sâmbătă, 31 august 2013

Cum vreau să mă mărit

               Ochii au început să-mi sticlească, iar mintea să-mi înşire tot felul de scenarii care mai de care mai frumoase şi mai... emoţionante. (Nu, nu e un text din ăla siropos.)
               Dând click pe colo şi pe dincolo am dat peste o ştire care m-a uns la inimă şi m-a făcut să-mi imaginez chestii la care visează orice fetiţă (dap, trecem peste faza de "fetiţă").
                Încă din fragedă pruncie orice copchiliţă visează la ziua nunţii (nu că eu nu aş fi făcut-o, dar acum mă gândesc: "Ce naiba a fost în mintea mea atunci?!")... şi cu cât creşti parcă visul ăsta devine o chestie irelevantă (cel puţin pentru mine, eu care nu mai visez la: "Vrei să fii mama copiilor mei?"... că dacă mi-ar spune asta acum i-aş spune: "Băi, la mine în burtă nu încape niciun copil!"). Da măh, adică nu mai visez la un prinţ pe cal alb... şi să-mi cadă la picioare şi să-mi zică dacă vreau să fiu prinţesa lui (asta e prima dată când imaginez chestia asta, când eram mică visam mai... normal, zic eu). Acum mă gândesc: oare cum ar fi să cer eu pe cineva în căsătorie? (doar băieţi).

vineri, 30 august 2013

Noua modă

Text scris special pentru KrissZu care dorea de mult să mai scriu aşa. (Rar scriu la "cererea publicului", aşa că să te simţi specială :D)

            După ultimele zile în care am tot umblat pe Facebook, am văzut o nouă modă la multe... tipe (să nu le jignim, că-s şi ele nişte fiinţe amărâte - pe dracu - dar în spatele măştii aceleia groase de glet - cremă, fond de ten, pudră, etc. - se află un suflet minunat, un suflet ce merită iubit şi nu te iubeşte doar pentru că ai un lanţ gros la gât şi portofelul plin de euroi). Eh, astfel de tipe (din nou, nu doresc jignirea speciei care este din ce în ce mai răspândită) au descoperit o nouă modă în materie de fotografii. Nu se mai pozează cu botu' la înaintare... acum se pozează cu cracii (hai să vorbim frumos şi să le spunem "picioare") la orizont. Şi stai şi te uiţi la picioarele lor şi te gândeşti cum arată la faţă... 

joi, 29 august 2013

Poate...*

              Nu ştiu de ce am crezut că o să fie aşa de greu. Nu e. Te iubesc. Iubesc ceea ce suntem noi doi. Iubesc ceea ce cred că am putea fi. O să greşesc. Şi tu o să greşeşti, nu eşti perfect. O să ne rănim reciproc şi o să ne facem să râdem. O să facem dragoste şi o să ne certăm. O să ne despărţim ca mai apoi să ne împăcăm şi să ne iubim şi mai mult. Vreau să ne promitem că vom încerca să nu renunţăm unul la celălalt. Măcar să încercăm. Să fim acolo unul pentru celălalt atunci când avem nevoie...

marți, 27 august 2013

Filme româneşti

                   Cum mie îmi vine inspiraţia numai atunci când plec pe undeva, desigur că acum nu mai am niciun pic de inspiraţie pentru nimic frumos (sau care consider eu frumos)... aşa că nah, tre' să-mi găsesc alte chestii de scris, alte chestii cum ar fi: filmele româneşti.
                   Eu, la viaţa mea, nu am văzut multe filme. Cred că vara asta am văzut atâtea filme câte am văzut în 18 ani... Dap, am văzut multe... printre care şi câteva filme româneşti.
                   Aseară m-am uitat la acel minunat şi lăudat film numit: "Poziţia copilului". Începutul mi s-a părut execrabil. De ce?! Simplu. Începe cu ceva înjurături... şi e filmat în halul în care filmez şi eu atunci când (mă) bate vântul puternic. Adică naşpa. Să nu mai spun că unele secvenţe (când e mai întuneric), nu se vede nimic... O fi din cauza ochilor mei, din cauza monitorului meu... sau din cauza faptului că acel film parcă zici că a fost făcut cu buget redus? Poate o fi fost făcut cu banii strânşi după ce au făcut cheta...

duminică, 25 august 2013

Am revenit

              Publicitatea a luat sfârşit, iar eu am revenit acasă... că unde-i mai frumos decât acasă?
Am dat peste tot felul de oameni: ruşi, nemţi, englezi, din nou ruşi... ceva oameni idioţi cu pretenţii veniţi de prin Franţa... şi o negresă.
De ce zic că francezii ăia erau idioţi cu pretenţii? Pentru că se aşteptau ca un ţigan ce vindea gogoşi la o terasă de pe marginea plajei, să ştie engleză... şi să le mai schimbe şi ceva euroi... După ce nu s-au înţeles cu ţiganu', franţuzii erau supăraţi că vezi dom'le: "Cum să nu ştie engleză? Românii ăştia...". Mama voastră de idioţi, că la voi ştiu toţi să parlească română... sau măcar engleză. Eu ştiu că atunci când te duci într-o ţară, schimbi banii în moneda acelei ţări, nu stai şi te milogeşti de un ţigan să-ţi schimbe câţiva euro...

Mă întorc de unde am venit*

                       Am o idee pe care o fărâm în milioane pentru a umple sute de pagini goale. Scriu despre mine, despre tine, despre noi, despre ei... sau despre oricine.
                      Necunoscutul mă prinde în braţe şi nu-mi dă drumul nici pace. Număr până la trei, iar totul dispare... Mă trezesc într-un vid, plutesc. Închid ochii şi mă trezesc lângă tine. Nu a fost decât un vis.
Îmi place când râzi şi mă priveşti, când mă săruţi şi mă tachinezi...
                     Mă uit pe fereastră şi văd luna muşcată parcă de vânt. Mă uit la străzile care-s acum pustii... Mă uit la tine şi-ţi aud gândul. Stau şi-ascult ceea ce gândeşti. Îmi e drag să-aud că te gândeşti... nu numai la mine. Păşesc spre tine cu zâmbetul pe buze, iar tu mă apuci de mână şi mă tragi spre tine. Totul e trist şi pot să mă răzbun... Dar nu ai greşit cu nimic, eu sunt de vină pentru ceea ce nu am făcut...
Nu ştiu, nu fac, nu simt nimic...
                     Mă întinzi în pat şi mă muşti de gât. Simt cum un şarpe şi-a injectat veninul, iar acum otrava îmi umblă prin cele mai ascunse cămăruţe ale trupului meu.
Mă dezbraci şi mă săruţi. Mă simt intimidată şi vreau să dispar. Închid ochii, dar nu mă mai trezesc în vid...
Mă trezesc tot lângă tine... Nu am puterea să te dau la o parte, să îţi spun că e numai un joc în care unul din noi va dispărea. Sau schimbăm regulile jocului? Tu cum vrei?
Continuăm? Zâmbetul pictat pe un chip de porţelan mă dezgustă, mă face să-mi doresc să dispar, să plec, să zbor, să nu mai apar. Nu mai vreau dialoguri fine la lumina lumânărilor parfumate, nu mai vreau surâsuri false şi săruturi forţate. Umbrele ni se întind pe pereţi şi pe tavan... dar eu mă gândesc doar la ceea ce-a fost.
                      Ţi-a fost milă de un fluture, dar acum a redevenit omidă. Sensul vieţii s-a schimbat. Acum totul merge înapoi, dar tu rămâi aici... doar eu mă întorc de unde am venit.

sâmbătă, 24 august 2013

Nu mă vrei azi...*

                     Eu tac pentru ca tu să nu mă auzi, dar ţip în mine şi doar eu mă aud. Eşti prins în strânsoarea dragostei şi cauţi un simplu răspuns, dar cu cât simţi că te apropii de el, parcă cu atât se depărtează mai tare de tine...
                     Din amintire îţi desenez chipul, trupul şi privirea. Lacrimile calde îmi scaldă ochii îndureraţi... Visele mi-au cusut adânc în suflet o a doua inimă. Din hârtie colorată şi prinsă cu un ac de siguranţă. Flutură într-o parte şi s-a rupt un pic... Lipeşte-o şi sărută-mă pe buze.
Nu mă vrei azi
Nu te vreau azi... 

vineri, 23 august 2013

Fiinţă efemeră*

                     Vise sfărmate şi iubire în rate. Credit pentru fericire şi dobândă formată numai din bucurie...
Totul făcea parte din viaţa mea. Totul era atât de simplu... şi de aş fi ştiut ce urma, te-aş mai fi strâns încă o dată în braţe şi ţi-aş fi spus că...
Dar acum e prea târziu...
Eu visez, iar asta e povestea mea. Vino să visăm împreună.
                     Tu vezi luna de la fereastra ta? Dar stelele? Şi eu le văd... şi să ştii că mă gândesc la tine.
Vreau să-mi arăţi necunoscutul, să-mi trimiţi o pală de vânt, o rază de soare, o stea şi o floare.
Vreau bomboane cu lichior, un sărut şi-o îmbrăţişare.

joi, 22 august 2013

Noi doi şi-atât*

Vino puţin, mai aproape... te rog! Aşa... 
Mai e doar o clipă până când mâna ta îmi va mângâia chipul...
Am să închid ochii ca să simt totul mai puternic
Am să zâmbesc şi am să te îmbrăţişez...
Mai e o clipă doar...
Vântul îmi cântă dulci şoapte aduse de departe...
Draperia dansează un vals nebun,
Buzele mele pe pielea ta... un fior te străbate...

miercuri, 21 august 2013

Visul*

                 Poveştile din trecut mă înfioară, nu am învăţat nimic... În umbrele pictate pe trotuare te văd pe tine şi pe mine. Îmi imaginez şi par nebună când vorbesc cu o umbră. Nu sunt o fiinţă de piatră ca lucrurile să nu mă doară. Am o inimă, un suflet... am sentimente şi simt.
                 Plouă, plouă tare şi nu am umbrelă... Lumina de pe stradă se joacă cu umbrele noastre. Mă lasă singură... uitată şi pradă gândurilor negre. Dar dintr-o dată o lumină pală mă înconjoară. Nu mai sunt pe stradă... sunt într-o cameră frumos mobilată, în care muzica parcă ricoşează din pereţi şi mă loveşte pe mine. Simt fiecare notă muzicală cum mă pătrunde... Tu eşti acolo, în pragul uşii, cu braţele deschise şi mă aştepţi. Mă îmbrăţişezi şi mă săruţi încet.

Publicitate

Am considerat ca bronzul meu a inceput sa se stearga, asa ca am mai dat o fuga pana la mare sa ma mai fac un pic neagra (ca nu as fi destul...
Altfel spus, m-am bronzat in masina... Numai eu puteam sa ma bronzez aiurea. Numai eu...
Asa ca ne "citim" cu adevarat abia de luni.
E ciudat fara diacritice... Foarte ciudat...

marți, 20 august 2013

Fotografii

Şobolanii mei...



Aştept să vii...*

                      Visez adânc şi gândurile mă dor. Întind braţul spre tine, iar tu îmi zâmbeşti. Îmi muşc buza şi îţi zâmbesc şi eu.
Dar iar visez, iar îmi e dor... de chipul tău, de mângâierea ta... de parfumul tău îmbătător. Chipul tău îmi răscoleşte gândurile reci... Am început să alung cuvintele şi să-mi zugrăvesc sufletul în culori sumbre. Să mă închid în mine şi să visez. Să visez la orice, mai puţin la tine. E un dor imens ce mă doare şi mă lasă să ard încet... necontenit.

luni, 19 august 2013

Neant*

               Sunt secată de idei şi de gânduri, nu mai am chef de nimic şi totul mă doare... e doar un film stupid care rulează fără încetare pe marile ecrane. Eu sunt personajul principal... şi am încurcat rolul, dar improvizez treptat.
Sărut pe altcineva, mă împiedic de prag. Nu pic, îmi ţin echilibrul...  fac chiar şi o piruetă într-un picior. Mă descurc şi nu-mi fac probleme... Totul e un vis şi obrazul stâng mă arde. Nu te mai gândi cu ură la mine, nu te mai gândi deloc.

Scrisoare cu dragoste*

                                                               Dintr-un colţ de Rai, o zi oarecare

                                        Dragă cel de acolo,

                 Uite că inima a învins şi am pus mâna pe stilou şi am început să-mi las liberă imaginaţia şi să-ţi trimit câteva cuvinte, de aici, dintr-un colţ de Rai.
                 Au fost zile în care am visat la tine...  Îmi doream să te ating să văd dacă eşti real, dacă nu visez şi nu-mi imaginez din nou totul.
Aş vrea să fii aici, cu mine... Să ne sărutăm pentru că oricum nimeni nu ne vede... toată lumea e ocupată. Au uitat să iubească, să simtă, să trăiască. Nu aş vrea să cădem de aici, să cădem în prăpastia celor ce nu ştiu ce e iubirea. Vreau să stăm aici, singuri... iubindu-ne!
Dacă aş fi lângă tine, aş sta ghemuită la pieptul tău în timp ce ne-am uita la filme, punând "stop" la fiecare scenă erotică dintr-un film pentru a o reproduce. Am fi noi doi... şi atât.

duminică, 18 august 2013

De ce?

Când te gândeşti că totul se întâmplă cu un scop în viaţă... că uneori lucrurile îţi "sar" pur şi simplu în faţă, dezvăluindu-ţi cine ştie ce adevăruri care te dor apoi... Simţi cum un cuţit ţi se tot răsuceşte în rană la fiecare ticăit de ceas...
Ce simt? Eu? Dar tu? Dar ei?
De ce întrebăm: "Ce faci?" şi nu "Ce simţi?", "Ce ţi s-a mai întâmplat?", "Prin ce întâmplări ai mai trecut?". De ce unii nu ascultă, ci vor doar să fie ascultaţi? Defect din naştere sau "se creează" pe parcurs?

sâmbătă, 17 august 2013

Chestii drăguţe

Nici bine nu mi-a venit ideea că eu deja voiam să o văd gata făcută. Da, mereu sunt nerăbdătoare. După două zile, am reuşit să mă impresionez chiar şi pe mine... (Trebuie să se cunoască faptul că eu sunt mai greu de impresionat).

Jamming


                 În ultima vreme sunt în căutarea inspiraţiei pierdute aiurea cine ştie pe unde... Nu simt nevoia să mai scriu sau să mai vorbesc, nu că până acum aş fi vorbit eu prea mult... Ştiu că nu scriu bine şi am momente foarte scurte în care am idei, dar atunci când vreau să le scriu cuvintele fug de mine ca dracu de aghiazmă. De ce?!
Acum, printre altele, m-am apucat de stricat haine. Bine, nu stric hainele la modul serios... ci doar le fac mai frumoase (cred eu)... Doar sper ca azi să termin ca să pot să scot în lume noul meu tricou...

miercuri, 14 august 2013

Simbolul oraşului

Azi m-am hotărât să ies din zona mea de confort ca să mai văd lumea (nu-mi era dor de animalele din kipermarket-uri).
Prima apariţie. O familie de negrotei (ţigani de românica), tatăl parcă abia scăpat din puşcărie, mama adunată de pe marginea drumului... şi adorabila lor copiliţă de vreo şase anişori... rumenă în obrăjori şi voce de soprană, exersându-şi minunata voce prin ditamai magazinul, raionul "Jucării" pentru copchii analfabeţi.
Mă-sa: "Mami, hai, împinge coşu' ăla să te filmez."

Mânjesc pagini de jurnal

                       "Degeaba aş spune poveşti complicate, pentru că puţini vor fi cei ce vor înţelege adevăratele idei, sentimente şi gânduri pe care am dorit să le împărtăşesc. Mi-aş lua şi acum porţia de iluzie, dar îmi e poftă de realitate. Aş muşca din ea cu putere, apoi aş bea numai o gură de nepăsare. De ce tocmai asta? Nici eu nu ştiu.
Degeaba cer un nou început, o nouă şansă, dorindu-mi să trăiesc clipe ce să nu aibă un sfârşit. Sunt zile în care mă întreb ce m-ar putea opri din a-mi dori toate acestea şi, desigur, de a le obţine.

Dar vezi tu, era noapte iar eu eram acolo... pe stradă... obosită, dar cea mai fericită. Acum îmi e greu să cred că s-a întâmplat, că a trecut, că cine ştie când se va mai întâmpla asta...

Nu ştiu cine sunt şi nici ce vreau... ce-mi doresc şi ce pot să fac cu adevărat. Nu există nimic perfect în realitatea asta care ne înconjoară. Nici dacă va fi alt început...

luni, 12 august 2013

Mânjesc pagini de jurnal

                         "Când e linişte în jurul meu, gândurile şi ideile mă inundă. Îmi trasez în minte schiţe destul de complexe de monoloage, chiar şi întâmplări duse la extrem... toate pe un fond muzical şi decor adecvat. Uneori m-aş opri năucă în mijlocul străzii şi aş nota frânturile de idei ce-mi vin pe moment. Fac o introspecţie a vieţii pe care o ştiu doar eu, cea la care au acces doar câteva persoane...
Încrederea e cel mai de preţ lucru... la fel şi iubirea, respectul...
Interesant, nu?
Un amalgam de idei aşteaptă liniştite să fie dezvoltate şi înşirate rând pe rând. Îşi aşteaptă rândul sub forma unei liniuţe de capăt, frumos conturată şi reliefată.
Scriu, amestec imagini, înşir idei şi cuvinte fără vreun sens, creez întâmplări şi visez.

duminică, 11 august 2013

Ultimul fum *

              Ultimele minute treceau repede... ultimele minute în care ar mai fi putut să spună sau să mai facă ceva. I-ar fi şoptit două cuvinte dulci, să le audă numai el, dar cuvintele i se opreau pe buze de fiecare dată...
Dacă ar fi putut încetini timpul, ar mai fi stat măcar o secundă cu el... 
Dacă l-ar fi putut opri, ar fi stat mereu acolo... sărutându-i obrazul...
Ultima ţigară, ultimul fum, ultimul sărut...
Ultimii nori de fum toxic ai ţigării se pierdeau în aer, iar secundele treceau...

vineri, 9 august 2013

Dulce monolog*

               Hei, şterge-ţi unghiile verzi şi ai grijă să nu verşi din nou acetona pe jos sau pe tine... sau pe cărţi. Trebuia să le duci ieri la bibliotecă, apropo!
Uite, ai o oră să te distrezi. Să ţipi, să râzi, să cânţi, să dansezi, să faci tot ce ţi-ar trece prin cap. Chiar să încerci şi băutura aia nouă. Poţi să şi fumezi. Aaa, nu îţi place. Ok, renunţăm la fumat.
Dar grăbeşte-te cu unghiile alea. Nu mai sta încruntată. Mergi calumea. Încalţă-te cu acei pantofi sport... că doar ce contează că ai o rochie elegantă pe tine, oricum ţie îţi stă bine cu orice.
Aşa, acum îţi poţi face unghiile negre. Vezi, e mai bine aşa. Îţi e cald, te cred. Prinde-ţi  părul! Hai, mai bea o gură de suc cu multe chimicale. 

Fotografii






joi, 8 august 2013

Mod - "Lipsă inspiraţie", activat

             Uneori simţi că lucrurile merg prost şi te întrebi de ce. Să fie Karma, Dumnezeu sau... ce?! Atunci când te uiţi la ceilalţi şi vezi că sunt fericiţi, iar tu stai şi tragi de un moment de fericire... poate, poate îl mai poţi lungi măcar un pic, dar îţi dai seama că nu se poate... simţi că îţi fuge pământul de sub picioare, iar încrederea în sine scade. Se zice că eşti fericit cu adevărat după un eveniment neplăcut. Dar atunci când evenimentele alea neplăcute te inundă... tot mai speri la momentul ăla de fericire... şi te gândeşti cu ce ai greşit. Ai făcut tot ce ţi-a stat în putinţă să îi ajuţi pe ceilalţi, ţi-ai dorit anumite lucruri şi ai sperat că poate ele se vor întâmpla... ai sperat că vara asta va fi cea mai tare...
Dar într-o zi tragi linie şi ceva iese pe minus... şi atunci îţi spui că vei recupera acel ceva... Da, cum să nu!

marți, 6 august 2013

Zi de sărbătoare

             Lângă mine am o babă... şi cum sunt toate babele şi asta e la fel de chitră şi curioasă. Adică nu ţine cont doar la chestiile pe care le face ea, ci trebuie să ţină cont şi de ceea ce fac vecinii... Dacă fac duş mai mult de 40 de minute, cum se întâlneşte cu mama sau cu mine... imediat spune: "Credeam că apa aia curge în continuu în baie... Am crezut că e ceva stricat". Mda!

Fotografii

Mica mea vedetă...






luni, 5 august 2013

Visul unei nopţi de vară*

                    "Nu ai fost înzestrat cu frumuseţe divină, nici cu o minte de geniu. Poate că ochii tăi nu sunt cei la care am visat, iar buzele tale poate nu sunt cele mai apetisante.... Nu ai un corp de atlet, nici banii unui milionar şi nici cel mai curat suflet...
                     Dar crede-mă că nu mă interesează toate astea. Eu te consider frumos, deştept, dulce şi romantic... şi nimeni şi nimic nu mă va face să cred altceva. Aş vrea să te pup pe un obraz, iar buzele mele să simtă barba ta aspră. De fiecare dată când te-aş pupa pe obraji, aş închide ochii şi mi-aş permite să mă desprind de realitate şi să visez...
                     Te-aş privi în ochi şi aş zâmbi. M-aş pierde în ei, iar inima ar începe să-mi bată cu putere, iar fluturaşii mi-ar invada trupul... şi aş şti că simpla ta privire mă face să mă înroşesc... şi îţi spun sincer că îţi iubesc ochii şi privirea.

joi, 1 august 2013

Fotografii






 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.