luni, 30 iunie 2014

Ochișori


marți, 17 iunie 2014

Faleză


Buna Dimineața!

                Dacă am învățat un lucru după noaptea precedentă, este acela că atunci când te doare ceva, întâi îl întrebi pe Gogu dacă nu știe el mai multe despre cele în cauză. Desigur că dacă citești vreo două, maxim trei articole (nu mai multe) de pe net, ai senzația că tu deja trebuia să fii mort și cu un rând de colive la căpătâi. A se observa că după trei ore de somn și un număr infinit de ore de nesomn, am un simț al umorului morbid (sau, altfel spus, când am avut eu vreodată simțul umorului normal?!).

luni, 16 iunie 2014

Fotografii



duminică, 15 iunie 2014

Flori


sâmbătă, 14 iunie 2014

Fluture




luni, 9 iunie 2014

La plimbare

                           Știți bancul ăla cu bărbații care nu opresc pentru a întreba de drumul cel bun deși au rătăcit cam mult? Dacă nu, vi-l zic eu: Bărbații nu opresc pentru a întreba de drumul cel bun, așa cum fac femeile, deși aceștia au rătăcit vreo două ore... pentru că ei recuperează la parcarea laterală.

sâmbătă, 7 iunie 2014

Îngerului meu demult plecat*

”Îngerului meu demult plecat,

                 De când ai plecat, în sufletul meu s-a adunat prea multă amărăciune, iar cu fiecare gând ce fuge spre tine, fericirea îmi este știrbită de amărăciunea ce nu o mai pot înghiți. Te-aș acoperi cu săruturi de ai fi lângă mine, aș face-o în gând dacă nu m-ar durea, aș face-o în realitate... dar nu pot.
                Îngerul meu, iubirea dintre noi a fost un sentiment atât de pur, plin de candoare, un joc în doi plin de patos și ardoare. Tu îmi dădeai puterea de care aveam nevoie, te priveam în ochii tăi precum două cristale rare și îmi dădeam seama că tot ceea ce îmi doream aveam chiar lângă mine - erai tu! 

joi, 5 iunie 2014

De ce?

                   Nu degeaba se spune că fiecare fotografie are o poveste. Prin fiecare fotografie retrăiești trecutul, dar cel mai dureros este atunci când acel trecut te lovește precum un tren direct în piept, apoi trenul te mai lovește încă o dată, dar de data aceasta cu spatele, doar pentru a se asigura că ai simțit din plin durerea. Cel mai dureros este să privești în ochi o persoană din fotografii. Să-i vezi zâmbetul, sau poate încruntarea, să-i vezi fericirea impregnată pe chip, iar tu doar să stai, să te uiți și să te întrebi ce s-a întâmplat în toată această perioadă în care simți că ai intrat într-un vârtej.

marți, 3 iunie 2014

Momente

                       Știți acel moment în care dormiți și visați extraordinar de frumos? (Nu pot relata visul aici, pentru că nu am de gând să scriu o postare care să incite, pentru că și așa ajunge lumea pe blogul meu după căutări dubioase.) Deci, revenind. Știți acel moment? Imaginați-vă că în acel moment sună cineva la ușă. Și sună, și sună insistent. Adică destul de insistent. Atât de insistent încât îți vine să-ți scoți bâta de sub pat sau să dai drumul fără botniță hamsterilor carivori pentru a tăbărî pe nesimțitul ăla care a fost lipsit de cei șapte ani de acasă și te-a trezit din somnicul tău dulce și pufos. Acel nesimțit care merită ars pe rug, deoarece a avut nesimțirea de a apăsa cu degetele sale pe butonul soneriei tale. Te dai jos din pat cu o față destul de ciufută și deschizi ușa în mare forță, asta după ce îl înjuri în gând.
 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.