marți, 29 ianuarie 2013

De ce?

              Abia aştept să ieşi de la duş... cu pielea curată şi părul ud. Să mă înfig ca o nebună în buzele tale şi să mă întreb de ce. De ce nu mă satur de ele, de tine... de noi, de zâmbetele furate, de poveştile din nopţile în care stau ghemuită lângă tine ascultându-te până adorm... de fiecare nouă zi în care mă trezesc şi te văd lângă mine dormind... de fiecare sărut şi mângâiere de-a ta... de fiecare moment în care îmi înfig unghiile în pielea ta fiind purtată pe valurile plăcerii... de fiecare clipă în care mă strângi în braţe şi îmi mângâi părul... de fiecare noapte în care ne cufundăm în vise, eu în ale tale, tu în ale mele... de fiecare clipă în care-mi zic în gând că e atât de bine cu tine... de fiecare dimineaţă în care mai fur cinci minute în braţele tale... de fiecare clipă în care nu am ştiut ce să-ţi spun... de fiecare dimineaţă în care îţi privesc ochii somnoroşi în timp ce îmi beau cafeaua încet... de fiecare clipă în care am vrut să te ţin de mână, dar ai fost departe... de fiecare lucru care îmi aduce aminte de tine... de fiecare moment în care îmi spun în gând că "te iubesc"... de fiecare...
            De fiecare... bătaie a inimii mele nebune care nu vrea să mă asculte. Îmi e dor de bătăile alea ale inimii care se înteţeau atunci când mă apucai de mână, mă trăgeai spre tine, mă sărutai, apoi mă ţineai în braţele tale ca să-ţi simt căldura trupului şi să aud cum inima-ţi bate încet... eram atât de calmă...
            Nu, nu ştiu ce e greşit... Nu ştiu de ce lucrurile sunt bune doar la început...

            Te sărut, apoi zâmbesc. Mă uit în ochii tăi şi sunt reci, sunt duşi departe... mult prea departe. Şi simt cum inima mi se scaldă într-un val rece. Cum lacrimi îmi răsar în colţurile ochilor... dar eşti dus prea departe pentru a observa.

            Stau în pat întinsă pe o parte prefăcându-mă că dorm. Îţi simt respiraţia... Nu vreau să deschid ochii să văd dacă dormi. Simt că te mişti... Îţi strecori uşor mâna pe sub cearşaf şi îmi atingi coapsele. Inima începe să-mi bată din nou ca o nebună. Nu vreau să îţi dai seama că nu dorm... Simt cum mâna ta se plimbă pe spatele meu, pe sub tricoul tău larg... Îmi mişc doar mâna puţin, iar tu te opreşti. După câteva secunde simt cum tragi de tricou şi îmi descoperi un umăr. Îţi simt respiraţia din ce în ce mai aproape... Îţi simt buzele pe umărul meu. Strâng din ochi şi îmi muşc uşor buza de jos dându-mi seama cât de prostuţă am fost. Poate că m-am înşelat... ochii tăi poate nu erau reci, poate nu erau duşi departe... poate erau chiar lângă mine, doar că nu am observat.
Nu mă mai pot abţine... Cu ochii închişi îmi ridic capul de pe pernă şi îţi prind buzele într-un sărut lung, iar o lacrimă de-a mea curge pe obrazul meu, apoi îl atinge pe al tău... apoi se scurge pe gâtul tău...
             Îmi las capul pe pieptul tău, iar tu îmi mângâi părul... Îţi aud din nou inima bătându-ţi încet... Sunt din nou calmă. Eşti lângă mine, iar eu lângă tine... De ce am crezut că eşti departe?

duminică, 27 ianuarie 2013

Într-o zi de luni

          De aş putea, aş urca în cer şi as săruta fiecare fulg de nea apoi i-aş trimite spre tine. I-ai prinde în mâini sau poate i-ai lăsa să ţi se topească pe faţă... poate ai simţi fiecare sărutare a mea pe buzele tale fierbinţi...
          De aş putea, aş săruta o sută de fluturi apoi i-aş trimite la tine. Ar purta fiecare pe aripi câte un sărut de-al meu. Ţi-ar atinge buzele cu aripile lor catifelate, iar tu te-ai gândi la mine...
          De aş putea, ţi-aş trimite inima mea în ghearele unui porumbel alb. Poate ai primi-o... Poate ai pune-o lângă a ta sau poate ai trimite-o înapoi sfâşiată...
          Dacă ţi-aş trimite inima mea, ai avea grijă de ea? Eu zic că da. Ai apăra-o de ploaie şi de vânt... ai păstra-o lângă tine ştiind că e parte din mine. Nu-ţi face griji, pot supravieţui fără inimă. Şi o să-mi fie mai bine pentru că ştiu că e acolo, lângă tine... E acolo, pe mâini bune... undeva, oriunde ai fi tu... oricine ai fi tu.
Iluzie sau adevăr, aşteaptă-mă că o să vin oriunde ai fi. O să mă reîntregesc sub ochii tăi, într-o zi de luni când totul începe de la început. Şi în acea zi de luni o să îţi mulţumesc că ai avut grijă de inima mea. O să începem totul de la început, o să fie totul bine... O să mă simt bine mai ales că inima mea a fost pe mâini bune.
          În acea zi de luni te voi lua de mână şi o să păşim în paşi de dans pe o alee... O să dansăm sub razele unui soare blând până când cerul o să înceapă să plângă. O să las picăturile reci de ploaie să-mi gâdile umerii şi obrajii, dar nu o să le las să te atingă. O să te apăr... O să vezi că o să te apăr...
         În acea zi de luni ne vom aşeza pe o bancă în parc şi voi sta cu capul pe picioarele tale şi voi admira cerul şi ochii tăi. O să-ţi povestesc despre toate visele mele... O să-ţi povestesc cât de mult te-am aşteptat... O să-ţi povestesc despre fiecare lacrimă pe care am vărsat-o... O să-ţi povestesc totul, tot.
         În acea zi de luni voi sacrifica un trandafir roşu ca sângele şi o să aflu dacă mă iubeşti. O să-i rup cu nerăbdare una câte una petalele catifelate. Şi de voi ajunge la ultima petală, iar aceasta va fi "nu", tu vei zâmbi, vei lua petala şi o vei lăsa să plutească pe aripile vântului. O să-mi prinzi faţa în mâinile tale calde şi o să mă priveşti în ochi. O să-mi spui că floarea minte... O să-ţi apropii buzele de ale mele, iar inima mea o să-nceapă să bată cu putere. O să-ţi simt buzele tale peste alea mele, iar atunci o să mă topesc uşor, uşor. O să mă topesc uşor pe buzele tale ca un fulg de nea...
          Într-o zi de luni totul o să înceapă de la început. O să fim doar noi doi păşind încet spre o nouă zi din noul început... Oricine ai fi, oriunde ai fi...

sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Tâmpenii

        Acum e sâmbătă dimineaţa, acum e sâmbătă seara. Mă tot întreb... de ce trece timpul pe lângă mine şi eu pe lângă el? De ce nu ne putem întâlni şi să mai stăm puţin de vorbă? Mă întreb unde se grăbeşte...
        Muzică, muzică, muzică... m-am săturat de muzica asta. Am în minte linia melodică a unei melodii, dar habar nu am cum se numeşte... şi habar nu am cum să transpun aici linia melodică în speranţa să mă ajute cineva cu găsirea ei. Elucidarea misterului muzical. Pam-pam! Mister total.
        Eu, dimineaţă... "Îmi fac tema la franceză, la română şi la mate. Apoi mâine îmi învăţ la chimie." Batman de dimineaţă... apoi încet, încet... am ajuns la concluzie: "Hai mă că mai e şi mâine-o zi!"
        Eu de felu' meu sunt mai mofturoasă când vine vorba de mâncare. Fără carne mâncarea nu are gust. Peştele... dacă mi-ai dat peşte şi îmi e foame şi altceva nu mai există pe lângă peşte... nici să nu te aud că mă întrebi dacă m-am săturat. Dacă nu-s la mine acasă o să zic din bun simţ că da (sunt o mincinoasă). Eu nu-mi aduc aminte să fi mâncat mai mult de 5 ori un peşte întreg. Pe mine mă apucă groaza atunci când culeg oasele şi osicioarele. Fac urât când înghit un osicior. Simt cum se răsuceşte în gât şi cum mă zgârie... înghit o bucăţică de pâine, apoi beau apă... şi gata peştele. De ce nu pot desparte şi eu carnea de oase precum a despărţit Moise marea? De ce, de ce, de ce???
Spanacul. Băi, eu când văd verdeaţa aia în farfurie... am impresia că tocmai ce a vomat o vacă în farfuria mea. Poate să arate în cel mai splendid mod posibil şi imposibil, mie tot mi se pare că a vomat o vacă în farfurie.
Pepenele galben. Mai bine mă baţi decât să-mi dai pepene galben. Aveam vreo 5 ani şi mi s-a făcut rău tare de la pepenele galben. Am ajuns în miez de noapte la Urgenţe. O injecţie mică şi mi-am revenit. De atunci nu vreau să mai văd pepene galben...
Nu sunt o fană nici a ciupercilor... :-L. Şi ghiciţi ce mănânc... Tocăniţă cu ciuperci (otrăvitoare) dar şi cu cărniţă de păsărică... Oh... de ce?! De ceee?!! Dee cee?!?!?!
Ciupercile! Pieriţi în focurile iadului!! (Nu voi, ciupercile :D)

P.C.U.

         Ieri mă uitam într-o carte la nişte exerciţii. Era un exerciţiu în care trebuia să alegi formele corecte ale unor cuvinte.
De multe ori folosim cuvinte greşite pentru că pur şi simplu nu le cunoaştem forma corectă. Alt motiv nu am găsit...
Şi m-am gândit să fac o listă de cuvinte corecte.

         Am auzit foarte multe persoane spunând "covalescenţă" în loc de "convalescenţă", aşa cum e corect. De ce? Nu se cunoaşte forma corectă... şi mai e şi lenea de a pronunţa cuvintele corect.
Să ridice mâna sus cine ştia că e "delicvent" şi nu "delincvent"! Corect e "delincvent".
Câţi ştiaţi că este "comfort" şi nu "confort"?
"Şi acum să facem nişte genoflexiuni." Greşit. E "genuflexiuni".
Nu e "vanituos", ci e "vanitos".
E "bancnotă", nu "bacnotă". Se foloseşte mai des "bacnotă" în vorbire. Deh, lumea se grăbeşte şi nu mai pronunţă clar toate literele.
Am găsit în carte că ar fi corect spus "caramelă". Am căutat în DEX şi deşi recunoaşte şi varianta "caramea"  se pare că îndrăgeşte mai mult varianta "caramelă". Plus că aşa cum scrie în DEX, "caramea" mai înseamnă şi ţigancă (argou).
"Merg la patinuar". Greşit. Te duci la "patinoar". Greşeală fie din neştiinţă, fie că sună  mai bine "patinuar", fie că... ne e lene să pronunţăm corect.

         Mai erau şi câteva pleonasme:
"Nativi născuţi..."
"Principalele priorităţi..."
"A localizat unde va avea loc..."
"Reia din nou..."
"A căzut/picat jos..."

         Cacofonia este asocierea de sunete neplăcute auzului. Nu se referă doar la alăturarea unui cuvânt care se termină cu "ca" iar următorul să înceapă cu "ca". Exemplu: "Se pot explica ca inovaţii."
Tot cacofonie e şi: "Se uita la Laura." sau "Mama sa s-a dus la piaţă."
Putem spune: "Pot fi explicate ca inovaţii" ; "Se uita spre (către) Laura." ; "Mama ei (lui, lor) s-a dus la piaţă."

Cam atât azi. Profa Cactus Uneori vă salută.

vineri, 25 ianuarie 2013

Chestii

            Acum câteva zile (parcă miercuri) am ratat un apel. Părea destul de important. Dar nu cred că era pentru mine... cu siguranţă era pentru piticii mei. Da măi, să vedeţi ce pitici harnici am. Cum au văzut ei că s-a mai încălzit afară cum s-au gândit ei că ar fi bine să pună umăru' la treabă, adică să se apuce de grădinărit. Altfel nu-mi pot explica cum de cei de aici m-au sunat. Bine, nu ştiu dacă-s chiar ei, dar se potriveşte numărul de telefon... adică ăsta. Şi mă întreb... de ce oare au căutat piticii mei ajutor pentru grădinărit tocmai în Olt?!
Bine, mai e şi varianta a doua... M-au contactat extratereştrii pentru a mă face ambasadoarea lumii şi să mă roage să pregătesc lumea pentru venirea lor. (Era un episod din "Viaţa cu Louie" când Louie îl păcăleşte pe ta-su că au venit extratereştrii şi că l-au făcut ambasador...)
           Alta. Azi eram într-un supermarket şi bancul ăla cu "De câţi oameni ai nevoie ca să schimbi un bec?" tocmai ce era pus în practică. Era un nene pe scară. Alt nene ţinea scara (că deh, scara avea chef de fugă... ce ştiţi voi). Alt nene ţinea un bec. Un nene ţinea o surubelniţă. Un nene dădea indicaţii. Un tip de la raionul patiserie belea ochii. Mai erau şi vreo două căprioare (fiinţă cu ten închis de la atâta solar, talie mijlocie, picioare subţiri, rumegă gumă aproape mereu şi este un vânat foarte căutat) care păreau fascinate de această treabă super-ultra-mega-giga riscantă. Doamne, dacă pica becu' şi se spărgea?! Ce tragedie, ce oroare! O crimă în direct şi-n reluare. Doar aici, pe Zdrăngăneli.blogspot.com, un blog ce merită citit! Şi mai asista şi o tanti de-aia care mătură... Deh, voia să facă curat după această muncă foarte... solicitantă şi riscantă care se putea lăsa cu mult sânge şi organe şi creieri împrăştiaţi. Deci cam atâţia oameni sunt necesari pentru a schimba un bec într-un supermarket.
             Am tăiat o rodie şi m-am cam murdărit pe mâini de zeama aia roşie. "Nu eşti în stare să tai nimic. Te-ai tăiat!". Eu: "Serios? Când?"

Cam atât.

Şcoală

21 ianuarie
Am început săptămâna cu două ore de mate. Am ieşit şi la tablă :>. Şi a început exact de la rându' meu. După primii 3 elevi profu' a început să dea exerciţii mai grele (eu am fost a doua :D). Stăteam în bancă şi eram concentrată să rezolv exerciţiul. Dintr-o dată aud cum este ruptă o foaie, apoi ceva-mi aterizează în păr. Dau cu mâna, că deh... cine ştie ce "patrupede" pot pica din tavan sau ce coji de portocale zburătoare îmi pot ateriza în păr (coji de portocale venite din ultimele bănci). Deci dau cu mâna şi pică o bucăţică de hârtie. Mă întorc şi Simona îmi face semn să iau hârtia de jos. O iau şi citesc... "După primii 3 elevi profu' şi-a pus imaginaţia la contribuţie...". Puţin mai târziu profu' invită la tablă pe unul dintre nesuferiţi (ăla care zici că-i pendul). Mă întorc spre Simona (fără să-mi dau seama că are căştile în urechi) şi îi zic: "Ce copil prost" (referindu-mă la cel care se bâţâia în faţa tablei). Şi cum e vorba aia: "Surdu' nu aude, da' le potriveşte...", primesc o întrebare ciudată la ceea ce tocmai îi spusesem: "Ce număr port?". Dap, eu îi ziceam că ăla e prost şi ea cică "ce număr port?" :)).
La română nu am învăţat bine cele 20 de strofe şi acum trebuie să învăţăm 25 de strofe. "Am învăţat 63. Până joi le învăţ pe toate" 8-|.
La info i-a scos pe nişte unii la tablă şi le-a pus note. Unuia ia pus 8. Eu trebuie să trag de optu' ăla... şi să mai îndur şi la urmă "complimentele" bufniţei: "Te cam fâstâceşti". :| Serios?! Dacă era altcineva în afară de vreo 2 persoane, pe restu' îi trimitea la loc în doi timpi şi trei mişcări. Şi eu m-am fâstâcit... după ce că-i făcusem programul cap-coadă fără să mă ajute... (asta s-a întâmplat în clasa a X-a, doar că eu uit mai greu :D).
Apoi economia. Ne-a predat. Diriga către nesuferiţii ăia: "Parcă zici c-aveţi arcuri. Ce tot bâţâiţi?"
Apoi franceza. Şi-a dat seama profa că o colegă "tare conştiincioasă" scrie pe un alt caiet.
Profa: "Băăăii... voi credeţi că mă fraieriţi pe mine? Îţi pun 2 în caietul meu."
Colega: "Doamna, da' mi-l ştergeţi... nu?"
Profa: "Ce mită-mi dai ca să ţi-l şterg?"
Colega: "Ăăă..."
Profa: "Dacă nu vii cu caietu' ora viitoare sau nu vii deloc, ai 2 trecut în catalog."
Colega: "Da doamna."

Ce-mi place mie de scorpia asta uneori. :D

22 ianuarie
Azi am început cu una bucată oră de geografie. Şi asta e tare scorpie. Nu ştiu cum e posibil ca la ora 8 dimineaţa deja să fii nervos. Adică înţeleg că e frig în şcoală, că nu-ţi convine salariul, că te-ai trezit cu faţa la cearşaf, că... că cine ştie mai ce... dar de ce ţipi mă femeie la elevi încă de la 8 dimineaţa? Cred că simte vreo plăcere nebună atunci când ţipă :>.
Apoi mate... iar a scos la tablă. Acum rândul din mijloc. Eh, neimportant.
Apoi am avut engleza. Mda... :)). Deja îmi vine să râd. Aveam un pix, de fapt încă mai am pixu' ăla... cu agăţătoare de-aia (acum nu o mai are). Şi mă tot chinuai să o rup încă de la începutul semestrului (deci a doua săptămână în care tot trăgeam de aia să se rupă şi ea se încăpăţâna...). Mai scriam, mai stăteam... deh... chef nebun. Profu' stătea exact în faţa mea şi vorbea de lucrarea pe care o să o dăm joi şi râdea pe seama unui coleg cum că ar fi stresat din cauza lucrării şi alte alea pe acolo. Şi eu trăgeam de chestia aia de la pix... am văzut că s-a desprins puţin... şi încă puţin... şi... şii....şiiii... "pac!", s-a rupt.
Profu': "Cât de stresată e Gabi. A rupt pixu'."
Mie îmi venea să cânt de fericire că am rupt chestia aia şi profu-mi zice că-s stresată... Şi desigur că nu am fost scutită de: "Şi o să trăiască până la 100 de ani" spusă tot de profu'... că cică-s calmă :>.
Şi acum sunt fericită că am reuşit să rup aia, păcat că s-a rupt într-un moment chiar nepotrivit :)).
Pe urmă am avut fizica, adică mai pe explicatelea... am stat :D. Am frecat menta/Am frecat manganu' (dar de la atâta frecat nu a mai rămas nimic). O să frecăm muşeţelu de acum :)). Ne-a "predat" ceva la engleză în legătură cu frecatu' mentei... şi alte chestii d'astea.
Iar la sport am plecat.

23 ianuarie
Am început cu franceza... Nu, colega nu a luat 2, dar cică l-a luat colegu' ei de bancă. Deh, nu-mi pare rău pentru el... e unul dintre nesuferiţi. Oricum, mai are un 2 la mate... luat tot pentru "cheful nebun" cu care a tratat ora. Ne-a corectat profa la temă, am mai făcut vreo 7 exerciţii... şi apoi mă uit la ceas. Era 8:28 :|. Cred că în ora de franceză timpu' se scurge mai greu. Cred că pământul se învârte cu viteza melcului leneş... Eh, dar a trecut şi ora de franceză.
Două ore de informatică. A trebuit să dea noul coleg diferenţele, iar noi am stat. M-am chinuit iar să rup o agăţătoare d'aia de la pix... Nu am reuşit. Nah, se rup numai în orele în care nu vreau eu... Şi în ora de info am realizat că unii care-s ei mai de la ţară nu prea ştiu că vorbească civilizat. Bine, nu am aflat acum... dar mie îmi cam lasă un gust amar modul în care se exprimă unii. Vocabularul unora e limitat... folosesc cuvinte din mediul lor. Mda, dar cine sunt eu să-i judec pe alţii :-J.
După cele 2 ore de info în care am stat şi m-am chinuit cu Flori să rupem agăţătoarea de la pixu' meu... care se ţinea destul de tare... a urmat istoria. Ne-a chemat în cabinetul de istorie pentru a ne prezenta un material despre 24 ianuarie... şi desigur, ne-a prezentat şi revista aia de istorie...
Profu': "... a fost făcută în proporţie de 80% de mine, iar 20% de elevi. Eu mă aşteptam să fie invers. Eu apelez la voi, mai ales că sunteţi clasă de matematică-informatică, poate puteţi da o mână de ajutor. Fie la redactat articole... ori la partea de IT. Desigur, vă voi da la sfârşit o notă bună sau o scrisoare de recomandare dacă doriţi..."
M. cu privirea aia a ei... în gând spunându-şi: "Vreau, vreau, vreau, vreau, vreau!!!!". Dacă pe profu' ăsta nu-l gâdili puţin (să nu zic sensul mai scârbos...) nu iei 10 la el :). Da' aşa-s proiectaţi unii. Să se bage pe sub pielea profilor (văzusem un film cu un gândac care i-a intrat lu' unu' pe sub piele şi se plimba nestingherit pe acolo...), aşa şi cu ea...
Aaa... da... şi mi-am dat seama că unii deşi zic că le curge netu' prin vene nu au nicio idee despre ceea ce înseamnă internet sau cine a creat Facebook-ul... sau ce face un microprocesor. Şi eu pot să mă laud că am la degetul mic platforma blogspot :-J.
După istorie, mate. Nu ştiu ce fiinţă luminată a făcut oraru', da' nu l-a făcut deloc bine. E împotriva tuturor legilor unui elev să pui matematica după istorie. După ce timp de o oră profu' de istorie îţi spune povestioare, intri la calcule. De obicei la ora asta de mate piticii mei refuză să gândească (bine, nu numai la ora asta ci la mai toate orele). Şi uneori o întreb pe Spy 1 dacă a înţeles... iar ea îmi răspunde cu un căscat... semn că şi ei îi este somn.
La sport am plecat.

24 ianuarie
O oră de info. Credeam că vom sta... dar nu prea am stat. Profa: "Încărcaţi Euclid." 8-| Cât poate să mă dispere femeia asta. Da, dar nu o pot uita cu: "Steluţă, steluţă, steluţă... b... steluţă, steluţă, steluţă, a... steluţă, steluţă, steluţă, c." A ieşit M. la tablă, a făcut ea pe acolo nişte sexerciţii... Plictiseală!
A doua oră. Religia. Unii trebuie să se roage la Dumnezeu să-i înveţe să citească. Citesc la clasa a XI-a ca nişte elevi de clasa a III-a. Prost măh, prost. Am un coleg căruia i se spune Şaky (Shakyra) sau Pui...
Profa de religie i se adresează colegului: "Cum ai ajuns măh tu tocmai în clasa a XI-a dacă citeşti atât de prost?"
Un alt coleg: "A zburat doamna."
A doua oră de info... dicta profa o problema care se dăduse pe la bac... şi îi sună telefonu'.
Profa: "Da, da... lasă că o sun eu."
Închide şi sună pe cineva. Vorbeşte puţin şi închide telefonul apoi priveşte exerciţiul, M. explicând de zor cum făcuse ea p'acolo. La un moment dat profa spune: "Ăăă.. da, da,da... nu eram atentă." 
M.: "Mi-am dat seama."
Elevii nu au voie să se joace pe telefoane în ore, dar profii au voie să vorbească la telefon chiar şi în timp ce dictează. Că deh, ei este profi... şi mai au şi dreptul să nu fie atenţi la explicaţiile elevilor. Ruşine să le fie!
Engleza. Am dat lucrare. Am scris propoziţia corectă. Am tăiat-o. Am scris greşit. :| Specific mie. Nu am mai rupt nimic :)).
Chiar înainte de română vorbeam despre profa de română cum că nu se implică, că nu face cu o clasă de-a XII-a subiecte de bac, că o deranjează dacă îţi muţi privirea de la ea, dacă zâmbeşti atunci când nu trebuie... că nu vine...
După engleză a venit nenea cu veştile bune. Cine-i nenea ăsta? Nenea cu veştile bune :)). E ceva laborant... Mai este cunoscut şi ca "Wi-fi" (are urechile mari). Mereu vine cu veşti bune. Şi  de data asta a venit cu o veste bună... nu am făcut româna. În ora în care am stat, unii jucau table. Dintr-o dată intră directoarea pe uşă. Au avut ăştia un reflex în ei... încât într-o secundă au strâns tablele.
După română aveam biologie, aşa că două colege s-au dus la profa de bio să ne învoiască. Nu ne-a învoit profa... ci ne-a dat să scriem o lecţie, iar dacă o scriam puteam pleca acasă. Am scris lecţia, a venit profa... şi M. voia să plece. Profa: "Aşa am zis eu? Că dacă scrieţi vă las să plecaţi?"... :|
Cred că dă în Alzhaimer.
Şi cu diferenţele alea... mare brânză!

25 ianuarie
Vreme naşpa. Am fost la şcoală la 7:30 :>. Am fost prima. Pe la 8 şi vreo 10 abia eram vreo cinci în clasă. Era super dacă rămâneam atâţia... dar au venit şi restu' :-L.
Profu': "Cine nu şi-a scris, în picioare."
Nici eu nu-mi scrisesem corect, dar nah... am încercat :D. Şi da, ştiu că ar fi trebuit să mă ridic... dar altă dată.
Profu' către un coleg: "Tu de ce nu ţi-ai scris?"
Colegu': "Nu mai aveam pagini la caiet."
Profu' făcea un exerciţiu la tablă: "Minus unu' la k ori a la k ori k factorial supra a x plus b totul la k plus 1. Minus unu la k ori a la k ori k factorial. Toată asta dă 0. Ori a x plus b la k plus 1 minus, minus unu la k ori k factorial ori a la k ori a x plus b la k plus 1. Aţi înţeles?"
Noi: "DAAA!!!"
Desigur că nu înţelesesem şi nici dacă mai explica de vreo câteva ori nu înţelegeam...
După mate două ore de relax, adică fizica.
Profu': "Predăm?"
Noi: "Nuu."
După prima oră când să plece profu': "Ora viitoare predăm."
O colegă: "Vrem acelaşi tratament."
Profu': "Trebuie să mai schimbăm tratamentul că altfel moare pacientu'."
Nu, nu a predat nici în ora a doua.
După fizică română. Pe profa de română au ajuns-o blestemele. Stătea rezemată de un scaun şi într-o fracţiune de secundă era întinsă pe jos. Păcat că nu s-a întâmplat asta la noi la oră că ar fi întrecut imediat faza cu "steluţă, steluţă, steluţă" a profei de info.
Profa i-a trimis pe cei doi nesuferiţi să-i anunţe pe elevii care voiai să participe la olimpiadă, că e "sâmbătă, la ora 8:30, în cabinetul de fizică".
Unul dintre nesuferiţi: "Mâine... deci 8:30... fizică. Ai reţinut măh?"
După ce pleacă cei doi, profa îşi aduce aminte că o clasă are sportu' cu profu' nostru (Titi) şi îi zice unui coleg să-i sune şi să le spună. Îi sună.
Colegu': "Măh, vezi că ăştia de la clasa Z, au oră cu Titi del Boschetto.
Profa: "Cu cine măh? Mi-e şi teamă să vă întreb ceva..."
Mâine e olimpiada la română şi profa a venit cu nişte foi de examen ca să le îndoim noi. A ascultat-o şi pe M. la tot Luceafărul... şi apoi s-a dus la directoare cu foile.
Clasa noastră e tocmai în capătul holului. Dimineaţa când nu e nimeni pe hol ai impresia că defilezi pe podium...
Şi cum ziceam. Profa era plecată la directoare şi mai erau vreo 10 minute până trebuia să plecăm. Unul dintre nesuferiţii clasei deschide uşa şi se uită să vadă dacă vine profa. Nu a văzut-o pe profă, dar l-a văzut pe prietenul lui M., care o aştepta tocmai la intrare. Faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi plasaţi pe o parte de perete 5 uşi... în capăt uşa de la intrare, iar în celălalt capăt uşa clasei noastre. Eh, tocmai la uşa de la intrare stătea prietenul lui M.
Şi cum ziceam, nesuferitul deschide uşa, îl vede şi începe să zbiere. "Băăă... e nebună. A învăţat toate 99 de strofe din Luceafăru'. E nebună măăh!"
Nu trec nici 2 minute şi apare profa.
Profa: "Cine a ţipat pe hol?"
Nesuferitul care ţipase: "Cine a ţipat mă?"
Profa: "Şi nu sunt 99 de strofe, sun 98... aşa, să vedeţi ce auz bun am."

Şi apoi am plecat. Şi ninge, ninge... ninge peste inima meeeaa....

miercuri, 23 ianuarie 2013

Luminiţe

            Măh, nu ştiu cum decurg nopţile voastre şi chiar nu mă interesează ce activităţi prestaţi, pe unde, cum şi ce fel... nu, chiar nu mă interesează chestiile astea pentru că eu noaptea doorrmm... bine, sau încerc să dorm.
            La mine ori e un fel de "am apăsat pe buton şi m-am setat să mă trezesc la 6:50" ori "nu pot dormi şi stau cu ochii în tavan" ori "dorm şi mă trezesc speriată".
           Azi-noapte am fost setată pe ultima funcţie. Dormeam eu acolo liniştită ca un copil cuminte dormind pe diagonala patului, cu 2 pilote (să nu vă gândiţi că stau la Polu' Nord... în dormitor temperatura ajunge noaptea chiar la 25 de grade... dar mă simt eu mai bine cu 2 pilote... deh, eu şi vara mă învelesc), 3 perne mari... un căţel, o broască ţestoasă, un şoarece, un Tweety... Pikachu mic şi un Takko :)). Pikachu cam îmi stătea în coaste... Şi da, mai aveam loc :P. Şi cum ziceam... dormeam eu acolo cuminte visând cine naiba mai ştie ce că am uitat, sper să nu fi fost vreun vis important sau prea frumos. Şi dormeam eu liniştită când deodată o lumină stranie îmi gâdilă privitorii. Adică prin vis am simţit o lumină stranie îndreptată spre ochişorii mei sensibiloşi. Ştiu sigur că nu mă trezisem complet şi că încă mai visam şi nu voiam să mă trezesc că îmi era că dacă mă trezesc nu o să mai pot adormi. Şi îmi tot ziceam: "Nu mă trezesc. Nu mă trezesc. Nu mă trezesc". Şi lumina a dispărut (sau poate aţipisem :-?). În fine. Iar lumina aia stranie... O simţeam  cum mă gâdilă pe la ochi... era aşa enervantă, parcă zici că stătea cineva cu o lanternă deasupra mea. Am avut odată un vis d'ăsta cu o lumină... :)) doar că se făcea că eram întinsă pe o masă iar un bec imens îmi levita deasupra capului... şi era o lumină orbitoare. Şi da, erau şi extratereştri în visu' ăla.  (Parcă zici că-s obsedată de extratereştri.) Mda, să lăsăm visu' ăsta la o parte. Şi cum ziceam... îmi bătea lumina aia în ochi. O simţeam deşi încă nu deschisesem ochii... Şi stau, şi stau, şi stau... în speranţa că nah... o fi vreun vis d'ăla realist, dar nu... lumina aia nu se mai stingea. Am deschis un ochi încet... Şi o lumină alb-verzuie se întindea frumos şi elegant pe tavan scurgându-se într-un mod straniu pe perete. "Piei Satană! Au venit extratereştrii?" Deschid eu mai bine ochii şi încerc să-mi dau seama de unde vine lumina. Şi dintr-o dată începe lumina să se mişte. "Hoo!! Stai pe loc. Băi, ce naiba?!". Iar se mai scurge puţin lumina pe perete şi dintr-o dată devine şi mai intensă. Îmi pun mâna la ochi şi o pilotă peste. Stau puţin aşa, apoi scot un ochi să văd dacă a plecat lumina stranie. Nu plecase, era tot acolo... pe perete şi tavan. "Se mişcă, se mişcă, se mişcă...". Venea într-un mod ameninţător spre mine... Atunci m-am dat jos din pat şi m-am uitat pe geam.
Nu, nu era nicio navă extraterestră. Era doar unu' cu ditamai farurile verzi-albicioase. Face el acolo o mişcare şi-mi plasează farurile fix în ochi. "Fi-ţi-ar farurile să-ţi fie. Să ţi le pui în loc de ochi!". Mă frec la ochi în speranţa că steluţele îmi vor dispărea. Mă întorc în pat şi dau cu picioru' într-o prostie de jucărie dură, făcută să te doară, pusă aiurea în cale. Şi până la urmă care era probabilitatea de a nu mă lovi? Vă zic eu, -000000,1 % (eu mă împiedic şi ziua...). Şi m-am aşezat înapoi în pat... şi ce bine mai era.
            Curiozitatea a omorât pisica...

luni, 21 ianuarie 2013

P.C.U.

          Nu scriu eu corect 100%, dar vreau să scriu cât mai corect. Nu scriu de fiecare dată "i-a" sau "l-a" atunci când trebuie, dar ştiu că mai există şi formele astea. Sunt dispusă să învăţ şi nu încerc să mă fac că nu aud atunci când cineva îmi spune forma corectă a unui cuvânt.
         Altfel spus, nu ştiu câţi dintre voi ştiu că "vroiam" e o formă greşită. "Vroiam" e o îmbinare între "a voi" şi "a vrea". Exemple corecte: "Vreau să merg la şcoală" (prezent) şi "Voiam să merg la şcoală" (imperfect) şi forma greşită şi cea mai folosită: "Vroiam să merg la şcoală". Sper că s-a înţeles că "vroiam" nu există...
        Altceva. Întotdeauna (trecând peste faptul că "întotdeauna" se scrie întotdeauna "întotdeauna", nu " în tot deauna", înţeles? :D) se scrie: "frumoaso", "deşteapto", "proasto", "idioato", "curioaso", "adormito"... la fel cum se scrie: "frumosule", "deşteptule", "prostule", "idiotule", "curiosule", "adormitule". Niciodată (întotdeauna se scrie "niciodată", dar niciodată "niciodată" nu se scrie "nici o dată" :D) nu se scrie "frumoas-o", "deşteapt-o" sau "prostu-le", "deşteptu-le".
Greşeli:
Scluptor/scluptori
Scluptură/sclupturi
Adoleşcent/adoleşcenţi (adoleşcenţă)
Frămătură/frămături
Plover/plovere
Corect:
Sculptor/sculptori
Sculptură/sculpturi
Adolescent/adolescenţi (adolescenţă)
Firimitură/firimituri
Pulover/pulovere

Cam atât azi.
De la ce vine "P.C.U"? "Profa Cactus Uneori". Cactus :-L. (Cel mai mare ghimpe îl am pregătit pentru tine...).
De fapt mai am ceva de zis. De fapt, "de fapt" se scrie mereu "de fapt"... niciodată "defapt".

Şi totul a început de la un singur comentariu în care eu spuneam că sunt cuminte şi adorabilă...




Metode de ieşit din criză

          Vrei să ai mai mulţi bani şi nu ştii cum? Vrei să faci bani chiar şi din broaşte sau din câini maidanezi? Vrei să nu mai duci grija banilor? Eu vin cu o soluţie de criză.
          Învaţă să faci vrăji şi transformi broaştele în telefoane. Doar că trebuie să găsiţi vraja potrivită încât să nu înceapă telefonul să facă "oac-oac" atunci când sună, îi este foame sau e apăsată vreo tastă. Ah, da... sau să ţopăie şi să prindă muşte, ţânţari şi alte insecte.
         Sau din câini maidanezi tablete, iar din cei de rasă laptop-uri. De ce să te trezeşti în fiecare dimineaţă ca să-ţi duci câinele la plimbare? De ce să mai dai banii şi pe mâncarea câinelui? Te scap de o grijă. Îl transformi într-un laptop frumos :>.
Şi uite aşa o să reducem şi numărul câinilor maidanezi. Da... dar trebuie mare atenţie la vrăji. Adică nu cred că i-ar conveni posesorului de tabletă-maidanez ca această să înceapă să latre sau să se scarpine în public şi să mai lase şi purici.
Şi dacă nu reuşiţi cu vrăjile atunci puteţi face genţi din piele de câine. Genţi din piele de crocodil, şarpe, ecologică, genţi din piele de damă (să se înţeleagă, sunt genţi pentru dame din piele de... ţânţar, nu genţi din piele de damă)... De ce nu s-ar face şi genţi din piele de câine?! Şi cu o lăbuţă de câine atârnată... să poarte noroc.

Acum să văd câţi ocrotitori de patrupede îmi sar în cap :D...

duminică, 20 ianuarie 2013

Ştiri

Aseară stăteam la calculator, iar la televizor erau ştiri... pe Kanal D :>.
Era un reportaj despre machiaj. Cum se machiază vedetele, fetele obişnuite, cum se machiază fetele atunci când se duc în club... şi dacă ţaţa Floarea din fundu' satului se machiază.

"Femeia a vrut mereu să fie frumoasă. Fie că trăieşte la sat, fie la oraş..." 

O şi văd pe tanti Floarea din deal dându-şi cu un ruj roşu aprins, îşi dă şi cu fard de obraz... îşi mai ascunde câteva riduri... se îmbracă provocator... iar apoi îl aşteaptă pe moşu' ei de la cârciumă întinsă senzual în pat...

"Sânziana Buruiană se machiază peste tot".

Peste tot ăsta poate fi interpretat. Adică ori se machiază chiar şi atunci când duce gunoiul (de fapt, mai bine s-ar duce pe ea la gunoi... că doar e un gunoi), ori chiar se machiază peste tot. Şi dacă e a doua variantă, au văzut reporterii că se machiază peste tot sau au mers pe încredere? :D

"Raluca... (nu ştiu cum) nu ştim cu ce se ocupă, dar nici ea nu ştie."
Mă întreb cât de des e vizitată Raluca asta de extratereştrii, încât nu mai ştie nici ea cu ce se ocupă... Adică, băi... staţi puţin, Raluca asta ştie cu ce se ocupă... papă bănuţii la unu' şi la altu'... Păi nu cu asta se ocupă "vedetele" de pe la noi?


  • Una: "Sâni. Am două operaţii... Sunt mândră de ei..."
    Reporter: "Ei sunt mândrii de tine? Lasă-mă să văd io."
    Săracul reporter... duce lipsă, ce să-i faci?!

    Era o tanti reporter cu o tipă care venise pregătită cu o geantă de machiaje să le facă mai tinere pe babele de la ţară. Stăteau babele la rând să fie machiate. Când tipa cu machiaju' se pregătea să o dea pe o babă cu gloss, baba cică: "Maică, da' să mai ia ăsta?" 


    Ştiri... Ce să le faci?! Măcar sunt amuzante... :D

Ghid pentru unele fete


*** Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Dacă vă regăsiţi în cele de mai jos, ar trebui să vă dau de gândit.


1. Coafura. Dragele mele, dacă vă tundeţi scurt, rase într-o parte sau chele... nu o să atrageţi decât motociclişti (în cel mai bun caz). Şi acum v-aţi prins că, de fapt, la voi e problema... nu la tipu' de care vă place. El săracu nu are nimic, doar că voi nu sunteţi pe placu' lui. Aşa că nu vă mai plângeţi, voi astea care sunteţi tunse foarte scurt, că nu vă admiră toţi băieţii. Păi nu văd de ce v-ar admira dacă aveţi părul mai scurt decât ei sau chiar deloc...

2. Unii băieţi vor să vadă fata cât mai naturală. Adică să nu-i fie teamă să aprindă lumina noaptea, în timp ce tu dormi (sper ca măcar să faci efortul să te demachiezi). Naturală însemnând fără kilograme de machiaj... boticu' ăla roz de răţuşcă scoasă de la incubator care este expus în toate pozele alea minunate pe care vi le faceţi în oglinjoarele de prin băile cluburilor de noapte pe care le frecventaţi, fără genele alea false care să intre în ochi celorlalţi şi fără multe altele. De-asta sunt atraşi numai jmecheraşii de tine... Acum fără supărare, nu zic să nu te machiezi, dar nici chiar ca un clovn de la circ.

3. Dacă îţi porţi poşeţica pe mânuţă, telefonaşul roz bombon cu pietricele în cealaltă mânuţă a ta dată cu 4 feluri de cremă, chinuindu-te să meargi pe tocuri mai mari decât IQ-ul tău... atunci să nu te mai miri de ce te flurieră toţi puştanii care ei nu are faţă de tine. Încearcă să scapi de obiceiurile astea proaste şi încetează să mai mergi ca o gazelă beată... şi o să vezi că totul o să fie bine ;).

4. Dacă înjuri ca la uşa cortului şi îţi bagi şi îţi scoţi, îi întorci pe o parte şi pe alta din 5 în 5 secunde, asta nu înseamnă că eşti jmecherită. Nu eşti decât o curvă de cartier :D. Şi poate, în momentele de luciditate, te întrebi de ce sunt atraşi de tine numai băeţi de cartier...

5. Dacă ai o atitudine de târfă fiinţă superioară care a reuşit să termine primele 8 clase la seral, atunci nu te mai strădui să te dai mare cu inteligenţa ta. Stai liniştită în pantofii tăi de fiţe şi mestecă în continuare guma aia de ieri. Nu te mai băga aiurea în seamă.

6. Nu te mai plânge că nu poţi căra cu mânuţele alea ale tale finuţe şi delicate ceva uşor şi nesemnificativ că nu te crede nici dracu. De ce? Ai o geantă care cântăreşte cât un copil de 5 luni... Ai în geantă aşa:
- Trei rujuri                                                 - Un set de clame                                      
- Două gloss-uri                                          - Pensulă pentru machiaj                          
- Trusă de machiaj                                      - Fard                                                        
- Oglindă mai mare                                     - Două parfumuri                                        
- Perie pentru păr                                       - Şapte chei    
- Trei pufuri mari de păr                        - Actele de la casa bunicii                            
- Patru pufuri mici de păr                       - Trei pixuri colorate
- O agendă cu pisici                                   - Un deodorant
- O pereche de chiloţi                                - Un sutien
- Brăţări                                                          - Două telefoane
- Patru creme de mâini                             - Medicamente
- Încărcător                                                   - Căşti
- O carte de citit                                         - Pile
- Oje                                                                - Forfecuţă
- Şerveţele                                                      - Acetonă
Păi cine vrei să te creadă că nu poţi căra o sticlă de apă de 2 litri?

7. Să ştiţi că dacă umblaţi cu şunculiţa aproape goale, nu impresionaţi lumea. Deşi îi faceţi pe unii să se simtă norocoşi, pe alţii îi dezgustaţi. Şi să nu vă mai plângeţi că a sărit un dobitoc pe voi în timp ce voi mergeaţi nepăsătoare pe stradă, noaptea... târziu, jumătatea îmbrăcate, jumătate dezbrăcate. "Aoleeeuu... M-a violat şi tare mult nu mi-a plăcut..."


Restul veţi găsi în numărul următor, la preţul de doar 5 minute pierdute din viaţă. 

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Ultimele ştiri

Şoc! Ninge abundent iar o blondă a ieşit goală afară pentru a zburda printre fulgii de nea. Blonda naturală, 90-60-90, picioare lungi, forme voluptoase, ochi albaştri, cu o facultatea de studii economice terminată... a zis că a ieşit afară pentru a-şi menţine tineri plămânii. Bărbaţii s-au oprit să o admire, în timp ce femile treceau pe lângă ea dezgustate.
Din declaraţiile unui tânăr: "Bă... mergeam şi io p'aici şi dintr-o dată am văzut-o. Ce să mai zic?! Îmi place... Şi ar merge...".
Din declaraţiile unei domnişoare care nu s-a arătat deloc încântată de prezenţa acestui înger bălai: "Ce părere pot avea despre ea?! Doar una! Vrea atenţia. Nu are cine s-o... Cine să se uite la ea, la formele ei, la părul ăla oxigenat?! Huuuuooo!!!"
O bătrână trece pe lângă tânără şi îşi face cruce: "Doamne, dă-le minte la tinerii din ziua de azi. Nu se poate aşa ceva... pe vremea mea nici nu aveai curajul să faci sex cu lumina aprinsă, da' să ieşi gol pe stradă. Doamne...!!!".
Abordăm şi un bărbat mai în vârstă: "Ce... aa... nu... doar mă uitam. Dacă ar afla nevastă-mea că mă uit la ea...".
Vom mai sta puţin prin zonă să vedem cum vor reacţiona şi ceilalţi trecători.

Update:
Blonda voluptoasă i-a încântat din nou pe trăcători cu apariţia sa. De data aceasta a ales să poarte o căciulă din blană de vulpe şi cizme scurte din piele. Trecătorii de ieri se pare că nu s-au rugat degeaba, aşa că azi şi-au adus şi amicii.
Unul dintre tineri: "Ăăă...daaa... am venit aci cu amicii meeeii... Cu pretenaşii mei să admirăm păpuşa asta. O să o invităm şi la un chef... ceva...".
Un domn, ceva mai în spate, o admira cu coada ochiului: "Aaa... nu, nu... o admir. Doar mă aflam în trecere pe aici... Nu... nu o... nu o admir."
Astăzi s-au strâns câteva femei care au început să protesteze împotriva blondei care a decis să facă mişcare în fiecare dimineaţă.

Update:
Şoc!!! Blonda voluptoasă a fost violată de un om de zăpadă. Poliţiştii l-au arestat pentru viol şi riscă topirea rapidă.
Mărturiile omului de zăpadă: "Ea m-a provocat. Am crezut că o să fiu doar un simplu bulgăre, dar ea a mai făcut încă un bulgăre, apoi încă unul... mi-a pus nasturii, apoi ochii, gura... Mi-a pus şi nasul... apoi când s-a aplecat după fular, deja simţeam cum mă furnică, cum o căldură nefirească îmi trece prin bulgări. Nu am mai rezistat. Am zis că trebuie să o fac. Ori o fac, ori nu o fac... Dacă nu o făceam nu ajungeam aici. Şi să se înţeleagă, dacă ea nu se apleca, nu se întâmpla nimic."

Update:
Oamenii de zăpadă îşi aştepată rândul!
E criză de morcovi. Iepurii încep să se revolte şi îşi cer morcovii înapoi.
Blonda voluptoasă încă mai face gimnastică în fiecare dimineaţă.

Update:
Oamenii îşi cer drepturile în faţa oamenilor de zăpadă.
Populaţia oraşului a crescut cu până la 10% în ultimele zile.
E criză şi de castraveţi.
Femeile se revoltă şi ele alături de iepuri. Femeile spun că bărbaţii acum aleg să facă ei piaţa numai să iasă din casă.
Iepurii au intrat în greva foamei.

Update:
Oraşul a fost învăluit în ceaţă. Deşi e dimineaţă, ceaţa încă nu s-a ridicat... dar blonda voluptoasă topeşte deja zăpada în jurul ei. Se pot zări câţiva extratereştrii pe lângă ea... Se pare că s-a auzit şi în galaxie de blonda voluptoasă.

Update:
După ce blonda voluptoasă a anunţat că a rămas însărcinată, totul a revenit la normal.

Update:
Se pare că blonda voluptoasă încă îşi mai continuă ritualul. În fiecare dimineaţă iese goală şi face gimnastică.
Bărbaţii declară despre ea că e o mare curvă.

vineri, 18 ianuarie 2013

:)

Nu ştiu dacă s-a întrebat cineva vreodată cum arăt sau nici măcar nu ştiu dacă a interesat pe cineva cum arăt eu de fapt... dar mna... începutul e greu.
Aş putea băga aici ceva text în care spun că nu-mi plac anonimii şi alte chestii de-astea, că e frumos şi cinstit să ştie ceilalţi cum arată cel care-şi aruncă că părerea pe aici... că... că mai multe. (A se observa cheful de scris...).


Desigur că aş fi putut pune altă poză, dar cum nu prea am...
Noapte bună! :D

Şcoală

15 ianuarie
Cică azi e ziua lui Mihai Eminescu.
Ne întreabă profa de geografie: "Ce sărbătorim noi azi?". Unu' mai din spate: "Ziua javrei. La mulţi ani E.!" (E. fiind unul dintre nesuferiţii clasei).
Într-una din pauze, al doilea nesuferit din clasă... mânca prosciutto crudo, după cum spunea el. Un coleg: "Bă... bă mi-e scârbă. Canibalule! Mâine-poimâine ne mănânci şi pe noi p'aici..."
Profu' de engleză către noul coleg: "Nu ştiu cum făceai tu engleza, dar aici se învaţă. Aici se învaţă engleza." În gândul meu şi a lu' Flori: "Da, da, da... cum să nu!".
Am scăpat şi de chimie pe săptămâna asta... A fost bine. A întârziat profu' că fusese consiliu :D. Şi nouă tare rău ne-a părut...! Tare rău...!!!
Şi v-am zis că am început semestrul cu bine. Azi am plecat de la ultimele 2 ore. Fizică şi sport. M. îl sună pe profu' de fizică: "Domn' profesor, mai suntem 5 în clasă. Ce facem? Plecăm?". Dap, "eram 5"... eram vreo 12 de fapt.
Când să plecăm, poarta de la elevi închisă... am ieşit pe la profesori. Bigi: "Sunteţi învoite?". Şi chiar dacă nu eram învoite, puteam strecura o minciună... că nu cred că se ducea el să caute profesorii ăia să-i întrebe dacă ne-au învoit...

16 ianuarie
Nu ştiu cum, dar grupa în care sunt eu îi inspiră cred că profei de franceză un chef nebun de oră. Nu ştiu ce fac la ore grupa cealaltă de una-două îi auzi că nu au făcut ora. E ceva dubios la mijloc.
Profa: "Ce culori vă plac vouă?"
Unul din nesuferiţi: "Negru."
Profa: "Negru e aşa... pentru ocazii..."
Nesuferitul: "Păi mie-mi place negru... îmi place coliva..."
În prima oră de info s-a trezit profa că vrea să facă o schimbare în laborator. Că vrea ea să aranjeze nu ştiu cum birourile şi să facă şi să dreagă... După ce i-a chinuit pe băieţi (şi să nu vă imaginaţi că monitoarele sunt LCD-uri... nu măi, sunt d'alea care ocupă 2 locuri... şi birourile te omoară) învârtind birourile de 5 cărţi şi jumătate şi 7 cărţi şi jumătate (dap, a măsurat cu cartea... :D) a plasat încă un birou pe mijloc. A venit scorpia de laborantă:
Scorpia: "De unde prelungitor? Şi nu se poate ca să treacă cablu' prin mijlocul sălii. Se încalcă protecţia muncii."
Cred că dacă eram băiat săream la gâtu' ei...
Aaa.. a mai venit şi femeia de serviciu să măture pe acolo. Şi avea un făraş... semăna cu coperta caietelor mele :)). Da, era o copertă de caiet. A doua oră de info ne-a predat...
Apoi istoria. Când nu o să am somn o să-l chem pe profu' ăsta să-mi vorbească. Nu se auzea nici musca, parcă zici că împrăştiase cineva praf magic de adormit...
Dar la mate ne-a revenit glăsicioru'. Nesuferiţii au luat 2, în sfârşit, la mate. Ăsta e al treilea an în care fac gălăgie la ore şi abia acum s-a sătura şi profu' să-i tot păsuiască.
Păs... păs... :))
"Aia e bufniţa lu' Simona..."
"Bufniţa lu' Simona, cioara lu' Cocoş..."
"Fiecare cu pasărea lui."
"Fiecare cu păsărica lui."
"Pasăre!"
"Păsărică... Păi şi băieţii?"
"Au şi ei pasărea lor..."
Discuţia s-a petrecut în pauză, nu în oră...

17 ianuarie
Am început ziua în forţă cu o oră de info. A ieşit un coleg la tablă, la insistenţele profei... şi nah, lângă profă simţi că te pierzi şi deja te aştepţi să-ţi spun: "Mă dobitocule!", dar a fost calmă. Am mai făcut ceva chestii p'acolo şi s-a terminat ora. Apoi religia. Rugăciunea, apoi discuţii...
Unul din nesuferiţi: "Am citi pe net că atunci când dăm dracu, are mai multă energie... energie negativă şi pozitivă..."
Profa: "Atunci când dăm răilor, diavolul pune stăpânire pe ei."
X: "Ăsta, ăsta de jos... de la subsol."
O colegă: "El a fost Lucifer şi a fost cel mai iubit înger... şi..."
X: "Şi a luat liftu' şi s-a dus jos."
Şi cică dacă ne ducem la 6 liturghii şi apoi i le povestim ne pune 10. Prefer să învăţ :D.
Aaa... şi ne-a zis şi de o nouă "lege" în şcoală. Clasele cele mai murdare vor primi amendă. Şi întrebarea este: cine va plăti amenda? Elevii sigur nu o vor plăti... şi până la urmă alde tanti cu mătura (nu, nu vrăjitoarele) ce fac? Răspun: beau cafeaua, îşi mai fac o unghie... eehh... ele are treabă.
După religie, iar info. După ce am ajuns în culcuşul scorpiei (AEL, teritoriul laborantei de info şi o sală destul de întunecată...) profa îi zice lui M: "Treci la tablă şi scrie astea dacă tot scrii frumos şi ordonat!" Schimb de priviri cu Flori... V-aţi prins? E vorba de scris... Noroc că a ajuns până la jumătatea tablei... Ce am învăţat nou la info? Şirul lui Fibonacci, funcţia Ackermann, despre polinoamele Legendre, Cebasev şi Hermite. Să mai zic că funcţia Ackermann a devenit funcţia Suleiman în mintea unor idioţi? Dap, funcţia Suleiman... Fraatteee!!!
Profa: "La ce te uiţi măh? La ciori?"
Unul din nesuferiţi: "Nu doamna, mă uitam la becu' ăla..."
La română profa a pus botic că au îndrăznit nişte specimene sub dezvoltate să-şi mişte puţin muşchii faciali într-un zâmbet strâmb... Că vezi dom'le că de ce au râs, că e nesimţire. E cam supălăcioasă profa asta. Şi ne-a dat de învăţat 20 de strofe din Luceafărul (nu, nu pedeapsă) şi cine vrea 10 să-l înveţe pe tot până luni.
Pe urmă biiiooo!!! Cât de frumoasă e ora de bio! Înveţi cuvinte noi pentru spânzurătoarea. Adenohipofiză, casexie (mă întreb dacă am scris bine), triodotironină, melanocitostimulator şi dacă mai caut prin caiet fac o listă :)).
Descriere pentru unul dintre nesuferiţi:
"Hiposecreţia de hormoni tiroidieni la copil produce nanismul tiroidian (cretinismul) manifestat prin talie redusă şi activitate intelectuală redusă". Şi acum am făcut legătura cu întrebarea pusă de el profei înainte să predea despre tiroidă: "Doamna, se moare de la tiroidă?".
Profa: "Creşterea extremităţilor corpului şi mărirea organelor...".
O colegă începe să zâmbească. Profa: "Nu organele la care te gândeşti tu."

Dimineaţă mi-am luat covrigi şi era să-i cer lu' tanti aia "3 maci cu susan". Am învăţat din Luceafăr... "Şi împle cuplele cu vin..."

18 ianuarie
Zi mai relaxantă ca vinerea nu există. Două ore de mate, două de fizică (adică prin traducere... două ore de stat degeaba) şi una bucată română.
La mate nişte exerciţii în care ne-am derivat compus, la fizică unii şi-au făcut tema la mate, alţii şi-au întins părul, alţii s-au jucat... Iar la română au lipsit vreo 7. De ce? A băgat Luceafăru' frica-n ei.
Discuţie între câteva colege:
A: "Eşti lesbi?"
B: "Nuuuu!!!"
C: "Eeee... nuu!! D'aia mă atingi pe sub bancă!"
B: "Euuu? Du-te d'aici!"
A către C: "Şi tu eşti, nu?"
C: "Nuuuu!!!"
A: "Amândouă trebuie să fie lesbi nu? Sau... una lesbi şi una bisexuală..."
* Discuţia de mai sus a avut loc, dar nu e nimic adevărat în ea... Adică, cine ştie?! :>*
O colegă: "Să-mi bag p**a." Şi intersexuali în clasă...

Cam atât pe săptămâna asta...

miercuri, 16 ianuarie 2013

Aberaţii

         Nu ştiu care mai e viaţa voastră, dar a mea deja a început să se învârtă în jurul şcolii şi a temelor. Şi nu, nu-mi convine.
Şi mi-e foame continuu... :-L. Nu mă deranjează că mănânc, mă deranjează că în loc să pun pe mine ceva kilograme, eu slăbesc... Ce-i defect la mine?!! Cum prind un ambalaj (şi îmi aduc aminte) arunc un ochi la calorii şi văd cât mai adaug la lista caloriilor din acea zi...

Eu mănânc multe dulciuri, mănânc şi mâncare (numai dimineaţa la ora 7 să nu mă pui să mănânc, că am impresia că-mi pui pistolul la tâmplă... după ora 9 pot mânca), da... mănânc seara... unii zic că nu fac mişcare, că nu fac sport... mersu' pe jos nu e sport?
Băăăăiii... şi la 1,60 şi 54 de kg nu eşti gras... :-L.

Aaaa... da... cică plictiseala e bună. Relaxează creierul. Cred că de-aia ne plictisesc unii profesori... :-?.
Nu am chef să scriu nimic frumos. Am o stare de legumă puţin fumată. Mă doare puţin capul, zâmbesc, murmur versurile melodiilor şi atât...
Azi mă duceam acasă şi era pe un stâlp ditamai avertismentu': "Parcarea interzisă! Atenţie! Blocare roţi!". Şoferii care parcaseră acolo erau chiori, mai mult ca sigur. Şi nu erau două, trei maşini... erau vreo 10. Da' ce să-i faci... chiori, nu ştiu să citească, nu-i interesează: "Oricum nu vine nici dracu'!".
Ieri aşteptam tramvaiul şi era o ţigăncuşă de vreo 7 ani care cerşea... Săruta capota şi roata maşinilor care opreau la semafor :|.
Ce zi frumoasă!
Chiar a fost şi încă este! :)

luni, 14 ianuarie 2013

Şcoală

           Prima zi de şcoală după atâta vacanţă... (da, iar am revenit la vechiul "obicei").
După primele 10 minute deja voiam acasă unde era linişte... După fiecare vacanţă realizez că mie chiar nu o să-mi fie dor de unii din clasă. Chiar deloc. O să fiu chiar bucuroasă. Dar stau calmă că mai sunt 3 semestre în total şi scap de ei.
           Păi după o vacanţă atât de lungă cum era mai frumos să începem dacă nu cu 2 ore de mate? Ne-a mai şi predat...
Ce spunea profu':
"Viteza cu care un mobil se deplasează..."
Comentariile Florii:
"Viteza cu care un mobil ajunge de la balcon pe trotuar..."
Şi cică să mai fii şi atent la ceea ce predă profu'...
Ne-a mai predat astea:
Găsiţi diferenţele








         
            Unul dintre nesuferiţii clasei: "Domnu', da astea sunt la fel...". Trebuie aplaudat, trebuie să i se ridice statuie... la fel ca fi profei de română, desigur. Profa de română: "După ce o să mor, statuia din faţa liceului va fi înlocuită cu a mea şi va scrie acolo <<mama ironiei>>". Ce visătoare e! Crede că o să-i ridice cineva statuie... Hai să fim serioşi!
La  info am îngheţat. La economie am stat. Ah, da... ne-a întrebat diriga cu cine am petrecut sărbătorile.
Eu: "Cu familia."
Ea: "Cu mama, cu tata... acolo...". (plus rânjet de fosilă)
Alţii: "În club x." / "Cu gaşca." / "Cu alte 4 cupluri."
Se pare că rându' de la perete nu merge prin cluburi şi nici cu gaşca şi nici cu alte cupluri... Şi nu, nu am fost eu singura care a stat cu familia.
Şi... să vedeţi cât de bine am început semestrul. Nu am făcut franceza. Dap, ăsta e un semn de "bine" :>.
           Aaa... da, era să uit. Avem un coleg nou.
Concluzia?! Nu rezistă.
Venit de la profil mecanică, la mate-info... cu atâtea diferenţe pe care trebuie să le dea... numai la informatică trebuie să dea trei lucrări (materia clasa a IX-a, a X-a şi primul semestru din a XI-a), plus oral... plus alte materii... credea că la mate-info stau notele de 10 să le prindem noi :)).

          Bălăriile spuse de o colegă (desigur că cu manelele în sânge):
"Da... rock... încep ăia să-şi taie venele...!" (râs de cal).
Mda, cam asta ştiu cei din clasă despre muzica rock. "Muzica în care se taie ăia pe mâini şi dau din cap...".
Aaa... şi am ajuns la concluzia că o manea de succes se face prin repetarea a 5 cuvinte timp de 3 minute şi musai un videoclip cât mai porno, plin de bani, maşini şi idioţi.
Nu mă deranjează că ascultă lumea manele, mă deranjează că unii nu înţeleg că pe lumea asta mai sunt şi alte persoane cărora nu le plac manelele... şi cei care nu ascultă manele, nu înseamnă că sunt nişte ciudaţi ;)

duminică, 13 ianuarie 2013

Inimi

"Asculă-ţi inima! Lasă-te purtată de val..."

         Când eram mică desenam inimi mai mari, mai mici, mai strâmbe, mai rotunde... Credeam că aşa arată inima noastră... Minte de copil. Apoi prin generală am aflat cum arată inima noastră cu adevărat. M-am îngrozit. Nu putea să arate aşa. Era prea urâtă şi nu semăna deloc cu desenele mele. Atunci mi-am zis că sigur nu putem iubi cu inima aia... E prea urâtă ca să iubim cu ea. Am crezut că mai avem o inimă, undeva în suflet, cu care suntem capabili să iubim. Cu inima aia urâtă din piept sigur nu puteam iubi, sigur mai exista o altă inimă...
         Nu, altă inimă nu mai avem. Poate doar una imaginară... undeva în suflet în care păstrăm amintirile, cu care simţim iubirea, ura, fercicirea, tristeţea, dezamăgirea... care bate în ritmul trăirilor noastre.
De ce să nu avem şi două inimi?
Pentru că pe cealaltă trebuie să o găseşti... astfel încât să te completezi.

Dintr-un anumit unghi poate
semăna cu o inimă...


" - Cum arată inima ta?
- Ca un norişor pufos, făcut din vată de zahăr..."



Începe şcoala

La naiba cu şcoala, cu vacanţa, cu iarna asta...
Vreau să se încălzească. M-am săturat să arăt ca un pinguin trist.
Şi vreau să-mi vină o idee despre ce aş putea scrie. Vreau să scriu ceva, dar nu-mi iese nimic.
Şi da, mi-am făcut tema aia la franceză. Ha! Şi eu care credeam că o să mă apuce noaptea făcând tema la franceză.
Am o stare de nervi inexplicabilă. Adică e explicabilă. Mâine mă duc la şcoală şi trebuie să suport moşii şi babele din tramvai. Încep în forţă cu două ore de mate. Mate... mate măh?! Seriooss??!? Şi apoi româna cu doamna "toţi ochii la mine când explic, pixu-n mână când dictez şi un zâmbet tâmp când zic o glumă". E enervantă! Şi mi-am adus aminte. Nu ne-a mai dat portofoliile alea... Mda. Profii parcă zici că sunt nişte ulii gata să ia tot ce se poate de la un elev. Bani, portofolii, caiete, pixuri, zâmbete, fericire, vise... Ăştia iau tot! Oh, da... marţi am chimia :>. Ador chimia... de fiecare dată îmi imaginez cum moare profu' la oră în timp ce pune vreun 3 :D. Sunt rea. Cică să nu doreşti moartea aproapelui! Bine, bine... doamne iartă-mă... da' bagă-i doar ceva în ţigări să moară subit :D.

Deja mă şi imaginez mâine...
Ora: 6:55
"Mama mă-sii e dimineaţă, e luni, e şcoală!! Fuu..."
Ora: 7:10
"Cu ce dracu mă îmbrac?"
Ora: 7:12
"Băi, hainele se calcă? Eu cred că nu."
Ora: 7:15
 "Cum naiba-mi poate sta părul atât de naşpa?"
Ora: 7:17
"Nu, nu mănânc."
Ora: 7:20
"Fraatee... o şosetă e pe dos şi una pe faţă"
Ora: 7:22
"Perfect, m-am încălţat."
Ora: 7:22
"Iarna şi ¤%%/&. Arăt ca un pinguin."
Ora: 7:23
"Mănuşi, mănuşi, mănuşi!"
Ora: 7:24
"Tre' să plec. Tre' să plec!"
Ora: 7:27
"Tramvaiu' lu' #%¤#&%&. Nu mai vine odată..."
Ora: 7:28
"Ieeii... a venit tramvaiu'"
Ora: 7:28
"Da' ce puteee...!!
Ora: 7: 29
"Dacă te mai uiţi mult la mine o să invoc moarte să vină să te ia."
Ora: 7:30
"Cee?? Controlorul.. unde?!?!!"
Ora: 7:31
"Mincinoşilor!"
Ora: 7:31
"Aer curat. Aer curaat!! Trăiesccc!!"
Ora: 7:33
"#%¤ traiectoria prin satelit să-ţi fie! Ai ditamai trotuarul. Fix prin mine vrei să treci? Vrei să-mi simţi inima-n tine?"
Ora: 7:36
"Încă puţin. Încă puţin. Am îngheţaaaaaaatt... La dracu cu gheaţa asta."
Ora: 7:40
"Ieeii... Am învviinnnsss!!!"
Ora: 7:41
"Şi-a făcut mă cineva tema la mate?"*

*Nu, nu am temă pentru mâine la mate, dar cam aşa sunt zilele de luni. :D

Nu putem uita pe nimeni...

             Mă întreb de ce ne chinuim să uităm o persoană când ştim că e aproape imposibil, dacă nu chiar imposibil cu adevărat să o uităm. Nu o să reuşim să uităm nicio persoană care a însemnat ceva în viaţa noastră.
Nu o să-l uităm pe vecinul de deasupra care ne-a ajutat de fiecare dată când aveam probleme şi a fost prima persoană care ne-a întâmpinat atunci când ne-am mutat.
Nu o să-l uităm nici pe doctorul acela care ne-a mai dat o şansă la viaţă atunci când ceilalţi nu mai vedeau nicio speranţă.
Nu o să-l uităm nici pe profesorul acela care ne zicea că suntem proşti, dar nu încerca decât să ne ambiţioneze.
Nu o să o uităm nici pe tanti aceea de la magazinul din colţ care mereu zâmbea când ne vedea.
Nu o să o uităm nici pe educatoarea de la grădiniţă care avea atâta răbdare cu noi.
Nu o să-l uităm nici pe cel care a forţat semaforul şi într-o fracţiune de secundă am simţit cum moartea ne ţine de mână.
Nu o să-i uităm nici pe prietenii care ne-au fost aproape atunci când aveam cea mai mare nevoie de ei.
Nu o să-i uităm nici pe bunicii care ne-au iubit şi mereu aveau ceva special pregătit pentru noi.
Nu o să-i uităm nici pe cei care au încercat să ne facă rău, care ne-au vorbit pe la spate, care ne-au trădat.
Nu o să uităm nici de părinţii care ne-au născut şi au avut grijă de noi.
Nu o să-i uităm nici pe cei care erau invidioşi pe noi, pe reuşitele noastre...
Nu o să uităm de persoanele pe care le-am iubit şi cu timpul... totul s-a dus.

             Nu, nu putem uita. Ne trăim viaţa în continuare încercând să ne obişnuim cu idee că acea persoană a trecut prin viaţa noastră. Nu e ca şi cum poţi şterge cu guma acea persoană din memorie. Nu poţi uita o persoană care şi-a lăsat o mică amprentă în sufletul tău. Poate că o să uităm de persoana lânga care am stat pe scaun în tramvai, dar nu ai cum să uiţi o persoană care ţi-a fost dragă sau care, din contră, te-a rănit.
Nu te mai minţi că poţi uita o persoană care şi-a lăsat amprenta în sufletul tău, doar obişnuieşte-te cu prezenţa ei în mintea ta... învaţă să-ţi trăieşti viaţa chiar şi fără acea persoană... învaţă să treci peste. Nu ai de ce să regreţi. Unele persoane sunt făcute doar ca să treacă prin viaţa ta!
            Acum capul sus ăştia care nu puteţi uita o persoană... Există o viaţă şi fără acea persoană. Doar încearcă să nu te mai gândeşti atât de des la ea. Hai că poţi!

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Pierdere de vreme

         Azi noapte aşteptam somnul şi mi-am dat seama că eu nu am scris nimic ieri pe aici. Nu, nu mi-am făcut nici tema la franceză... (deh, de când a început vacanţa mă tot chinui să o fac, dar lenea-i mare). Dap, luni la şcoală. Trebuie să o fac şi pe asta, nu? Cel puţin sunt clasa a XI-a şi nu a XII-a. Mai am de respirat. Dar iar mate, iar chimie... Urât de tot!
Şi mă gândesc ce să scriu, ce să mai scriu... cred că e de la vremea asta că nu am niciun pic de inspiraţie... Începe să mă lase şi entuziasmul. Entuziasmul? Da, entuziasmul. Încep să mă plictisesc de blogul ăla foto... dar nu, nu gândesc eu cum trebuie. Asta trebuie să fie! Nu gândesc bine... O fi de la faptul că mi-e foame... Cred că asta e. Lumii îi place blogu', mie de ce nu mi-ar plăcea?
        Mă tot uit pe net la vreme aşteptând să vină vreo furtună ceva... să vină o iarnă cumplită... că doar începe şcoala. Aşa a fost mereu. Când e vacanţă, e bine, nu plouă, nu ninge... cum începe şcoala, parcă zici că se dezlănţuie natura.
Hmm... şi ce să zic... abia aştept vacanţa din aprilie :D.
Şi chiar trebuie să-mi fac tema aia la franceză... dar mai e şi mâine o zi. Deja mă văd mâine seară scriind tema la franceză...

joi, 10 ianuarie 2013

Doar un desen

Hai, lasă-mă să te desenez.
            O să-ţi desenez întâi forma feţei. Acel chip pe care aş vrea oricând să-l ating să văd dacă e real. Să închid ochii şi să te sărut pe un obraz, iar pe celălalt să-l mângâi. Să simt în realitate ceea ce numai în vis îmi e dat să simt. 
            O să pun accent pe ochi, că doar ei sunt oglinda sufletului. O să încerc să desenez exact privirea ta. O să-ţi desenez acea privire pătrunzătoare şi parcă nemiloasă. Acea privire care i-ar face pe mulţi să plece ochii în faţa ta... Privirea aceea care reflectă rareori gândurile tale frumoase, calde şi liniştitoare. Privirea aceea care m-a înnebunit şi mi-a rămas întipărită adânc în suflet încât nu am nevoie de nicio fotografie pentru a o picta.
            O să-ţi desenez nasul şi îmi imaginez că te-aş pupa de "noapte bună" în fiecare noapte. Te-aş pupa pe frunte, apoi pe nas şi apoi pe buze... adormind liniştită.
            Apoi o să-ţi desenez buzele. O să te fac să zâmbeşti aşa cum am vrut să te fac mereu. Buzele astea... atâta delicateţe... atât de moi, atât de roşii parcă dorindu-şi să fie atinse şi muşcate.
            O să-ţi desenez părul în pare m-aş juca de fiecare dată când ţi-aş sta în braţe. Deşi mi-aş dori să ai părul cât mai lung, o să te desenez aşa cum eşti. 
            O să-ţi desenez urechile ca să poţi auzi fiecare cuvânt pe care ţi-l şoptesc. Îmi imaginez că te-aş muşca de lobul urechii şi apoi te-aş săruta pe gât...
            Am reuşit să-ţi desenez chipul cu cele mai mici detalii. Restul e uşor de desenat... Nu e chiar aşa de important exteriorul precum e interiorul.

           Ţi-aş desena sufletul tău mare chinuit, închis într-o cuşcă dorindu-şi să scape de acolo. E un suflet bun, doar eliberează-l. Nu-i interzice să viseze. Lasă-l să trăiască prin tine. O să trec să-ţi desenez inima... O parte de gheaţă şi o parte în flăcări. Gheaţa nu se va lăsa topită prea uşor... Timpul trece, iar stratul de gheaţă creşte şi el... pe când flăcările încep să se stingă uşor. Te rog, păstrează viu focul din inima ta... speranţa de viaţă. Nu uita, viaţa e aşa cum ţi-o faci... încearcă să priveşti toate părţile bune ale vieţii. Sunt sigură că ştii ce vrei de la viaţă... şi sunt sigură că vei reuşi.
           O să-ţi desenez şi amintirile. O să încerc să desenez numai amintirile frumoase pe care le-aş înghesui în partea îngheţată dorind să o mai dezgheţ puţin.
           Pentru prima oară lumea a fost a mea. M-ai lăsat să-mi încălzesc sufletul la partea fierbinte a inimii tale. M-ai lăsat să văd cum e fericirea... m-ai lăsat să simt cum inima îmi bate nebuneşte la fiecare cuvânt al tău. M-ai lăsat... să te cunosc. Mi-ai arătat ce ar trebui să fac... Aveam lumea la picioare pentru că pluteam...

           Îmi pare rău, îmi pare rău... Nu, nu trebuia să o fac. Trebuia să încetez demult şi să mă comport altfel. Drumul a fost unul, până la o intersecţie. Am fost doi tovarăşi de drum, dar acum drumul s-a despicat... Inima îmi spune că trebuie să mă întorc înapoi, să caut drumul tău şi să alerg până o să te ajung. Apoi să îţi spun că îmi pare rău şi că vreau să fim din nou doi tovarăşi de drum.
Dar... nu, nu cred că o pot face. Mi-ar fi teamă că m-ai putea trimite înapoi pe drumul meu... să-mi văd de alea mele. 
           Îmi pare rău... o să... mai privesc o dată desenul şi o să-l transform în cenuşă. Îmi pare rău... îmi pare rău pentru mine că va trebui să-mi alung orice imagine a ta din minte...

miercuri, 9 ianuarie 2013

Moartea alarmelor

             Era o noapte a naibii de întunecată. Câteva suflete rătăcite reîncarnate în nişte dihanii cu colţi, urlau ademenind răul. Majoritatea oamenilor cu frică de întuneric erau deja în pat şi păşeau pe tărâmul viselor. Era aproape miezul nopţii, iar moş Ene umbla pe la ferestre să vadă dacă toată lumea dormea. O linişte înfiorătoare plutea peste acea zonă a oraşului. Unii îşi mai puneau o plapumă pe ei, alţii se dezveleau. Unii aveau coşmaruri îngrozitoare şi erau agitaţi, iar picături de transpiraţie li se prelingeau pe frunte... alţii visau frumos. Unii plecau dintre noi, alţii abia se năşteau. Totul era cufundat în întuneric, în linişte deplină. Nici dihaniile cu colţi nu mai urlau, nici vântul nu mai îndrăznea să bată.
            Până când... în puterea nopţii, a început să urle o unealtă diavolească. Aceasta fusese adusă la viaţă chiar de Diavol...  Toată lumea a tresărit. Dihaniile cu colţi au început să urle din nou, vântul a început să bată cu putere, cei pe drumul de moarte s-au întors şi au început să ţipe îngroziţi. Liniştea deplină fusese spulberată de urletul unei chestii diavoleşti. Morţii se răsuceau în morminte, trenurile deraiau, iar vapoarele se scufundau. Vrăjitoarele greşeau poţiunile, vârcolacii urlau la lună, iar vampirii tocmai îşi înfigeau colţii în gâtul fetelor tinere.
            Oamenii se trezeau din somn şi începeau să se roage. Aprindeau lumânări şi îngenuncheau în faţa icoanei. Îşi făceau cruci mari şi udau cu agheasmă întreaga casă. Le era frică să se mai bage în paturi şi să tragă plapuma peste ei şi într-un final să adoarmă. Le era teamă...
            Unealta diavolească urla puţin, apoi se oprea. Nu trecea mult timp, iar începea să urle... şi tot aşa până la răsăritul soarelui.
            Oamenii au răsuflat uşuraţi şi s-au întins în paturile care îi aşteptau şi au adormit liniştiţi. Au scăpat şi de data asta de urlete.

            Aţi înţeles ceva din ceea ce am scris eu mai sus? Eh, dacă nu... hai să vă explic. Era aproape vreo 12 noaptea, abia adormisem când tot somnu' mi-a fost dat peste cap de o amărâtă de alarmă de la un magazin a început să urle. Băi, urla atât de tare de parcă zici că erau alarmele alea care avertizează că vine vreo tornadă sau că va fi bombardament. S-a oprit. Minunat!
Aţipesc... şi iar mă trezesc. "Fuuuuuu"#¤"%#¤#." Se opreşte. Mă bucur. Dar cum e vorba aia, "nu zice hop până nu sari groapa...", iar începe să chiţăie. De data asta a chiţăit vreo 45 de minute... 45 de minute de groază. Nu, nu am mai adormit. Îmi dispăruse şi somnul... A tăcut. Era deja vreo 3. Am adormit...
3:28... iar începe. 3:30 se opreşte. "Ăăăăăăăhhhhh!!" Am adormit. Pe la 4 fără un sfert iar a pornit şi a tot chiţăit până la 4. De la 4 şi până la 7 (când nu a mai pornit deloc) nu am dormit.
          În toată perioada asta m-am gândit cum poate fi "omorâtă" o alarmă.
1.  Luat o bâtă şi căutat alarma şi apoi omorâtă cu sânge rece.
2. Căutată alarma şi purtat o discuţie ca de la om la alarmă. Dacă nu înţelege se va trece la ameninţări.
3. Se ia o surubelniţă, se caută alarma şi se demontează, pardon... se dezamorsează.
4. Alte idei? Măcar să fiu pregătită dacă mai începe şi în noaptea asta...

marți, 8 ianuarie 2013

Am obosit...

Am obosit...
             Mă întind pe jos, pe iarba proaspătă şi verde şi privesc cerul. Mirosul proaspăt de iarbă mă linişteşte, mă calmează... Las vântul să-mi mângâie faţa în timp ce admir formele ciudate ale norilor. O floare, un chip, un peşte, o broască ţestoasă...
            Cerul ăsta albastru cu norii lui pufoşi mă face să visez şi mai mult. Mă face să vreau să fiu acolo sus, pe un nor... să văd toată lumea. Să fiu îmbrăcată în mătase albă ca spuma laptelui care să fluture la fiecare pală de vânt. Vreau să stau să privesc lumea...
            Oamenii aleargă în toate părţile, se zbat... Acum râd, apoi încep să plângă. Acum îţi sunt cei mai buni prieteni, apoi sunt cei mai mari duşmani ai tăi. Acum sunt sinceri, apoi te mint.
De ce nu se pot opri puţin să se odihnească?
Să stea în mijlocul naturii şi să viseze. Să uite de toate problemele... Să se relaxeze.
De ce sunt condamnaţi visătorii la eşec?
Dacă visele sunt realizabile, de ce i-am condamna la eşec?
Pentru că visele nu se pot împlini. Sunt doar vise...
Ba se pot împlini...
            M-am ridicat în picioare ca să las vântul cald al primăverii să se joace în părul meu, să-mi mângâie faţa... să mă las învăluită în mirosul florilor de primăvară.
Aş vrea să fiu chiar şi o buburuză. Mică, roşie şi pătată... Să-mi deschid aripioarele firave şi să mă las purtată de vânt. Să zbor sus... cât mai sus... până la nori. Apoi să mă las iar purtată de vânt... Să mă ducă acolo unde ar vrea el...
Aş putea fi chiar şi un fluture cu aripi diafane. Să-mi flutur aripile în vânt, iar atunci când aş obosi m-aş aşeza pe o floare. Aş mirosi-o şi m-aş îmbăta cu mirosul ei. I-aş purta polenul pe picioruşe şi mirosul pe aripi până în depărtări. Şi chiar de aş trăi o singură zi, aş muri fericită... Apoi vântul îmi va purta corpul uşor în vânt, iar apoi îl va lăsa să odihnească pentru totdeauna pe o floare.
Aş putea fi chiar şi o floare. Frumos colorată şi parfumată. Şi de aş fi o floare m-aş lăsa culeasă de un băiat şi dăruită unei fete frumoase. Va avea grijă să mă prindă în părul ei şi să mă poarte peste tot. Îi voi vedea ţinându-se de mână şi sărutându-se. Îi voi vedea jucându-se şi alintându-se. Îi voi vedea fericiţi...
              M-am încărcat. Sunt bine acum. Nu mai sunt obosită... Şi tocmai ce simt cum mă gâdilă o buburuză pe gât...

Ochii dragonului

        Dap, altă carte... alte paragrafe... alte chestii învăţate :D.
Ochii dragonul o carte scrisă de Stephen King, o carte cam pentru copii (păi sunt sinceră... e o carte pentru copii... cu regi, prinţi, dragoni, vrăjitori... mai lipsea un cal care să zboare...).
E o carte de aventură, din punctul meu de vedere...
        Regele, Roland cel Bun, care a devenit rege după ce mama lui s-a înecat cu o felie de lămâie când unul din bufoni a scăpat o minge pe jos... A început să râdă şi a murit (deja îmi e frică să mai râd).
Roland nu se căsătorise până atunci, deci nu avea nici urmaşi. Flagg, vrăjitorul cel rău, i-a prezentat o grămadă de fete... dar cea pe care a ales-o, Sasha, la naşterea celui de-al doilea copil moare. Desigur, Flagg este implicat în moartea Sashei. El nu o suporta pentru că regele Roland ţinea cont de ceea ce spunea ea, nu ce spunea el. Flagg avea mulţi, mulţi ani... dar 450 de ani sigur avea. El a vrut mereu să provoace războaie... să nu trăiască lumea în pace. Şi astfel a omorât-o pe Sasha pentru a nu-i mai da sfaturi lui Roland, apoi după mai mulţi ani l-a omorât şi pe Roland dându-i să bea un pahar de vin în care pusese otravă.
Roland avea doi fii. Peter, cel mai mare, şi Thomas ăla mai mic. Peter era apreciat de tatăl său şi primea mai multă iubire decât Thomas, şi asta îl supăra pe mezin. În fiecare seară Peter îi ducea tatălui său câte un pahar de vin... aşa făcuse şi în seara în care Flagg ia dus paharul cu vin otrăvit.
Peter a fost acuzat şi închis pe viaţă într-un turn... A reuşit să scape abia după vreo 8 ani parcă... atâta i-a trebuit să facă o funie din firele pe care le lua din şerveţele.
Peter când era copil se împrietenise cu Ben, un băiat care aparţinea unei familii de fermieri ceva mai răsăriţi.
Ben a fost ajutat şi de Naomi, fata unui om cinstit care creştea câini husky şi îi ajuta pe exilaţi.
După moartea lui Roland, Peter urma la tron... dar dacă Peter a fost închis, a urcat pe tron Thomas care era "marioneta" lui Flagg. Cât timp a fost Thomas la tron, regatul era în declin... şi mulţi oameni s-au refugiat în pădure şi acum ei se considerau exilaţi.
Ben şi Naomi au mai fost ajutaţi şi de către Denis, fiul valetului regal...
Da, e mai mult de povestit... da' nu vreau să spun mai multe că e mai frumos dacă e citită cartea, nu o scurtă prezentare.

Are şi cartea asta paragrafele ei... Deja m-am obişnuit...
Aşa că...
"Sasha [...] avea şaptesprezece ani, cu treizeci şi trei mai puţini decât soţul ei. Nu mai văzuse un bărbat fără pantaloni înainte de noaptea nunţii Cu ocazia aceea, zărindu-i penisul flasc, îl întrebă plină de interes:
- Ce-i acela, bărbate?
[...]
- E paloşul regelui, răspunse Roland.
- Nu prea seamănă cu un paloş, spuse Sasha nedumerită.
- Încă n-a fost prelucrat la fierărie.
- Ah! Şi  unde e fierăria?
- Dacă ai încredere în mine, îi explică regele, vârându-se în pat lângă ea, o să-ţi arăt, căci ai adus-o cu tine din Baronia de Apus, dar fără să ştii."

"... oamenii cred că numai bărbaţilor le place sexul şi că femeile ar prefera să fie lăsate în pace. Cetăţenii regatului Delain nu aveau asemenea idei, ci considerau că femeile se bucură şi ele de actul care aduce pe lume cele mai frumoase creaturi..."

"- Ai o inimă pe cât de bună, pe atât de curajoasă, băiete, dar copiii promit multe şi le pare rău mai apoi. Nu te-ai ţine de cuvânt, zic eu."

"Cred că adevărata prietenie trezeşte întotdeauna în noi recunoştinţă caldă, pentru că lumea e un deşert, iar florile din el cresc în ciuda locului neprielnic."

Exceptând primele două paragrafe care... nah, să vă văd eu cum explicaţi unui copil de până în 12 ani toate alea...
Al treilea paragraf m-a lovit drept la inimă...  Nici măcar în cărţi personajele nu au încredere în copii, chiar dacă sunt regi...
Al patrulea... mi-a plăcut foarte mult :).

Ce am învăţat?
Păi... cum să evadez dintr-un turn :))...
Am observat că proverbul ăla, "prietenul la nevoie se cunoaşte" se aplică destul de bine aici... Peter nu a fost abandonat de prietenii lui şi mă întreb... oare câţi prieteni adevăraţi avem, gata să-şi dea şi viaţa pentru noi?

luni, 7 ianuarie 2013

Ajutor!

Întâmpin probleme...
Cum naiba pun un şablon al meu, nu prostiile oferite de blogspot?
Unde-i vechea interfaţă în care se putea edita (foarte simplu şi uşor) şablonul? Eu vreau să adaug altul şi nu-mi reuşeşte!
Vreau ajutor!


Blog foto

Hei!
Ieri am "ciripit" ceva pe aici legat de un alt blog colectiv. Nu, nu m-am răzgândit... doar că am întâmpinat nişte probleme la alesu' adresei. Cine ar fi crezut că lumea asta a luat toate numele posibile care mi-au venit mie în cap azi-noapte? Eu una nu aş fi crezut...
Se numeşte "totulprinimagini". Dap, singura idee tâmpită de nume care mi-a venit şi care era liberă...
Trebuie să găsesc o temă, un alt nume... Dacă aveţi idei, nu le păstraţi pentru voi.
Ce e şi cu blogul ăsta? Păi simplu.
Poate că nu toţi se pot exprima prin cuvinte, dar o pot face foarte bine prin fotografii. De ce nu ne-am exprima şi aşa? Nu degeaba se zice că o fotografie face cât o mie de cuvinte... Hai să ne exprimăm şi aşa.
Putem posta fotografii după o anumită temă, dar merge şi fără temă.
Poate că mulţi aleg să-şi editeze fotografiile... şi poate sunt buni şi împărtăşesc şi cu ceilalţi mici "trucuri".
Oricum... aştept idei, păreri şi persoane care vor să se alăture.
Nu e obligatoriu să se posteze fotografii în mod constant. Nu e obligatoriu ca atunci când se dă o anumită temă toată lumea să posteze câte o fotografie...
E doar spaţiul în care ne exprimăm prin fotografii, nu prin cuvinte.

Şi lista persoanelor care au zis "Da":
Ascunsa
Simona
Alexandra
Oana
Kriss
Flori
Zoe
Skilly
Anavae Doll
Faye (aici a fost o neînţelegere... i-am trimis direct invitaţie)
Cola
*** Raisa
*** Nimeni

Încă nu mi-au răspuns:

Albă ca Zăpada (refuzat)
Viroze astrale
Elisa
Mad World (refuzat)


Cam atât am reuşit pe ziua de ieri. Hai, vă rog eu, împrăştiaţi ideea asta...
Aaa... da, era să uit.
O să fac şi o pagină de Facebook (La naiba, facebook?? Ce e în mintea ta...???) în care o să promovez ambele bloguri. Adică ăsta cu poze şi cel cu poveşti. Nu ştiu de ce am un presentiment că o să mă bată facebook :D.

Făcând şi blogul ăsta cu poze, sper să nu-l abandonez pe cel cu poveşti sau pe ăsta. M-ar durea sufletul. Numai eu ştiu câte bloguri am vizitat ca să găsesc grupul ăla de oameni care scriu pe blogul cu poveşti. Şi le mulţumesc!
Eu aştept cât mai mulţi doritori pentru noul blog sau chiar şi pentru blogul cu poveşti :D.

duminică, 6 ianuarie 2013

Leapşă

          Am primit o leapşă de la Zoe... şi nah, nu cred că am făcut vreodată vreo leapşă completă... aşa că nici pe asta nu o să o fac completă.
O să răspund doar la bazzaconiile ei:

1. Care este cel mai de preţ lucru al tău?
Acum, pe moment, spun calculatorul... dacă mă întrebi peste 10 minute, o să mă răzgândesc.

2. La ce nu ai renunţa niciodată?
La ciocolată, desigur. Cum să pot renunţa la ciocolată... Niciodată! (Poate ar fi fost mai bine să spun o persoană ceva... să nu mai pară că nu mă gândesc la nimeni. Hmm... :-?)

3. De ce te fereşti mai tot timpul?
De babe şi moşi care au o traiectorie fixă. Trec prin tine, pur şi simplu. Cred că au drumu' fixat prin satelit...

4. Cum reacţionezi la unele comentarii care nu sunt pe placul tău?
Mă enervez. Apoi mă gândesc dacă aşa e. Apoi mă calmez... dar în tot timpul ăsta zâmbesc. Dacă ceea ce mi-a spus e adevărat, atunci nu înjur persoana aia (în gând, desigur). Dacă nu are dreptate... îi doresc tot binele din lume şi apoi am o stare de greaţă...

5. Care a fost cea mai frumoasă vacantă a ta şi ce întâmplare te-a făcut să crezi asta?
Am un deja vu! Serios acum...
O vacanţă frumoasă e aia pe o plajă, undeva departe de casă, împreună cu cineva, dar cum asta nu s-a întâmplat nu am nicio vacanţă frumoasă.

6. De obicei ai emoţii ? În ce împrejurări?
:)) La mine e regulă chestia asta cu emoţionatul. În ce împrejurări? Aproape peste tot.

7. Când te-ai simţit cea mai fericită?
Când era vară, era bine, eram în vacanţă, era cald... Atunci m-am simţit cea mai fericită.

        Cu setul ăla de întrebări create de mine, nah... momentan piticii îmi sunt plecaţi în vacaţă (cred că piticii mei sunt creştini ortodocşi pe stil vechi, ei abia acum şi-au luat vacanţă), dar când vor revenii o să fac un set de întrebări.


L.E: Leapşa de la Flory

1. Cel mai mare vis al meu...
Cel mai mare vis al tău? Libertate. Zic bine? :D
Aaa... nu era despre visul tău ci al meu?
Chiar acum, cel mai mare vis al meu care-mi trece prin minte este să iau BAC-ul la mate (desigur, şi la restu', da' la mate îmi e cel mai frică) şi apoi să mă duc în... la facultate :D.

2. Care este numele tău preferat?
Fată sau băiat?
Eu nu are nume preferat, poate doar nume care să-mi placă mai mult, dar preferat n-am. (Şi nu vreau să fiu egoistă şi să spun că cele mai frumoase sunt numele mele, de fapt prenumele... că numele nu-mi prea place :D. Gabriela Mihaela. Ce e mai frumos decât atât?)

3. Care este numele blogului tău preferat şi de ce?
Gata! strigă egoismu-n mine (şi narcisismul).
Numele blogului preferat: Zdrăngăneli (nu-l căuta, eşti deja pe el).
De ce?? Păi aici sunt eu şi ce e mai frumos decât locul unde sunt eu?

4. Care e lucrul pe care l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai făcut? Ce te opreşte? (Succes dublu)
N-am dorit să fac un lucru întotdeauna, mereu îmi doresc altu... şi altu...
Ce mă opreşte? Hmm... interesul, motivaţia... E mai mult de explicat.

5. Dă un sfat unui copil.
Şi aici am un deja vu! Ce sfat să-i dau în afară de: "Nu o asculta pe maică-ta. Spune prostii. Mănâncă ciocolată că nu vine nicio Zână Măseluţă să te certe. Zâna asta tâmpită nici nu există. Vrei o ciocolată?"

6. Ce serial nu pierzi niciodată? 
Întrebarea asta pentru mine trebuia să fie altfel: "Ai urmărit vreodată un serial?", iar răspunsul era "Nu!".

7. Spune un citat preferat.
"Zâmbeşte acum, mâine poate fi mai rău!", nah... nu e un citat... dar îmi place. :)


L.E: Leapşă de la Albă ca Zăpada


1. Dacă ai putea fi altcineva cine ai vrea să fii?
Cred că o celebritate ceva. Sau să fiu un băiat :)). Dap, o celebritate băiat.

2. Ce părere ai despre muzica japoneză?
Nici măcar una. Nu ascult.

3. Care e desenul/animeul tău preferat?
Multe desene. Nu-mi plac anime-urile.
Desene animate... Hmmm: "Laboratorul lui Dexter" că tot m-am uitat azi.

4. Dacă ai scrie o carte ce titlu i-ai da?
Dacă aş scrie... şi cum nu scriu nu am ce titlu să-i dau :P.

5. La ce te gandesti acum?
La noua mea idee :D. Dar şşhh!!

6. Care e cel mai adorabil lucru din lume?
:)) Nu o să zic că eu sunt (pentru că nu  aşa, nu pentru că nu mai vreau să fiu egoistă/narcisistă/şi alte chestii de-astea). Un pui de pisică...

7. Te-ai indagostit vreodata de un personaj dintr-o carte/serial/film/anime?Care?
:)) Serios? Personaj care ori nu există, ori nu o să mă întâlnesc vreodată? 
Nu, niciodată. (Şi cum ar fi ca după vreo câteva săptămâni/luni să afirm că m-am îndrăgostit de cine ştie ce închipuire. Ar fi culmea...)


L.E: Leapşă de la Alexandra


1. Dacă ai putea să fii o creatură mitologică, ce ai fi?
Habar nu am ce creatură mitologică aş fi... Există vreo creatură mitologică care să reprezinte drama? :D

2. Cum ţi-ai descrie camera?
Păi, întâi intri pe uşă... Apoi în stânga e locul sacru... apoi o măsuţă împodobită cu statuete, lumânări şi ofrande aduse zeităţilor. Fereastra, locul cel mai înalt de unde se poate supraveghea întreaga populaţie. Urmează şifonierul pe care dacă îl deschizi te poartă în altă lume (nu, nu în Narnia). Şi acum cum îţi e norocul. Fie pici într-o gaură neagră, fie ajungi pe un tărâm magic unde inorogii zburdă şi zânele dau din aripi. Dar hai să ne întoarcem la camera mea. Lângă şifonier e locul unde mă contopesc cu fantezia, iluziile, demonii... vrăjitoarele etc. Deasupra stau frumos aranjate câteva cărţi. Personajele sunt gata să te tragă cu totul în carte. Sunt pregătiţi să te încoroneze sau să te omoare. Să te transforme în broască sau să te facă stea de cinema... 
Pe urmă... pe perete stă suspendată harta lumii. Acolo unde pun eu degetul, acolo mă teleportez... Şi uşa. 
Asta-i camera mea :D.

3. Ce ai face dacă te-ai trezi într-o casă cu păpuşi?
Am visat odată că eram într-o casă de păpuşi. Şi păpuşile alea erau d'alea rele care mergeau cu baterii... Şi tot veneau spre mine în modul mersul-zombi şi ziceau pe o voce de-aia de filme horror: "O să te prindem, o să te prindem...!". Sîc! Nu m-au prins. M-am trezit.

4. Care e cea mai mare dorinţă a ta?
Dacă aş spune ce dorinţă am, nu mi s-ar mai împlini :P (cică...).

5. Ce super-puteri ţi-ai dori să ai?
Hmm... teleportare şi citire gânduri.

6. Ce ai face dacă ar apărea un pinguin în faţa uşii tale? (nu m-am putut abţine)
Păi aş deschide uşa şi aş zice: "Bă să-mi dau palme!!! Ce naiba au pus ăştia-n ciocolată?". Apoi aş râde şi l-aş pune să sară printr-un cerc de foc gheaţă. L-aş îndopa cu ciocolată (pinguin umplut cu ciocolată :P), apoi l-aş băga la congelator. Şi apoi m-aş trezi din somn şi aş verifica dacă e cumva în congelator :D.

7. Ce apreciezi cel mai mult la o persoană?
Sinceritatea :).
 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.