joi, 29 noiembrie 2012

A... săptămână de şcoală

     Pff... m-am plictisit. Nu am chef să scriu nimic deosebit, de fapt nu am chef nici să gândesc (bine, nu că aş avea chef vreodată să gândesc :D). Nu îmi e somn, nu îmi e foame, nu îmi e sete... doar vreau ceva dulce şi pe cineva ca să-mi alunge plictiseala. Mă învârt în juru' netului încă de pe la ora 15 de când am venit de la şcoală. Mâine stau acasă :>. Bine, nu stau numai eu... Deci şi mâine e o zi plictisitoare, dar cel puţin nu mai am 2 ore de mate mâine... :D.
    Azi ne-a adus profa tezele la biologie :-L. Am învăţat de duminică până miercuri la biologie. Câte puţin în fiecare zi, am scris totul în teză... şi am luat 9 fără nicio greşeală. De ce? Păi... am dat teza cu profu' de fizică care este cunoscut în şcoală drept un prof care lasă elevii să copieze... că deh, profa de bio nu a sta cu noi... că ea avea treabă dom'le (ceva cu netu') adică pe ea o durea fix la cizme de teza noastră cea de toate zilele. Şi vezi dom'le că dacă noi am stat cu profu' ăla am copiat. Băi, să se înţeleagă... Nu am copiat. Ştiam, doar că la sfârşit mi-am autocorectat teza. Era corectă. Era exact ca în caiet... Normal că nu-mi convine... Să facă bine să stea cu noi la teză de acum încolo dacă nu are încredere în noi.
    Ne-a adus tezele şi la info. "Teze mai proaste ca astea nu am mai văzut în viaţa mea." Mda, ce să zic, noi suntem primii... ne mândrim şi noi cu ceva. Eu am luat 8. E... binişor ţinând cont că e a doua notă dinc clasă (prima fiind 9), un 7... iar restu' fiind note de la 2 sau 3 până la 6.
Aaa... da, mi-am amintit. Ieri (parcă) unu' din nesuferiţii clasei o sună pe o colegă în timpul orei de mate. 
Colega: "Domnu' uitaţi cine mă sună!"
Nesuferitu': "Hai taci că sună cu privat..."
Săptămâna trecută ne-a predat ceva la bio despre ampulă, azi despre cupulă.
Simona: "Cup..." şi s-a oprit. :)) Da, e mai ruşinoasă ea... 
     Azi la engleză au venit 3 foşti elevi din 3 generaţii diferite, noi fiind a patra generaţie prezentă în cabinet. Premieră! Era o tipă acolo care făcuse Dreptu' şi cică regretă că l-a făcut. Dacă atunci ar fi gândit cum gândeşte acum cică sigur ar fi ales altceva... :-?.

Pentru săptămâna aviatoare am aşa...
Mate - teză (mă omoară :| )
Română - făcut ditamai portofoliul
Franceză - învăţat plus muulte exerciţii
Chimie - învăţat
Engleză - tre' să-mi scriu nişte teme :D
Istorie - învăţat tot că dau lucrare şi mi se cere şi minutul în care s-a născut Columb
Biologie - lucrare 
Şi cam atât cred... iar pe 10 dau teză la română şi gata cu tezele... apoi urmează cârdul de lucrări şi ascultări.
Iubesc şcoala!

miercuri, 28 noiembrie 2012

File din jurnal II


"Azi xx.xx.xxxx, despre timp, vis şi amintiri...

      Par nebună. Nebună după îmbrăţişarea ta, după buzele tale, după vocea ta...
Ahh!! Pozele astea... o să le dau foc într-o zi numai ca să scap de privirea ta care parcă mă urmăreşte, să scap de buzele tale care parcă îmi cer să fie atinse... să scap de chipul tău care mi-a otăvit inima şi sufletul şi toate gândurile...
Ţi-am zis că sunt nebună. Nu pot face asta. Pe tine... pe tine te pot asemăna cu...
... cu o zi de vară în care niciun nor nu se găseşte pe imensul albastru...
... cu cel mai gingaş şi mai parfumat trandafir...
... cu un val rece şi spumos care se sparge de stâncile fierbinţi...
... cu orice îmi place pe lumea asta şi tot nu ar fi suficient.
     Şi de aş putea scrie povestea noastră aş scrie-o cu litere mari, apăsate şi frumos conturate. Aş începe cu "a fost odată ca niciodată" şi aş încheia cu "şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi". Dar ceea ce poate fi scris între aceste formule nu pot decide eu şi nici tu... poate timpul şi destinul... sau poate noi.

     Aş vrea să opresc nisipul din clepsidră. Aş vrea să nu mai curgă. Să stea pe loc...
Aş opri timpul doar pentru a te face să zâmbeşti. 
Aş opri timpul doar să-ţi sărut buzele până când vom considera că e timpul să punem în mişcare nisipul din clepsidră. Poate să treacă o zi, o lună, un an... o veşnicie până când vom da drumul timpului.
Şi de am da drumul timpului te-aş mai ţine puţin de mână doar ca să rememorez clipele care au trecut.
Clipe care s-au dus spre capătul lumii şi au căzut în abis. În abisul amintirilor...

     Doar visez. E un vis absurd. Un vis în care sper... un vis în care visez. Un vis în care totul e frumos. 
Un vis ciudat în care totul e perfect. Tu eşti perfect. Şi nimic altceva nu mai contează...

    Da, sunt nebună iar ideile mele nu au logică... Dar sunt doar nişte idei nebune.

                                                                                               Nebuna care se 
                                                                                                                va vindeca în braţele tale"


Şi lipi alături o fotografie cu el... fotografie cu o urmă de ruj. Doar e o nebună, nu?

luni, 26 noiembrie 2012

Prima zi de închisoare

Da, iar scriu despre şcoală... da' doar azi şi vineri (poate). Azi voiam doar să mă "laud" că a fost prima zi în care ni s-au închis porţile liceului.
"Liceu, - cimitir închisoarea
Al tinereţii mele - "
(G. Bacovia - Liceu)
Partea bună e că nu ne-a cerut nimeni carnetele de note la poarta şcolii închisorii. Era doar Bigi (BGS) pe acolo... în gândul meu: "nu mi-l cere, nu mi-l cere, nu mi-l cere". Şi nu, nu a dorit să vadă niciun carnet de note.
Azi din cauza porţilor închise unii nu au mai suportat stresu' care-i presa şi ca să se descarce s-au bătut. Puşti de clasa a IX-a. Abia au ieşit şi ei din şcoala generală şi se dau cocoşi...
La info profa: "În urma execuţiei secvenţei s-a afişat succesiunea de caractere... p steluţă, r steluţă, o steluţă, b steluţă, a steluţă, steluţă, steluţă... e steluţă." (adică aşa p*r*o*b*a***e*, mai jos având variante care erau cam aşa "proba*e", "*p*r*o*b*a***e*", "proba e", "p*r*o*b*a*e*")
A repetat cuvântul "steluţă" de cel puţin 20 de ori în vreo 5 minute... Enervant!!
X: "Doamna, ne-aţi tâmpit cu steluţa. O să visăm numai steluţe."
În ora de franceză, profa a dat vreo 6 telefoane că-i plecaseră nişte draci de la ea din clasă acasă deşi mai aveau 2 ore. Şi a sunat profa pă mămiţica şi pă tăticuţu' lu' copiii chiulangii, iar unu' din părinţi a zis că nu-i adevărat... îngeraşu' lui nu a chiulit, ci l-au trimit acasă că nu mai făceau ultimele ore. Ai naibii elevi... ce mint mă, ce mint...
La română profa vrea ca toţi ochii să fie aţintiţi sprea ea. În timpul orei a trecut cineva pe lângă fereastră, iar cum catedra e lângă fereastră... îţi mai fug ochii...
Profa către un coleg: "E mai important cine trece pe afară? Nu e important ce zic eu aici?"
Dar toată clasa a văzut că şi ea s-a uitat pe fereastră, dar să trecem peste.
Eh... şi cam aşa-i cu închisoarea. Cei mai afectaţi sunt fumătorii şi chiulangii... Eu nu mă regăsesc în nicio categorie din astea două, dar tot nu-mi place ideea cu porţile închise.
O să povestesc vineri (poate) cum a decurs săptămâna porţilor închise :).

Azi mergeam eu aşa... frumos şi elegant pe stradă încălţată cu ghetuţele mele roşii, blugi şi paltonul jumătate roşu, jumătate negru... Şi aud o fetiţă în spatele meu: "Mami, vleau şi eu haină ca aia... să fiu cufiţa oşie... şi ghetuţe la feeeelll..." 
E a doua oară când aud că fetele de vreo 3-4 ani vor să se îmbrace ca mine, adică în "cufiţa oşie"... ceea ce mă pune pe gânduri. Oare câţi ani îmi dă mie lumea? :-?

duminică, 25 noiembrie 2012

Mulţumiri!

          Nah, stăteam şi mă uitam la statisticile blogurilor (ăsta şi cel cu poveşti). Pe ăsta scriu eu ce vreau, nu mă adresez unui anumit public... cine vrea să citească, să citească. Cine vrea să spună ceva, să spună. De numărul de vizite îmi pasă şi nu prea. Nu scriu aici pentru a impresiona lumea, nu scriu pentru cineva anume... o fac din plăcere. O fac pentru mine.
         Cum a luat naştere blogul ăsta am mai zis-o. EA e "de vină"! (când o să citească asta o să se umfle în pene şi o să zică "Ahaaa... îţi plaaacee!! La început nu, că nu vreau...! Veezzii, ţi-am zis eu!!" :D )
Nu, nu-mi sărbătoresc blogu'. Dacă voiam să-l sărbătoresc o făceam prin luna mai... vreau doar să mulţumesc celor care îşi rup 5 minute din timpul lor preţios şi aruncă un ochi pe aici.
         Voiam să scriu de mult asta şi acum dacă tot am timp şi chef de scris şi dacă tot am dat peste postul ăsta care aştepta să fie terminat şi publicat, am zis să-l termin...
         Ai fi crezut că cineva îşi poate exprima exact aceleaşi trăiri/sentimente de care ai şi tu parte? Sincer, eu nu aş fi crezut. Da, ştiu... nu sunt unică... Asta mă atrage la unele bloguri. Autorii exprimă ceea ce simt eu atunci sau am simţit cândva.
         Pot să zic că blogurile astea sunt spaţiul meu, nu? Adică mai mult blogul ăsta e spaţiul meu, că celălalt nu e numai al meu.
Eh, cu ajutorul blogului am cunoscut persoane care mi s-au părut simpatice după primele cuvinte scrise, fie în comentarii, fie pe blogurile personale. Cu unele am mers chiar mai departe de blog şi de anonimat... şi îmi pare bine :). Desigur, dacă e cineva care vrea să meargă mai departe de blogul ăsta şi să vorbească cu mine, eu aştept.
Nu sunt multe bloguri care îmi "merg la suflet", dar cele de mai jos sunt speciale.

Voi începe cu "Blogu' lu' Flori", ocupă un loc fruntaş pentru că înainte de toate autoarea blogului îmi e colegă, apoi sfătuitoare... şi apoi restu' lucrurilor bune. Uneori scrie pe blog ceva, eu citesc... iar apoi vrea să-mi povestească ceea ce a scris. Dar ea nu ştie că eu am citit deja :P, dar o las să povestească...

Apoi blogul Simonei. Păcat că scrie rar... spre extrem de rar. Îmi place să cred că într-o zi se va apuca serios de scris. Şi ea e specială, pentru că îmi e colegă... ascultă rock şi mai avem momente în care spunem ceva şi realizăm că amândouă avem aceeaşi idee... Geniile gândesc la fel :P.

În continuare, ca să nu supăr pe nimeni cum că "X e în faţa mea, dar eu am comentat mai mult...", o să le pun în ordine alfabetică.

Albă ca Zăpada. Din punctul meu de vedere ea nu păstrează nimic din gingăşia personajului din poveste... şi asta e bine. E un copil care vrea să fie ascultat, care vrea să râdă... să iasă din cochilia sa şi să nu se simtă aiurea... Sper să fi zis bine, dacă nu am zis bine... aştept să mă corectezi :). E şi o mică scriitoare (şi vreau să scrii pe blogul cu poveşti). Blogul ei e simpatic, de copil mic aşa...

Mica fată Ascunsă pe care am descoperit-o de curând, deşi ea îmi comenta pe blog de ceva vreme :D. M-a surprins cu o postare şi... mi-a plăcut. Ce mai pot spune?! Nu pot să zic decât că e o sensibilă care tânjeşte după iubire... şi după un anumit D. Şi ieri am descoperit că Ascunsa scrie poveşti...

Kriss. Ea îmi e simpatică rău şi nu doar pentru că mi-a zis că-şi face casă la mine pe blog :)), ci pentru că e ea o scumpă... şi deşi e de vârsta mea, eu o văd ca pe un  copil mic. Ciudat cum eu văd pe mai toată lumea ca nişte copii mai mici care se plâng şi exagerează :D. Dacă doriţi să o faceţi fericită p'asta mică, trebuie să-i cumpăraţi cărţi. Zic bine? Blogul ei, pentru mine, e un loc simplu unde scrie despre ea... despre şcoală... despre ce-i trece prin cap... şi plus recenzii la cărţi :).

Eliisa mai nou e îndrăgostită sau cel puţin aşa pare din ceea ce scrie pe blog (cam toată lumea e îndrăgostită în perioada asta? :-? ). Şi ea e un copil mic şi sensibilos care scrie pe blog ceea ce-i trece prin cap. Mie îmi place că are postări scurte în care prezintă ideea de bază... cum ar fi: "I love you you you you you you you you you you!" (direct de pe blogul ei...).

Blogul unui anumit Nimeni. Îmi plac foarte mult pozele, desigur.. să le fac, nu să mi se facă. Pe blogul ăsta găseşti poze care merită admirate, iar fotograful apreciat... :).

Oama de Tinichea. Aici nu mai pot vorbi despre "o fetiţă"... Îmi place cum scrie. Modul ei mai... porcos sau mai bine zis care tinde spre sex e pe gustul meu :D. E destul de amuzantă şi îmi palce că nu îi este ruşine să vorbească despre cuvântul ăla urâââttt care începe cu s... şşhh, nu vreau să-l aud, e ruşşineee... :)). SEX! :P

Smells like a teen spirit... sau Alexandra. Mică ascultătoare de rock. Copil retras dar care îmi lasă impresia că ar fi în stare să strângă lumea de gât... :D. Blogul e locul unde îşi spune oful... Îi place să şi scrie poveşti... Şi unde mai pui că locuieşte în acelaşi oraş cu mine? :>

Voi aţi fi crezut că un băiat poate scrie ceva romantic şi frumos? Eu nu prea :D, dar am dovada că se poate. Dovada e chiar el, Tibi. Poate că el crede că nu scrie ceva minunat, dar pentru mine textele lui sunt adevărate  "comori". Eu cred că dacă apuci să-i citeşti o singură postare, te vei îndrăgosti de modul lui de a scrie :). Şi... pe lângă faptul că are talent la scris, se descurcă destul de bine şi cu pozatul... Moments e blogul în care încearcă să redea prin fotografii frumuseţea naturii şi nu numai...

Şi Zoe, cu al său blog Bazzaconii e numai bun de citit. Şi de ea îmi place că nu îi e ruşine să zică unele cuvinte  :D. Pe ea nu o mai văd ca un copil mic din cauza modului de a scrie... Şi ea tratează unele chestii cu ironie... sper să nu mi se pară :)

Desigur, mai sunt şi alte bloguri pe care le citesc... dar astea îmi sunt cele mai dragi şi pe care dau cu click-u' de câteva ori pe zi :).

Sunt puţini cei pe care i-am prezentat dar sunt ca o mică familie. O mică familie virtuală care sper să se facă cât mai mare şi tot mai mare.

Vă mulţumesc tuturor pentru timpul pe care îl acordaţi blogului meu. Când zic tuturor, mă refer la toooţi cei care trec pragul blogului meu... :).

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

File din jurnal

     
"Azi, xx.xx.xxxx,despre durerea din sufletul meu...

     De m-ar întreba cineva vreodată ce doare mai tare, aş spune că amintirile şi cuvintele.
Când citesc anumite cuvinte aş vrea să nu ştiu citi...
Când îmi amintesc ceva aş vrea să nu îmi mai pot aminti..
Doare!
Şi să mă doară!
Eu singură m-am pedepsit. Eu! Nu pot da vina pe nimeni...
Continui să citesc şi să recitesc cuvinte care îmi fac rău. Fac rău sufletului.
Continui să visez şi să sper... şi ştiu că nu e bine. Ştiu că îi fac rău sufletului...
Dar eu continui...
Aş vrea să-mi las sufletul să plece, oriunde vrea el... Să cutreiere mările, să cunoască alte suflete rătăcite. L-aş lăsa să iubească căldura Soarelui... L-aş lăsa să vadă cum e să trăieşti. L-aş lăsa să iubească... L-aş lăsa să preţuiască celelalte suflete. L-aş lăsa liber.
Şi voi rămâne doar eu, doar trupul. Şi voi trăi alături de celelalte trupuri fără suflet... Voi număra zilele până la... infinit?! Sufletul nu cred că va mai dori să se întoarcă vreodată la mine... L-am chinuit...
      Citesc cuvinte scăldate în miere... ştiu că sunt aşa, doar sunt despre dragoste, iubire, vise... dar eu le resimt ca nişte cuvinte amare care îmi intră în sânge şi care nu fac altceva decât să se strângă în jurul inimii şi să o sufoce. Încerc să nu mai citesc, dar nu pot. Nu mă pot opri. Singură îmi fac rău. Citesc, îmi şterg lacrimile... şi continui să citesc.
Mă deranjează dar tac.
Îmi pare rău, dar e cam târziu...
Speranţa... moare ultima?!
Îmi e frică să mai spun ceva acum. Îmi e frică că aş putea face ceva mai rău.
Nu, nu ştiu multe... Nu ştiu mai nimic. Te las să mă înveţi.
Dar... oare e prea târziu?.

                                                                                           Te aştept."

      Termină de scris şi aşeză stiloul lângă agendă... Privi scrisul şi închise agenda. Se aşeză în pat încercând să adoarmă, dar gândindu-se la aceeaşi persoană... sperând că ziua de mâine va fi mai bună.



Zâmbeşti?

    Făcând abstracţie de unele lucruri, încerc să-mi păstrez zâmbetul... care a început să devină pentru unii un "lucru scump". De ce nu îşi permit să zâmbească mai des? Hmm... tu îţi "permiţi" să zâmbeşti des? Dacă da, foarte bine... dacă nu, de ce?
De ce am eu ticul ăsta cu zâmbetul? Pentru că îmi place ca lumea să fie fericită. Şi uite cum îmi dau eu seama acum că, de fapt, mie îmi pasă de restu'... iar restului nici nu cred că îi pasă. Ce mă enervează la mine e latura aia bună... O urăsc! De ce trebuie să-mi pese mie de toţi? De ce trebuie să sufăr când suferă şi altcineva? De ce trebuie să-mi pară rău pentru un lucru? De ce? Da, această latură bună nu o să mi-o înţeleg niciodată... la fel cum nu o să înţeleg niciodată cum de nu pot spune "nu" atunci când cineva îmi cere ajutorul. Sincer, mie îmi e ruşine să cer ajutorul cuiva. Doar după multe încercări eşuate îndrăznesc să cer ajutorul. Da, ştiu că cu ruşinea mori de foame... Bine, nah... poate fi vorba şi despre orgoliu, nu zic nu. Bine, hai să zicem şi orgoliu şi ruşine. Mie nu-mi place să se bage cineva în lucrul meu. Eu dacă aranjez ceva într-un anumit mod şi vii tu şi îmi zici că nu vine bine acolo, deşi mie îmi place cum stă acolo, trebuie să mă convingi cu argumente solide că chestia aia nu stă bine acolo. Când încerc să ajut pe cineva că aşa vreau eu şi celălalt mă refuză, îmi văd de treaba mea. Nu are rost să insist, dar dacă va veni la mine să-mi ceară ajutor, atunci va fi expediat frumos şi elegant.
Da, sunt greu de înţeles... dar totuşi uşor. Sunt încăpăţânată, ştiu asta. Acţionez sub influenţa primului impuls, ştiu asta... Ia gata! Ceee... mă apuc să-mi zic defectele aici? Neah! Descoperiţile voi. Aaa... şi cică-s fiţoasă... Aici vreau argumente că nu pot înţelege cum pot fi fiţoasă când mie nu-mi plac fiţele şi râd de tipele fiţoase.
Unii sunt atât de simpli, alţii atât de complicaţi... Nici nu ştii la ce să te aştepţi din partea lor. De fapt, e ceva bun şi asta, că nu e o persoană plictisitoare, dar oare e chiar bine să fim imprevizibili?
    Cine face un efort şi zâmbeşte? Dacă zâmbiţi nu o să vă aducă Moş Nicolae o nuieluşă, că tot mai e puţin până intrăm în luna aia care nu prea-mi place mie că-s prea multe sărbători... :-L.

vineri, 23 noiembrie 2012

Într-o zi...

     Într-o zi te-aş lua de mână şi ne-am aşeza la o masă.
Nu te-aş privi în ochi pentru că nu aş avea curaj. Aş pleca ochii şi aş repeta în gând monologul pe care mi l-am creat. Voi inspira, iar cu ochii plecaţi o să-ţi povestesc multe...
O să-ţi povestesc despre...
... fiecare picătură de ploaie care mi-a picurat pe obraji...
... cât de frumoasă era lumea prin ochii tăi...
... fiecare stea numărată în lipsa ta...
... îngerii cărora li s-au frânt aripile...
... zilele în care nu ai fost lângă mine...
... fiecare zâmbet pe care l-am văzut pe chipul tău...
... cuvintele dulci pe care le-au putut rosti buzele tale...
... mângâierile fine cu care mi-ai dezmierdat corpul...
... nopţile în care am plâns...
... cât de mult te-am aşteptat...

Şi mă voi opri să-mi stăpânesc lacrimile.
Şi dacă o să te ridici şi o să pleci... te rog să nu te uiţi în urmă. Nu vreau să mă vezi plângând...
Mă voi resemna.
Mă voi ridica...
Şi voi aştepta să-mi crească din nou aripile numai ca să te pot veghea...


A... săptămână de şcoală

Săptămâna asta de şcoală a fost... a fost şi s-a dus.
În week-end am făcut o călătorie în Germania. Am plecat din Bucureşti şi am aterizat în Hamburg. M-am cazat la un hotel, am vizitat câteva chestii p'acolo şi am plecat spre Berlin. M-am cazat la un hotel în Berlin şi am plecat la o scurtă plimbare... Ziua am încheiat-o în compania unor nemţi super drăguţi. Pe urmă am ajuns în Koln, iar din Koln am revenit acasă. Am fost întrebată cum sunt oamenii pe acolo şi am spus că sunt cam reci... şi cică-s la fel ca mine. Adică eu sunt rece... Ho mă că n-am murit! Io-s mai rece de felu' meu, cică ăştia mai reci îs sinceri ;;). Am mai fost întrebată dacă am adus cu mine un neamţ... iar eu am spus că da. Are părul blond, ochi albaştri şi e în bagaj (sadic, ştiu :D). Şi am luat 10 pe această "plimbare"... Desigur, a fost doar o compunere. Nu am plecat, din nefericire, nicăieri :-<. Şi trebuie să subliniez faptul că nu am scris în compunere despre neamţul adus în bagaj...
Marţi am avut ora supremă (chimia) şi încă nu ne-a corectat lucrările pe motiv că cică îi e şi frică să se uite pe ele...
Miercuri le-a adus lucrările la istorie la ăştia de au dat. Istoria concurează la capitolul "corigenţă" cu chimia şi matematica. Peste vreo 2 săptămâni mai dăm o lucrare. Joi în loc de română am făcut mate. Săptămâna asta am făcut în total 7 ore de matematică. Mi se pare o idee proastă să pui matematica penultima oră. Ţi se închid ochii şi parcă şi vezi cum îţi intră informaţiile pe o ureche şi îţi ies pe alta... Ne-a zis profa de biologie că şi-a dat seama că am copiat la teză că "am scos nişte cuvinteee"... dar nu ştiu de unde are impresia că am copiat noi... noi am copiat din caiet cuvintele pe care ni le-a predat ea. Acum fiecare a scris în caiet ce cuvinte a înţeles în timp ce restu' se simţeau în largu' lor... adică cam ca în junglă. Azi, vineri nu am făcut mai nimic. La prima oră de mate, pe la şi jumătate au început ăştia din clasă să-i pună profului tot felu' de întrebări despre BAC. Profu' avea chef de oră, dar nu a rezistat la insistenţa stresanţilor... aşa că s-a aşezat la catedră şi a răspuns la toate întrebările. Ne-a povestit despre un fost elev care a terminat acum 5 ani şi de atunci tot încearcă să ia bacu' la bio... A încercat deja de 10 ori.
Săptămâna asta nu am făcut deloc româna... Adică 3 ore de română s-au dus...
Ieri la mate (am făcut mate în loc de română) unu' din nesuferiţii clasei a desenat ceva pe o foaie şi a scris... ceva. Toate acestea erau pentru Spy 1. Când s-a dus nesuferitu' la tablă să rezolve un exerciţiu, Spy s-a dus să ia foaia aia ca să i-o arate dirigintei. Când s-a întors nesuferitu' de la tablă, a observat că îi lipseşte foaia şi a sărit pe Spy. I-a întors mâna numai ca să îi ia foaia.
Profu': "Dă-i foaia!" 
Spy: "Dar domnu' profesor, scrie ceva pe ea..."
Profu': "Dă-i foaia!"
După ce nesuferitu' i-a întors mâna destul de tare, Spy ia dat foaia...
Profu': "Da' ce scria pe foaia aia?"
Spy: "Mă sugi, asta scria pe foaie..."
Bine, profu' de mate a rămas impasibil la auzul acelor cuvinte că nu ar fi pentru prima dată când aude asemenea prostii...
Desigur, diriginta nu îl va băga în consiliu că cică îi e ruşine să spună în faţa consiliului motivul pentru care îl bagă... dar cică îl va duce la directoare. Ne-a spus toate astea pe hol, iar în momentul ăla trecea directoarea pe lângă noi... Mda...

Totul e la reducere!

    Eu nu o să-i înţeleg niciodată pe oamenii ăştia... Bine, acum să nu vă gândiţi cumva că sunt vreo ciudată, extraterestră cu 4 capete care se uită cu un singur ochi la oameni... Eu nu înţeleg altceva. Cum se face că deşi populaţia se plânge că n-are bani, că e criză... că vine iarna şi tre' să pună bani deoparte pentru întreţinere... pentru copilu' de la facultate, pentru Crăciun... pentru mai ştiu eu ce... Deci cu toate că se plâng că nu au bani, atunci când se anunţă o reducere, ceva... parcă zici că e sărbătoare.
    Da, Black Friday. Cum e omu', el e încântat şi de cea mai mică reducere.
"Vaaii... e reducere la gumă de mestecat... Vaaii e douăşcinci de bani o gumă. Daţi-mi de un leu... nu, de doi. Să am dacă tot e la reducere."
"Mărio, io-te fă oale. E la juma' de preţ. Hai sî luăm..."
"Ioane, e reducere la şosete. Trei la trei lei."
Când se anunţă o reducere parcă zici că-s posedaţi unii. Numai reduceri văd în faţa ochilor.
"Uăăăăă!!! Băăăă... dă-i drumu'. Io l-am văzut primu'. Io măă...!!! Dă-i drumuuuu că te strâng de gât." (Dap, cam aşa îmi imaginez eu că reacţionează unii atunci când altcineva pune mâna pe ceea ce doreau ei să cumpere).
Eu nu ştiu de unde scot oamenii ăştia bani ca să-şi cumpere atâtea. Probabil au pus deoparte încă de la începutul anului, poate au făcut împrumut în bancă, poate s-au împrumutat de la rude...poate au strâns banii la saltea.
"Ilianoo... scote banii de la saltea că anunţă ăştia reduceri."
     Da, sunt bune reducerile... nu zic nu. O reducere de câteva milioane la electrocasnice e numai bună... mai ales reduceri la aparatele foto :-<.

Reducere şi la jucării:


Ce de copii fericiţi şi ce de părinţi plini de bani gata să satisfacă toate poftele copiilor. Eu mă tot întreb... oare câte jucării au fost în stoc?!!
Reduceri şi la cărţi:

A se observa cât de interesaţi au fost oamenii de "Civilizaţii antice"... sau poate au văzut ditamai reducerea şi au zis că nu le-ar strica o asemenea carte în casă, că doar e la reducere... ce reducerea mă-sii!
Unele site-uri nu au mai suportat atâta tămbălău şi au cam cedat:



Of, nu o să înţeleg lumea... Mai e puţin şi vine Crăciunul. Oamenii se vor plânge că nu au bani, dar: "Ehh... nu prea am avut bani prea mulţi, dar cum am putut şi noi am cumpărat 2 porci, 100 l vin, ţuică, 2 baxuri de suc, 4 de apă plată, 3 baxuri de apă minerală... Am făcut 150 de sarmale, am cumpărat vreo 10 cozonaci, am făcut vreo 5 platouri cu prăjituri...  Asta e, îi criză... N-avem ce face, ne descurcăm şi noi cu ce avem.", cam aşa cred că vor suna răspunsurile atunci când un reporter îi va întreba pe oameni: "Cum v-aţi pregătit pentru Crăciunul acesta?"

Ce să mai zic în rest? La cât mai multe reduceri, nu? Sau la cât mai mulţi bani? Eh, alegeţi voi.



Acest post e şi el la reducere... 

joi, 22 noiembrie 2012

Fă totul cu calm

     Era o dimineaţă d'asta în care ai da orice numai să nu părăseşti patu'. Nebun să fii să-ţi părăseşti patu' de bună voie şi nesilit de nimeni. Şi faci o faţă de parcă zici că ai văzut în faţa ta pe cel mai mare duşman al tău şi ai vrea să-ţi înfigi dinţii în gâtu' lui... Dar apoi pui o faţă din aia de câine plouat şi oftezi... şi realizezi că mai e o grămadă până vineri şi că tu ai azi o grămadă mare, chiar cu vârf, de chestii de făcut... Pfff... Băi... şi visai aşa de bine... şi uite aşa faţa aia de câine plouat se transformă într-o faţă de Bigfoot plouat. Bine, cam exagerată asta cu Bigfoot... hai să zic o javră, pardon... câine plouat... care mai are şi purici. Da, aşa da... Deci, câine plouat cu purici.
De adormit ce eşti scapi periuţa de dinţi... pică pe marginea chiuvetei... se mişcă puţin... şi... da, inevitabilul se produce. Ori pică pe jos, ori fix în toaletă. Da' hai să zicem că nu a picat pe jos... ci... da, exact (măcar să fie totul frumos, roz şi pufos). O grămadă de sfinţi şi de organe cad peste periuţa sinucigaşă. Şi zâmbeşti ca un taur în călduri în oglindă şi blestemi ziua... După ce ai terminat cu frezatu' de dimineaţă treci la îmbrăcat. Realizezi că bluza/tricoul cu care tocmai voiai să te îmbraci trebuia spălat... te apuci de căutat altceva de îmbrăcat. Găseşti, dar trebuie călcat. Începi să fii în întârziere. Iei într-o mână pantalonii şi în cealaltă bluza/tricoul care trebuie călcat. Încerci să calci, dar... nah, ziua bună se cunoaşte de dimineaţă... şi ca totul să meargă perfect... în timp ce te îmbrăcai cu pantalonii ai zis că fierul de călcat încă nu s-a încălzit... din neatenţie ai lăsat fierul de călcat pe bluză iar acum cam iese niţel fum... Normal că şi peste bluza "friptă" şi fierul de călcat se coboară diverse zeităţi, organe... şi alte fiinţe. Îţi bagi... ce ai (picioare, organe, mâini... etc.) în ea de bluză şi te îmbraci tot cu aia de ieri. Deja eşti în întârziere... Te grăbeşti. Te încalţi... La dracu de şireturi!! Cine a făcut încălţămintea cu şiretuuurii!!?? Alegi să nu te mai legi la şireturi, te legi tu mai târziu... Te îmbraci, eşti gata de plecare. Deschizi uşa, o încui. Realizezi că ţi-ai uitat telefonul... Te întorci. Deschizi uşa, te repezi să-ţi iei telefonul...încui uşa în grabă şi pleci. Mergând te gândeşti dacă ai scos fierul din priză... Deja ai mai redus din viteză şi te gândeşti să te întorci acasă. Te uiţi la ceas. Eşti în întârziere. Nu, nu te întorci acasă... Mai mergi puţin şi te gândeşti dacă ai încuiat uşa...
... încă mai mergi...
... mergi...
... mergi...
.... te uiţi la ceas...
... suni pe cineva şi îi spui că o să întârzii...
 Te întorci acasă, dar în drum spre casă îţi cumperi şi o periuţă de dinţi. Ajungi în faţa uşii şi realizezi că era încuiată. Te uiţi să vezi dacă fierul de călcat mai era în priză. Nu, nu mai era...
Te duci şi îţi masezi dinţişorii cu noua periuţă...
Îţi calci o altă bluză... Când scoţi fierul de călcat din priză îţi spui cu voce tare: "L-am scos din priză".
Verifici dacă ai totul la tine...
Te încalţi, te legi la şireturi... Te îmbraci. Te aranjezi... Ieşi pe uşă şi când încui uşa îţi spui: "Am încuiat uşa."
       Şi uite aşa, din grabă ai pierdut timpul... Aşa că data viitoare fă totul cu calm şi o să vezi că nu o să mai pierzi atât de mult timp...


miercuri, 21 noiembrie 2012

O scrisoare


"Dragul...


    Am ezitat... m-am gândit, am zis că nu... dar până la urmă tot am făcut-o.

    Nu ştiu cum se face că oricât de mult mi-aş dori să nu mă măi gândesc la tine, mă gândesc chiar mai intens la tine. Nu, nu vreau să mi te scot din minte, din gând... din vise. Te voi păstra acolo, într-un "loc secret" special creat doar pentru tine...
Amintirile sunt mereu păstrate în inimă aducându-ţi aminte că iubirea este cel mai frumos lucru care te poate condamna la suferinţă.
    Acum e târziu să mai adaug ceva la tot ce a fost frumos... s-au depănat atâtea amintiri, atâtea gânduri frumoase, atâtea clipe minunate într-un timp aşa de scurt încât mi-a amuţit gândul printre lacrimi.
    Oare există dragoste absolută? Sau ochii care nu se văd se uită? 
Când îmi amintesc clipele petrecute împreună îmi vine să mor de dorul lor. A fost un vis aproape împlinit! M-am lăsată purtată de glasuri pe aripile amintirilor ca să retrăiesc încă o dată clipa. Îmi amintesc primele clipe în care ne-am cunoscut, clipele pe care le-am petrecut, toate acele zile în care stăteam şi povesteam… Visam alături de tine, însă acum mi s-au spulberat toate visele. 
Imaginea ta îmi apare în minte de multe ori. Apari ca un înger, dar eşti mult prea sus ca să te pot atinge. Te uiţi la mine cu blândeţe, îmi zâmbeşti… şi dispari! Acum îmi rămâne doar amintirea... că am trăit amândoi în acelaşi vis… ştiu că am un mod ciudat de a iubi şi arăta asta. 
Câteodată noaptea te visez că te ţin în braţe şi că te strâng la piept. 
    Mai sunt multe de scris dar mă rezum doar la atât. Mai sunt multe pe care să ţi le spun... dar mă opresc... Mai sunt multe de spus, dar e prea târziu... Au mai rămas doar amintirile. Amintiri frumoase...
    
    Când am scris aceste rânduri mâna mea a scris după dictarea creierului şi a sufletului căci ochii mei nu au mai văzut. Fiecare lacrimă care a alunecat pe obrazul meu a fost o picătură din mine. Vreau să-ţi spun că am scris o scrisoare cu lacrimi, iar cu vântul ţi-am şoptit-o.
    Eşti singura persoană pe care nu mi-o pot scoate din gând.

                                                A ta...
                                                                                                         oricine am fost eu cândva...

P.S: Îmi pare rău"

     Îşi şterse lacrimile şi reciti scrisoare. O împachetă şi scrise la destinatar "Pentru o persoană dragă".
Privi încă o dată plicul. Nu, nu îi poate trimite scrisoarea. Dacă o va citi şi va mototoli foia de hârtie pe care au picat zeci de lacrimi peste cuvintele ei? Dacă nu îi va păsa... Dacă nici nu o va citi?
Lacrimile îi invadă din nou ochii... 
Îşi şterse lacrimile şi adăugă lângă destinatar: "Te rog să o citeşti. Îmi pare rău".

duminică, 18 noiembrie 2012

La şcoală

    Am renunţat la "A... zi de şcoală" pentru că devenise plictisitor (pentru mine) şi mai îmi fura şi din timpul meu preţios în fiecare zi cam jumătate de oră... Aşa că o să scriu pe la sfârşit de săptămână sau atunci când am chef...
Luni am fost la şcoală... nu mai ştiu ce am făcut :D, marţi nu am fost... miercuri (deşi aveam scutire) m-am dus la şcoală pentru că aveam istoria şi am crezut  că mă ascultă să-mi pună şi mie în sfârşit notă... :-L. Mi-a pus-o din părţi... Joi cică recapitulare pentru teza la bio pe care am dat-o vineri. M-a scos la info la tablă, dar nu ştiu dacă mi-a pus notă... Joi am avut româna şi trebuia să ne aducă profa lucrările... Nu ni le-a adus, ni le-a adus vineri.
Vineri trebuia să dau lucrare la mate, nu am dat... o să dau luni (mâine). La a doua oră de fizică am dat teză la biologie. A stat profu' de fizică cu noi... şi de aici se subînţelege că nu a fost persoană care să nu copieze, măcar un cuvânt. Mi-am corectat teza să văd dacă scrisesem ca în caiet... şi scrisesem... :>. Iar la română ne-a adus lucrările. Am luat 10!!! :D

    În rest... vineri o să dau teză la mate. Îmi e frică. Vreau notă peste 5, dar până vineri mai e şi marţi... şi marţi am ora supremă... chimia. Am dat lucrare şi trebuie să le aducă... Uf, peste 4.5, atât vreau.
Pe urmă teza la info... într-o miercuri, iar prin decembrie teza la română... şi gata şi cu tezele pe semestru' ăsta.

    Într-o seară m-au întrebat ai mei la ce facultate vreau să merg. După şocul pe care l-au avut la auzul "Eu nu vreau la armată"... apoi a urmat şocul pentru mine: "De ce tocmai la Bucureşti, când poţi merge la Galaţi?"... Serios??? Galaaaţi?!!! Eu vreau cât mai departe... Cică: "Păi cât dai  pe drum până la Bucureşti, trăieşti o lună la Galaţi.". A urmat încă un şoc pentru ei: "Păi ce... ori vin în fiecare week-end acasă?" Îi mai las să-şi revină din şoc.. şi apoi le mai repet până le intră bine în cap că eu nu vreau la Galaţi. De fapt, nu-mi place nici măcar oraşul...

    Citeam pe blogu' lu' Flori că la ea merge totul prost. Şi mi-am adus aminte de clasa a IX-a. Pentru mine clasa a IX-a, mai exact primul semestru, a fost un dezastru. De ce? În clasa a IX-a am luat primul 3. La ce? La mate :|. În aceeaşi zi am mai luat şi un 4 la chimie :| :|. Peste câteva zile am luat un 3 la franceză... Mă scosese la tablă să scriu verbul "avoir" la prezent... şi de frică am uitat. Cât de aiurea. Poate că dacă era ceva greu nu mă enervam aşa... dar atunci îmi venea să mă strâng de gât. Şi, ca totul să fie frumos... am mai luat şi un 4, tot la franceză :-L.
Eeehh... dar îmi aduc aminte că prima mea notă la info a fost 10 :>. Am fost singura care luase atunci 10. Prima lucrare... Algoritmi... Ehh...
E irelevant să mai zic că am luat şi în clasa a X-a 3 la mate :D... şi 5 în teza de pe semestrul II la română :-L.
Dar tot în clasa a X-a am luat şi 8 la chimie :>. Nu cred că am luat 8 la chimie nici în generală :)). Am luat 8 în lucrare... că am mai luat apoi un 9 pe portofoliu (ca mai toţi), asta nu se pune :D.
Anul ăsta am început... cam cu ambele picioare :)).
Păi la mate am un 6, un 4... şi o viitoare notă (mâine dau lucrare).
La română am un 8 şi un 10.
La engleză când am dat testarea iniţială şi am luat 4... (ca mulţi alţii :D) şi cică ne-o va trece în catalog...
La franceză am un 4 dintr-o lucrare (a se înţelege că 4 e notă mare... pe lângă cârdul de 2 şi 3... chiar şi 1.05...).
La fizică nu am notă (şi asta îmi aduce aminte că tre' să-mi învăţ că vreau să mă asculte).
La chimie nu am notă, încă.
La biologie am un 10, plus teza...
La istorie nu am notă (şi trebuie să-mi învăţ :-L).
La sport... nu am notă, sper.
La geografie am 10.
La economie am 7 :-L... problema mă-sii...
La religie, religioasa de mine, a luat cea mai mare notă în lucrare, adică 8 :>, dar o să ni le mărim. Ce naiba, 8 la religie?!
Iar la info am un 9 şi un 8...
Aşa că trebuie să iau note mari la: mate, chimie, franceză, engleză. În rest e bine, zic eu... :)

     Şi nu e un capăt de lume notele proaste la mate... Au fost alţii cu note şi mai proaste şi au trecut. La info au trecut toţi... la chimie un 3 şi cu un 6... sau un 4 cu un 5... :).
Păcat că unii care nu învaţă, nu au niciun stres... nu acordă nicio importanţă şcolii şi au o grămadă de 3 şi 4, într-un final tot trec... şi trec fără să se streseze...

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Cel mai stresat specimen de pe planetă: elevul

       După cum ştiţi elevul e cel mai stresat specimen de pe planetă. Numai el are griji, numai el e stresat, numai el nu poate dormi bine noaptea, numai el are mult de învăţat, numai el nu-şi mai vede capu' de probleme.
Numai el e stresat:
Elevu' Ion este stresat de părinţii lui. Aceştia îl forţează (să vezi ce tupeu au boşorogii dracu'..) să mai pună şi el mâna pe o carte... (că vezi dom'le că alte treburi mai importante n-are, da' aşa-s părinţii ăştia... nişte comunişti).
Eleva Măriuca e stresată. Nu i-a mai venit problemuţa lunară... şi se caută de tot felu' de simptome cum că nu ar fi - doamne fereşte - că altfel ar învăţa-o mă-sa şi cu ta-su să zboare.
Numai el nu poate dormi noaptea bine:
Elevu' Vasilică nu poate dormi noaptea bine din cauza viselor sale erotice de care suferă din proaspătă pruncie. (I se trage de când l-o văzut pe ta-su cu vecina de la parter, pe masa din bucătărie. Pe atunci el avea numai 4 ani...)
Eleva Georgeta nu poate dormi bine noapte că-i umblă un "Zburător" cu ale sale plete negre... cu ai săi ochi căprui prin vis... (Păi cum poate dormi săraca de ea liniştită dacă îl visează pe mândru' ei?!)
Numai el are mult de învăţat:
Elevu' Gheorghiţă are mult de învăţat. Visul lui de când a învăţat să meargă (adică pe la vreo 5 ani...) e să ştie alfabetul şi să numere... A învăţat să numere până la 20, crescător şi descrescător şi a învăţat şi alfabetul până la H. Primeşte bătaie regulat şi se simte persecutat, deoarece nu ştie de ce părinţii lui îl obligă să înveţe mai mult decât vrea el.
Eleva Ilinca are mult de învăţat. Ea tre' să înveţe cum să sucească minţile bărbaţilor, cum să dea din posterior, cum să "guste" anumite organe, cât de tare să-şi ridice sutienu' ca să semene cu Pamela Anderson... şi alte chestii d'astea de "cultură generală".
Numai el nu-şi vede capu' de probleme:
De când elevu' Radu a intrat în grupu' "băeţilor de cartier" el nu îşi mai vede capu' de atâtea probleme. Face tot felu' de combinaţii, are chestii de rezolvat (ca "băeţii de cartier")... Acum are în program să-i strângă pe băieţi şi să meargă să-l bată pe unu'...
Eleva Ionela are o tonă de chestii de făcut. Mai întâi tre' să meargă la salon, apoi tre' să meargă să-şi cumpere nişte haine "dă firmă, fatăă...", apoi tre' să se întâlnească şi cu "ubi"... apoi prin cluburi la un cocktail mic şi un dat din fund...
Păi cum să obţină elevu' note mari la şcoală când are atâtea probleme pe cap. Sunt stresante toate aceste probleme care se sparg în capu' săracului elev...

       Bine, mai sus am prezentat un tip de "specimene" (care se înmulţesc ca şobolanii...), dar mai e o categorie de elevi. Elevii care mai şi învaţă... Să zicem că elevii de mai sus fac parte din prima categorie, cea a elevilor "stresaţi". Cea de-a doua categorie e a "elevilor semi-conştiincioşi".
Ştiţi cum sunt elevii ăştia? Ei ştiu că trebuie să-şi înveţe. Sunt conştienţi că 4 cu 3 şi cu 3 nu dă o notă de trecere, aşa că trec la acţiune (nu acţiune în pat, ci deschis un caiet... o carte... acţiune d'asta). Dacă se anunţă un test pentru vinerea viitoare, el deschide caietu' de sâmbătă... dar fix atunci (ca să vezi ce coincidenţă) îi sună telefonu' şi este invitat (sau mai bine zis corupt) de un elev din categoria întâi (adică aia de mai sus). Şi cum e sâmbătă... mai are timp până vineri să înveţe, aşa că iese şi el "un picuţ" p'afară, că doar e tânăr... ce pana mea de la pălărie. Şi uite aşa trece şi sâmbătă şi vine duminică. Dumincă elevu' semi-conştiincios deschide caietu', citeşte două rânduri apoi adoarme... E duminică, iar pe urmă-i luni... iar luni tre' să meargă la şcoală şi să fie odihnit. Şi trece şi duminică...
Luni elevu' semi-conştiincios după ce vine de la şcoală se apucă de teme. Nu mai are timp de învăţat. Vine marţi. Elevu' îşi spune că tre' să înveţe. Deschide caietu', mai citeşte iar vreo câteva rânduri... şi îşi aduce aminte că a uitat să să uite de ceva interesant pe net... Închide caietul. Trece o oră, trec două... trei... se face seară. Elevu' e obosit, nu mai poate învăţa. Trece marţi, vine miercuri. Azi elevul îşi spune că trebuie să înveţe. Închide calculatorul şi telefonul, îşi găseşte un loc numai bun de învăţat... citeşte câteva rânduri... Le reţine. Mai citeşte câteva rânduri, le reţine şi pe acestea. E mai bun... Apoi brusc îl părăseşte orice urmă de chef de învăţat. Citeşte şi simte că orice informaţie pe care ar încerca-o să o bage-n cap cu polonicu' iese pe urechi... Renunţă. Mai e timp până vineri... Vine joi... Elevu' intră deja în panică. Mai are 3 pagini de reţinut... Se stresează, se enervează... şi blesteamă fiecare minut pierdut aiurea, promiţându-şi că data viitoare învaţă cu 4 zile înainte de test. Elevu' intră şi mai tare în panică atunci când îşi dă seama că nu poate reţine nimic. Nu îi intră nimic în minte... Trânteşte caietul, e irascibil, scoate flăcări pe ochi că nu poate reţine nimic... Se calmează. Trece din nou la învăţat. Reuşeşte să reţină o bună parte... E cel mai tare, dar puterile îl lasă... Se chinuie, dar nu mai poate. Asta e, cel puţin a încercat. Ce mai are de făcut acum e să-şi pună caietul sub pernă sperând că în acest fel va şti totul. (Superstiţiile astea, nişte aberaţii toate.) Şi cam ăsta e elevu' semi-conştiincios. Ştie că trebuie să înveţe, dar timpul îi stă în cale... E timpul de vină, nu el... Niciodată nu e de vină elevul. Şi elevii din această categorie se simt stresaţi. Prea multă şcoală...

       Aaa... da, şi mai e şi a treia categorie: "Elevul tocilar". Tipul ăsta de elev ştie şi lecţiile care nu au fost predate încă... De fapt, nu e un elev tocilar, ci un elev pe care îl preocupă şcoala... Elevii ăştia iubesc şcoala şi deci... nu se simt stresaţi.

Elevii ăştia... cine să-i mai înţeleagă?!


joi, 15 noiembrie 2012

Câinele, mâncător de "de toate"

     Ce mă enervează cel mai tare e atunci când cineva minte... sau învăluie adevărul, că o fi şi-o păţi, că stai să vezi... că nu ştiu ce... prostii d'astea de fraierit.
     Şi că tot zic de mincinoşi şi minciuni, să vă zic noua minciună... "mi-a mâncat căţelu' scutirea". Băi, serioooss?? În epoca de piatră se folosea minciuna: "mi-a mâncat dinozaurul tema", prin deşerturi: "mi-a mâncat cămila tema", prin munţi: "mi-a mâncat vulturu' tema", în zonele cu apă: "mi-a mâncat peştele tema"... Şi, ajungând în timpurile noastre s-a ajuns la scuza: "mi-a mâcat căţelu' tema". De la "mi-a mâncat căţelu' tema" au pornit alte chestii... "Iubi, da-ţi jur că mi-a mâcat căţelu' telefonu' şi nu am putut să-ţi răspund" (ete fâs, era cu amantu')... "Iubi, da' jur că am făcut mâncare, doar că a mâncat-o câinele pe toată" (desigur, toţi ştim că ea nu a făcut mâncare ci s-a uitat la telenovele), "Domn' profesor, nu am avut după ce învăţa că mi-a mâncat căţelu' caietu'" (toţi ştim că dracu' de copchil, elev silitor... ce să-i faci, a stat toată noaptea şi a jucat un amărât de joc în reţea), "Şefu', ştiţi... ăă... documentele care trebuiau predate azi... le-am luat acasă şi mi le-a mâncat căţelu'" (nu, desigur că nu s-a întâmplat asta... l-a durut la degetu' mic de la picioru' drept de documentele alea până în ultimele 5 minute când trebuiau predate), "Iubi, da-ţi jur că lănţişoru' ăla de la tine era pe aici pe undeva... doar că l-a mâncat căţelu' când am fost la bunica..." (ce-i trebe' ei un amărât de lanţ de argint de la un prost care o iubeşte, pe când poate da din posterior şi-i pică ditamai lanţu' de aur), "Mamă... ştiu că mi-ai spus că trebuie să-ţi aduc carnetu' cu note, dar când veneam de la şcoală... şi ţineam carnetu-n mână... a tăbărât un câine pe mine şi l-a mâncat" (şşhh... da' să nu-i spuneţi lu' maică-sa, da' avea un cârd de note de 3 şi 4... dar şşşhh..), "Draga mea, serios... ţi-am luat flori... da' le-a mâncat câinele" (desigur că nu i-a luat flori, băăii... cum să dea bani pe nişte buruieni inutile, din punctul lui de vedere, când a putut foarte bine să mai bea câteva beri... dar ce nu ştie el e că dacă îi cumpăra flori avea o noapte plină...), "Şefu', serios acum... sacii cu ciment erau acolo... doar că a trecut un câine pe lângă ei şi i-a mâncat" (bineînţeles că i-a cărat acasă, ori îi va vinde, ori îi va folosi la ceva util în casă... că doar e criză, ce tastatura mea), "Unde e cadoul de ziua mea?, În timp ce veneam spre tine s-a repezit la mine un câine şi l-a mâncat" (zgârcit/ă din fire, nu a vrut să mai dea nişte bani pe un cadou... pierdere de bani, că doar e criză... am mai zis), "Doamna dirigintă, mi-a fost atât de rău... şi am stat acasă, dar am fost la doctor şi mi-a dat scutire... da' mi-a mâncat-o căţelu'" (fără comentariu, fără comentariu, fără comentariu... da' dacă o să o aud spunând asta, voi râde şi mai mult decât am râs prima dată...).
       Mai sunt şi alte exemple, da' aţi prins cre'că ideea cum că săracu' sac de purici e vinovat pentru toate greşelile noastre...
       Îmi şi imaginez o scenă... Te duci în faţa unui câine cu ochii maarrii şi umezi (nu câinele să aibă ochii mari şi umezi, ci tu)... te mai smiorcăi puţin... şi numai ce-ţi aruncă câinele o privire d'aia plină de milă şi-l auzi spunându-ţi: "Bine frate... ce vrei să mai mănânc de data asta?". Să nu-ţi vină să-l strângi în braţe... mânca-l-ar mama pe el de puricos.

Băi, sfatu' meu e următorul: să împuşcăm toate javrele. Într-o zi ne vor mânca şi pe noi... alea dracu javre puricoase...

miercuri, 14 noiembrie 2012

Bălării

     La, la, la... vine, vine primăăăvaaraaa... peste câteva luni. Nu-mi palce frigu', îl urăsc...
Şi cum sunt eu şi dau dintr-una în alta... mă enervează că atunci când încerc să intru pe numite bloguri (numai la bloguri am întâlnit asta până acum) îmi apare mesajul ăsta "Warning - visiting this web site may harm your computer!" (şi pe chrome şi pe firefox, deci nu vă mai legaţi de chrome..:-L). Acum întrebarea mea e: numai mie îmi arată chestia asta sau mai e populaţie la care le apare aşa? Eu sper să mai fie, nu vreau să fiu eu unica... 
    După o temă dictată la lumina telefonului mobil că era întuneric pe hol, a urmat informatica unde ne-a dat ca temă o problemă: "Fie structura <<personal>> care cuprinde un grup de 100 de persoane cu următoarele atribute: sex..." un murmur se auzi în toată clasa când a fost dictat cuvântul "sex". Da mă dă... sex feminin sau masculin... nu actu-n sine.
    Mai voiam să mai scriu ceva, dar am uitat... oricum nu era nimic important... 

marți, 13 noiembrie 2012

* Fără titlu *

     Mă forţez să scriu... să termin de scris ceva... să fac ceva, să mă concentrez. Nu zic că şcoala e de vină... şi nici timpul, ci eu. E o problemă cu mine... Am dreptate, nu?
Ştiu, ştii, ştim,
Ce?
Cu răbdare orice...
Nu mă plâng, nu exagerez... De scris am ce scrie, doar că nu vreau să mă forţez. Trebuie să vină de la sine. De multe ori mi-am propus să dispar de aici pentru o vreme, să stau liniştită, să stau la discuţii interminabile cu mine... să-mi vină idei pentru noi postări, să aflu anumite lucruri despre mine, să mă înţeleg pe mine apoi să le cer celorlalţi să mă înţeleagă.
Poate că o să dispar de aici din cauza unor probleme ce nu ţin de mine (calculator stricat, lipsă internet, deplasări prin alte colţuri...), dar eu vreau să dispar (şi nu numai de aici, ci de peste tot) pentru că vreau să văd cât rezist fără internet, vreau să văd dacă îmi pot rezolva anumite probleme în linişte... acordându-mi timp mie, sufletului meu...
Nu, nu am păţit nimic. Nu are legătură cu nimeni şi cu nimic, nu e nimeni şi nimic vinovat de faptul că vreau să dispar de aici, ci eu încep să cred că am o problemă. Când îţi zice o persoană că eşti nebun, zici că el e nebun... Deja când îţi zic mai mult persoane, te duci să te cauţi... 
Nu ştiu când anume voi dispărea... sau dacă voi dispărea.
Acum ceva vreme voiam să şterg blogul. Aşa îmi venise mie...


   "Probabil voi renunţa la blog... şi poate finalul e mai aproape ca oricând. Nu oblig pe nimeni să-l citească, nu oblig pe nimeni să-mi comenteze... nu oblig pe nimeni nimic.
Sunt plângerile mele, iar asta e din nou o plângere la adresa mea... Nu vreau să supăr pe nimeni [...]
Aici încerc să fiu cine vreau să fiu cu adevărat, dar din păcate nu pot fi aşa şi în realitate...
Sunt o regină a dramei care pune la suflet orice mic cuvânt. [...] E mai bine dacă-mi păstrez plângerile în sufletul meu, cel puţin vă scutesc de aberaţii inutile..."

     Repet, faptul că într-o bună zi (cu soare şi cu stele) o să dispar de aici... nu are legătură cu nimeni şi cu nimic. Şi nici postarea asta nu are nicio legătură cu nimeni şi cu nimic. Înţeles? Sper...

Să spuneţi merci, fanii mei, că v-am anunţat din timp şi că nu o să vă las cu ochii în soare... Aroganţe specifice mie :P.
Hmm... deşi am pus * Fără titlu *, de fapt i-am pus un titlu...

luni, 12 noiembrie 2012

Temă de gândire

       "O tănără din oraşul X a fost urmărită, apoi violată...". "O bătrână din oraşul Y a fost violată de nepotul ei care se pare că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice." "O tânără din oraşul Z a fost violată şi omorâtă cu sălbăticie..." Vă sunt cunoscute chestiile astea, nu? Mie îmi sunt... Le aud de fiecare dată când televizorul este aprins şi dat pe un program de ştiri...
        Despre ce vreau să vorbesc? Despre ceea ce îmi povestea Simona acum câteva zile cum că a fost urmărită de un boschetar.. Aştepta să treacă trenul pentru a putea traversa calea ferată... şi tot aşteptând ea acolo vede că din spatele ei vine un boschetar. La început nu i-a dat atenţie crezând că  voia să traverseze şi el calea ferată. Mai stă ea puţin şi îşi întoarce capul şi îl vede pe ăla exact în spatele ei. Respectivu' a început să cânte... Ea şi-a întors puţin privirea, nedorind totuşi să-i arate că îi e frică. A trecut şi trenul... ea a traversat calea ferată, ăla după ea tot cântând. A scăpat repede de el, deoarece nu mai avea mult de mers până acasă. Mai pe seară a ieşit la poartă şi iar l-a văzut pe ăla, dar se ţinea după o altă fată...
Mi-am adus aminte de asta, aducându-mi aminte de ceea ce am visat azi-noapte. Eram în baia liceului, udam bureţii (da, se pare că săptămâna aceea de şters tabla şi-a pus amprenta asupra mea)... Şi cum udam eu acolo bureţii văd în oglindă (da măi, avem oglindă în baie) reflexia unui tip îmbrăcat în negru care rânjea. Nu i-am dat atenţie, doar că atunci când am vrut să ies nu m-a lăsat. Îmi ţinea cu o mână mâinile la spate, iar cu cealaltă gura astupată (da, am nişte vise ciudate în ultima vreme)... respectivu' tot trăgea de mine... şi nu ştiu cum am reuşit să scap de el ajungând în clasă... (şi m-am trezit).
       Ce vreau eu să zic atât cu povestea Simonei cât şi visul meu... de ce persoanele de sex feminin, copiii şi bătrânii sunt victimele violurilor? De ce nu sunt şi bărbaţii violaţi? De câţi bărbaţi violaţi aţi auzit pe la ştiri? (În afara acelui taximetrist care a fost "violat" de o tanti...)
De ce anumite persoane (infractori) aleg victime din rândul femeilor pe care le întâlnesc singure pe stradă şi le urmăresc, din rândul copiilor pe care îi urmăresc sau le "promit" ceva dulce... sau din rândul bătrânilor (bătrânelor)? De ce se ajunge la comiterea unor astfel de cazuri?
       Eu, ca fată, cum mă păzesc de astfel de persoane? Ţipând, lovind, fugind? Şi dacă nu scap?
Acum câţiva ani aşteptam tramvaiul să mă duc la şcoală. Era dimineaţă şi deşi era dimineaţă nu prea era multă lume pe stradă. Văd că vine spre mine o persoană din asta dubioasă... mă analizează puţin şi îmi propune... anumite chestii. I-am zis să mă lase în pace sau ţip. Spre norocul meu a plecat respectivul mai departe. Ce s-ar fi întâmplat dacă mă forţa? Nici nu vreau să ştiu...
       Înţeleg că de la o anumită vârstă corpul cere anumite chestii, cum ar fi sexul... că nah, simţi că trebuie, este o necesitate fiziologică, o descărcare psihică... dar de ce unii simt că trebuie să facă sex şi o aleg pe femeia aia singură care merge pe o străduţă lăturalnică, pe copilul ăla care se joacă liniştit în faţa scării... sau pe bătrâna aceea care stă singură la etajul 2? De ce nu pot alege o curvă? Astfel de persoane au probleme grave, nu îşi dau seama de gravitatea situaţiei... pentru ei actul sexual forţat probabil e ceva normal. Ar omorî pentru sex... Da, ştiu că ar trebui să mă mai documentez în ceea ce priveşte violurile şi violatorii... să pot înţelege exact ceea ce se petrece în capul unei persoane care violează şi ceea ce se întâmplă pe urmă cu psihicul persoanei violate, cât de uşor/repede se va reintegra persoana violată în societate...
O singură soluţie am la această problemă: plătirea unor curve care să caute toţi boschetarii care vor sex şi să le rezolve problema. Şi uite aşa ambele părţi sunt fericite că au făcut sex.
       Întrebările mea de final sunt:
1) De ce aleg unii să violeze?
Lipsă de discernământ? O faptă "de mândrie" în faţa celorlalţi din gaşcă? Din cauza alcoolului din sânge?
2) Cum ne protejăm de astfel de persoane?
3) Putem identifica un violator? 
După privire, mişcări... vocabular...

Desigur că mai erau multe de scris, dar timpul mă presează...
Iar această postare nu vreau să ducă cu gândul pe nimeni la faptul că aş fi o obsedată sexual care numai despre asta vorbeşte. Întrebările sunt cât se poate de serioase.




sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Doar un vis

M-am îndrăgostit...
Într-o zi pe o plajă, sub un soare iubitor..
Ce mă mângâia cu ale sale raze...
Iar valurile mi se jucau la picioare...
Mi-a trecut prin păr o adiere caldă...
Şi am simţit o privire pătrunzătoare...
Ceea ce m-a făcut să tresar...
M-a speriat cumplit.
M-am uitat în spate...
Nimeni nu era.
Mi-am zis că mi s-a părut...
Am aşteptat dar nu am mai simţit...
Soarele a apus, iar Luna a apărut.
Întinsă pe nisipul rece, privind spre Lună, numărând stelele...
Când într-un moment de linişte...
Am simţi din nou o atingere de mătase, o adiere caldă.
Cineva îmi acoperi ochii.
Am tresărit...
I-am atins mâinile-i calde şi m-am întors...
Era un EL...
Înalt, frumos, cu ochi căprui în care strălucea luna...
Mi-a şoptit un bună dulce ca mierea...
Mi-a atins obrazul şi am simţit că îmi ia foc...
"Te-am speriat?"
M-am panicat...
Şi într-un vis aiurea simţeam că am picat...
Un vis fără logică, dar tare frumos...
Asta e...
E doar un vis...

M-am trezit buimăcită din vis...
Şi cu ochii închişi mă gândeam...
La visul din care tocmai m-am trezit.
Am deschis ochii şi am dat cearşaful la o parte...
Şi am început să râd încet, încât să nu-l trezesc...
Fiindcă EL chiar lângă mine dormea.
L-am cuprins în braţe şi am adormit la loc...


Nu, nu m-am apucat de poezii (şi nici nu o voi face), dar era mai interesantă ideea aşa decât în fraze lungi îşirate...

"Nu, nu te iubesc..."

- Mă iubeşti?
- Nu, nu te iubesc… şi zâmbi.
El îi presă corpul cald şi gol de peretele rece.
- Nu mă iubeşti?
- NU!
Îi prinse buzele în strânsoarea buzelor lui. O sărută apăsat, aşa cum îi plăcea ei, şi o muşcă de buze…
- Nici acum nu mă iubeşti?
Ea chicoti şi îi răspunse că nu.
O sărută pe gât şi pe umăr în timp ce mâinile lui se plimbau pe coapsele ei, iar ea se juca cu unghiile pe spatele lui.
- Nici acum, nu?
- Desigur că nu…
O lipi şi mai tare de perete şi îi prinse faţa îi mâinile lui. Aproape îi strivi buzele într-un sărut lung în timp ce mâinile ei erau împletite în jurul taliei lui.
Îşi dezlipi buzele de ale ei şi o privi în ochi. Ea zâmbi, îşi muşcă buza de  jos şi dădu negativ din cap. O luă în braţe şi o întinse pe pat. O privi în ochi şi o sărută pe gât, pe umăr… apoi pe sâni în timp ce ea strângea cu putere perna de sub cap şi se unduia la fiecare atingere suavă a buzelor lui.
Corpul ei era dezmierdat de buzele lui lacome care nu ocoleau nicio părticică din corpul ei atât de firav.
Mâinile lui atingeau încet sânii şi coapsele... ceea ce o făcea să-şi muşte buza de jos şi să geamă. 
O sărută pe buze, apoi pe gât în timp ce mâinile ei se jucau în părul lui... apoi pe spatele lui... Îl sărută şi ea pe buze apoi îl întoarse pe spate, aşezându-se deasupra. Se apropie de buzele lui, i le muşcă...  îl sărută pe gât, apoi pe lobul urechii...
- Nu, nu te iubesc... Nu te iubesc deloc! îi şopti, iar apoi îi mai fură un sărut dulce.
Inimile lor băteau ca una singură... îşi împletiră degetele iar pentru scurt moment totul era al lor... Doar ei contau...
Coada în care era prins părul ei se desprinse, părul revărsându-se peste umerii ei goi şi puţin peste sâni... Îşi lăsa capul pe spate, iar el o sărută pe piept...
Buzele ei curpinse încet buzele lui, în timp ce el îi mângâia spatele şi se juca în părul ei...
Se întinse şi ea pe spate, el acoperindu-i corpul gol cu un cearşaf şi sărutând-o pe frunte... Îi mângâie buzele şi un obraz şi îi zâmbi... Îl forţă să se întindă pe spate, apoi îşi aşeză capul pe pieptul lui... şi îl cuprinse cu un braţ.
- Nu te iubesc deloc... absolut deloc...
O cuprinse şi el cu un braţ şi o mai sărută încă o dată pe frunte adormind cu ea în braţe...

vineri, 9 noiembrie 2012

A... zi de şcoală

     Ziua de azi a început extraordinar de bine cu două ore de mate. Lucrare. Tras bileţel, 4 exerciţii... şi cum se ştie că eu îs tare "norocoasă" la chestii d'astea cu bileţele... mi-au picat nişte exerciţii că de nervi îţi venea să rozi pixu' cu pastă cu tot. O... cineva (nu, nu eu şi nici Flory şi nici alde Spy) ţinea caietul deschis sub bancă. I-a spus profu' de 2 ori să închidă caietu'... Da, a luat 6... :|. Repet: "Prost să fii, noroc să ai". Şi chestia cu bileţelele nu mi s-a părut corect. De ce? Pentru că în bileţelu' lu' unu' (deşi a luat 3) avea un exerciţiu care se rezolva în maxim 3 rânduri şi pe care ştiam să-l fac :-L. Păi să nu te enervezi..?!!! Aaa... şi mă mai face şi de râs profu'. Corecta lucrările şi ajunge la a mea şi mă întreabă: "Radical din 9 face 6?"... Eu mă uit la el ciudat, pentru că ştiam că nu scrisesem niciun radical din 9... şi aşa şi era. După ce ne-a dat lucrările să le vedem... m-am uitat să văd şi eu care radical din 9... Desigur că nu era niciun radical din 9 :|, că nu uit chiar aşa de repede. Era aşa:  Δ = 0²+4*1*(-9)... după matematica mea dă -36... iar radical din -36 e 6... NU?! De unde naiba radical din 9???? Şi mi-a mai şi corectat... mi-a trecut 3 în loc de 6 ăla al meu... Mda...
După mate, fizică. Ne-a predat "undele magnetice".
Profu': "Atunci când aruncaţi cu o piatră în apă... sau daţi cu bâta-n baltă se formează nişte unde."
X: "Daa... se zgâlţâie balta."
A trecut şi a doua oră de fizică, româna. M-a ascultat şi am uitat ce am învăţat :|. Şi le ştiam. Am martori...
Dar atunci când profa te încurcă şi te întrerupe la fiecare 3 cuvinte... iar tu te chinui să zici o idee... normal că uiţi... şi iar te gândeşti... La un moment dat face profa un soi de glumă d'aia la care, din câte am observat eu, a râs doar ea :|... şi îmi zice mie: "Nu guşti glumele sau... nu ai prins-o?". După ora asta am rămas cu o repulsie faţă de profă... 1. Are prostul obicei de a te întrerupe... 2. Uneori face nişte glume la care doar ea râde. Aaa... dar dacă o întrerupi tu pe ea... iese dracu' la suprafaţă şi pune un bot de o ţine câteva ore...

Mda... ce să mai zic. Iubesc sistemul de notare şi subiectivitatea unor profi!

joi, 8 noiembrie 2012

A... zi de şcoală

Ziua de azi am început-o cu o oră de info. Am îndulcit scorpia de dimineaţă... (adică am servit-o pe profă cu o bombonică dulceee...). Pe urmă am avut religia şi am făcut-o la biserică. Numai babe :-L. Am stat vreo 10 minute înghesuiţi, iar pe urmă ne-am dus să pupăm nişte icoane p'acolo. Inna (nu, nu Inna aia pe care o ştiţi cu toţii) s-a aplecat să sărute o icoană şi a dat cu păru' într-o lumânare. Iniţial nu am observat că i-a luat foc părul, am observat doar că o babă s-a repezit la ea... şi mă gândeam că n-o fi pupat icoana unde trebuie şi s-a enervat baba. Pe urmă baba: "Păru', păru'...". Nu a durat mai mult de câteva secunde şi a început să miroasă a păr ars. Şi cică e bine să te duci la biserică...
După religie, am avut info. Ne-a predat. Deja pe la fără 20 nu mai avea chef de nimic profa, dăduse în poveşti.... dar a revenit la realitate şi ne-a dat temă.
După info, engleza. L-am servit şi pe prof şi pe restu' colegilor de grupă (adică 3 :D).
Apoi română. Ăştia de la mine din clasă îi spun profului de română de anu' trecut Fred, de la Fred Flinstone. Azi e şi ziua lui şi ne-a întrebat profa dacă i-am spus şi lui la mulţi ani.
(Parcă) unu' din nesuferiţi: "Ziua lu' Fred?"
Profa: "Cum? Voi de unde ştiţi?"
Clasa: "Ce să ştim?"
Profa: "Că i se zice Fred..."
Clasa: "Dar doar noi îi spune aşa..."
Profa, deja roşie la faţă: "Cum măă...? Înseamnă că de la voi a luat asta cu Fred?"
Clasa: :| "Noi îi spunem Fred, de la Fred Flinstone..."
Profa: "Aaa... el s-a autodenumit Fred (de la nu ştiu ce personalitate de prin limba noastră). Pe un site de socializare chiar aşa se numeşte domul profesor... Dar voi ştiţi că are şi blog?"
Clasa: "Da, ne-a zis anu' trecut."
Profa: "Cum adică v-a zis?"
Clasa: "Da, ne-a zis."
Profa, deja şi mai roşie la faţă: "Şi aţi citit ceva de acolo?"
Clasa: "Daaaaaa..."
Profa: "Recunosc, eu nu am citit... că, după cum se vede, mă înroşesc repede. Dacă vă trimit să citiţi Arghezi, Bacovia... nu vă duceţi aşa repede. Aaa.. voi preferaţi autorii în viaţă."
M. a plecat de la română pentru că o durea stomacul (ciudat e că şi eu m-am simţit la fel ca ea atunci când mi-a fost rău.. :-?)... şi pentru că a plecat M., atunci când a întrebat profa  care e eruditul studiat de noi (sau cam aşa ceva) pentru că nu răspundea nimeni am deschis eu guriţa: "Dimitrie Cantemir". Profa întrebând clasa: "Care a fost primul roman scris?". Desigur, iar nu răspundea nimeni... dacă era M. nici nu mă oboseam să deschid gură... adică nici nu aveam timp să spun nici prima literă că deja ea termina de spus. Şi am răspuns tot eu: "Istoria ieroglifică".
Profa: "Bravo! Pentru răspunsuri din astea puteţi lua o notă mare... Încă două, trei întrebări şi-ţi pun notă... că pe tine te-am remarcat şi când ai citit compunerea aia..."
Flory: "Vezi, vezi, vezi...!!!!"
După română am avut biologia. Ne-a predat. Săptămâna viitoare dau teză. Mdaa...

Planul pe săptămâna viitoare:
Luni: lucrare la română (trebuia să o dăm vineri, adică mâine, dar s-a răzgândit profa)
Marţi: lucrare mate algebră (altă lucrare :( )
Miercuri: poate mă ascultă sau îmi dă şi mie lucrarea aia, că m-am săturat să tot repet aceleaşi lecţii...
Joi: nu cred că e programat nimic.
Vineri: teză la biologie, atunci când dau şi cei de la fizică.

miercuri, 7 noiembrie 2012

A... zi de şcoală

   Azi. Dată stelară: 7 noiembrie 2012. Zi cu noroc (păi se ştie... a fost, adică este, ziua Florii). 
Prima oră franceza. După ce am verificat tema... alea, alea... era abia şi 20. Ne-a predat perfectul simplu. Nu au existat zâmbete sau alte aluzii din parte unui nesuferit la adresa verbului être (je fus, tu fus, il fut...).
După franceză, info. La prima oră de info am stat că avea profa nu ştiu ce treabă pe acolo. Profa: "Dar nu stăm că e ziua ei... Ora viitoare facem ora." La a doua oră de info se auzea pe hol un zgomot şuşpect. Era doar un calorifer...
După ce am plecat de la info ne-am dus în clasă. Pe hol curgea apă din calorifere. Spy 1 nu a văzut apa şi a călcat exact în ea... din plin... şi mai zicea de mine că o udasem din greşeaallăă... :D. Am intrat în clasă, ne mai trebuia nisip în cealaltă parte de clasă (înspre uşă) şi aveam plajă proprie. S-a oprit apa, s-a şters pe jos... acum idee: "E ud, poate ne dă drumu' acasă."... Îhhîîî... cum să nu. Am făcut şi istoria... Familia P. se retrăsese într-un colţ usca, restu' înghesuiţi pe 2 rânduri. 
Spy 1: "Noi suntem, aici, clasa a XI-a [...], iar ei, acolo, familia P."
A venit profu' de istorie pe la şi jumătate. Nu am mai dat lucrare... Ne-a predat :(. Mult...
După istorie, mate. Nu am dat lucrare :D. Dar o să o dăm vineri :( iar marţi la algebră. Şi vineri mai dăm lucrare şi la română. Oare cum o da profa lucrări? Aa.. la mate la lucrare vom trage câte un bileţel. Ne-a făcut profu' lucrări individuale... :-L. Adică să nu ai ce te inspira de la colegu' din spatele tău care e acelaşi număr cu tine. 
La sport am plecat. Prea multă şcoală...

Mâine am religia, două ore de info... română şi biologia.
Hai gata că am de povestit despre o Baltă Albă de p'aici de prin Brăila.

marți, 6 noiembrie 2012

A... zi de şcoală

Băi... serios acum.... Eu şi presimţirile mele. Aseară stăteam cu caietul de geografie în braţe şi citeam fără a-mi intra ceva în cap. Şi mi-am zis... "Ar fi culmea ca mâine să mă asculte..." şi aveam şi o presimţire... că aproape e fiecare dată când nu îmi învăţ mă ascultă.
Ora de geografie.
Profa: "X..."
X: "Doamna, da' eu nu mi-am învăţat... că am crezut că doar referatul pentru azi..."
Profa: "Am zis că şi lecţia..."
Mai dă vreo două pagini spre începutul catalogului... ZBANGGG!!sare  în ochii ei numele meu. Mă ridic în picioare ca un căţeluş... şi îi zic: "Dar nici eu nu mi-am învăţat".
Profa: "Ehh... şi acum ce o să facem? Vor zice şi restu' că nu au învăţat..."
Cucoană, pe mine nu mă doare de restu'.
În fine, mai ridică pe unu' iar pe mine mă cheamă prima la hartă. Noroc băi! Din lecţia pe care o avusesem ştiam prima jumătate pe care o învăţasem pentru ora trecută. Şi îmi dă mie primul tip de vegetaţie de pe Terra şi ultimul pe care îl învăţasem. Noroc. Că dacă eram a doua şi mă întreba din ultimele... mă trecea la loc. După ce i-am spus tipurile alea cu mari emoţii... îmi mai pune şi întrebări din urmă.
Profa: "Cum se numeşte mediul care a suferit modificări minore?"
Eu: "Antropizat."
Profa: "Exemple."
Eu: "Stepa."
Profa: "Cum se numeşte proprietatea animalelor de a-şi schimba cul..."
Eu: "Homocromie."
Profa: "Treci la loc. Ai zis că nu ai învăţat... (profa către clasă) Mai spuneţi şi voi ce notă să-i dau... Nu a ştiut de 10, dar un punct în plus că a ştiut din lecţiile trecute."
M-a trecut la loc... am ajuns în bancă. Relaxată... (bine mint :)) inima încă îmi mai bătea tare şi cică aveam ochii roşii... da' nu îi aveam că îmi venea să plâng... ci de draci.. că o dată nu-mi învăţ şi eu şi fix atunci mă ascultăăăă).
După geografie mate. Nu ne-a mai controlat la temă. Unu' nu îşi făcuse tema complet că nu ştia cum se face şi s-a gândit să se ducă la prof şi să se scuze. Intră profu' în clasă, ăsta se ridică din bancă şi face câţiva paşi spre prof. Profu' "Nu cred." Şi el nu apucase nici măcar să deschidă gura.
Engleza. Am stat. Adică nu am stat, ci am încercat să învăţ la chimie. Profu' era ocupat cu mama unei eleve cu aviz de exmatriculare la purtător. Deci o oră mi-am forţat creieraşul să reţină o reacţie de care nici măcar nu am avut nevoie... :-L. Aaa... da... s-au ascultat şi manele :-L... Mmmmm...
După engleză... ora supremă. CHIMIA. Cea mai cea oră....!!! După ce profu' a adunat pe câţiva de pe naiba ştie unde... (ei zic că azi au avut ghinion după ce unuia dintre ei i-a trecut o pisică neagră calea şi a fost blestemat de una de care se luase... şi a zis că nu iese azi afară că s-ar putea să păţească ceva... oricum nu-i pierdere). Am dat lucrare la chimie. Scriam eu pe o ciornă nişte chestii cu CH linuţă la, la, la să văd dacă se aseamănă cu reacţia pe care mi-o cerea el acolo... şi vine el în faţa băncii mele şi mă întreabă: "Aia e ciornă?" Dau afirmativ din cap. Pleacă. În gându' meu... "Ce altceva putea fi?!! Bileţele de dragoste?" Mda...
După chimie, oră relaxantă. Fizica. S-au dus iar Spioancele "la baie" (adică la magazin) să cumpere seminţe.
Unu' din nesuferiţi: "Dă-mi seminţe."
Spy 1: "Nu."
Unu' din nesuferiţi: "Dă-mi seminţe sau te violez."
Discuţie:
Spy 2: "Când eram mică eram tunsă castron."
Spy 1: "Eu eram frumoasă ;;)."
Flory: "Eu eram slabăă... apoi am început să mă mai durdulesc."
Eu: "Grasă, păr scurt şi drept... ochi mari"
......
Spy 1 către Spy 2: "Hai, spune ce crezi despre mine..."
Spy 2: "Păi... eşti superioară."
Spy 1: "De ce? Eu vreau exemple..."
Flory: "Vreţi să vă zic defectele lu' Gaby?" 
Spy 1 şi Spy 2 dând afirmativ din cap.
Flory: "Data viitoare." 
Îşi ia geanta şi pleacă.
Spy 2 după ce a plecat Flory: "Hai să vorbim despre defectele lu' Flory."
Şi la sport am plecat...

Mâine-i miercuri. :( Istorie lucrare sau ascultat. La mate lucrare. 2 ore de info... Una bucată franceză... Şi IAR sport.
Mâine îi mai creşte o petală Florii... ;;)

luni, 5 noiembrie 2012

A... zi de şcoală

Mai pe scurt că mă stresează chimia.

Azi mate. 2 ore... Îmi făcusem tema, deci fără teamă.... bla, bla, bla... 2 ore luunnggii de analiză (şi tre' să şterg şi tabla cu Floarea o săptămână... măcar de aveam apă caldă :-L ). Pentru mâine la algebră avem ditamai tema. Am încercat (adică M. a încercat) să-l convingă pe prof' să facem şi mâine tot analiză că miercuri dăm lucrare... dar profu' nu şi nu...
M.: "Haideţi domnu'... facem mâine tot analiză că avem de învăţat la chimie... şi e şi tema mare la algebră..."
Profu': "NU, mâine veniţi cu tema la algebră."
După mate, română... Vineri dăm lucrare :-L. Din ce? Întrebări din Balta Albă... Unde, când, cum, ce... n-am înţeles ce ne dă mai exact.
După română, info. Am încărcat un program... La execuţie desigur că nimeni sau doar câţiva şi-au adus aminte să dea o valoare (1, 2....etc..) şi s-au băgat direct la scris text (adică "ajsdajdajdadhas"). S-a apăsat enter... şi au început să chiţăie calculatoarele. Dacă-i mai dăştept decât dăştepţii din faţa lui...
n=5
ana
are 
mere
ciresel
vine
anaaremerecireselvine
.....
n=5
hai
sa 
facem
sarba
S.: "Eee... să o faci pe mă-ta..." (Respectivei i se mai zice şi Sârba).
Economie. Lucrare. Desigur că ochii noştri în caiete erau... (de menţionat că facem economia cu diriga). 
S: "Doamna... da' nu ne-aţi predat utilitatea economică."
.....
Spy 1 către mine: "Aia... aaiiiaaa... prin însumarea algebrică..." (recitând din caietul meu)
Diriga de la catedră: "Nu aveţi treabă cu aia..."
După economie... franceza. Când ne duceam spre franceză, profa pleca cu un cârd de draci...
Profa: "Să nu credeţi că plec. Mă întorc."
Ghinonişti mai suntem.
La franceză avusesem ca temă de scos cuvintele dintr-un text. A venit profa la oră. A pus-o pe Simona să citească şi să traducă o bucăţică din text.
Profa: "Nu ştii... Notează!!!"
Culmea e că ea scosese cam vreo 90 de cuvinte dintr-un text de o pagină... 
X: "Doamna... ce-i aia... boto*?" (bateau* = barcă)
Profa: "Nu e boto mă..."
....
X: "Voie routièr..."
Profa: "Avion..."
Un alt X dând din cap afirmativ...
....
Profa: "Care e cel mai rapid mijloc?"
X: "TGV..."
Un alt X: "TGV cu 1000 km la oră... mda... merge TGV cu 1000 km..."
Un alt X: "În linie dreaptă şi la o curbă zboară..."
Suntem cei mai franţuzi ;;).

Să prezint planul de lucrări pe săptămâna asta:
Luni: economie (am dat)
Marţi: chimie (doamne ajută... peste 4,5)
Miercuri: mă ascultă sau dau lucrare la istorie
              dăm lucrare la mate (tot peste 4,5... )
Joi: încă nu s-a anunţat nimic
Vineri: la română
Bestială săptămâna asta!
Mai e puţin şi încep tezele. :(





duminică, 4 noiembrie 2012

"Voi obţine ceea ce vreau..."

       Îşi şterge încet corpul plin de picături de apă cu un prosop roz şi pufos cu miros floral. Acum zâmbeşte... Parcă şi-a şters orice urmă de regret, parcă e altfel acum...
Îşi muşcă buza de jos... Buza îi e uscată. După o baie atât de lungă nu ar fi trebuit să aibă buzele uscate...
Buzele-mi sunt uscate... Vreau să mi le atingi... Să simt cum pulsează între buzele tale... îşi spuse în timp ce îşi privea chipul în oglindă.
Plecă ochii şi îşi aranjă o şuviţă de păr. 
      Nu va ajunge la ultimul nivel al jocului... Lipsa de raţiune, şi nu numai, o împiedică . Fiecare dintre noi jucăm câte un joc. Deşi se spune că viaţa e un joc, mai există şi alte jocuri integrate. Jocuri în care încercăm să obţinem ceva. De la un loc de muncă, la sănătate, iubire, linişte... Încercăm să terminăm jocul şi să obţinem premiul. Luptăm, ajungem cât mai sus... apoi o lăsăm mai încet că suntem aproape de finish şi dacă am putut ajunge până aici, de ce nu am putea - fără prea mult efort - şi de aici încolo? Şi pierdem puncte, pierdem o viaţă... doar pentru că am lăsat-o mai moale. Începem iar jocul de unde era salvat. Şi începem iar să ne zbatem să terminăm jocul. Acum suntem mult mai motivaţi şi o să luptăm până în ultima secundă a jocului, ca mai apoi să ne bucurăm de premiu.
"Dacă vrei, poţi...".
Vrea... dar poate?!
Va obţine vreodată premiul mult visat? Îl va putea atinge? Îl va putea strânge în braţe şi să-şi spună că e doar al ei?
      Evită să se privească în oglindă. Nu îi face o mare plăcere să se privească în oglindă când ochii îi sunt plini de lacrimi ce abia aşteaptă să se prelingă pe obraji.
Şi de va ajunge la finalul jocului şi îşi va ţine premiul în braţe va fi cea mai fericită... Va fi doar premiul ei şi nu îl va împărţi cu nimeni. Va fi al ei...
Îşi şterge lacrimile şi zâmbeşte...
Se aşează în faţa calculatorului şi priveşte o poză. Inima începe să-i bată cu putere. Închide ochii. Inspiră adânc. Expiră...
Voi obţine ceea ce vreau...
Şi zâmbeşte şiret...
Va reuşi? E nebună şi posesivă gândindu-se la cineva ca la un premiu?
Da.



vineri, 2 noiembrie 2012

Poze













A... zi de şcoală

Ziua mea de azi a avut doar două ore din cauza unei stări de rău cauzată de aproape o noapte nedormită... Mda...
Două ore de mate care au început foarte frumos cu verificarea temei. De precizat e că doar M. îşi scrisese la analiză... Restu' fiind cu frica-n gât că era posibil să încasăm un 2 frumos. Pentru mine e un mister total cum de a ştiut ea să facă exerciţiile alea că până la temă nu mai făcusem modelul ăla de exerciţii... Dubios al dracu cum de le ştie ea pe toate...
Profu': "C., după cine ai copiat? Ăsta nu e exerciţiu terminat. Probabil s-a terminat pagina de unde ai copiat şi nu ai mai scris..."
Cum le ştie profu' pe toate...
A ieşit S. la tablă să expliciteze un modul şi trebuia să zică între ce intervale se existează "x".
Profu': "Deschis la 2..."
S. punea un fel de acoladă.
Profu': "Închis la..."
S. punea un fel de acoladă.
Profu': "Iar ai făcut un şerpişor. Deschizi o paranteză. O să te saturi la anu' de şerpişori."
Restu... e can-can!

Şi ca bonus un banc care merge cu starea pe care am avut-o eu azi-noapte:
   "Iarna în pădure. Ninge. Un urs se plimbă furios. Rupe un brad, apoi dă cu piciorul într-un copac, urlă la lup... Mânios rău de tot. Merge şi bodogăneşte:
- Aşa... mi-o trebuit dacă am băut cafeaua aia în septembrie..."

Eu nu am băut cafea :D.

joi, 1 noiembrie 2012

A... zi de şcoală

Ziua de azi a început cu o oră adorabilă de informatică în care am corectat tema... Somniiiccc!!!
S-a făcut o problemă la tablă, să o verificăm pe calculator. A dat. 
Profa: "Dar hai să facem altceva..."
Bla, bla, bla... şterge o acoladă şi un cout, afişează altceva. "Verificaţi". Ce ne dădea? Desigur că nu ne dădea ce trebuia... Cum ar fi fost să-i punem profei notă mică pentru că nu a făcut cum trebuie??? Hâââ??? 
A doua oră religia. Am dat lucrare :|. Ce e "religia prin excelenţă"?!!! Urâţică lucrarea, nu ne-a luminat Dumnezeu deloc...
După religie iar info. Ne-a predat "funcţii care prelucrează şirurile de caractere". Strlen, strcpy, strcmp, strchr, strstr, strrev, strcat... parcă zici că-s prescurtări d'alea de pe mess. 
Profa: "Mă doare sufletul în mine că vă las fără temă... dar trebuie să verificăm astea pe calculator ora viitoare."
Hai să nu te mai doară sufletu-n tine măi profă... că şi pe noi ne doare când ne dai în temă probleme de bac.
După info am avut engleza. A trecut şi engleza... plictisitoareee...
Pe urmă română. Ora în care pur şi simplu îmi venea să o dau pe profă cu capu' de catedră şi să rup catalogu' în capul celor 2 nesuferiţi. Profa i-a abordat pe ăştia 2 pentru a-i face un proiect (prezentare făcută în PowerPoint sau movie maker...)... şi le-a pus 10 :|. Serios, mă?!!!! Serioooossssss???? Nu a fost nimic legat de ora de română, nu a fost nimic legat de şcoala noastră... O să-mi fac un tricou cu următorul text: "Acord ajutor pentru o notă de 10". Pe o parte îi ceartă şi pe alta-i pupă-n... Ahaa... acolo!
La bio m-a ascultat. Am luat 10 :P. Şi pe urmă a venit salvarea... cică şi-a rupt unu' gâtu' la ora de sport. Dacă au fost supravegheaţi ca noi... adică deloc... cine răspunde? Mda... când zic că sportu' e rău.... nimeni nu mă crede... Nah dovadă!
După bio am stat şi cu diriga vreo juma de oră la două probleme de economie. Le-a înţeles exact la cine nu ne aşteptam :|.

Azi am realizat că e mai bine afară decât în clasă... :|. Friguros.
 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.