sâmbătă, 29 septembrie 2012

Milka cu cod dublu de înmatriculare

    Ajung eu în raiul ciocolatei. Toată lumea trebuie să ştie că mie îmi place ciocolată... e necesar să se ştie asta... (Pe la anu' aşa... o să fac 18 ani. Nu strică o mică atenţie dulce ;;) ).
Şi cum ziceam. Am ajuns în raiul ciocolatei. Albă, neagră, arahide, căpşuni, caramel, luflée, tot ce ţi-ai putea şi nu ţi-ai putea dori.
   Şi mă învârt eu pe acolo. Mă gândesc, mă răzgândesc (parcă zici că trebuia să-mi decid viitorul...). Şi... într-un final mă decid. Aleg una bucată Milka... Toate bune şi frumoase.
   Fericită pentru că ciocolata tocmai fusese plătită, aşteptam doar să o devorez. Când să ieşim din ditamai hipermarketu', încep drăciile alea care te scanează (cu raze X şi îţi văd anumite părţi... în imaginaţia mea :P), să urle tare, tare de tot... Urlau, ţipau şi se tăvăleau că cică nu am fi plătit ceva... Şi vine moşu' de la pază.
Începe să ia bonul la puricat şi restul de produse cumpărate... prostia tot chiţăia....
Mai caută moşu' p'acolo şi găseşte ciocolata. Se uită la ea... şi se duce cu ea la o casă şi o scanează. Trece de alea mici fără să le mai facă să urle.
   Nu măi, nu, nu am furat ciocolata aşa cum credeau privitorii ăia curioşi... Ciocolata avea cod de siguranţă :|. Stupid!

Versuri...

"Ah, mierea buzei tale..."
"A buzei tale coapte, amorul meu" 
"Ah, unde eşti..."
"Să-ţi beau tot sufletul din gura ta"
"Să murim amândoi..."
"... vremea-n loc să steie"
"O rază încă, încă o scânteie"
"Simt încă gândul tău..."
                 (M. Eminescu - Ah, mierea buzei tale)

"Dacă iubeşti fără să speri
 De-a fi iubit vreodată,
 Se-ntunecă de lungi păreri
 De rău viaţa toată.

 Şi-ţi lasă-n suflet un amar
 Şi în gândiri asemeni,
 Căci o iubire în zadar
 Cu moartea-i sor' de gemeni.

 Dar vindecarea la dureri
 În piept, în partea stângă-i,
 De-acolo trebuie să ceri
 Cuvinte să te mângâi."
                 (M. Eminescu - Dacă iubeşti fără să speri)

"...Să mergem împreună,
 Sub acel farmec liniştit
      De lună!

 Şi când în taină mă rugam
 Ca noaptea-n loc să steie,
 În veci alături să te am,
 ...

 Din a lor treacăt să apuc
 Acele dulci cuvinte..."
                 (M. Eminescu - Adio)

"Ce e amorul? E un lung
 Prilej pentru durere,
 Căci mii de lacrimi nu-i ajung
 Şi tot mai multe cere."
                 (M. Eminescu - Ce e amorul?)

vineri, 28 septembrie 2012

A zecea zi...

Şi cu ziua de azi s-a încheiat şi cea de-a doua săptămână de şcoală. Mai sunt... câteva :D.
În prima oră de mate am dat testare iniţială, iar în a doua ne-a predat. Eu tot continui să mă mir cum de înţeleg matricile... şi ce e şi mai surprinzător, chiar îmi plac :|.
La istorie ne-a predat. "Înainte de Hristos (î. Hr.)... Dacă suntem atei scriem înaintea erei noastre (î. e. n.)" 8-|
La fizică am stat şi... plictisindu-ne, Simona a luat "atitudine" şi a vrut să ne facă să zâmbim printr-un mic joculeţ... Roxana, cu prietenul ei (cu care se săruta în şcoală şi diriga i-a atras atenţia, deci... nu ai voie să te săruţi în şcoală)... ea în rochie, prietenul ei în şosete... pe faleză... fac lucruri interzise :D.
Dar cea mai ciudată (?) e combinaţia de S. + Şaky, ea în bluză, el gol... într-o pădure... fac schimb de idei... Bine, într-o pădure s-ar putea face schimb şi de altceva... (de numere de telefon măăă...).
Pe urmă s-a apucat Floarea să-mi citească cu voce tare tema la română, iar undeva eu scrisesem "tenis". Floarea ( mai zice de mine că mă gândesc la altele)... zicându-mi mie: "Bine că nu ai pus altă literă prima...". Roxana nu a înţeles şi a mai întrebat o dată.
Flory: "P..."
Roxana: "Ce... p?".
Flory dă să scrie pe o foaie cuvântul, dar Simona... "Nu, nu scrie. Cee nu înţelegi? PEN**" şi a spus asta foarte tare... (Haaa... şi ai zis-o :P).
La română a citit M. compunerea. "Şi stătea atârnat (agăţat) de perete...". Vă întrebaţi cine? Mihai Eminescu, prietenul ei... Anul trecut prietenul ei era Cerna. A citit apoi S. compunerea. Desigur, cuvintele o depăşeau... Normal, dacă nu şi-o făcuse ea... Apoi profa i-a dat lu' E. să formeze un acrostih... pornind de la "ŞCOALA". Nu a ştiut... s-a dus la loc... şşşiiii... am citit tema la română ;;). Temuţa meeeaaa... Da' mă scotea din sărite profa, că la fiecare chestie mă oprea că-şi aducea ea aminte de ceva... Pfuuaaiii...
Profa stând la catedră, eu în bancă: "E scoasă la imprimantă sau scrisă de mână?"
Eu: "Scrisă de mână."
Profa: "Scrii frumos"
Eu: ";;)"
Nu mi-a zis dacă i-a plăcut sau nu, dar cred că i-a plăcut mai mult decât compunerea lui M. :P
La ultima oră de fizică am plecat, dar nu că aşa am vrut eu... M. l-a întrebat pe prof dacă mai facem ultima oră, iar el a zis că nu... Deci eu nu am nicio vină. Nu puteam sta ca proasta singură, în clasă... şi nici nu am umblat aiurea pe străzi o oră... Sunt copil bun.

joi, 27 septembrie 2012

Confesiune

    Iar privesc pagina asta goală întrebându-mă ce să-ţi scriu sau, mai exact, dacă să îţi scriu. Poate vei considera că iar exagerez... sau poate nici nu vei lua în considerare cuvintele mele... Îmi e cam teamă să mai spun ceva pentru ca nu cumva, din cauza cuvintelor mele, tu să dispari.
Mă joc cu peniţa pe foaie gândindu-mă dacă chiar ar trebui să-ţi scriu.
 
    Copiii spun mereu adevărul pentru că ei nu ştiu să mintă. Şi eu tot un copil sunt... Un copil mai aiurit şi mai adormit, uneori paranoic, care tânjeşte după afecţiune, cuvinte dulci şi care se hrăneşte cu fiecare surâs de-al tău. Vocea ta e mai mult decât adorabilă. Mă intimidează, îmi face inima să-mi bată cu putere... Mă face să uit ce aveam de zis, mă face fericită, mă face să zâmbesc. Aş vrea să-ţi ating chipul, să văd dacă tu chiar exişti sau nu eşti decât un vis... Nimeni nu e perfect, adevărat, dar în ochii mei tu eşti perfect. Eşti un model bun de urmat. Tu eşti singura persoană care îmi aleargă prin gânduri şi mi-aş dori foarte mult să te strâng în braţe şi să-ţi spun ce am de zis, nu să-ţi scriu şi să-mi îmbrăţişez iluzia.
    Pot fi foarte obositoare, enervantă, stresantă, dar te rog să îţi aduci mereu aminte că tu eşti o persoană specială pentru mine. O persoană care va avea mereu un loc bine meritat în sufletul meu. O persoană pe care o voi respecta şi pe care o voi preţui... şi niciodată nu o să vreau, în mod voit, să te supăr sau să râd de tine. Nu încerc să râd de tine, ci cu tine...
    Viaţa mea are rost. Şi ştii de ce? Pentru că eşti tu în ea... şi pentru asta trebuie să-ţi mulţumesc.

    Nu ştiu dacă aceste cuvinte te vor bucura sau te vor supăra. Eu sper să te bucure... Îţi voi trimite cuvintele astea pe aripile Iubirii... Te rog să nu le ignori.
Aştept să te îmbrăţişez în vis... să mă simt în siguranţă în braţele tale.









A noua zi...

Şi deci, e a noua zi... Totul e minunat... Parcă zici că ţin jurnal de închisoare.
Azi am avut de la 8 la 10 informatica şi nu trebuia să ne ducem de fapt deloc, că deşi directoarea a zis ieri că găseşte un profesor înlocuitor... desigur, nu a găsit. Şi eu voiam să mă duc la 10 la şcoală, pentru că eram sigură că o să stau degeaba... dar mi-a dat planurile peste cap Floarea.
Floarea voia să facă habibi şi pe urmă să mergem în laboratorul de info. Rezolvat treaba... hai să mergem şi noi la info. Ne ducem noi (am urcat 2 etaje). Floarea tupeistă înainte. Deschide Floarea uşa laboratorului unde facem noi de fiecare dată, dă de altă clasă. Al doilea laborator, altă clasă. Al treilea laborator, altă clasă... Mergem în clasă. Ăia care mai erau luaseră şi ei deja cele 3 laboratoare de info la rând... Mă întreb ce or fi zis profele... :)) Şi deci, am stat şi de la 9 la 10.
La biologie ne-a adus microscoape şi ne-a predat.
Profa: "Cici, lasă-i jucăria lu' Pastrici."
Nu, nu jucăria aia :P, ci tableta. Se juca şi el cu Tom...
La engleză recapitulare... Săptămâna aviatoare lucrare cu notă trecută în catalog.
La română am dat testare iniţială... Nu a fost deloc grea, doar că nu te poţi concentra atunci când profa şi nişte fiinţe vorbesc... Stresaaaannttt...

În rest, mâine am testare la mate... ooff...

Rânduri cu dedicaţie...

   Unii mă consideră pe mine ciudată că-s retrasă şi nu mă îmbrac după ultima modă, că nu ascult manele... că sunt tăcută... că mă comport aiurea...
Păi cum să nu te comporţi aiurea, adică nu că mă comport aiurea, doar că nu văd normale gesturile unora. Nişte fiinţe idioate au fost create doar pentru a te enerva. DEX-ul nici măcar nu a auzit de cuvântul "renegaţie", poate dublă negaţie... sau poate renegare...
Cât de penibilă poate fi o persoană? Foarte... Cum naiba, tu.. ca băiat, să te aşezi lângă o fată şi să începi să o atingi pe picioare? Cum naiba să o întrebi pe o fată ce e felaţia... Cum naiba să fii atât de obsedat încât să mănânci şi să zici că ţi-ai dat drumul în propriul sandwich? :|
Cum să fii atât de nesimţit încât să faci miştouri la adresa unei fete zicându-i că e un rechin? Cum să fii atât de prost?? E cam ilegal...
 "Împuşcă-te bă şi scapă-ne de prezenţa ta..."

19 cuvinte

* Tema mea la română

    La şcoală trebuie să fii sociabil cu toţi, pentru că dacă nu eşti sociabil atunci ţi se pune ştampila de "timid", "persoana care stă retrasă", "ciudatul/ciudata clasei"... şi nimeni nu vrea asta. Dar nu poţi fi sociabil cu toate persoanele. Poate pe unele persoane nu le suporţi... pentru că ele, prin natura lor, sunt nişte persoane insuportabile.

    Unii au impresia că vin la şcoală pentru a-şi etala noile haine. Şi vin îmbrăcaţi după ultima modă defilând pe holurile şcolii cu buricul sau lenjeria intimă la vedere. Şi elevii ăştia îmbrăcaţi după ultima modă chicotesc (ca nişte şobolani în călduri) atunci când văd un alt elev care nu este îmbrăcat "la modă". Unii elevi "la modă" nu vin la şcoală pentru a învăţa, ci pentru a-şi etala noile haine care desigur, sunt nişte fake-uri.
("Da fată, şi mi-am luat geanta asta de la Louis Vuitton. Am dat o grămadă de bani şi nu, nu e fake...". Desigur, aceeaşi geantă se găseşte şi la magazinul ăla uitat undeva pe o străduţă... cu geamurile murdare şi cu o uşă care abia de închide... purtând numele de S.H.)
Mereu moda vine la pachet cu ceea ce se numeşte "culoare". Acum culoare înseamnă acele tonuri care îţi scot ochii în evidenţă, apoi te ameţesc, ca mai apoi să înceapă să te doară capul de la alăturarea de culori gen: verde neon-fuchsia

    Muzica binedispune pe orice. Fiecare are gusturi diferite la muzică, fiecare este liber să aleagă ce gen de muzică preferă. Nimeni nu îi impune nimic. Muzică se poate asculta oricând şi oriunde. Poţi asculta muzică pe stradă, acasă, la birou, la spital, la înmormântare şi desigur şi la şcoală.
Muzica e mai bună atunci când e ascultată în ore. Oricum nu e important ceea ce predă profesorul... Oricum, profesorul vorbeşte degeaba. Chiar nu are rost ca tu, un elev care le ştie pe toate, să te oboseşti atât de mult şi să îl asculţi pe profesor. Mai bine asculţi muzică, în special manele.

    Uneori la şcoală poate fi distractiv. Nu e distractiv atunci când eşti scos la tablă şi nu ştii ce să spui pentru că, de fapt, nu ţi-ai mai învăţat şi lecţia asta... pentru că ţi-ai învăţat ultimele 5 lecţii şi nu te-a ascultat.
Distractiv e atunci când la ore se mai trezesc unii şi mai scot nişte perle. Ce înseamnă "debusolat"? Desigur, trist.

    Curiozitatea îi roade pe elevi. Elevii nu copiază tema, elevii sunt curioşi de ce a scris colegul în temă sau lucrare. Elevul este curios să vadă dacă şi colegului său de bancă i-a dat acelaşi rezultat la un exerciţiu la matematică. Elevul nu copiază niciodată, el e doar curios.

    După 2 ore de matematică în care profesorul predă cuvânt după cuvânt, cifră după cifră... iar tu nu înţelegi nimic... te simţi atât de adormit. Ai impresia că profesorul vorbeşte pe un ton menit să te adoarmă, dar nu cu un cântecel ci cu cifre... Şi pentru că în ore elevii, în mare parte, sunt nişte adormiţi... se întâmplă ca la sfârşitul orelor să reţină un mare nimic. Şi pe urmă ajungi acasă şi te întrebă părinţii: "Ce ai făcut azi la şcoală?", iar tu... pentru că mai mult ai dormit, le răspunzi: "Nimic."

    Încrederea e cuvântul de bază atunci când vine vorba de colegul de bancă. Ai încredere că tema lui e corectă. Ai încredere că îţi şopteşte corect. Ai încredere că te acoperă şi îţi dă un cot atunci când dai lucrare iar tu încerci să te uiţi în caiete... că doar eşti curios. Ai încredere că minunatul tău coleg de bancă nu te va spune profesorului...

    La şcoală e important să zâmbeşti. Zâmbeşti, destul de frumos, atunci când nu ştii lecţia. Zâmbeşti şiret atunci când colegul ăla pe care nu îl suporţi a luat o notă mai mică decât tine. Zâmbeşti şi eşti fericit atunci când ai luat o notă mai mare decât colegul pe care nu îl suporţi.
Zâmbeşti pentru că este frumos să zâmbeşti.

   Ceea ce fac profesorii poate fi numită "artă". De ce? Pentru că profesorii folosesc cunoştinţele în locul culorilor şi elevi în locul pânzei. Ei încearcă să realizeze ceva frumos, dar uneori ies adevărate opere de artă, alteori... doar nişte schiţe foarte prost făcute. Este o artă să aduci un elev de la o medie de 5 la o medie de 10, dar în acelaşi timp şi imposibil.

    Încă din clasa I facem cunoştinţă cu limba română. Şi avem timp să o învăţăm o viaţă întreagă. Româna este limba vorbită de români, este limba pe care ar trebui să o cunoaştem destul de bine şi să încercăm să nu o masacrăm impunându-ne propriile noastre reguli de scriere. ( S ke ai mai fct? Pai bn. U? La f shi io. Merg cu mn in club diseara?).

    Sportul nu e pentru oricine. Se zice că sportul e sănătos şi ne poate scăpa de obezitate şi alte boli, dar dacă nu eşti o persoană activă sportul nu e chiar o activitate atractivă.
Unora le place fotbalul, handbalul, tenisul şi multe alte sporturi. Sportul nu e făcut pentru persoanele acelea care au un stil de viaţă asemănător unui melc care se târăşte încet pe pământ.
Fotbalul, ca restul sporturilor, implică mult alergat, antrenament şi o alimentaţie echilibrată... Deci, sportul nu e pentru orice leneş, care încet, încet se transformă într-un melc...

    Dacă îl aşezi pe un copil în faţa unui calculator îl faci cel mai fericit. Nu îi mai trebuie mâncare, apă sau socializare. Acum totul se întâmplă pe internet. Ne hrănim animalele dintr-un joculeţ, avem grijă de nişte legume virtuale, facem sport... tot pe internet. Băieţii sunt frumoşi, plini de muşchi şi de bani. Fetele sunt frumoase (cu sâni şi fund mare), deştepte... (fotoşopate) şi tot ce ţi-ai putea dori de la o fată. Şi când, de fapt, băiatul ăla e de fapt un bărbat trecut uşor de 30 de ani... cu burtă, păr cărunt şi rată la casă, iar fata aceea e o copilă de 12 ani care are parte de prima "iubire".

    Elevul este liber doar după 5,6 ore de şcoală. Atunci elevul are impresia că tocmai a ieşit din închisoare doar aşa.. să vadă cum arată soarele şi cerul, pentru că a doua zi se va întoarce tot acolo. Elevul se simte închis. Elevul doreşte libertate, mai ales elevii care sunt adolescenţi. Ei nu au timp de şcoală, de teme, de învăţat. Ei au timp doar de distracţie...

   Desigur, amuzamentul este folosit pentru a binedispune pe oricine. Uneori încercăm să părem amuzanţi dar nu prea ne iese... Alteori, datorită unor substanţe alcoolice unii devin dintr-o dată foarte amuzanţi. Dar e şi mai amuzant ca a doua zi să vezi filmuleţe şi poze cu tine în anumite ipostaze "amuzante"... E chiar amuzant...
Şi ce e şi mai amuzant, DEX-ul nu cunoaşte cuvântul renegaţie...





miercuri, 26 septembrie 2012

A opta zi...

   Am ajuns în cea de a opta zi a clasei a XI-a. A fost foooarte lejer azi.
Franceză am corectat tema şi am citit ceva pe acolo. A fost profa în toane bune şi nu a ţipat la noi...
La info a dat norocu' peste noi şi nu am mai dat nicio lucrare că nu a venit profa. 2 ore de informatică, una după alta... 2 ore relaxare. (Mâine am primele 2 ore tot info. Mă duc de la 9, că la următoarea oră ne vine profesor...).
Pe urmă sport. Am stat în clasă şi am... discutat. Nu am bârfit pe nimeni, doar am discutat :P. Am vorbit de slăbit, ţigări, tatuaje :)). Chestii d'astea.
La mate... băăii... îmi era atât de somn, somn de-adevăratelea. Stăteam toţi... cu privirile aţintite spre prof, fiecare pierdut în lumea lui... De vreo două ori l-am auzit pe prof aşa... pe fundal... "Xn... 2k+1... şiruri divergente..." şi mi se închideau ochii... Şi mă uitam la ceasul ăla de pe perete şi aveam impresia că nu se mişcă deloc... îmi venea să ţiiipp... Vineri testare iniţială la mate... :-L.
La religie iar ne-am rugat la perete. E. e un mare stres... dar e mai de treabă decât B. Chiar dacă e enervant, măcar pe ăsta "îl îmblânzeşti" cu un telefon sau o pereche de căşti... sau un calculator...
    Hai că mă apuc să-mi scriu tema la română....

marți, 25 septembrie 2012

Iubirea


   Ce e iubirea? Nimeni nu ştie ce e iubirea exact. Nu există o definiţie exactă a iubirii... Iubirea se simte.
Niciun profesor nu o să-ţi predea lecţia numită "Iubire". În nicio carte nu vei găsi o explicaţie corectă... Iubirea diferă de la persoană la persoană... Poate o persoană iubeşte altfel decât tine... sau poate tu iubeşti altfel decât o altă persoană...
   Nimeni nu o să-ţi spună de la început că te vei apropia şi vei ţine la o persoană întâlnită întâmplător dacă pot spune aşa. De fapt, nimic nu e întâmplător. Toate se întâmplă cu un rost... La început poate fi acea persoană pe care nu o suporţi deloc, sau poate fi o persoană căreia nu i-ai acordat atenţie până atunci, sau o persoană pe care nici măcar nu o cunoşteai... şi dintr-o dată se întâmplă să-i observi ochii luminoşi, zâmbetul fermecător, trăsăturile deosebite... faci "cunoştinţă" cu sufletul lui... iar dintr-o dată, fără să-ţi dai seama, persoana aceea este înconjurată de o lumină puternică şi o vezi păşind încet spre tine... şi inima îţi bate cu putere... şi zâmbeşti... Te intimidezi, uiţi ce aveai de zis... sau te comporţi aiurea şi pe urmă îţi e ruşine să mai vorbeşti cu acea persoană...
    Sau poţi visa toate astea... Poţi visa acea persoană la care ţii. Visul ţi se pare atât de real, eşti undeva între vis şi realitate... şi dintr-o dată te trezeşti complet bulversat/ă părându-ţi atât de rău că e doar un vis...
Şi stai şi te gândeşti o zi întreagă la acea persoană. Te gândeşti dacă e bine, dacă zâmbeşte, dacă se gândeşte la tine... Şi încerci să-ţi scoţi din cap chestia cum că poate e cu altcineva... şi abia aştepţi să vorbeşti cu acea persoană şi eşti trist/ă... şi imediat cum auzi un "bună" te linişteşti.. dar dacă acel "bună" întârzie eşti abătut/ă şi te gândeşti şi mai intens la acea persoană... şi încerci să-ţi găseşti ceva de făcut, dar nu te poţi concentra... Dar ştii că e acolo undeva ocupat/ă cu diverse. Dar în acelaşi timp te gândeşti dacă nu cumva e supărat/ă pe tine.. dacă nu cumva ai deranjat cu ceva... dacă nu cumva... Nu, nu... am zis că la situaţia aia nu ne gândim...
     Şi oftezi... şi îţi e dor... şi te îngijorezi, deşi nu prea ai pentru ce... dar totul e imprevizibil. Şi îţi spui în gând că totul e bine, că e acolo... undeva... şi zâmbeşti trist... şi aştepţi...


A şaptea zi...

   A şaptea zi a început cu o oră mai devreme.. adică pe la 7. Iar m-am dus de la 7.. că-s eu aşa... mai cu bun simţ. De data asta a venit profu' şi mi-a zis că pentru faptul că am venit de la 7 şi am fost prima fată (că cică fetele nu trebuiau să vină... că ********, nu a zis nimic...), deci... pentru "efortul" depus media 10 :>. Şi după mine a venit şi Simona şi ne-am dus să ne luăm nişte covrigi absolut delicioşi... =P~ . Da mă, da... şi covrigii pot fi la fel de delicioşi ca o şaorma (cu codiţe de şoareci şi bucăţele de şobolani muraţi :P).
   La geografie ne-a predat. A trecut repede ora...
   La mate ne-a controlat tema... "Şi dacă terminai alfabetul ce litere foloseai pe urmă?"... Pe tasta mea space care merge mai greu, e primul exerciţiu cu matrice... şi a intervenit o literă acoolooo dom'le... în loc să mă felicite că am scris atâtea pagini şi că le-am înţeles... el nu dom'le, se leagă de o literă... că o leg eu pe litera aia cu dublu nod marinăresc.
Profu' suspectează anumite chestii:
Profu': "Tu ai copiat după C."
R.: "Domnu', da' dacă vă uitaţi... nu avem aceleaşi cifre..."
Da, într-adevăr, ea nu a copiat de la C. (a copiat de la Simona :P).
   La engleză am făcut recapitulare. Săptămâna viitoare lucrare... :-<
   La chimie a avut treabă profu'... trebuia să facă puţină curăţenie prin acide sulfurice şi alte substanţe pe care i le-aş turna în suc lu' unu din clasă...
   La fizică am plecat. Deci... băăăiiii... am plecat eu de la fizică fără să ne spună profu' să plecăm. Nu am chiulit, ci mi-am scurtat programul :P.
   În rest, mâine am franceza... şi iaaaarr sport... :-<.

"Alt ceas mai ieftin nu ai găsit? Nu puteai lua unu' mai ieftin?"
Cel puţin Flori are toate bonurile ca să justifice fiecare bănuţ cheltuit... nu cum se presupune că ar face alţii...

luni, 24 septembrie 2012

A şasea zi...

   Am ajuns vii şi nevătămaţi în a doua săptămână de şcoală... Toate bune şi frumoase...
   Azi 2 ore de mate... din plin. Analiză matematică, şiruri convergente, epsilon... Floarea avea chef de râs, eu avem chef să înţeleg... Ce am înţeles? Jumătate din ceea ce a predat profu', că m-a pierdut undeva pe la un epsilon... De acolo totul e într-o ceaţă din aia de nu o poţi tăia nici cu toporul. Dacă mai bagă şi un logaritm... m-a pierdut încă de la început.
  După cele 2 ore de mate, o oră de română. Ne-a speriat profa zicându-ne că de săptămâna viitoare o să revină profu' de română... (cu care dacă mai făceam până în a XII-a nu cred că lua cineva BAC-ul cu o notă de peste 5...).
Profa: "Lasă-l, lasă-l... el e debusolat...". Tu, E. ce înseamnă debusolat?
E.: Trist...
Ştiu... e trist.
Ca temă ne-a dat... 19 cuvinte fără sens şi cu care trebuie să facem o compunere sau o poezie... Adică nu ea ne-a dat cuvintele ci noi le-am scris pe tablă. Voi aveţi idee ce cuvânt am scris? :D Un cuvânt care mă defineşte.
    Pe urmă o oră de info. Fără stres... fără bătaie de cap. Miercuri lucrare.
Economie... Prima oră de economie. Nu pot spune dacă-mi place sau nu. Dacă o să facem economia cum am făcut logica, educaţia anteprenorială şi psihologia... atunci nu o să vă pot spune nici la sfârşitul anului dacă mi-a plăcut sau nu economia.
    La franceză am făcut recapitulare. Abia aştept să terminăm cu recapitulare...

    Mâine e şedinţă. Sper să nu aducă diriga catalogul de anul trecut... pentru că... pe acolo mai sunt nişte note top secret :D.

L.E: Ştiam eu că am uitat să zic ceva...
Ora de mate...
Profu': "Au fost probleme la tema pentru acasă?"
Clasa fără M.: "Nuuuuu.."
M.: "Eu nu am ştiut la un exerciţiu..."
Clasa: "Aaaa.. dar nici nouă nu ne-a ieşit.."
Tot ora de mate..
Profu': "Aţi înţeles?"
Clasa: "Daaaa..."
Spy: "Bine că nu puteţi să vă uitaţi în creierele noastre".

Sper că nu am mai uitat nimic...

duminică, 23 septembrie 2012

File de jurnal...

11 septembrie

Ce e amăgirea? O faptă înşelătoare, o iluzie... Oare e o iluzie? Un produs al imaginaţiei mele? Este realitatea transpunsă în vis?
Un vis frumos, cu miros de iubire, gust de fericire... cu ochi căprui şi voce angelică?

Şi adorm în braţele tale, adorm liniştită... în sfârşit aşteptarea a luat sfârşit. Mă bucur de ce am... Îţi simt parfumul şi căldura corpului... Gândurile ni se amestecă... Îţi simt mâna pe trupul meu... Visez cu tine...

12 septembrie

Se zice că speranţa moare ultima. Speranţa e ceea ce te face să crezi că într-o zi totul va fi bine... Speri că e bine, deşi e departe... Îţi pui toată încrederea în persoana lui...

Ochii tăi îi voi visa la nesfârşit... Prin ochii tăi văd iubirea... 
Îţi simt buzele calde pe umărul meu. Mă întorc cu faţa la tine, te sărut şi te strâng în braţe... şi îţi spun: "Mi-a fost dor de tine. Te iubesc."

13 septembrie

Nimeni nu îţi explică ce e dragostea. Dragostea se simte, nu se explică. Se zice că prima dragoste e de neuitat... Niciodată nu o să-i uiţi privirea, sau atingerea... Niciodată nu o să-i uiţi sărutul... şi parfumul. Mereu va sta ascuns acolo, undeva, în mintea ta... în gândurile tale...

"Ştii cât de dor mi-a fost de tine? De la pământ şi până la cer..."
Apoi urmă o îmbrăţişare şi un sărut... Rochiţa neagră căzu uşor jos, dezvelind trupul nerăbdător...

14 septembrie

Un cuvânt poate apropia sau distruge... "Bună" şi "Adio" sunt antonime... Cuvintele sunt cele care te urmăresc şi care-ţi rămân întipărite în minte...

"Şi dacă eu nu sunt interesat de tine?"
i de ce nu mi-ai spus mai dinainte că nu eşti interesat de mine, de un copil naiv... Îmi pare rău că te-am deranjat."

15 septembrie

Dacă ai putea, ai renunţa la cuvinte? Te-ai putea exprima doar prin gesturi? Ai fi capabil să trăieşti fără a comunica cu ajutorul cuvintelor?

"Şi vreau să vorbim 5 minute... că nu o să mai am timp.."
"E treaba ta, nu sunt eu vinovat cu nimic..."

16 septembrie

Deşi cerul este acoperit de nori, noi ştim că soarele este acolo... undeva, aşteptând să strălucească. Aşa e şi cu dragostea... ştim că există, este undeva acolo şi la un moment dat "va răsări".
De câte ori nu ţi s-a spart sufletul în bucăţi pentru că nu primeai nicio veste de la celălalt? Câte minute/ore dintr-o zi te gândeşti dacă celălalt e bine, e în siguranţă? Adormi gândindu-te la celălalt? Suferi când suferă şi celălalt?
De multe ori...

Nu e lângă mine. E prima noapte când adorm fără el. Îmi e frică... Vreau să adorm în braţele lui protectoare. Vreau să-i aud bătăile inimii... Sper să fie bine...

17 septembrie

Tot ceea ce visezi e inspirat din realitate... Ai dori ca un vis frumos să nu se termine niciodată... Dacă în realitate nu ai parte de ceea ce îţi doreşti, într-un vis purtat pe aripile zorilor... se poate întâmpla ceea ce vrei...

Dormea. Era pe jumătate dezvelită. Ocupa mai mult decât partea ei de pat. Zâmbi. Se aşeză în pat, o luă uşor în braţe, o sărută pe frunte... şi adormi cu ea în braţe.

18 septembrie

Dacă ar fi să ne bazăm pe superstiţii, oare ar fi suficient să ne uităm al ceas la ore fixe şi vom şti că cineva ne iubeşte?
Dacă ar fi să te întâlneşti din pură întâmplare cu unica persoană care îţi ocupă fiecare loc din gând, din suflet, din inimă... ce ai face?
I-aş spune că e o persoană specială, l-aş ţine în braţe, i-aş spune că acum sunt lângă el, că totul e bine... că îl iubesc...

M-am trezit înaintea lui... Am stat şi l-am privit cum doarme. E ca un copil... Îl sărut pe frunte şi pun capul pe pieptul lui. Vreau să-i simt fiecare respiraţie şi fiecare bătaie a inimii...

19 septembrie

Nu a auzit nimeni până acum un înger şi pentru că nici eu nu am auzit niciodată un înger, pot asemăna vocea lui cu cea a unui înger. E atât de caldă, de plăcută... atât de intimidantă...

Se furişă încet în spatele lui, îi acoperi ochii şi începu să chicotească.
"Ştiu că tu eşti", spuse asta în timp ce ea se aşeză în braţele lui.
"Dar poate era altcineva."
"Nu mă poţi păcăli."
Apoi o sărută pe buze şi se jucă cu o şuviţă din părul ei...

20 septembrie

Încrederea, iubirea şi respectul sunt importante într-o relaţie... Dacă îţi pasă de cineva îţi pasă şi de ceea ce face... Îţi pasă de persoana lui, îţi pasă de fiecare cuvânt spus... îţi pasă de orice are legătură cu celălalt.

"Ahh..." şi aruncă cu o pernă în el.
"Mmm... periculoasă."
"Lasă-mă!"
"Şi dacă nu vreau?"
"Pleacă!"
Apucă încă o pernă şi o aruncă în el. Se feri, îi prinse mâinile şi o rugă să se liniştească. Apoi o împinse înspre pat şi o sărută.

21 septembrie


O zi ploioasă în care simţi cum totul se îneacă. Cum sentimentele îţi dansează în ploaie, cum se udă... cum se dizolvă sub bătaia fiecărei picături... şi aştepţi să se reîntregească... să răsară soarele sau să auzi un "bună"...

Îl sărută pe buze, pe gât... îşi strecură mâinile pe sub tricou. Îi mângâie spatele şi pieptul... Îl sărută din nou pe buze şi îl îndemnă să-şi scoată tricoul...

22 septembrie

Dorul este explicat printr-o dorinţă puternică, poate chiar şi o suferinţă sufletească... care te macină, un sentiment de melancolie deoarece îţi doreşti să vezi o anumită persoană...
Ce se întâmplă dacă dorul tot creşte... şi creşte?
O să aflu...

Privi poza apoi citi ceea ce ştia deja pe de rost că stă scris pe spatele ei. 
"Sunt doar al tău, iar tu doar a mea."
Mângâie chipul din poză apoi o strânse la piept.

23 septembrie

Sentimentul de vinovăţie e cel care ne omoară, fără să ne dăm seama, uşor, uşor sufletul... Ne macină... şi nu vom da vina pe celălalt. E doar vina noastră. Ştim asta... Ne învinovăţim, ne certăm pe noi, ne pedepsim... dar pe urmă căutăm alinarea, căutăm să fim mângâiaţi...

"Şi vei avea grijă de mine mereu şi mereu?"
"Mereu."
Îi privi ochii luminoşi apoi o strânse în braţe.

......................................

Poze...



















Republica bananieră romania - între cercopiteci şi urangutani civilizaţi

Un articol marca Motănel

Biserica = fabrica de bani
Paraziţii sunt expiraţi şi aroganţi. Spune asta un fan de-al lor care asculta primii 10 ani separat, nu pe două discuri.
Ce porcarie! Acum 300 ani se înfiinţa primul spital din România. Pe la 1300, englezii şi francezii sărbătoreau centenariile universităţilor lor. Noi pe la 1300 ne băteam cu pietre la Posada, ca maimuţele.

Î: Eu vreau 10 la istorie, dar îmi trebuie carte. Ce îi spun profesorului?
R: "Domnule profesor, eu nu am manual pentru că m-am săturat să merg înainte în turmă, servind intereselor corporatiste ale europenilor capitalişti care s-au obişnuit ca Romania să le execute ordinele fără să crâcnească. Nu este cinstit să învăţ istoria aşa cum doreşte un om să o transmită mai departe. Am dreptul la informare corectă, multilaterală şi obiectivă."

Î: Ce voi spune la economie?
R: "La economie să zici că îţi bagi ce nu ai în clasa politică românească pentru că nu sprijină producţia internă şi investiţiile şi nu creează facilităţi fiscale, încurajând ilegalităţile şi privatizând totul la preţuri de nimic dinozaurilor mafioţi care conlucrează cu orice guvernare."
(Avertizare!!!!) "S-ar putea să te alerge nişte maşini negre pe stradă, dar să nu te sperii."

Dacă voi spune astea profilor, voi fi mereu prima la ascultat... prima cu un 3, prima dusă de mânuţă la directoare... :D. Că aşa-i în şcolile noastre. Dacă îţi exprimi opinia/părere/oful... profesorul îţi aruncă nişte priviri din alea de viperă... şi te ţine minte până va muri. 

Se mai poate menţiona că prima universitate din Romania a înfiinţat-o Cuza la Iaşi în 1860, adică la vreo 700 de ani după restul. De atunci şi până acum s-a mai redus handicapul, dar nu cu mult.
Şi aici trebuie să mulţumim influenţei străine pentru că noi de capul nostru am fi rămas cercopiteci.

A cincea zi...

    A cincea zi şi ultima din această săptămână... Şi uite aşa a trecut o săptămână din primul semestru şi au mai rămas vreo 13 (?).
    Deci, ploaie de dimineaţă. Am ajuns la fix... 2 ore de mate... Matrici înţelese (deci am înţeles ce a predat... deci pfuuaii... da' mai târziu... mai vedem). La analiză a reuşit Floarea să priceapă care-i chestia cu a(n+1)...
     Istorie... "Dacă doriţi note mai mari... de 9,10 trebuie să mai consultaţi şi manualul dar nu e obligatoriu achiziţionarea acestuia." Căutat manual de istorie... s-au vândut... Toate bune şi frumoase, dar eu vreau 10 la istorie... Fizică... am stat, am ascultat muzică... A aflat un prost de la mine din clasă (şi implicit restu' care nu ştiau) că eu nu ascult manele... şi vai dom'le că e naşpa... muzica pe care o ascult.
     La română...  "Da' vă văd că staţi încordaţi, cu pumnii parcă pregătiţi să loviţi. Un croşeu de stânga, unu' de dreapta... Dacă e... să-mi spuneţi, că mă ascund sub catedră." Nu ştiu de ce i s-a părut profei că suntem încordaţi... Ne-a dat o temă... de te uiţi ca mâţa-n calendar... şi ca calendaru-n mâţă.
     Iar la fizică am plecat... Cam asta am făcut vineri...

    Prin clasa a IX-a, aveam o profă de istorie.... şi ne-a prezentat parcă un atlas... (nici nu mai ştiu exact ce era...). Am făcut comandă, am dat banii... "Da, da... vor veni...". Cum aţi văzut voi cărţilea alea aşa le-am văzut şi noi... Şi ce e şi mai supărător... profa asta a plecat cu banii noştri prin alt liceu.
Anul trecut ne-a cerut profesorul de engleză bani pentru aer condiţionat. Că pune, că pune... s-a terminat anu' şcolar... a început alt an... şi nu s-a mai auzit nimic de aer... Sper să nu "uite" şi el de bani... Că dacă profa de istorie s-a făcut cu vreun milion şi ceva... profu' de engleză are lejer vreo 8-9 milioane, poate şi mai mult... E frumos să fii profesor şi să iei bani de la elevi...

joi, 20 septembrie 2012

Poveste...

"- Îmi vine să te bat...
- Şi cum m-ai bate?
- Cu grijă... uite aşa..."
   Îi prinse mijlocul în strânsoarea mâinilor ei, apoi se ridică pe vârfuri pentru a-i prinde buzele în cel mai nebunesc sărut posibil... Îi muşcă încet buza de jos în timp ce mâinile ei se jucau pe sub tricoul lui, mângâindu-i trupul care parcă se încorda la fiecare atingere. Se uită în ochii lui căprui, îi zâmbi şi îl mai sărută încă o dată cu aceeaşi pasiune nebună... Îi ridică încet tricoul dezvelind uşor, uşor fiecare bucăţică de piele care aştepta să fie pătate cu sărutările ei... Mâinile lui se plimbau uşor pe spatele şi prin părul ei... Îl îndemnă să-şi dea tricoul jos pentru a-i admira, săruta şi atinge pielea lui caldă care tânjea după atingerile moi ale buzelor ei.
   Îl sărută pe buze, pe gât... apoi pe piep în timp ce se juca cu unghiile pe spatele lui... El îi ridică puţin bluza, dar ea îl refuză... Îi prinse din nou buzele într-un sărut nebun... apoi îi desfăcu încet un nasture de la pantaloni... Îşi plimbă mâinile în jurul taliei sărutându-l pe piept. Îl sărută pe gât şi îl întrebă în şoaptă dacă-i place cum îl bate. Îi răspunse râzând că da, apoi o sărută pe gât...
   Îi aruncă o privire de vampă şi îi trase fermoarul de la pantaloni lăsându-i să pice pe podea. Îşi plimbă mâinile pe coapsele lui în timp ce buzele ei se jucau pe pieptul lui. Se întoarse cu spatele şi se lipi de el... Se mişca încet în timp ce el o săruta pe umăr... Îşi ţinea mâinile în jurul taliei ei, în timp ce ea îşi mişca fundul şi îi mângâia coapsele... Se întoarse cu faţa la el şi îşi plimbă mâinile pe pieptul lui simţindu-i inima cum bate cu putere... Îl sărută încet pe buze şi îl împinse spre un scaun, îndemându-l să se aşeze...
   Se aşeză şi ea în braţele lui în timp şi îşi trecu degetele prin părul lui scurt... Îl amăgi cu un sărut şi scoase din buzunarul ei o eşarfă cu care îi legă mâinile. Se ridică din braţele lui şi începu să-şi ridice încet bluza lăsând să i se vadă pielea... Se duse în spatele lui, îl sărută pe gât şi îşi plimbă mâna pe pieptul lui până la talie... Reveni în faţa lui şi îşi desfăcu un nasture... şi apoi fermoarul de la pantaloni... astfel rămânând doar în lenjeria intimă. Se atinse încet... şi îşi dezveli o mică părticică... apoi încă puţin... până când rămase complet goală. Se aşeză în braţele lui şi îl sărută din nou... Îi mângâie pieptul şi îşi muşcă buza de jos. Trase cu degetul arătător o linie de la buze până jos... Atinse şi îl sărută pe gât. Se ridică din braţele lui şi se aşeză pe pat începând să se mângâie... în timp ce îl privea... Respira încet, iar privirea lui îi trăda excitarea...  Se ridică din pat îi mângâie faţa şi îi muşcă buza de jos...
    Se duse în spatele lui şi îi dezlegă mâinile... Se ridică de pe scaun, îi mângâie coapsele şi spatele şi o sărută pe gât... O lipi de un perete şi începu să-i sărute pielea parfumată şi buzele dulci. Îi gustă încet fiecare părticică... făcând-o fericită, iar ea îi întoarse favorul...
    Şi adormiră unul în braţele celuilalt... unul aparţinând celuilalt, zburând împreună într-un vis frumos...

A patra zi...

    E bine. Suntem deja în a patra zi... suntem încă întregi... până săptămâna viitoare când are loc prima şedinţă. Adică vom fi şi după şedinţă că încă nu avem nicio notă...
    Azi, 2 ore de info. Recapitulare, miercuri lucrare (sau aşa parcă a zis). Biologie. Vine profa, nici nu intră bine în clasă... "Scoateţi o foaie de hârtie. Lucrare." Bine că a venit diriga şi i-a zis că are treabă cu noi şi nu am mai dat nicio lucrare. Oricum, ce mai ştiam?? Nimic sau aproape nimic.
    Engleză. La engleză a venit un tip (fost elev) cu o chitară şi o voce minunată... Da' ghinion că au fost şi două specimene inculte acolo... Să se arunce ei pe geam, mama lor de idioţi. Deci pe tipul ăla l-a înzestrat Dumnezeu cu o voce... mamă, mamă... şi cu minte, că doar d'aia face facultatea de mate-info...
    A venit româna. Prima oră cu noua profă şi deja pot să zic că profa are o gură cât 10 şuri, nu una... Da' îmi place de ea că e o scorpie adorabilă şi o să le meargă fulgii la ăia de la mine din clasă... Intră profa-n clasă: "Cam răruţi", da' una din spioance: "Da doamna, mulţumim la fel". Desigur, a fost o mică confuzie între "răruţi" şi "drăguţi". Ceea ce a fost mai deranjant a fost ceea ce a spus profa: "Deşi doamna dirigintă mi-a spus să fiu cu ochii pe M. (că p???, noi restu' nu contăm... ce dracu...), eu o să-i privesc pe toţi".
Adică noi restu' suntem de umplutură...
    În rest, e vorba doar de iubire, de ochi, de voce... sustragerea adevărului din horoscop, cafea, fum de ţigară, cretă, cărţi negăsite, bătături... şi alte alea. :)

miercuri, 19 septembrie 2012

A treia zi...

    Oare o să-mi fac un obicei din a scrie în fiecare zi ce am făcut? Cred că mi-ar place... pentru că aş citi.. peste... ăăă.. nu ştiu (?!) un an lumină (?) şi o să văd ce s-a întâmplat în ziua a 66-a la şcoală.
    Deci, azi ore de la 8.. deci bine. Franceza... bla, bla, bla. Profa de franceză: "Eu sunt responsabilă de numărarea absenţelor... şi cum îi am la suflet pe chiulangii... Vai de ei...". :)) Eh, nu că ar fi problema mea... că la cât de des chiulesc eu... pffuuaiii... Am avut 2 ore de info. Nu vrea manual, deci e bine...
Sport... eehhh, trecem peste. Mate... A început să ne predea. Ne-a băgat profu' în anal(iză)... d'aia matematică ca la sfârşit să ne atingem scopul... ceva cu reprezentarea tuturor valorilor... parcă. Mda, ăsta-i scopu'... Bine, poate scopu' lui, că al meu e să trec :D (la mate şi chimie).
Şi în timp ce ne preda profu' acolo... a pus o întrebare... da' M.: "Păi cel de sus e negativ" (sau ceva în genul), "Da, dar asta e...", "... o observaţie de clasa a doua", completă M.
Next. Religie. Ultima oră... doar câţiva religioşi au mai rămas... Restul... pe la casa părinţilor. Şi ne-am ridicat noi frumos (ăştia de am mai rămas)... în picioruşe... şi ne-am rugat... Pentru ce ne-am rugat? Momentan pentru nimic, că încă nu au început să curgă notele... La ce ne-am rugat? Aţi crede că la icoană... dar nuu... noi ne-am rugat la un perete :|. Bine, nu chiar la perete... ci la răsărit... sau cum s-a rugat colega din spatele meu (una din Spioance :D) la... G. :>.
      Azi am făcut rost de 2 manuale... Treabă bună... doar că trebuie să găsesc chimia urgent!!! Da' urgent! Aaa... şi engleza...
Pa.

marți, 18 septembrie 2012

A doua zi...

     Vreţi să vă plictisesc?? Eh, chiar dacă vreţi sau nu vreţi... eu tot o să scriu :P despre ce am făcut azi...
(Bine, ştiu că în următoarele 3-4 rânduri o să mă plâng :D, dar tre' să o spun). Păi m-am trezit dom'le de la 6 ca să fiu la şcoală la 7... (ca alţi colegi conştiincioşi), ca să fiu prezentă la sport... şi profu'... ia-l de unde nu-i... (mai pe înţelesu' tuturor... nu a venit). Păi la ora 7 eram doar câţiva copii şi femeile de serviciu... (gata, plângere încheiată :D).
     Aşa cum am mai zis, stau cu Floarea... şi vorbim... de una, de alta, de băieţi, de ochi, de iubiri adolescentine :)). "Şi e atâââtt de drăguuuţţţ... mai ales cu ochii ăiaa...Vaaiii". 
Pauza e cea mai frumoasă...
"Vrei un fum?"
"Vrei să mi se intoxice piticii???"
Şi mergeam noi aşa... pe drum ferindu-ne de câini şi maşini...
"Da' tu ori ai avut vreun accident de te fereşti de maşini?"
"Aaa... nu, doar că îmi e frică că nu mă văd şoferii.."
(bla,bla... chestii neimportante)
"Daa.... dar trebuie să vă potriviţi şi în pat..."
"Taaacii... nebuno." 
Şi mă face pe mine nebună... că parcă ea nu e...
Am avut chimia. Profu' fâcând prezenţa: "Aaa... vecina mea... sau doar pe la piaţă pe acolo?", "Pe aproape...". Trebuia el să zică ceva...
     Eh, şi cum îi cu iubirile adolescentine? E frumos :P. Să visezi la ochii celuilalt, să râzi... să te gândeşti la celălalt... când profu' de mate purta un monolog despre analiza matematică, matrice şi cnp-uri. Mda...
Cam atâtea s-au întâmplat azi... sper să nu fi ratat unele chestii... :)

luni, 17 septembrie 2012

Povestea lor

"- Şi orice s-ar întâmpla... vei rămâne în inima mea şi în alţi ochi căprui nu mă voi pierde şi nici nu mă voi încrede."
Apoi buzele li se uniră în cel mai dulce sărut, un sărut ce le va aduce aminte de acel moment... când... pe peronul unei gări, sub lumina unui felinar ce îi învăluia... în puterea nopţii legămintele au fost făcute urmând să fie respectate până la următoarea întâlnire.
"- Să nu mă uiţi..."
Nu şi-ar fi dorit ca el să o uite... niciodată. Putea uita lucrurile simple, lipsite de importanţă... dar nu ar fi vrut să o uite. Şi ar fi lăsat un semn ca să nu fie uitată. L-ar fi sărutat încet, l-ar fi îmbrăţişat cu multă căldură şi i-ar fi şoptit două cuvinte... Poate că toate astea reprezentau cel mai puternic semn ca să nu fie uitată...
Îi zâmbi cum numai el ştia şi îi promise că nu o va uita, că va rămâne măcar o mică parte din ea în sufletul lui... orice s-ar întâmpla.
Îi ridică faţa din pământ... şi îi şterse o lacrimă...
"- De ce plângi?"
"- Îmi va fi dor de tine..."
O strânse în braţe iar ea îi auzi inima bătând, ceea ce o făcu să se liniştească... Atâta timp cât inimile lor băteau, nu se puteau uita...
"- Eu o să plec... Îmi promiţi că o să fii cuminte?"
"- Da."
O mai sărută pentru ultima dată înainte să plece... Îi promise că orice s-ar întâmpla nu o va uita...
Şi plecă...
Privea absent peisajul cufundat în întuneric... Privea luna cea mare încojurată de zecile, chiar sutele de stele ce licăreau... îşi muşcă buzele şi simţi gustul dulce lăsat de buzele ei... Îşi aminti de lacrima ei... şi de promisiune... simţi braţele ei în jurul trupului... simţi un dor puternic...

Zorii zilei îi prinse unul în braţele celuilalt... Nu puteau sta separaţi... Nu se putea ca două suflete ca ale lor să stea separate... Ar fi fost împotriva oricăror reguli ale Iubirii...



Îţi mulţumesc

    Îţi mulţumesc pentru tot. Pentru toate cuvintele, îmbrăţişările şi sărutările pe care mi le-ai dat. Pentru fiecare clipă minunată... Pentru fiecare cuvânt frumos... Pentru fiecare zâmbet... Pentru că m-ai făcut să sper... Pentru că m-ai făcut să visez... Pentru fiecare încurajare...
    Îţi mulţumesc că exişti, că m-ai primit în sufletul tău cald... lângă inima ta iubitoare... lângă tine. Îţi mulţumesc pentru că îmi speli tristeţea din suflet şi faci ca o rază de fericire să-mi răsară în inimă, în suflet, pe chip...
    Îţi mulţumesc pentru că ai încredere în mine, pentru că ai grijă de mine, pentru că îmi dai un sfat atunci când trebuie... Mai pe scurt, pentru că altfel aş umple toată această pagină a jurnalului numai cu mulţumiri... îţi mulţumesc pentru tot.
    Mi-aş dori ca în fiecare noapte să te visez până în dimineaţa când o să mă trezesc lângă tine. Şi atunci o să   te ating încet... ca să mă conving că tu chiar eşti lângă mine. Şi de o să fii lângă mine, o să fiu cea mai fericită...
     Cu prima ocazie o să te strâng în braţe şi o să te sărut... şi o să-ţi spun printre lacrimi de fericire că... te iubesc...
   

Clasa a XI

   Cred că nu se mai pune problema emoţiilor de primă zi... că nu mai e cazu' deja. Am avut emoţii în clasa I, a V-a şi a IX. Acum îs mare ;;).
   Pot să zic că mă bucur că am fost transportaţi şi noi ca toţi elevii normali în clădirea liceului... şi la parter :>, asta însemnând că avem pauza cu un minut mai lungă :)). Partea şi mai bună, stau cu Floarea :P şi ea stă cu mine, iar în spatele nostru... cine altcineva decât EL şi EA :)) (bine, voi... cei de citiţi pe aici, habar nu aveţi despre ce tot aberez eu pe aici, dar e spaţiul meu unic şi personal unde pot abera). Oricum, ne-am făcut planul (adică io cu Floarea)... o să învăţăm... partea proastă totuşi, niciuna din noi nu are tupeu la copiat una de la alta sau cu caieţelele.
   În rest toate bune şi frumoase... o oră de chimie :X. Adorabil. Apropo, mâine am chimia. Dar mâine am şi sportul şi am ore de la 7... Eh, asta e... o să simt răcoarea dimineţii cum îmi pătrunde în fiecare muşchi trezindu-mă. Altceva... am 6 ore de mate, 5 de info.
   În clasă am rămas 20 din 28/27... sau câţi naiba eram. Nu se înghesuie nici dracu la mate-info, în schimb la clasele umaniste sunt şi câte 36 în clasă...
Deci, haideţi mă la mate-info că umblă câinii cu covrigi-n coadă...

duminică, 16 septembrie 2012

Aberaţii de foarte scurt moment

    Ce am făcut azi? Nimic special, doar am interacţionat cu un stâlp şi aproape interacţionat cu o cutie de gaze... (pramatiile alea mici care stau în calea adormiţilor ca mine...).
    Şi mergeam eu aşa frumos, concentrată la... habar nu am ce, probabil consistenţa, culoarea, vechimea asfaltului... sau poate ocoleam gumele de mestecat (ăăhh, urăsc omii care aruncă gumele de mestecat pe jos şi apoi mi se lipesc mie de talpa încălţărilor sau mai rău... de marginea blugilor). Şi deci... cum ocoleam gumele şi inspectam asfaltul a apărut namila aia în mijloc... Şi "buf". Nah, bine că nu aveam viteză că afiş mă făceam. (Adică nah, ar fi fost de domeniul s.f-ului să am eu viteză... bine, de fapt, am viteză doar dacă  plouă sau mă aleargă javrele).
    Nu, nu am păţit nimic în urma interacţionării involuntare cu acea namilă de stâlp. Şi pân' la urmă... cine naiba pune stâlpu-n mijlocu' trotuarului?? Pe bune acum... Gândiţi cu capu' ăla de pe umeri, voi... ăştia de puneţi stâlpi, că dă adormiţii cu capu-n ele...
    Şi tot mergând io aşa... pe stradă... pe acelaşi trotuar... (acum eram concentrată asupra telefonului), îmi ridic ochii din telefon în ultima milifracţiune de secundă, astfel încât am putut evita contactul cu nenorocita de cutie... că de data asta cineva o păţea (şi eu eram aia...), că la stâlp am pus mâinile să nu mă izbesc (prea tare) ca proasta... dar la cutie... fix cu fruntea o loveam... Şi toate astea doar pentru că m-a trimis maică-mea să cumpăr bălării pentru dirigă...
Hmm... până la urmă, recitind, chiar mă amuză...

    Două fire, două paie... afară stă să ploaie. Bine, nu stă să ploaie, că deja a început... Pic, pic, pic... şi-un tunet mic...
Dă doamne mâine să nu plouă... Doamne, mă auzi? Nu vreau ploaie mâine... Haide doamne, îs cuminte, inocentă, la 22 (cel târziu :P) în pat (în patu' meu, măăă... bine, nu chiar al meu, că io nu deţin nimic... poate doar hainele de pe mine...)... Doamne şi dă-mi minte... că asta-mi lipseşte... Atâta mai vreau. Te rog ;;). În rest, dacă-mi dai minte... cred că mă pot descurca...

sâmbătă, 15 septembrie 2012

Dorinţa mea

   Unii zic că nu există chestii din astea sefeiste, că dorinţele nu ţi se împlinesc că vai şi pe dincolo...
Da' ia să vă povestesc eu întâmplarea mea cu dorinţa... ş'apoi să vă aud că nu credeţi în chestii din astea fantastice.

    Stăteam eu aşa într-o zi... lenevind şi plimbându-mă pe net aiurea... şi ce-mi vine mie în minte... "Băi, cum ar fi oare dacă aş putea să opresc lumea din jurul meu şi să mă pot transporta oriunde vreau eu...?!!"... Dar desigur, eu sunt visătoare... toţi ştiu asta sau ar trebui să ştie...
    Şi cum mă gândeam eu aşa la ideea asta fantasmagorică a mea dau peste o chestie pe net: "Vrei să-ţi pui o dorinţă? Apasă click". Şi eu cum sunt foarte curioasă din fire... am apăsat (chiar dacă era posibil să contactez nişte viruşi...). Şi îmi dă acolo să tastez dorinţa mea... iar dorinţa mea, pentru încă cine nu s-a prins, era: "vreau să pot opri lumea din jurul meu şi să mă pot transporta". Termin de tastat dorinţa şi adresa de e-mail şi apăs enter şi îmi apare un mesaj: "Felicitări! Tocmai ţi-ai înscris dorinţa ta în lista noastră. Te rog să aştepţi până ce un duh va fi disponibil şi îţi va putea îndeplini dorinţa". Mda, îmi zic în gând în timp ce încep să râd şi să mă gândesc cât de prost poţi fi dacă aştepţi să-ţi îndeplinească un duh (inexistent) o dorinţă...
    Am închis pagina respectivă şi mi-am continuat "colindatul" meu pe interneţi. Îmi pierdeam gândurile, să nu zic minţile că sună cam urât, pe diverse pagini când primesc un mail de la site-ul cu dorinţa... Desigur, curiozitatea era maximă şi apăs să-l citesc. În mail scria aşa: "Felicitări! Tocmai ţi-am îndeplinit dorinţa. Însă atenţie! Dacă ai de gând să călătoreşti în trecut sau în prezent mai bine uiţi. Dacă vei face asta vei schimba cursul istoriei... bla-bla-bla... nu cred că are rost să te mai plictisesc cu detalii din astea... eu mi-am făcut treaba acum gândeşte-te la o locaţie şi pune-i pe ai tăi pe stop... Drum bun şi cale bătută... Semnat: Duhul P.S: Ai dreptul la o singură călătorie (călătoria are 3 ore) şi trebuie să te întorci înapoi". Oricum, trebuia să recunosc că toată chestia asta era chiar tare... cum să crezi că un duh (apropo, inexistent) îţi poate îndeplini o dorinţă... E hilar să crezi aşa ceva...
   Am închis mailu' şi mă pun să discut (sau enervez) lumea pe adorabilul mess. Şi cum vorbeam eu acolo cu... cu EL (da' apropo, nu trebuie să ştiţi voi care EL) încep să-i povestesc de dorinţa mea... cică îndeplinită de un duh... Desigur, râsete peste râsete.... ce altceva. Dintr-o dată totul devine foarte serios, iar EL mă întreabă:
"Dar nu ai vrea totuşi să te gândeşti că eşti lângă mine acum?"
"Ba aş vrea...",
"Păi atunci... ce mai aştepţi?"
"Ai dat în mintea copiilor sau ce? Nu există niciun duh care să-mi îndeplinească dorinţele..."
"Ştiu, dar nu ar fi frumos să fie adevărat...?"
"Oh, ba da... Bine. Mă gândesc... mă concentrez... îi pun pe ai mei pe stop, iar la tine în cameră ajung...".
    Închid ochii şi îmi doresc să-i pun pe ai mei pe stop şi să ajung în camera LUI. Deschid ochii şi dau să caut tastatura... tastatura nicăierea... Unde-i tastatura????!! Şi atunci îi aud glasul: "Fatăăă!!!". Să mai zic că era să leşin? Am înghiţit în sec şi m-am ciupit de mână (aşa am văzut prin filme că fac ăia atunci când nu sunt siguri că mai aparţin realităţii). Mă ciupesc... şi mă doare... Aş fi ţipat, urlat, alergat ca nebuna cu mâinile pe sus şi fluturând din ele... m-aş fi aşezat jos repetându-mi obsesiv: "aşa ceva nu se poate, aşa ceva nu se poate...". Dar desigur, nu am făcut asta... Eram ocupată să-i gust buzele la care visasem atâta amar de timp. Şi erau atât de dulci (chiar mai dulci decât îmi putusem eu imagina). Asta m-a făcut să realizez (mai tare decât ciupitura) că eu mă transportasem şi că probabil îi pusesem pe ai mei pe stop... Deci cââtt dee taareee!!... După ce m-am pierdut în braţele lui, după ce l-am sărutat pe gât şi i-am şoptit că mi-a fost foarte dor de EL... Deci eu am o obsesie cu gâtul persoanelor... Înţeleg de ce vampirii (cică) muşcau oamenii de gât şi nu de... încheietura mâinii sau mai ştiu ce alte părţi. Gâtul e minunat...
    După ce l-am strâns în braţe şi i-am spus cât de mult ţin la el, deşi mai mereu îl supăr (că aşa-s eu... nu ştiu să apreciez ce am, când am... ci doar după ce încep să pierd) a trebuit să plec... Aş fi oprit şi timpul, dacă aş fi putut... dorinţă stupidă... Mi-aş fi dorit să-mi fi pus altă dorinţă. Să pot opri timpul să fim doar noi doi... asta mi-aş fi dorit... sau poate mi-aş fi dorit să am control asupra cuvintelor, să nu mai zic nimic, niciodată care să supere... poate că era mai bine să gândesc calumea şi să nu mai iau totul ca pe o glumă. Poate mi-aş fi dorit să nu mai fiu prostuţă şi naivă... un copil prostuţ şi naiv. Mi-aş fi dorit, poate, să gândesc ca o persoană matură... Poate mi-aş fi dorit ca odată dorinţa pusă să nu o mai pot schimba...
    Când am revenit în camera mea totul era aşa cum lăsasem... Nimic nu se schimbase. Poate ar fi trebuit să fiu fericită în urma acestei călătorii, dar nu eram... Timpul a fost prea scurt pentru a putea face tot ceea ce-mi doream, de a-mi cere scuze pentru fiecare cuvânt spus aiurea... pentru fiecare plângere... de fiecare dată când am acţionat ca un copil, nu ca o persoană matură aşa cum dorea... Pentru fiecare lucru deranjant... Pentru fiecare supărare... pentru tot... Îmi pare rău, îmi pare rău... îmi pare rău... niciodată nu fac ceea ce trebuie... promit că fac, dar dezamăgesc... Sunt aiurea şi fraieră... ştiu... Nu merit nimic, pentru că nu depun niciun efort. Nu fac nimic bun... absolut nimic... Îmi pare rău... Nu mai promit nimic.... nu mai spun nimic...
     În zadar mi-am mai dorit să îmi mai pot pune măcar o dorinţă, o dorinţă prin care să îndrept fiecare lucru prost făcut... o dorinţă cât de mică aş mai fi vrut... dar nu sunt eu aşa de norocoasă...

    Nu ştiu dacă mica mea călătorie a fost generată de Cola, de dor, de supărare, de nervi... de toate astea sau poate a fost reală...
Chiar dacă am visat toate astea, a fost cel mai realist vis... Un vis în doi...


Despre sex

* Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare*

   În numărul trecut al postărilor "Despre sex", am prezentat două poziţii sexuale. Acum voi continua cu alte metode... Pentru început metode pentru părinţi/studenţi... iar în rest, citiţi şi veţi vedea.


     Metodă pentru părinţi/stundenţi.
Ştiţi, părinţii şi studenţii se aseamănă mult. Ambele categorii nu au timp să şi-o tragă şi ei calumea. Adică să simtă plăcerea pătrunzându-le în fiecare muşchi, osicior, organ... Ei o fac ca iepurii. Îmbrăcaţi, rapid, cu urechile ciulite. Nah, în cazul părinţilor nu cred că ar fi chiar aşa... drăguţ să te prindă copchilu de vreo 7-8 ani şi să te întrebe apoi: "Mami, mami.. da' ce faci tu pe tati?", iar tu să-i răspunzi: "Ăăă... încerc să-l desunflu dragă".
Desigur, e ruşinos. La fel cum e ruşinos să te prindă colega de cameră cum ţi-o tragi cu ăla blond cu ochi albaştri după care e şi ea în limbă... sau să te prindă colegu' cu una şi apoi să te tachineze... "Bă, da ce fund avea aia...".  Desigur, dacă  voi sunteţi mai ruşinoşi aşa, iar colegul nu-şi ţine gura şi începe să zică la tot căminu' cum v-a văzut pe voi doi împreună... o să vă vină să intraţi în pământ.

    Deci, în cazul părinţilor, dacă v-aţi săturat să vă urmăriţi partenerul, să îi pândiţi fiecare mişcare... să fiţi încordaţi, să o faceţi doar noaptea, pe întuneric în linişte când drăcuşorii ăia mici şi curioşi dorm... Dacă v-aţi săturat de toate astea, atunci exportaţii pe micii drăcuşori la bunici/joacă/la magazin...
Dar uneori cum copii sunt nişte mici drăcuşori... dacă îi trimiţi la joacă vor veni din 5 în 5 minute ba să bea apă, ba să se ducă la baie, ba să mănânce... Dacă îi trimiţi la magazin, nici tu nu ştii cum naiba s-a întors în 5 minute, că de obicei micu' monstru se întorcea abia după vreo 10-15 minute...
Dar dacă astea nu se întâmplă atunci aveţi undă verde în a pune în practică orice poziţie doriţi voi... Oricum, acum aveţi mai mult de 5 minute la dispoziţie...

    În cazul studenţilor... dacă aveţi pe cineva care are un apartament liber... e perfect. Că se ştie că părinţii unor studenţi nu au bani de dat pe chirii... şi până la urmă.. cică-i tare prin cămine. Aşa o fi... Deci dacă găseşti o cameră liberă undeva, e perfect :).

   Acum stăteam şi mă gândeam... Băi, o babă (mă rog, femeie mai în vârstă) de vro 50 de ani... nebotoxată, netăiată de un nene chirurg... parcă nu mai e aşa sexy ca o femei/fată mai tânără... Adică vă rog eu să vă imaginaţi o femeie din asta la vreo 50-55 de ani... purtând o pereche de chiloţei din dantelă roşie.. şi un sutien  tot roşu.. cu tocuri în picioare.. că părul vâlvoi, buzele roşii, cătuşe şi bici... şi zicându-vă: "Sunt doar a ta...". Vă puteţi imagina aşa ceva sau vă ia cu "piele de găină" deja? :)) Să artârne pielea pe ea... să i se vadă fiecare vergetură... şi alte chestii din astea... Sau un moşulică la aceeaşi vârstă cum şi-o agită p'aia mică în faţa ta...
   Desigur, dacă omii ăştia mai în vârstă îs bogaţi (tu se presupune că eşti mai tânăr/ă) şi eşti în limbă după bani (cred că) ai accepta cu mare plăcere o partidă de sex... Dacă eşti tânăr, iar bătrânii ăştia cu poftă de sex nu-s bogaţi, sau dacă-s bogaţi dar nu te interesează banii cred că ţi s-ar părea al naibii de greţoasă priveliştea... Aaa.. mai sunt şi ăia... bunicofili :)). Lor le plac bătrânii...
  Dar să fii bătrân şi să faci sex, e ceva... Adică nu-i nimic rău să se practice sexu' mai târziu de 50 de ani, bravo celor care o fac, da' (din punctuleţu' meu de vedere) nu mai e aşa sexy cum era cu tinerica de acu' treij de ani...

   Deci, reflectaţi puţin şi spuneţi-mi... v-aţi vedea făcând sex pe la vreo 50 de ani aşa..??

Aberaţii

   Oh frate, vine şcoala... De fapt, am impresia că vine apocalipsa, nu şcoala... Atttââââtt îi di naşpa... Mno... mama mă tot freacă la cap să-i cumpăr bălării dirigintei. D'aia nu mai pot io. Nu-i iau nicio bălărie. Nu i-am luat nici la sfârşit de an, nu-i iau nici acum... "Că se simte prost"... Mno, că io nu m-am simţit prost când mi-a zis că nu rezist la probleme şi că o să-mi pun ştreangu' de gât. Adică nu că ar fi trebuit să pun la suflet cuvintele ei, da' m-au deranjat. Cum pana mea încurajezi tu un elev? Spunându-i că la greu o să-şi pună ştreangu' de gât? Şi pân' la urmă, ce treabă are ea că X-uleasca e aşa şi ailaltă e aşa... să-şi vadă de bătrâneţile ei... Să-i ducă restu' flori, că atunci când îi duceam io, restu' nu-i ducea... Acum fac şi eu ca restu'... Că mie îmi dă dracu o floare.. da' hai că m-am enervat...

   Aseară vorbeau ai mei despre o tanti care are un copil de vreo 20 de ani care se droghează. Părinţii mei, ca orice alţi părinţi normali, când aud de droguri, tatuaje... se transformă-n cei mai feroce lei protectori. Şi-mi zic: "Să nu te prind că bagi vreodată droguri sau să ai vreun tatuaj". Adică stai niţel, adică curiozitatea mea cu marijuana...?!!!! Şi parcă dacă aş încerca le-aş spune lor ceva, ar fi culmea... Şi cu tatuajul, Piticul meu bate nervos din picior... Măcar unu' mic, mic.. De ce? Că-mi plac. De ce-mi plac? Că-s eu aşa... mai creativă (sau aşa mă consider eu) şi eu vreau (că-s încăpăţânată) un mic tatuaj. Adică ce o să-mi facă? Că doar nu îmi vor tăia mâna (da, la încheietura mâinii îl vreau) când or să mă vadă cu un tatuaj. Sigur se vor supăra pe mine şi nu îmi vor vorbi şi mă vor certa şi vor face scandal şi.. şi... multe altele... da' staţi mă că nu mi-l fac acu', ci mai încolo, când o să am io bănuţii mei... bănuţi mulţi chiar... Deci mai am de crescut.
Vă întrebaţi când o să-mi vină mintea la cap? Cam... peste un an lumină aşa...

   Aaahh... la dracu, tre' să-mi pun muzică frumoasă pe telefonu' meu mic şii... roooozz (da' băi, telefonul meu e roz, da' îi simpatic... că-i al meu :P... nu-i smartphone, nu-i el dăştept... da' are muzică şi îmi pot nota ideile mele strălucite în "note" atunci când merg pe jos... şi mai dau printr-o groapă.. că aşa-i dom'le asfaltu'.... astupaţi bă gropile, că cade proştii neatenţi ca mine-n ele...).

   Atââât îmi e de drag la şcoală că dacă nu s-ar exista nişte fiinţe-colege tare simpatice pe acolo, cred că aş lua-o din loc... (adică staţi calmi că am luat-o de mult din loc... sau poate aşa consider eu?!).

   Aaa... da, că mi-am adus aminte. Cred că ai mei vor urla mai tare la mine atunci când o să le spun că io nu doreşte la nicio academie militară, doar dacă ei nu doreşte ca eu să-şi dea ultima suflare p'acolo. Adică nici nu ştiu dacă au uniforme pe măsura mea de copil :)), dar nu ştiu de ce m-ar interesa dacă au uniforme pe măsura mea că io tot nu merg acolo. Ce naiba să fac acolo? Să lucrez 7 zile din 7... să port o uniformă, să protejez ţara... Băi, dacă ar fi un război şi toată planeta ar conta pe mine... bine, hai nu toată planeta ci doar Românica... să vă spuneţi mă rugăciunile de p'acum... că vă zic io sigur că o să murim cu toţii ca nişte şobolani (mda, scârboasă comparaţie, da' aşa-i...). Nu că ar fi o problemă alergatu'... trezitu'.. şi celelalte chestii... că m-aş obişnui cu ele.. da' m-am săturat de milităria făcută de ai mei. Şi ce mă enervează când îmi urlă cineva-n faţă şi mă apucă nervii.. adică să vină un d'ăla cu grade mai multe la mine şi să-mi ţipe-n faţă: "Treci şi fă 10 flotări" şi să nu-i convină cum le fac, apăi îi naşpa de el.. că şi io pot ţipa... şi când mă apucă pe mine vorbitu' apăi mai bine iei un pumn de somnifere şi adormi un anotimp decât să mă auzi pe mine cum vorbesc...

   Bine, hai gata cu aberaţiile că vă plictisesc degeaba...



vineri, 14 septembrie 2012

Instrucţiuni

*Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare*

   Băi, nu ştiu cum decurg zilele voastre… da’ ale mele-s naşpa. Bine, probabil aţi început deja să vă obişnuiţi cu ideea că toate zilele mele îs naşpa… expecţie ici, colo. Adică, cum naiba să nu-mi fie zilele naşpa dacă nu fac nimic interesant??
  Bine, gata, încep iar să scriu prostii. Cât de stresant e să nu ai idee despre ce să scrii. Adică, idei am, da’ eu (ca o fiinţă care nu se mulţumeşte cu puţin) vrea să scrie ceva amuzant, că tot ce-i trece acum prin căpuşor e doar romantism… Eu nu doreşte să se axeze doar pe asta, că până la urmă… îs alţii care-s mai romantici decât este eu… Mnu, eu nu prea-s o fiinţă prea romantică, ci mai degrabă am o imaginaţie bolnavă… cu cătuşe, poziţii, legat… şi altele… Nu cu cină romantică, vin de acum înşpemii de ani, ţinută elegantă… Bine, adică nu am nimic împotrivă cu o chestie d’asta romanticoasă şi chiar nu aş strâmba din nas la aşa ceva, da’ di ce să nu se treacă fix la acţiune? Doar întreb, nu dau cu tastatura în capu’ nimănui.
  Adică e destul de drăguţ să vină el cel puţin cu un trandafir, mulţumiţi-vă şi cu atât că mai târziu nici p’ăsta nu cred că o să-l mai vedeţi. Deci, să vină el cu un trandafir şi o sticlă de şampanie/vin. Tu să fi pregătit deja masa. Ceva festiv, nu cartofi şi omletă cu o salată, mâncate în pat în timp ce vă uitaţi la cine ştie ce mega-super-emisiune. Nu măi, ceva festiv. Nu ştiu ce, că nu-mi trece acum prin cap nicio mâncare festivă…
Deci, după ce beţi voi licoarea (bine, bine gustat pentru cei care nu duc prea mult la alcool, că doar voi doriţi să faceţi impresie bună, nu să creadă domnişoara despre voi că sunteţi un porc beţiv, care bagă-n el ca nesătulu’). Deci luaţi-o uşor cu totul, da’ încercaţi totuşi să terminaţi ceea ce este în farfurie… adicătele… domnişoara se va simţi prost că asta ar însemna că nu vă place cum găteşte… (sau nu vă place de firma de catering de unde a comandat mâncarea festivă). Deci, am ajuns la concluzia că o să mâncaţi tot, dar să o lăsaţi mai uşor cu băutura. Binee.. chestia cu mâncarea-i cu dus şi-ntors pân’ la urmă. Dacă gagica îţi aşterne-n farfurie o bucată mare de cotlet de Ghiţă, sărmăluţe, ceva aperitiv.. încât ai impresia că-i meniu de nuntă… las-o mai uşor. Adică după ce-ai băgat în tine ca spartu’ încearcă tu să te mai mişti şi să o mai pui pe gagică în înşpe feluri, că tu d’aia ai venit la ea, nu? (sau ea la tine…)
Deci, de preferat ca gagica să nu pună pe masă mâncare la greu… Aşa. Cred că am lămurit  faza cu masa.
   După ce mâncaţi, ciocniţi un păhărel… (să devină gagica şi mai frumoasă decât e). Nu vă înfigeţi dintr-o dată la toată sticla. Adică să-i turnaţi ei un stop de vin, de exemplu, în pahar, iar voi să daţi noroc cu sticla… Din start pe fruntea voastră stă scris cu litere mari cu sclipirici: „Io-s beţiv”. Bine, ar fi destul de tare ca gagica să scoată de sub masă şi ea o sticlă… şi să dea noroc. Dacă problema se pune aşa (aşa… capră), înseamnă că nu mai sunteţi beţiv.. ci că doar sunteţi un om de „pahar”. Clar, sunteţi în graţiile domnişoarei.
   Hai, next. Deci aţi terminat cu mâncatu’ şi băutura. Acum să trecem la chestii serioase. Adică sexu’ e o treabă serioasă.. nu măi, ăştia sexperimentaţi..? Nu-i aşa?
Deci… după ce aţi terminat cu masa, nu îi spuneţi clar şi răspicat: „Io vreau să te fu*”. Adică fiţi omi cu bun simţ. Nu merge nici „Io vreau să te simt adânc în mine” sau „Io vreau să te văd goală” sau alte subtilităţi din astea porcoase. Bine şi aici îi cu dus şi-ntors. Că dacă gagica-i ahtiată după sex, nu o să strâmbe din nas dacă tipu’ din faţa ei îi spune direct în ce poziţie vrea să i-o tragă. Da’ dacă eu m-aş exista de exemplu în situaţia asta şi mi-ar spune „Mă, io vreau să te…”, i-aş fu** eu una… una peste ochi. Adică cât de porc să fii după ce am mâncat, băut, am vorbit… etc. să vii să-mi zici chestii d’astea? Uşor mă.. cu şarm… galant…
Adică îi faci gagicii nişte complemente… şi nu îi zici ceva de genu’: „Din cauza luminii de la lumânare, faţa ta e atât de albă… semeni cu Morticia” sau „Mi-ai atins tu piciorul sau a fost vreun gândac?” sau „Ce ochi frumoşi ai… Da’ de ce stă unu’ într-o parte şi ălalalt în partea cealaltă?”. Tre’ să spuneţi ceva frumos… nu e chiar frumos nici: „Ce ţâţe/decolteu mişto ai”. Ceva neporcos. Dar am mai zis, sunt gagici şi gagici… Unele vor chestii tari, nu romantisme… (Eu în asemenea situaţie doreşte romantisme). Deci ai grijă cum îi gagica.       Nu uita să inspectezi terenu’ înainte de a te năpusti asupra „pradei”, prada fiind gagica, desigur.
   Şi deci, îi vorbeşti frumos fiinţei din faţa ta. O adjectivezi… nu, nu ejectezi… bagi şi tu nişte adjective… Nu merge doar: „Ce ochi/buze/sprâncene/riduri/cearcăne frumoase ai”. Ci îi spui… „Ai nişte ochi foarte frumoşi, sunt ca două stele care strălucesc puternic…”, „Ai nişte buze atât de roşii şi de bine conturate încât mă fac să vreau să le sărut continuu”. Băgaţi şi voi text din astea…
  Deci, aţi terminat-o şi cu faza 2. Faza unu’ fu aia cu masa. Faza doi fu asta cu complimentele.
Faza 3. Deci îi luaţi mâna în mâinile voastre şi o sărutaţi (e de preferat să vă gândiţi că îi luaţi mâna, nu gheara, copita, cleştele… sau mai ştiu eu ce altceva…). Te ridici de la masă, te duci în spatele ei. O săruţi pe gât şi îi propui în cel mai subtil mod posibil ce vreţi să faceţi. Ea să se ridice aşa… uşor… şi printre sărutări să o duceţi la un pat… Să îi daţi jos rochiţa, bluziţa… sau ce are ea pe ea… să o aşezaţi uşor pe pat… Eh, în fine, aţi prins ideea sper. Bine, e de preferat să nu folosiţi nicio metodă din astea, decât dacă ea vă cere. Adică măcar la prima… chestie d’asta să nu fiţi nesimţiţi. 
   După actul mult aşteptat, mai beţi un pahar… (dacă mai aveţi ce)… faceţi un duş împreună. Totuşi, parcă e de preferat ca să renunţaţi la ţigara de după doar dacă nu e şi ea fumătoare şi dacă nu se supără. Adică, domnişoara ar putea crede că ceea ce aţi făcut  a fost aşa… distracţie şi poate ar pune bot.. Deci nu-i bine din prima… Mai bine aţi încerca duşul ăla împreună, că e mai bine…
   Apoi să nu te pună dracu să adormi înaintea ei… că asta mică o să-nceapă să dea apă la şobolani dacă e mai sensibiloasă şi o să creadă că nu vă pasă… că nu doriţi să discutaţi cu ea.. că chestii d’astea de mironosiţe. E de şi mai preferat să nu plecaţi, doar dacă nu aveţi unde dormi/nu puteţi rămâne la ea.
Deci, repet. Să nu vă pună dracu să adormiţi înaintea ei. Să o ţineţi în braţe, să îi mângâiaţi părul, să o ţineţi pe piept… să o sărutaţi, să-i vorbiţi frumos. Toate astea doar dacă gagica e din aia sensibiloasă, că dacă-i vreo d’aia care vrea doar o aventură… aranjaţi-vă perna cât mai confortabil (dacă rămâneţi la ea) şi intraţi în hibernare. Gagicii cred că o să i se cam rupă că aţi adormit… Dar dacă gagica-i sensibiloasă, să vă purtaţi cu grijă cu ea… (şi dacă-i prima dată pentru ea… aici lucrurile devin şi mai şi…).
   În rest, nu ştiu ce să vă mai zic. Descurcaţi-vă!

   Da’ stăteam şi mă gândeam acum… Băi, nu-i mai simplu să vă căraţi fundurile la vreun restaurant unde să beţi şi să mâncaţi apoi mergeţi (sub clar de lună, ţinându-vă de mână) până la unu’ din voi acasă, apoi sex? E mai simplu aşa… cel puţin gagica nu se va supăra că nu aţi băgat în voi toată mâncarea din farfurie… şi o să se bucure şi de plimbarea de la restaurant până acasă… Deci, băi, uitaţi de masa de la unu’ din voi acasă. Mergeţi mă la resturant.

   Gata, v-am dat prea multe informaţii. Acum tre’ să vă distrug…

Michelle

   Băi, deci... lumea mi se prăbuşeşte, vine apocalipsa... sau mai bine zis vine şcoala. Tot o apocalipsă e şi asta... Mama ei de şcoală... :( Cred că din cauza asta nu mai am eu chef să mai scriu nimic amuzant. :( Mă deprimează grav de tot venire şcolii..

   Am şi eu o întrebare pentru fiinţele cu două prenume. Băi, care este cel mai utilizat prenume? Primul sau al doilea? Întrebarea de 100 de puncte! Şi de ce aleg, în mare parte, omii ceilalţi să ne folosească primul prenume?? E mai aproape de... nume?! Şi dacă în mare parte este folosit primul prenume, de ce oare ne-au pus părinţii două prenume??
Michelle (nu, nu Michelle Obama) e un fel de... piţi. Bine, nu o piţi ca restul de piţi... (şi Michelle râde de ele), ei îi place să le imite. Încă nu v-aţi prins cine-i Michelle? Michelle este eu. O altă parte din eu :)). Staţi calmi, nu sufăr de personalitate dublă. Nu-s ceva gen Doctor Jekyll and Mr. Hyde...
Vouă vă place/plac numele vostru/voastre? Dacă nu, ce nume aţi fi ales voi? Mie, de exemplu, mai mult îmi place Mihaela... dar parcă nu-s eu când sunt strigată aşa... nu-s obişnuită. Dar dacă ar fi să-mi aleg un alt nume... hmm... nu ştiu momentan, dar într-un timp îmi plăcea Melek (limba turcă = înger).
   Fie că-s Michelle, fie că-s Gabriela, Zappy sau Pitic... tot tre' să mă duc să fac patul... Postare scurtă, poate revin.

joi, 13 septembrie 2012

Cuvinte simple...


Îmi obosesc inima şi sufletul. Aştept ca acel momentul  să sosească. Vise până la lună şi la stele. Închid ochii şi sper... mă amăgesc. Dar sper... 
Să nu mă judecaţi, să nu mă sfătuiţi. Doar lăsaţi-mă să sper. 
Visez la ziua aceea în care mă voi pierde în ale sale braţe... 
Să-i gust dulceaţa de pe buze...
Poate sunt doar gânduri de om nebun... pierdut în valea viselor...
Şi sufletul meu petrece visând şi arzând în focul iubirii...
Mă prind în jocul cuvintelor simple şi mă las purtată...
Poate pentru unii cuvintele acestea sună a fantasmagorie...
Dacă Dragostea ţi-ar fi un prieten, ar fi unul imprevizil. Dragostea e şireată şi trebuie să ai grijă. Când te-ai aştepta mai puţin, atunci te poate lovi... Te poate urca pe cele mai înalte piedestale ale sufletului ca mai apoi să te facă să cazi...

    Îşi împletici braţele în jurul gâtului său, îi sărută buzele şi îi mângâie chipul. Îi şopti încet cât de dor îi fusese şi se lăsă purtată spre un nou început...

Puişori



    Când eram eu aşa mai mică... nu puteam înţelege cum puii de găină nu sunt atraşi de apă ca răţuştele...
    Şi.. copil fără minte, bine.. parcă acum am mai
 
multă, am luat o găleată cu apă... şi am început să învăţ puii de găină de plutească... Nu cred că mai e necesar să spun să am omorât câţiva pui :(. Prostia asta... De unde să ştiu eu că puişorii nu înoată precum răţuştele? Uf..
     Morala... Puii de găină nu înoată...
     De ce am scris asta? Că aveam pozele astea două şi aveam o mică povestioară :P. Probleme?



 

Prospect

Prospect - Zdrăngăneli

Indicaţii: Acest "medicament" trebuie folosit în combaterea: tristeţii, melancoliei, lenii, frustrărilor şi a altor stări care te seacă şi de ultima picătură de viaţă.

Prezentare ambalaj: Un "medicament" cu aspect simpatic a câte 260 şi ceva de "capsule" (numărul "capsulelor" este în creştere).

Acţiune: Te face să visezi, să mai speri, să zâmbeşti, să râzi, să te gândeşti, să-ţi exprimi opinia, să-ţi treacă melancolia, tristeţea, frustrările încercând să-ţi aducă un strop de bucurie, veselie în viaţă.

Compoziţie: Romantism, Ironie acră, Amuzament, Sentimente accentuate, Sentimente exagerate, Plângeri, Copilărisme

Atenţionări: Datorită prezenţei în compoziţie a Ironiei acre, cu proprietăţi de a aduce zâmbetul pe buze consumatorilor, este contraindicat la pacienţii care suferă de "Lipsa spiritului de glumă", "Neînţelegerea unor anomalii" (anomalii ca: piţipoancă-manelist, fosile-aglomeraţie etc.)

Reacţii adverse: Reacţii adverse grave nu sunt cunoscute. S-a observat că odată consumat, acest "medicament" creează dependenţă.

Supradozaj: Datorită conţinutul amestecat de Romantis exagerat şi Ironie Acră, nu se recomandă consumarea acestui "medicament" de către pacienţii instabili emoţional.

Sarcina şi alăptarea: "Medicamentul" este contraindicat în perioada sarcinii, deoarece din cauza unor pasaje pot avea loc contracţii.

Mod de administrare: Se administrează cel puţin o dată pe zi pe cale vizuală.

Condiţii de păstrare: Acest "medicament" se păstrează la îndemâna ochilor.

Producător: Zappy (dar acest produs a apărut datorită Florii)




miercuri, 12 septembrie 2012

Lista de dorinţe

O maşină?
Fericire?
Bani?
Să fii iubit/ă?
Să poţi înţelege pe oricine, oricând?
Să poţi citi gânduri?
Să fii deştept/deşteaptă?
Să fii o vedetă?
Să ai o casă mare?
Sănătate?
Prieteni mulţi?
Să ai un anume talent?
Noroc?
Să ai superputeri?
Să poţi controla lumea?

Dacă ai şti că ar fi cineva în stare să-ţi îndeplinească şi cea mai mică şi neînsemnată dorinţă, ce i-ai cere?

Un nou început

Iubire nestinsă 
Ce face inima să bată-ncetişor, 
Cu un gând bezmetic...
Şi un vis zburător.

     Uneori lacrimile nu mai sunt lacrimi... Razele soarelui nu te mai încălzesc.
Nisipul din clepsidră nu se mişcă... Dar tu eşti prins într-o fugă absurdă... Te duci, ca acele vesele clipe spre al lumii capăt.  Zadarnic te zbaţi... E doar o simplă închipuire. 
    Nu ai unde să fugi, să te ascunzi... Vei fi găsit... Fie pe cer sau pe pământ, sub formă de fluture, om sau stea... Te va găsi... 
    Când crezi într-o iubire, ai impresia că timpul îţi aparţine. Că te joci cu lumea, că mai faci un pas spre fericire sau spre prăpastia viselor adânci... 
    Să nu crezi în timp sau în întuneric. Să nu crezi în EI, să crezi în tine... Să crezi în al tău suflet, în a ta iubire... O îmbrăţişare, un gând, un vis... sunt ale tale toate...
    Inspiri, trăieşti, zâmbeşti. Eşti TU... EI sunt EI...
    Iubire nestinsă, cuvinte nerostite... Pe cer străluceşte o stea... Gândul tău îţi zboară, dar e respins de a sa inimă. Se întoarce rănit la inima ta... caută mângâiere şi căldură.
     Îţi blestemi sufletul şi inima. Le-ai scoate din corpul tău... şi în întuneric vei trăi, vei simţi, vei adormi.
    Vei fi blestemat să-i auzi vocea, să-i simţi respiraţia, să trăieşti cu el în gând... să-i simţi mângâierea pe al tău trup blând.
    Şi de vei vrea să uiţi de iubire... tu fără inimă vei rămâne.
    Şi te vei târâ departe, cu ale tale gânduri deşarte… Vei privi spre orizont, vei spera… într-o iubire…
   Şi te vei încrede iar în vise… şi amintiri compromise… scăldate într-o mare de gânduri. Valuri de cuvinte te vor mângâia… şi EL cu sărutări te va dezmierda… şi te va alinta şi întunericul îl va alunga.
  Îmi place să mă joc cu simple cuvinte, să sper în vise… Să privesc spre orizont… să uit de toate şi de tot. Să-mi pregătesc sufletul şi inima… Să le spăl cu iubire şi să le usuc cu fericire.
Să-mi deschid braţele, să sper… să aştept un nou răsărit, o nouă zi… un nou început.


Eu şi peştele (ăla de prin apă)

   Băi, cică peştele e minunat, e extraOrdinar, are nu ştiu ce (chimicale) prin el bune pentru organism... Deci, peştele ăsta e minunat... gătit... că nu te apuci acum să pescuieşti peştii şi să-i mănânci aşa... ca tâmpitu' ăla de pe Discovery (parcă) care mănâncă orice mişcă.
   Brăila asta e pe marginea Dunării că... dacă-i dai un brânci cade adânc în Dunăre.
Desigur, dacă ai timp şi îţi place, te poţi duce tu să-ţi pescuieşti masa... dar o poţi cumpăra şi de prin supermarket/hipermarket (da' nu recomand, e naşpa).
   Deci... să zicem că ai peştele... (nu, nu ăla care-ţi cere bani ci peşte d'ăla cu coadă) şi te pui să-l găteşti (nu, nu-l rujezi, fardezi, îmbraci în rochiţă...)... Şi deci s-a gătit înotătorul şi ţi se pune frumos în farfurie... (nu, acum nu tre' să mai mişte).
   Deci, băi... dacă peştele era fără oase, lumea era mai bună. Cine mama lu' peşte castrat o fi proiectat cei mai gustoşi peşti cu oase??? (nu, nu ştiu cum se numesc cei mai gustoşi peşti). Adică io, ca o mâncătoare de peşte din Crăciun în Paşte... îmi i-a vreo 10 minute să scot fiecare osicior microscopic din peşte... (nu măi, nu, eu nu ştie să scoată oasele ca omii halitori de peşte... tragi de nu ştiu unde şi scoţi oasele ca în desene...). Deci, eu stau şi pigulesc la oasele alea de-mi vine să-mi bag fix ce n-am în el de peşte şi să mă pun naibii să mănânc o minunată fripturică... cu o sălăţică...
Nu dom'le, tre' să stau să pigulesc oasele din peşte... şi la urmă... după ce, de nerăbdare, mai mănânc şi cu oase... şi, desigur, mă înec... tot îmi e foame. Apăi să nu-ţi vină să urli şi să blestemi existenţa peştilor??? Adică după ce că m-am chinuit acolo să culeg osicioarele... şi tot îmi este foame... Mama ei de mâncare, mama lui de peşte... Fuuuuu!!!!!!!!!!
    Deci care-i morala d'aici? Urăs peştele cu oase...
    Cel mai frumos peşte comestibil? Ăla cu mustăţi :))... nu ştiu cum se numeşte... Da' e tare adorabil.


marți, 11 septembrie 2012

Pierdere de vreme

    Omi, gnomi şi alte fiinţe... iar nu ştiu despre ce să scriu... Nu mi se întâmplă nimic fabulos. Viaţa mea adevărată e naşpa... ştiu...
    Nu ştiu dacă partea cu visătoarea e de bine sau de rău... Pe o parte, visele astea mă scot din realitatea asta naşpa... şi mă mai fac să mai uit de una şi de alta... Pe altă parte, nu vreau să mai visez... vreau să trăiesc în realitate... să simt realitatea... dar realitatea e dură şi mie îmi e frică... Mie îmi e frică şi de fulgere şi de păianjeni, gândaci, îmi e frică chiar şi de un clown...
M-am decis. Nu mă mai pun să visez dinainte. Ce se va întâmpla când voi face 18 ani... nu ştiu. Dar mai e până acolo. Nu-mi mai fac planuri...
   Mai sunt câteva zile şi începe şcoala... MI-NU-NAT! Nu am cuvinte. Trăiască şcoala... Pffuuaii!!
Iar chimie, iar mate. Cred că dacă nu ar exista astea două, mi-ar plăcea mai mult la şcoală. Din punctul meu de vedere, la unele ore de chimie... (alea în care ne ascultă la tablă) e ca în armată.
"Ce rezultă din acid sulfuric cu acetat de natriu?" (substanţele sunt puse la întâmplare, mici chimişti ce sunteţi)
"Nu ştiu."
"Nu ştiiiii??????!!!!! 10 flotări. IMEDIAT!!! 1, 2, 3, 4, 5, câte, câte, câte, 9,10. Te-ai mai gândit la răspuns????"
"Nu."
"20 de flotări, imediat."
    Altă chestie, altă bălărie... Când eşti acasă cu... mai mulţi (părinţi, fraţi, fiinţe din astea enervante), îţi propui ca atunci când vei fi singur vei face aia şi ailaltă... da, chiar şi chestia aia... Dar când eşti singur... stai... stai ca leguma şi beleşti perechea de ochi pă interneţi ascultând muzică... Tu oricum îţi beleai ochii pă interneţi şi ascultai muzică dacă mai era cineva acasă... deci... naşpa... Faţă de potaie plouată.
    Gata băi, mă apuc cu serioşenie de vrăji. Nu se mai poate aşaa... ce mătura mea zburătoare. Tre' să am şi eu ceva de făcut... şi poate îmi mai iese şi un ban. Haaaiii.... nu daţi banii la copii... cumpăraţi vrăji la cutii!!
    Într-o altă ordine alandala de idei... nu mă supăraţi că vă fac vrăji pe gratis. (şi se auzi un râs malefic)

Uituca de mine...

   Măi, eu de felul meu sunt mai adormită aşa... da' uneori mai adormită ca de obicei... Adică tu poţi vorbi cu mine, dar eu sunt pierdută în lumea mea... acolo, pe undeva... nici eu nu ştiu pe unde. Bine, poate asta ar însemna şi ceva dezinteres... Dar totuşi, eu merg pe ideea că-s adormită.
   Dar nah, nu era parcă suficient că îmi e scris în ADN să fiu adormită... mai trebuie, uneori, să-mi mai plece memoria... să se ducă dracu-n vacanţă (aşa... de început de nou an şcolar... biologie, geografie, chimie, info, istorie, franceză..)... cred că a cedat psihic săraca... Şi când mie îmi pleacă memoria... uit diverse (că deh, de asta se ocupă memoria... de ţinut minte..)
   Hai să dau şi nişte exemple.
Era cam ora 1 noapte (sau mai bine zis dimineaţa) ... m-am trezit şi priveam tavanul... şi mă gândeam: "Blogul meu se numeşte Zdrăngăneli sau Zdrăngănele?"
Era ora 3 şi un pic dimineaţa... şi mă gândeam: "Ce zi e?". Am stat vreo 2-3 minute să-mi dau seama ce zi e.
M-am trezit pe la vreo 8, m-am ridicat din pat. M-am spălat pe faţă... am luat periuţa de dinţi în mână şi stăteam şi mă uitam la ea. Ştiam că mai trebuie pus ceva pe ea, dar ce?? Ştiu, ciudat. Da, într-un final mi-am dat seama ce trebuia pus pe ea...
Am spălat vasele... şi le-am băgat în frigider...
Am luat cuţitul să tai o felie de pâine, atunci mi-am adus aminte că uitasem (da, uitasem) să mă uit pe net la ceva. M-am dus în dormitor... am încercat să tastez... mă incomoda cuţitul...
Mă îmbrăcam cu blugii să ies afară (blugii mei au nasturi în părţile laterale şi de grasă ce-s desfac doar 3 nasturi din partea dreaptă). Mă îmbrac cu blugii... dau să mă închid la nasturi, sună telefonul. Vorbesc la telefon... mă încalţ, ies pe uşă. Pe scară bag mâna în buzunar şi îmi pare că e mai larg... Mă închid la nasturi.
Am plecat afară... să cumpăr pâine... Am ajuns în faţa magazinului şi nu ştiam ce vreau...
Vreau să întreb pe cineva ceva, dar uit ce...
    Să nu vă supăraţi pe mine că mai uit lucruri, vă roogg..



 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.