţeles mare lucru. La info se pare că săptămâna viitoare, ultima oră, o să facem pe femeile de serviciu. Adică...nu o să facem ceva pe ele, ci o să le facem treaba..că vezi doamne..tre' să ştergem mucegaiul din laborator că tanti femeia de serviciu are treabă. Ete fleoşc...vezi să nu.
Mi-am scris la franceză tema, adică pedeapsa. Nu a fost pedeapsă doar pentru mine ci pentru toţi. Să scriem de 10 ori o lecţie. Deci de 10 ori...mmrrr...
Mâine lucrare la obiectul meu "preferat". Adică nu numai al meu, al tuturor. Mai exact chimia...urăsc chimia. Ahh..urăsc miercurea..şi lunea..şi marţea şi joia, dar iubesc vinerea. Ore uşoare, început de week-end..superb..
Şi cică să nu iubeşti şcoala...


Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele -
Pedanţi profesori
Şi examene grele…
Şi azi mă-nfiori
Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele!Liceu, – cimitir
Cu lungi coridoare -
Azi nu mai sunt eu
Şi mintea mă doare…
Nimic nu mai vreu -
Liceu, – cimitir
Cu lungi coridoare…Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele -
În lume m-ai dat
În vâltorile grele,
Atât de blazat…
Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele! 
                                                                                       (George Bacovia)

*Adevărat a grăit domnul Bacovia.

sâmbătă, 11 februarie 2012

Nu a mai fost iarnă ca asta niciodată...

     Toată chestia asta cu zăpada şi faptul că o persoană care are 60-70 de ani  spune că nu a mai văzut troieni de 4-5-6 metri...mă cam enervează. Nu a mai văzut aşa ceva, vine Apocalipsa, îi îngroapă de vii...or să moară...ce să zic...Au mai fost ierni aşa, dar se pare că nu îşi mai aduc aminte. Au fost ierni ca asta şi acum 2 ani şi acum 3...şi acum 20 de ani. Trăim în România, o ţară cu 4 anotimpuri şi nu ar trebui să ne surprindă faptul că avem zăpadă cât gardul. Dacă trăiam undeva prin Hawai atunci putea să spune oricine că nu a mai văzut zăpadă de 4-5 metri sau măcar de câteva degete.
Dar baba aia sau moşul ăla care are 60 de ani, nu poate să-mi zică mie că nu au mai văzut în viaţa lor astfel de nămeţi. Nu-i cred pentru că sunt nişte mincinoşi.
Arăta la ştiri cum într-un sat din mica noastră Românică au venit jandarmii să-i deszăpezească pe locuitorii acelui sat acoperit de zăpadă....iar oamenii în putere stăteau şi piveau cu mâinile în buzunare la jandarmi, cum îşi rupeau ăia spatele dându-le zăpada puturoşilor. Îmi şi imaginez ce gândeau atât jandarmii cât şi cei care stăteau cu mâinile în buzunare.
   Cel care stătea cu mâinile în buzunare: "Iar au venit fraierii ăştia să ne scoată din câcat...Hâ-hâ-hâ...ce fraieri...cât dă ăsta acilea zăpada io mă duc pân' la cârciumă cu Costică să mă încălzesc puţin."
   Ce gândeşte jandarmul: "Să-mi bag p**a în ea de zăpadă şi în muiştii ăştia beţivani. Aşteaptă să le dau io zăpada...mama voastră de idioţi cu zăpada voastră cu tot...îmi rup eu spatele aici..şi bulangiul ăla de comandant stă la căldură....aaahh.."
Cam asta cred că gândesc fiecare. Eu dacă aş fi în locul jandarmilor care dau zăpada şi ar sta unu' lângă mine cu mâinile în buzunare, iar dacă acel cineva nu e un superior de-al meu...atunci i-aş trage o lopată peste ceafă:D. Asta aş face. Scurt şi la obiect.
Eu am aproape 17 ani şi pot să zic cu mâna pe suflet că am mai văzut ierni fie ca asta, fie aproape ca asta. Când aveam vreo 7 ani în curtea bunicilor se pusese zăpada de un metru şi jumătate...într-o singură noapte. Şi aia nu a fost prima şi ultima zăpadă pe care am văzut-o. Am văzut zăpadă multă şi acum 5 ani şi acum...3 ani şi acum 2 ani....şi voi mai vedea. Şi în iarna asta e la fel de multă zăpadă. Aşa că nu poate să-mi spună mie vreo fosilă că nu au mai fost ierni ca asta niciodată. O să le crească nasul...

Ziua îndrăgostiţilor

    Nu ştiu ce părere au alţii despre această zi a îndrăgostiţilor, dar mie nu îmi place. Adică nu că nu îmi place, dar nu-i văd rostul... Pentru ce ne trebuie o zi specială pentru a ne arăta sentimentele faţă de persoana pe care o iubim? Dacă iubim pe cineva trebuie să-i arătăm asta în fiecare zi, nu? Şi pentru ce a trebuit să importăm o sărbătoare a iubirii pe când avem şi noi una? Dragobetele...bine...nici Dragobetele nu-s o sărbătoare pur românească din câte ştiu eu..dar se pare că acum e la modă "Valentine's Day"...că dehh..e mai mişto o sărbătoare cu ceva americănesc în ea...
Şi revin..nu ne trebuie o zi specială în care să ne arătam afecţiunea faţă de persoana pe care o iubim. Dacă o iubeşti, îi arăţi asta în fiecare zi...prin gesturi mici...nu trebuie să-i aduci ei în fiecare zi un buchet de trandafiri, sau lui să-i aduci acasă trei mulatre şi să-i închizi pe toţi într-o cameră. Nu şi nu...chiar dacă lui i-ar surâde ideea.
Şi dacă în fiecare zi tu îţi baţi soţia şi eşti gelos pe ea...fix pe 14 februarie vii cu un buchet mare cât Europa la ea şi îi ceri scuze, iar pe 15 februarie o baţi de o bagi în spital...asta nu e iubire, iar ziua aia nu are nicio importanţă. Iubire nu mai există între cei doi.
Şi dacă în fiecare dimineaţă vă treziţi cu zâmbetul pe buze, unul alături de celălalt...asta e iubire..iar ziua de 14 februarie e o altă zi din an...Nu e chiar aşa importantă, pentru că în fiecare zi te trezeşti şi îţi petreci ziua alături de persoana pe care o iubeşti, iar 14 februarie reprezintă încă o zi în care poţi să te bucuri de iubirea pe care ţi-o împărtăşeşte celălalt.
Ziua asta a îndrăgostiţilor e acum mai mult o sărbătoare comercială. Peste tot vezi numai bombonele, floricele, inimioare, pluşuleţe şi alte câcaturi...pentru ea sau pentru el. Şi chiar dacă aveam cu cine îmi petrece această mirobolantă zi, tot nu i-aş fi făcut vreun cadou lui. Tind să cred că dacă e acea persoană pe care o iubeşti langâ tine în momentul în care ai nevoie de ea ca de aer...asta e cel mai important. Nu-ţi trebuie nicio zi specială în care să te pupăceşti cu iubirea ta şi în care să-i zici "Te iubesc"....

   *Ce părere ai despre acestă zi şi cât de importantă e pentru tine?

*Nu-s prea coerentă în idei, dar măcar încerc..

marți, 7 februarie 2012

Lipsă de inspiraţie - Femeia la volan

- Ce faci iubireee...?? spune ea şi te îmbrăţişează. Ce ai făcut azi la serviciu? Vrei să-ţi aduc o bere sau să-ţi fac mâncarea ta preferată...ce zici?
- Ăăă...ambele?! spui tu uimit de bunătatea ei...................................
* Dar nu trece mult şi îţi dai seama că a făcut ceva...
- Hai, nu te mai fâstâci..spune ce ai făcut..
- Dar dragul meu...
- Lasă dulcegăriile...spune!
- Deci nu ştiu cum să-ţi explic..Eu mergeam cu maşina..aşa..cu ochii în patru şi atentă..şi..
- Ai intrat în cineva, nu?
- Păi dacă deja ştii, de ce să-ţi mai zic eu cum s-a întâmplat..? şi afişează un zâmbet tâmp pe faţă şi cu acei ochişori ca de căţeluş...parcă, parcă nu i-ai mai spune nimic...
- Ba vreau să ştiu cum s-a întâmplat...să mă mai minunez şi eu puţin de cât de "bună" şoferiţă eşti.
- Deci, cum spuneam, mergeam...eram atentă...deci foarte atentă...s-a făcut roşu la semafor şi am oprit. S-a făcut verde, am pornit. Şi cum mergeam eu aşa...nu ştiu cum m-am uitat în oglindă şi am văzut că mi se cam dusese machiajul de la un ochi. Aveam o mână pe volan şi una în geantă, căutând machiajul. L-am găsit...şi...să ştii că-mi trebuie o nouă trusă de machiaj...e aproape terminată...şi am văzut una frumoasă şi nu-i scumpă deloc...
            * Tuşeşti forţat, poate revine la subiect. A revenit la subiect.*
- Aaa..şi cum ziceam..îmi găsisem de ce aveam nevoie pentru a-mi retuşa machiajul şi...încă ţinând o mână pe volan, am încercat să mă machiez cu cealaltă. Am reuşit în cele din  urmă, dar când să pun capacul la creion....a apărut un tâmpit în faţa mea...jur că nu l-am văzut..eram foarte atentă...Nu am mai avut timp să fac nicio mişcare...dragul meu..îmi pare rău...pe bune, eram atentă..JUR...
- Bine dragă, să le explici şi celor de la service cum s-a întâmplat...
- Nu, nu...te rog....nu mă trimite pe mine...la orice oră din zi şi din noapte o să fac sex cu tine, o să-ţi aduc berea, o să-ţi fac mâncarea ta favorită...fac ce vrei..doar nu mă trimite pe mine la service...
* Tu, râzând întrebi:
- Dar de ce? Doar tu ai provocat accidentul...
* Ea tace...
- Hai, zi!
- Iar râd ăia de mine...la fel ca data trecută...Ştii că nu-mi place să râdă nimeni de mine...
- Bine, lasă..mă duc eu, dar să te ţii de promisiune...la orice oră din zi  şi din noapte, da?
- Bine...oooff...

Morala:
1. Suntem bune şoferiţe, dar ne distrag anumite lucruri.
2. Ne putem duce şi noi service, dar râd tipii ăia de noi...că suntem varză sau se uită insistent la noi.
3. Vă ispitim.
4. Ne ţinem de promisiune.
5. Niciodată, dar niciodată nu vom spune: "Da măh, nu am fost atentă. Sunt o şoferiţă proastă. Ce vrei..? Asta  e."

În tot răul e şi un bine

   O vorbă veche spune: "În tot răul e şi un bine" şi cam aşa şi e. Mie nu-mi place frigul şi nici zăpada care e în afara vacanţei. Adică, eu vreau să ningă doar atunci când am vacanţa aia de iarnă...da' fix atunci vreau să ningă, iar până încep şcoala să se topească. Ehh..în iarna asta nu prea a fost aşa. Nu a nins când am fost în vacanţă, în schimb a nins  zilele astea foarte mult...spre nefericirea mea....Nefericire până azi...sau mă rog, până aseară când am aflat că toate şcolile din oraş sunt închise...iar când e să ai noroc păi ai noroc de luni..:D
Luni ne-au dat drumu' la 12 şi am scăpat de chimie şi franceză ("iubirile" mele...mai ales chimia), azi aveam 2 ore de mate pe lângă altele...mâine din nou chimia şi franceza...aa..şi sportul...şi altele...
Şi mâine stau acasă...poate şi joi..aahh...ce norocasă mă simt. Iubesc vremea asta care face să se închidă şcolile.  Vreau mai des aşa ceva :D....

luni, 6 februarie 2012

Îngerii păzitori

    Nu ştiu ce să zic despre aceşti indivizi...dar ştiu o chestie...cine naiba le dă pauză ăstora? Adică îngerilor, pentru cine nu s-a prins încă de cine vorbesc. Da, făpturile astea...unii zic că-s pur ficţiune, alţii zic că aceştia se existează undeva la doamne-doamne acolo sus...alţi habar nu au cine-s indivizii ăştia. Deci într-o altă ordine de idei, făpturile astea nu ar trebuie să aibă pauză de cafea, ţigară, pipi, de admirat aripioarele îngeriţelor...şi alte chestii de astea. Deci nu, categoric nu. Dacă făpturile astea iau o pauză cât de mică...ooo..vaaaii..fix atunci, da' fix atunci se întâmplă chestii naşpa.
De exemplu dacă îngerul tău se hotărăşte că el are nevoie la toaletă, te lasă baltă. Adică nu zice altuia: "Băă..ai grjă de chelu' ăsta până mă duc eu la budă. Revin în 10 minute.". Nu, categoric nu. Ăştia nu lasă pe nimeni în locul lor. Poate că nu au pe cine...dar asta nu e o scuză. Şi totuşi dacă pleacă ăsta la budă sau să-şi ia cafea sau beleşte ochii în...ăăă..la aripioarele unei îngeruţe sau toate în acelaşi timp..ehh.. atunci TU rămâi fără protecţie. Atunci te atacă câinii, îţi cade un ghiveci în cap, dă o maşină peste tine, te face leorcă unu cu un merţan, pierzi autobuzul/tramvaiul, se face roşu la semafor când eşti deja cu un picior pe trecere şi desigur...ratezi ultimele 2 sau 3 trepte de la o scară. Desigur, atunci când are grijă de tine îngerul, atunci când ratezi ultimele trepte de la o scară de obicei levitezi până ajungi în singuranţă, dar nu şi când înger-îngeraşul tău e în pauză.
Ehh..tu îngeruleee...de ce m-ai părăsit pentru câteva secunde? Ţi-a trebuit pauză...Vroiai să râzi pe urmă de mine??  Sunt răi îngerii ăştia...

Îi bag la înaintare pe îngerii ăştia pentru că nu vreau să mai zică nimeni că-s ameţită..

vineri, 3 februarie 2012

Spitalele

    Spitalele sunt la pământ şi asta o ştie oricine. Fie că nu sunt medici competenţi, fie că spitalul e în paragină. Asta e. Pe nimeni nu interesează starea spitalelor, mai importante sunt bisericile...Pe medici îi doare fix undeva de pacient...asistentele se machiază şi îşi împrumută bani una aleteia...Asta e...
Azi am fost la spitalul judeţean de urgenţă unde am aflat că acest spital nu are medic ortoped. Da, spital de urgenţă şi nu are ortoped...hmm...Am plecat la alt spital unde am găsit, din fericire, un medic ortoped...Mi s-a dat să fac o radiografie la picior de o tanti asistentă....iar o altă tanti asistentă îşi făcea griji că nu o să-i mai ajungă benzina să-l ia pe bărbatul ei de la serviciu... Tanti care m-a trimis să fac radiografia mi-a zis că sala de radiologie se află "imediat după scară". Nu ştiu la care scară s-a referit ea...dar am aflat ulterior că "imediat după scară" înseamnă în partea cealaltă de spital...Groaznic. Spitalul în care mi-am făcut radiografia e jalnic. La unele ferestre nici măcar nu mai există geamuri, căldură mai puţin...iar cei de acolo habar nu au să se exprime.
Am ajuns la sala de radiografie, iar tanti care mi-a făcut radiografia mi-a zis: "Descalţăte de picior şi stai aşa.."
Nu am putut să mă descalţ de picior din păcate...dar din fericire nu am nimic la picior..
M-am întors de unde am plecat, adică de la tanti asistenta...s-a uitat un doctor la mine şi mi-a zis: "Ar trebui să-ţi pun gips, dar e ger afară şi mai bine nu...lasă... Hai să-ţi dau o scutire...să zicem ieri şi azi...şi 2 săptămâni pentru sport. Ce zici?". Ce puteam să mai zic...decât mai repede că am îngheţat..dar nu am spus nimic.
Am plecat de la spitalul groazei...e înfiorător. E groaznic să fii internat într-un astfel de spital, dar nu numai în acest spital..în oricare spital din România. Cine dă bani pentru renovarea spitalelor? Bine că se dau bani la biserici...şi la corupţii ăia de preoţi..
De ce nu îşi trimit şi spitalele oameni pe teren de Craciun, Paşte, Bobotează... că în aceaste perioade oamenii sunt mai darnici şi poate ar ajuta şi spitalele nu numai pe idioţii ăia de preoţi...să le facă ălora buzunarul "mare"...Poate că nu am dreptate...poate că nu numai preoţii primesc bani, poate primesc şi spitalele bani, dar nu fac nimic cu ei...poate..poate cine ştie..

Tu ai da bani pentru modernizarea spitalelor şi a infrastructurii acestora?
 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.