joi, 28 februarie 2013

1 Martie

             Băi, mâine e minunata zi în care se împart mărţişoare... Eh, puteţi să păstraţi mărţişoarele pentru voi, eu vreau bomboane :D. Cine îmi va vizita blogul, să-mi trimită o bomboană... aşa, de Mărţişor... şi pentru faptul că eu sunt o scumpă şi o modestă... şi care nu cere nimic (merit o bomboană în plus) ;;). Da, o simplă bomboană poate fi considerat un "nimic" pe lângă pretenţiile pe care le au alte... domnişoare. De obicei "căprioarele" au pretenţii de cadouaşe cât mai extravagante, plimbat, bălării multe (adică flori), haine etc. Oh frate, săracii băieţi! Şi când zic săracii, chiar mă refer la sensul propriu al cuvântului. Fetele astea îi sărăcesc...
Atât pentru azi despre 1 Martie, că restu' vă zic mâine... şi cam atât pentru azi că de două zile o fac pe cocoşu' (doar că eu nu cânt) şi mă trezesc pe la 4 dimineaţa... aşa că-s cam somnoroasă (nu că nu aş fi mereu somnoroasă...).
Staţi aproape! Urmează publicitate!



marți, 26 februarie 2013

Restul e pentru la noapte...

          Hai să stingem luna şi stelele. Să facem întuneric şi să aprindem lumânări parfumate. Să închidem ochii şi să ne lăsăm purtaţi de val. Oare până unde putem ajunge?
Să simţim mirosul uşor iritant al lumânărilor şi să ne ascundem în întunericul nopţii. Să fim doar noi doi şi gândurile noastre.
Să cădem în păcatul dulce al iubirii... Să văd cum lumina lumânărilor se reflectă în ochii tăi.
Să plutim, să mă ascund în braţele tale şi să uit de fiecare lacrimă care mi s-a scurs pe obraji, de fiecare clipă în care mi-a fost dor de tine, de fiecare vis în care îmi apăreai, de fiecare minut în care mă gândeam la tine... să uit de tot ce a fost.
         Să mai bem un pahar de vin roşu ca sângele ce ne curge cu viteză prin vene. Să te mângâi pe un obraz, apoi pe gât... să-ţi sărut buzele şi să-ţi sorb şi ultima picătură de vin de pe ele.
Să îţi alunec printre mâini şi să mă prăbuşesc pe patul moale. Să vii şi să mă săruţi uşor pe gât şi inima să îmi bată cu putere. Să simt cum mâinile tale îmi cercetează curioase corpul care freamătă de dorinţă. Să mă săruţi pe gât şi să simţi cât de tare îmi bate inima...
          Să îţi spun cât de dor mi-a fost de tine în timp ce-ţi mângâi părul şi mâinile îmi alunecă uşor pe spatele tău. Să-ţi laşi greutatea corpului pe mine şi să mă săruţi pe gât apoi să-mi mângâi coapsele. Să te întorc pe spate, să-ţi iau mâinile şi să ţi le plimb pe corpul meu ridicându-mi tricoul. M-aş apleca să te sărut pe piept în timp ce tu te-ai juca cu mâinile pe spatele meu. Ţi-aş desface încet fermoarul de la pantaloni, iar pe urmă mi-ai da tricoul jos. Am lăsa cearşaful alb şi imaculat să ne atingă corpurile în timp ce am deveni unul şi acelaşi. În timp ce inimile noastre vor bătea la unison şi îmi vei simţi respiraţia pe gâtul tău. În timp ce eu aş fi a ta, iar tu al meu...
           Să mă laşi să stau cu capul pe pieptul tău pentru a-ţi simţi bătăile inimii... şi să adormim îmbrăţişaţi, obosiţi după ce trupurile noastre au fost unul singur în întunericul nopţii sub cearşaful îmbibat de parfum.
           Şi dimineaţa când mă trezesc, să mă îmbrac cu tricoul tău care pentru mine ar fi mult prea mare... să mă furişez până la bucătărie şi să te cuprind în braţe. Să te întorci, să-mi lipeşti capul de pieptul tău şi să-mi mângâi părul... Să mă uit în ochii tăi, iar tu să-mi aranjezi o şuviţă rebelă. Să îţi zâmbesc, iar tu să-mi furi un sărut. Să tragi puţin de tricou şi să-mi dezgoleşti umărul... Să mă joc cu unghiile pe spatele tău în timp ce tu m-ai săruta pe gât. Să mă mai săruţi încă o dată pe buze, să-mi ridici puţin tricoul şi să îmi atingi coapsele. Să-mi zâmbeşti, să mă mai săruţi încă o dată pe umăr... şi să-mi spui că restul e pentru la noapte...

    sâmbătă, 23 februarie 2013

    Noul animal de companie

               Heeyyoo!! Da, ştiu, am cam lipsit de pe aici... doar că... vviiineee, viinee primăvara. Deh, mă gândeam că nu ştiţi! Utilă informaţia, nu? Foarte! :D Bine, lăsând la o parte faptul că afară plouă, vine primăvara totuşi.
              Într-una din zilele astea, venind de la şcoală pe jos... văd o femeie ce umbla cu o găină moartă pe stradă. WTF??!!! O ţinea de copănele, iar aripile îi stăteau în părţi. Şi stăteam eu şi mă gândeam la faptul că dacă lumea a început să iasă cu găina tăiată pe stradă... o să înceapă lumea să meargă cu câte o pulpă de Ghiţă strânsă-n lesă, sau (că tot e la modă acum cu caii) un colier mişto din coaste de cal... sau să scoatem la plimbare o bucată de  pulpă de mânzat (se zice că mâncarea plimbată e mai bună). Da' serios că aşa e cu mâncarea plimbată. Am plimbat odată o pungă de napolitane sute de kilometri şi nici nu m-am uitat la ea. Când am ajuns acasă, moamă da' ce bune mai erau... şi le mâncam încet că nu voiam să se termine. Dar tot s-au terminat...
    Şi revenind la găina plimbată, cum zmeura mea să umbli cu găina moartă prin oraş?! S-au inventat sacoşele... dddăăă!!!
              Şi încă ceva... m-am săturat de bancurile cu şi despre fotbal. Peste tot fotbal... fotbal, fotbal, fotbal... Ce o fi aşa interesant la sportu' ăsta, habar nu am. Şi cum românu' face haz din orice, s-a gândit el să scoată bancuri pe bandă rulantă despre echipele de fotbal... Heellloo!! Mai sunt şi omi care nu le au cu fotbalu'.

    Şi acum două bancuri:
    "Am cumpărat azi nişte aripioare. Vânzătoarea mi-a spus că ar fi de găină... însă am mari dubii.... Dacă sunt de cal?"
    Şi al doilea:
    "Chiar nu ştiam că se poate spăla pe jos cu Ajax..."

    File din jurnal V

    "Azi xx.xx.xxxx, vreau să te salut

                Iar am uitat de tine... O să te las undeva la vedere ca să te văd mereu, ca să-mi aduc aminte să scriu, să îţi umplu paginile cu gândurile mele pe care doar tu mi le asculţi.
                Îmi pare rău că iar îţi ud foile tale preţioase şi întind cerneala cu lacrimile mele care nu îşi au rostul.
    Nu ştiu, chiar nu ştiu ce să scriu aici... Ţi-aş scrie că totul e din vina mea, dar ţie nu ţi-ar păsa. Oricum, ce ţi-ar păsa ţie?! Tu o să rămâi mereu un jurnal. Un simplu caiet cu foi pline de cuvinte de care voi râde sau îmi va fi ruşine peste ani. Poate că o să uit de tine într-un colţ şi-mi vei păstra secretele pentru mult timp... poate nu o să te uit... Poate că după ce voi termina de scris aici, te voi rupe... Sau poate o să te pun la loc, pe raftul de sus şi o să aştept data în care o să mai scriu.
                Sincer, nu am nimic... Nu, nu am nimic. Sincer! Nu, nu mă crezi? Nici tu nu mă crezi caiet stupid cu foi... De ce m-ar crede cineva vreodată? Nu, dar lasă că totul e bine.
    Ţi-aş spune o poveste, dar nu aş avea timp să o termin. Nu aş începe cu "a fost odată ca niciodată" şi mai mult ca sigur nu o voi termina cu "şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi". Nu e un basm cu prinţi şi prinţese, cu regi şi regine... Mâine va fi doar o altă zi din poveste... Trecutul e în prezent, prezentul e în viitor, iar viitorul e în ceaţă. Îmi zic că ziua de mâine va fi mai bună, că nu voi mai zâmbi doar ca să-mi stăpânesc lacrimile... că nu voi mai spune că nu-mi pasă, doar pentru a mă amăgi şi a-mi fi mie mai bine. Am minţit. Mi-a păsat şi îmi pasă... Nu am vrut să mă doară şi de aceea am zis că nu-mi mai pasă, că nu mai ţin... De fiecare dată rămân cu o rană pe suflet, dar e vina mea. Nu îmi stă în fire să fac ceva pentru a impresiona, iar atunci când simt nevoia de afecţiune... o cerşesc. Proastă tactică. Dacă merit, nu e nevoie să cerşesc... totul va veni de la sine.
    Poate chiar ar trebui să devin rea şi să-i fac pe ceilalţi să vină la mine... nu eu la ei. Ştii că mint... Nu pot să fiu rea. Nu-mi stă în fire. Ar trebui doar să-mi văd de alea mele şi atâta tot. 
               Cred că nu se va întâmpla nimic... La naiba, e şi 59. Cică nu te iubeşte nimeni... Aiurea! Şi cum ziceam, cred că nu se va întâmpla nimic. Nimic bun, desigur. 
               Vreau şi eu o zi în care să mă simt bine, în care să nu-mi mai pese de nimic, toată lumea să fie a mea, să fiu fericită cu adevărat şi să mă  plimb alături de... Nu, mi-am promis că visele vor fi vise... iar realitatea alta. Că nu voi mai trăi între, pentru că mă voi pierde. Oricum, ziua asta nu va veni... iar eu voi rămâne tot eu... iar restul va rămâne la fel...

                                                                                                           Cu drag, 
                                                                                                                  Cea care a scris aici"


              Avem impresia că dacă la un moment dat vom nega anumite sentimente, ne va fi mai bine. Că nu ne vom simţi prost... dar, mai târziu, ne dăm seama că am greşit. Că de fapt am minţit, ne-am minţit pe noi sperând că ne va fi mai bine. Şi atunci o dăm la întors, dar nu ne mai crede nimeni...
             Ar trebui să fim sinceri mereu, chiar dacă ne doare....

    vineri, 22 februarie 2013

    Şcoală

                După atâtea secole în care am tras chiulul de pe aici (nici eu nu ştiu pe unde am dispărut), am reapărut. Voiam să vă povestesc despre ce am mai făcut pe la şcoală, cum a "împuşcat" jumătate de clasă 2 pentru o temă nefăcută, cum au fost prinşi şi aduşi de directoare la oră câţiva chiulangii... Plecaseră de la mate. Eu elevă silitoare, nu mă număr printre cei cu nota 2 :D.
    Profu' de engleză: "Urăsc oamenii falşi... Îi urăsc..."
    În gându' meu, a lu' Flori şi al Simonei: "Falsitatea eşti chiar TU!"
    Profu' de chimie predând: "Se datoreşte..."
    /:) Prima dată era să scriu şi eu "se datoreşte" gândindu-mă că ar fi ceva din chimie, dar serios... "se datoreşte"? Nu, nu avea treabă cu chimia, avea treabă cu româna.
               Miercuri, la istorie... profu' iar o trăgea într-una cu: "Sunteţi profil mate-info, cum să nu ştiţi să faceţi  un site? Dacă nu acum, atunci când? La anu va fi prea târziu." Băi, omu' ăsta are impresia că noi acasă spargem baze de date, ne jucăm cu rachete nucleare, creăm roboţi malefici şi implantăm cipuri, dar la şcoală nu recunoaşte nici unu' că ar face aşa ceva pentru că nu ar vrea să fie arestat din cauza că a spart baza de date a Pentagonului şi a băgat câţiva viruşi. Îmi vine să-i trag cu caietu' de info în cap când îl aud că suntem mate-info şi nu ştim să facem site-uri...
    Joi, la info.
    Profa: "Gabi, eşti?"
    Eu: "Da doamna."
    Profa: "Eşti?"
    Eu: "DA, doamna!"
    Profa: "Şi dacă eşti, de ce nu eşti la tablă?"
    Scorpia dracu. M-a scos la ceva ce mă chinuisem acasă să înţeleg şi nu am înţeles. Cred că mi-a citit gândurile... M-a scos la tablă, băi şi m-a lovit atunci în plin înţelegerea problemei... şi cică mi-a pus 9 :D.
                 
                 Şi vine 1 Martie, mărţişoare, bombonele... ;;). Mai mult bomboane...
    Vine, vine primăăvaraaa!!!


    marți, 19 februarie 2013

    Poveşti cu ciori

                Şi uite că mai scriu şi eu pe aici... Nu, nu am uitat că am blog, doar că sunt cam împrăştiată în ultima vreme. Vreau să fac cât mai multe, dar nu reuşesc să fac nici măcar jumătate din ceea ce-mi propun.
    Ştiu că ar trebui să o iau mai uşor, nu să mă înfig în toate ca văcuţa-n trifoi...
    Şi să vă spun şi vouă ceva şi să o luaţi ca pe un sfat, să nu supăraţi mai tare un om deja supărat. Că s-ar putea să "erupă" la fel ca un vulcan. :)
                Am câteva texte care abia aşteaptă să fie terminate, dar inspiraţia mea e în vacanţă. Mai am şi câteva idei, dar care cred că vor rămâne la stadiul de "idei" până o să mă lovească vreo inspiraţie de-aia cruntă (de obicei, inspiraţia asta mă loveşte undeva între 2-4 dimineaţa).
                Într-o dimineaţă mă duceam la şcoală... Mergeam eu pe drum şi văd o cioară în faţa mea, nu ştiu ce naiba păzea acolo... Nici măcar nu prea am băgat-o în seamă. Eram la câţiva paşi de cioară şi începe asta să se agite şi să croncăne... (cioară=pasăre, nu cioară=ţigan). Mă mai apropii de ea şi îşi desface aripile atentând la ghetele mele. "Huuuoo!! Cioară posedată!!", îmi zic în gând. Începe cioară că se agite şi îi dau cu piciorul. (Ce crudă sunt...). Şi uite aşa am scăpat din ghearele ciorii posedate... Ce-i drept a mai comentat ea puţin pe acolo... Mă întreb de ce a reacţionat aşa cioara aia? Îmi cerea oare taxă de protecţie?
    Şi ca să vedeţi cât de comice sunt ciorile astea... Eu cum merg şi mă uit după avioane... mi-am aruncat privirea pe o creangă, într-un copac. Pe acea creangă, în acel copac stătea o cioară cu un beţişor în clonţ, pardon... cioc. În faţa mea era un tip chel... iar eu mă uitam la cioară imaginându-mi cum scapă beţişoru' ăla în capu' chelului... Nici nu am terminat eu bine cu imaginaţia, că "poc!", beţişoru-n capu' chelului. Acum mă întreb dacă cioara aia mi-a citit gândurile... :))
                  Gata cu pierdutul vremii pe ziua de azi. Mi-am făcut simţită prezenţa, acum pot să dispar ca măgarul în ceaţă până data viitoare.
               
           


    sâmbătă, 16 februarie 2013

    Întoarce-te...

    Întoarce-te când dorm... aşează-te pe marginea patului şi mai mângâie-mi încă o dată părul şi pielea catifelată. Vreau să simţi că pielea mea e rece şi că nu mai e nimeni care să mi-o încălzească. Vreau să simţi cum pielea mea tânjeşte după căldura corpului tău.
    Întoarce-te când dorm... să mă mai săruţi o dată, să mă atingi din nou cu buzele tale care îmi făceau altă dată inima să-mi bată cu putere.
    Întoarce-te când dorm... aşează-te lângă mine şi priveşte tavanul. Să asculţi liniştea şi să-ţi înţelegi gândurile. Să te frămânţi şi să mă strângi în braţe.
    Întoarce-te când dorm... atinge perna şi vei vedea că e udă de la atâtea lacrimi... vise transformate în coşmaruri... de la atâta dor.
    Întoarce-te când dorm... şi o să vezi că strâng cearşaful la piept, amăgindu-mă că eşti tu. Că eşti lângă, că-ţi simt respiraţia şi bătăile inimii.
    Întoarce-te când dorm... trezeşte-mă şi ia-mă în braţe. Spune-mi că ţi-a fost dor de mine. Promite-mi în miez de noapte că nu vei mai pleca. Întinde-te în pat şi lasă-mă să-mi aşez capul pe pieptul tău.
    Întoarce-te te rog!


    vineri, 15 februarie 2013

    Şcoală

    11 februarie
    Două ore de mate. Ceva teoremă nouă. Teorema lui Lagrange sau... după pronunţia unora: "Teorema lui Lagrajd".
    O scoate profu' pe Spy 1 la tablă să rezolve un exerciţiu, la care ea a scris paranteze drepte în loc de rotunde.
    Spy 1: "Aşa?"
    Profu': "Tu ce crezi?"
    La română am dat lucrare. Şi ne-a dat exact din tema pe care o avusesem pentru azi şi noi chiar ne rugam înainte să nu ne dea din asta că habar nu aveam cum trebuia să facem.
    La info, emoţii peste emoţii pentru unii că scorpia asculta... şi ţipa.
    La economie diriga: "Deja voi nu vă mai puteţi schimba personalitatea pentru că deja, în mare, v-aţi format-o. E foarte greu să vi-o mai schimbaţi acum."
    La franceză am stat până la fără douăzeci pe hol să o aşteptăm pe profă.
    Noi ne întrebam între noi: "Plecăm? Îîî?? Plecăm? Ce facem?"
    O colegă: "Eh, plecăm şi spunem că ne-au zis femeile de serviciu să plecăm."
    Şi în timpul ăla trece o femeie de serviciu pe acolo: "Ce daţi vina pe mine? Eu abia am venit la muncă...".
    Noi făceam gălăgie... şi iese o profă tutungeriţă, cu o voce de bărbat: "Lasă vorba, mă!"
    Într-un final a venit şi profa mergând ca fulgerul pe hol. Are un stil tare comic de a merg.

    12 februarie
    Geografie. Profa de geografie are obiceiul de a veni la fix cu nervii deja bine antrenaţi. Nu ştiu cine poate să o supere atât de dimineaţă, dar e groaznică. Eh, de data asta nu a ţipat. A fost calmă.
    Apoi am avut matematica. Profu': "În picioare cei ce nu şi-au scris! Vreau să văd şi câteva caiete."
    Se duce o colegă cu caietul: "Ăsta e copiat."
    Colega: "Haideţi domnu'..."
    Profu': "Aţi avut ore de la 7 azi?"
    Noi: "Nuu!!"
    Profu': "Tot aţi avut timp să scrieţi la prima oră."
    Engleza. Mda, să trecem peste. Toată ora am sperat să vină cineva pe la oră... şi s-a găsit abia spre sfârşitul orei să apară cineva...
    Chimia. L-a prins pe unu' pe picior greşit şi i-a mai trântit un 3 pe lângă cei doi de 4 luaţi cu o oră mai înainte. Mişto zi!
    În loc de fizică am făcut sport şi apoi am plecat.

    13 februarie
    Franceză. Exerciţii. Profa chiar avea chef de oră.
    La info a mai scos câţiva indivizi la ascultat. Să mai zic că nici profa nu avea habar să rezolve problemele, dar ţipa la noi. "Fă stiva aia mai mare!",  "Mă copile, ce nu înţelegi?". Scorpia naibii!
    Era un coleg la tablă şi profa încerca să înţeleagă ea exerciţiul.
    Profa: "Dacă stau eu bine şi mă uit..."
    Un coleg din clasă, în şoaptă: "Stai, stai bine... X-ulescu, ţine-te că stă bine..."
    După prima oră de info: "Hai, luaţi şi voi pauză un minut."
    Şi m-am dus cu alde Spy şi încă o colegă să cumpărăm cretă. Poarta de la elevi era închisă aşa că am ieşit pe la profesori. După ce că pe mine şi pe Simona era să ne calce un dăştept care credea că-i cumpărase mă-sa şosea. Ăla avea viteză şi deşi ne văzuse, a trecut la milimetru de noi (Să ai parte de drumuri cât mai proaste, idiotule!). Apoi când să intrăm în liceu, ne-a văzut BiGi. "Veniţi încoace."
    Noi: "Am fost să cumpărăm cretă!"
    BiGi: "Toate 4?"
    Noi: "Da!"
    BiGi: "Data viitoare nu mai ieşiti!"
    Piei satană!!
    La următoarea oră a fost mai calmă profa.
    În oră Flori se apucase să mănânce un măr. Ea stă între mine şi un coleg. Colegu' o imita.
    Flori: "Ce ai măh cu măru' meu?"
    Colegu': "N-am nimic. Am şi eu ceva..."
    Flori: "Ce ai tu, mă? Ce ai?"
    Colegu': "Eu..... am bomboane!"
    Mna, desigur că nici unul se gândea la bomboane...
    Pe urmă istoria. Profu' de istorie are impresia că dacă noi suntem la profil matematică-informatică ştim să facem site-uri şi alte chestii de-astea. Noi facem la informatică doar probleme. Acum mai nou facem probleme de bac, dar nu să scriem progrămele ci... "9 nu mai are succesor, corobâm în stivă. Pe nivelul al şaselea, 2 are succesor...". Adică noi rezolvăm problemele cu pixu'/creta în mână. Nu stăm noi să facem site-uri, softuri educaţionale sau prezentări în PowerPoint (bine, asta cu PowerPoint e uşor... dar softuri?!!! sau site-uri??!! de unde atâta?). Mâine, poimâne o să-şi facă cruci când o să afle că nu ştim să spargem bazele de date de la NASA sau Pentagon. Şi o să ne întrebe: "Dar voi chiar nu faceţi asta la orele de informatică?"
    Iar noi o să răspundem: "Noi facem cu totul altceva."
    Iar mate. Nu ştiu cum se face, dar mereu la ora de istorie suntem liniştiţi, iar la mate parcă explodăm. Nu mai are nimeni chef de mate la ora aia. Şi ne chinuim să ţinem pixu' în mână şi să nu ne mai tachinăm colegu' de bancă...

    14 februarie
    Am început cu o oră de info. A mai ascultat câţiva... A ascultat-o pe Flori... Mai demult îi scrisesem într-un mail cum se face o problemă. După ce a ascultat-o mi-a mulţumit :">, că cică dacă nu-i explicam eu aia... habar nu aveam. Eu chiar nu mă aşteptam să mai ţină minte ceva :-".
    La religie am stat.
    Apoi i-ar info. Ne-a predat "Divide et impera".
    X: "E din franceză?"
    La engleză am stat. Au venit două foste eleve şi... dacă vor mai veni vor întreba dinainte cu cine are profu' oră ca să nu mai audă tot felu' de prostii de la nesuferitul ăla libidinos.
    Era o discuţie despre nu mai ştiu ce, la care nesuferitul: "Sexy".
    Altă discuţie, nesuferitul: "Sexy."
    La care profu': "Dacă eu zic că afară e frumos, el va spune că vremea e sexy."
    Un coleg: "Ce frigider sexy."
    Un alt coleg: "Ce pulpiţe sexy." (se referea la conţinutul frigiderului :P)
    Una din cele două foste eleve: "Să ştiţi că viaţa de student e cea trăită în cămin."
    Cealaltă: "Dar se poate trăi şi în chirie."
    Profu': "Şi câţi staţi cu chirie?"
    Tipa: "Trei băieţi şi o fată (sau două, nu am înţeles)."
    La care nesuferitul: "Gang bang."
    Nesuferitul către una dintre fete: "Bună... eşti bună!"
    Şi trecând peste toate porcismele pe care le-a debitat în ora aia... profu' tot mai întreba de foşti elevi şi a ajuns la o fată şi a povestit ceva despre ea. Ceva ce chiar m-a impresionat. Într-o oră în care profu' vorbea despre mare fosta elevă, elevă din mediul rural... a început să plângă deoarece ea până la vârsta aia (18 ani) nu văzuse niciodată marea şi îşi dorea foarte mult. Iar prietenul ei îi promisese că o va duce să vadă marea... Sincer, în momentul ăla s-a lăsat o linişte profundă în clasă pentru câteva secunde...
    După engleză am avut româna. Ne-a pus profa să citim, iar unii citesc mai prost decât un elev din şcoala primară... Citesc sacadat, cuvinte lungi citite pe silabe, fără virgulă, fără punct... şi profa mai voia şi cu intonaţie...
    La bio am rămas 11 pentru că urma să dăm lucrare. Am putut să vorbim, profa a pus doi de 2 la doi colegi care aveau dată din cauză că fuseseră prea "cuminţi" ora trecută. M-am dus să-mi corecteze lucrare.
    Mooaammăăă, da' ce greşeli fabuloase am avut. Se subînţelegea că era vorba despre "pancreas", iar eu la un moment dat am scris "organism". La osele piciorului am scris în plus "claviculă", la coloana vertebrală am scris aşa "coloanan vertebrală care are 33-34 de vertebre grupate în mai multe categorii". Am îndrăznit să scriu "mai multe" în loc de 5... deşi le enumerasem pe alea 5... Profa: "Nu puteai să scrii 5 direct? Nota 9!"
    Hai s-o crezi tu!!! Şi după ce i-am zis că eu am învăţat, nu ca restu' care nu ştiau mai nimic şi au mai sărit şi restu' cu gura cum că alea chiar nu erau greşeli... profa: "Bine, 9.50!" Aha, se poate... după ce că la teză ne-a pus cu un punct în minus că vai, dom'le că am copiat cu toţii... că ea nu a stat cu noi la teză, că ea era în timpul ei liber. Începe să-mi fie antipatică rău profa de biologie... şi nici măcar nu e un profesor care să ştie să menţină liniştea la ore şi fiecare scrie ce aude şi cum înţege. Şi sunt cuvinte pe care fiecare le scrie cum aude, formând derivate de la: "hiposecreţie", "hipersecreţie", "hematopoietică", "neo glucozurie", "glanda medulosuprarenală"... şi staţi că urmează să ne predea muşchii. Un exemplu de muşchi ar fi "sternocleidomastoidian-ul" şi sunt sigură că sunt muşchi "mai frumoşi" decât ăsta. 

    15 februarie
    Mate. De data asta nu ne-a mai ridicat în picioare, dar în schimb ne-a dat 15 exerciţii ca un fel de pedeapsă.
    Două ore de fizică. 
    Un coleg care se apucase de rezolvat tema la mate: "Băăăii... am terminat un exerciţiu după 40 de minuteee!!"
    În cele două ore de fizică am definitivat atât tema mea la română, a scris şi Flori, a termiant şi Simona de scris şi am reuşit, după lungi explicaţii, să o facem pe Spy 1 să înţeleagă o chestie banală din text.
    La română ne-a predat şi tot nu ne-a adus lucrările alea, dar cică s-a uitat peste ele şi că-s cam proaste.


    Săptămâna asta a trecut foarte repedee...
    A fost şi Valentine's Day... şi nu ai cum să nu-ţi dai seama când Spy 1 e supărată, că pune botic şi stă cuminte în colţu' ei. I-am zis că dacă o face mai fericită, îi cumpărăm noi un cadou de Valentine's Day. Ea: "Da! Vreau! Nu-i nevoie să mă rogi de două ori!"
    Până la urmă a primit un cadou, exact cum am spus eu, după ora 14 :D.
    Şi toată lumea a fost fericită.
    Şi... cum s-au comportat colegii voştri de Valentine's Day? Ce aţi primit? ;;)

    joi, 14 februarie 2013

    Fără sens

                Îmi ard obrajii şi arunc mereu un ochi la ceas la fără un minut. Ai un stil aparte de a pătrunde în suflet şi de a rămâne acolo.
                Aş prefera să mă pierd printre hăţişurile gândurilor mele, dar în acelaşi timp aş vrea să-ţi povestesc ceva. Orice. Chiar nu ar avea importanţă. Aş vrea să-ţi povestesc despre faptul că bluza mea e roşie sau că iar nu mi-am călcat blugii. Poate o să-ţi povestesc şi despre faptul că lumea se uită la mine ca la o ciudată atunci când murmur un vers... Ţi-aş spune ce am mâncat azi şi ce am făcut. Ţi-aş spune multe, dar nu are rost. Mai are rost să-ţi spun că azi a fost soare şi mă gândeam la faptul că ar trebui să fii fericit că e cald afară?... Toate sunt nişte prostii. Te rog să te faci că nu le-ai văzut.
               Şi uite aşa mai strâng puţin tricoul tău la piept şi îmi spun că eşti lângă mine. E ca un fel de drog. Devin dependentă. Vreau să am acelaşi miros ca al tău... să mă comport ca tine, să fiu ca tine... să fiu tu, dar totuşi eu. Nu prea are logică, nu? Dar te rog să-mi spui ceva ce are logică... Nu, nu probleme de matematică sau alte lucruri de-astea. Spune-mi dacă viaţa are vreo logică, dacă ceea ce gândesc eu are vreo logică, dacă... dacă eu am vreo logică.
              Când eram mică credeam că nu o să mai cresc, că o să rămân aşa mică mereu. Că eu m-am născut mică, iar ceilalţi... exact aşa cum erau. Adică unii s-au născut părinţi, alţii verişori, alţii bunici, alţii prieteni... Vezi tu, eu am avut impresia că o să rămân aşa mică mereu, că nu o să ştiu multe (nu că acum aş şti mai multe...), că nu o să simt vreodată că lumea se poate prăbuşi, dar se şi poate construi... se poate consolida şi se poate creea ceva mai frumos, că se poate îmbunătăţi.
              Câte crăpături sunt pe asfaltul ăsta... Nimic nu poate fi un întreg.
    Afară e frig, e al naibii de frig. Şi anotimpurile sunt separate, iar ochii tăi sunt... frumoşi.
    Simt cum clipele se dilată şi devin ore, iar orele zile, iar zilele... nişte nopţi de coşmar.
    Toată lumea mă crede o nebună că merg pe stradă şi ţin în mână un tricou... Tricoul tău. Prietenul meu e un tricou...
    Ştiu, e ciudat...
    Totul e ciudat, stai liniştit!

    Valentine's Day


                  Şi cică-i Valentine's Day ăla... ziua aia în care iubirea pluteşte în aer, în care băieţii cumpără câte un trandafiraş roşu pentru iubita lui, cumpără un ursuleţ, o ciocolăţică, o scoate pe iubiţica lui la o prăjiturică în oraş... au parte de o noapte romantică... apoi gagica începe să se laude la prietenele ei: "Fatttăăă, stai să-ţi zic! A venit ăsta şi m-a aşteptat la şcoală şi mi-a dat un trandafir şi o punguţă de cadou. Apoi ne-am plimbat prin oraş... i-am zis lu' mama că stau să dorm la x-uleasca, că nu trebuie să ştie ea că io am fost în club cu ăsta al meu şi apoi m-am dus acasă la el...".
                  Şi în ziua asta lumea se împarte în trei categorii, după cum urmează:
    Prima categorie: au un partener.
    A doua categorie: nu au partener.
    A treia categorie: îi doare undeva de ziua asta.
    Sincer, eu fac parte din a treia categorie şi nu zic asta doar pentru faptul că nu am pe cineva lângă mine ca să mă pot pisici pe lângă el... dar pur şi simplu mi se pare o idioţenie de sărbătoare.
                 Pentru ce ne trebuie o zi anume ca să ne arătăm dragostea? Adică deh, în ziua asta totul e "lapte şi miere" apoi e "certuri şi înjurături" (nici nu vreau să mă gândesc la bătaie...). Nu ar fi mai bine dacă i-am reaminti în fiecare zi fiinţei dragi cât de mult ţinem la ea, cât de mult o iubim, cât de mult ne pasă de ea? O putem face prin gesturi simple. O îmbrăţişare, un sărut, o încurajare... o ridicare din "noroi" atunci când e cazul... să iubim cu adevărat, nu să iubim pentru bani sau să iubim în acelaşi timp o altă persoană. Poate că iubirea adevărată e cea care nu se uită... După ce se termină îţi spui că nu te vei mai lăsa dus/ă de val, că iubirea e ceva aiurea, că toţi partenerii/toate partenerele vor fi la fel. Încerci să uiţi, dar nu reuşeşti. Încerci să treci peste, dar mereu îţi aduci aminte de acea persoană pentru simplul fapt că acea persoană a contat pentru tine, ai ţinut prea mult la ea... Iubirea este un risc?
                 Nu sunt invidioasă pe persoanele care au un partener, doar mă scoate din sărite dorinţa unor fete de a primi cadouri cât mai mari, cât mai frumoase, cât mai colorate, cât mai pompoase, cât mai cât de la peroana iubit... dar uită că cel mai frumos cadou e chiar persoana de lângă ele. Nu ştiu dacă băieţii se aşteaptă la cadouri fabuloase din partea partenerelor sale, dar unele fete sunt nerăbdătoare să-şi primească minunatul cadou sau poate minunatele cadouri.
    Dar uităm că adevăratul cadou e chiar persoana de lângă noi, persoana la care ne gâdim de ori pe zi, persoana pe care o sunăm doar ca să-i auzim vocea şi să zâmbim, persoana pe care o strângem în braţe şi căreia îi spunem: "iubire", "scumpule/scumpo", "dovlecel", "pui" etc. Persoana căre e alături de noi şi gata să ne plaseze un mic pupic pe frunte şi să ne spună că totul e bine... Ăsta e adevăratul cadou! De ce nu ne-am mulţumi cu ceea ce avem deja? Dacă nu aveam pe nimeni lângă noi, spuneam că suntem cei mai rataţi... că nu suntem în stare să ne găsim pe cineva... că suntem aiurea, că suntem ghinionişti când vine vorba de dragoste...
    Nu zic că acele mici cadouri inutile nu-şi au rostul. Sunt doar mici atenţii şi dacă vrem să le facem, de ce ne-ar trebui o zi anume? Putem să-i facem o surpriză persoanei iubite şi să ne prezentăm cu un mic cadou într-o zi şi apoi să o sărutăm şi să o strângem în braţe... şi să-i spunem că ţinem la ea. Poate ar fi mai frumos un cadou ca ăsta...
                 M-am lungit şi dau în prea multă iubire şi parcă mi se pune un nod în gât, dar ar trebui să ne dăm seama că cel mai frumos cadou e chiar mai aproape decât am crede. E chiar lângă noi. E persoana pe care o iubim...
    Pentru a doua categoria s-a inventat consolarea, iar pentru ultima... e doar o zi ca toate cele.
    Şi ca urare: "Să vă iubiţi mult!" ;;)

    marți, 12 februarie 2013

    :P

    Taie, şterge... şi a ieşit ceva :))


    Niciodată nu suntem mulţumiţi

    Lumea se plânge, se plânge, se plânge.
    "Vaaaii... ce salariu mic am. La cât muncesc ar trebui să-l am dublu!"
    "Am învăţat atâta şi nu ne-a dat lucrare din asta."
    "Am cumpărat atâtea de nici nu pot să le duc."
    "Am obosit să urc 3 etaje ca să ajung acasă."
    "Iar trebuie să mâncăm?"
    "De ce trebuie să mă duc iar la şcoală?"
    "Ce mă enervează calculatorul ăsta, nu merge mai repede."
    "Iar trebuie să-mi aranjez hainele."
                  Şi exemplele pot continua. Ne plângem! De ce? Ne plângem că putem munci,putem învăţat, că avem bani să cumpărăm mai multe decât putem duce, că avem o casă, că avem ce mânca, că avem un calculator, că iar trebuie să mergem la şcoală, că iar trebuie să ne aranjăm  hainele...
                  Ne plângem că avem, dar dacă nu aveam tot ne plângeam. Nu am spune şi noi că "da, mă bucur că am toate astea!". Nu. Avem şi vrem mai mult. Nu, nu e greşit să dorim să avem mai multe... dar să privim şi partea bună a lucrurilor. Alţii ar vrea să fie în locul nostru. Ar vrea să aibă un salariu de câteva sute de lei pentru a-şi ţine copiii la şcoală, pentru a cumpăra ceva de mâncare, pentru a întreţine o casă, pentru haine...
                  Avem un salariu mic... dar ce facem pentru a avea unul mai mare? Nimic! De ce nu ne ducem la şef să ne cerem drepturile? Răspunsul ar fi simplu... Intervine teama. Teama de a fi dat afară şi de a rămâne fără loc de muncă. Atunci îţi dai seama că banii ăia, puţini cum erau, erau buni.
                 Poate că ai învăţat pentru lucrare şapte pagini şi nu ţi-a dat nimic din ceea ce ai învăţat. După ce te calmezi, gândeşte-te la faptul că poţi învăţa. Te duce capul ăla la ceva... Şi ce dacă ai învăţat şapte pagini şi nu ai avut nicio cerinţă care să se refere la asta? Gândeşte-te că acele lucruri le-ai învăţat pentru tine. Nu te mai gândi că ai învăţat strict pentru notă... ai învăţat pentru tine (cum naiba să spui că Australia e deasupra Americii?!!).
                 Cred că nu există elev care să nu fi dat naibii şcoala şi cel care a inventat-o, măcar o dată. Dar hai să ne gândim că sunt copii care îşi doresc să înveţe (da, spre surprinderea tuturor există şi asemenea specimene). Noi ne plângem că nu mai vrem la şcoală, ceilalţi visează să meargă la şcoală. Ne batem joc de educaţie. Unii au impresia că fără şcoală le va fi mai bine, că lor le este suficientă "şcoala vieţii", că ei se descurcă şi fără a şti să scrie. Sunt oameni din mediul rural, mult prea bătrâni acum pentru a învăţa ceva, dar care regretă că nu au putut învăţa mai mult de câteva litere din alfabet. Regretă că abia pot semna un act... iar noi, da, ne batem joc că putem învăţa să citim, să scriem, să socotim. Te plângi de faptul că iar trebuie să te duci la şcoală. Nu-i nimic. Nu te obligă nimeni să te duci la şcoală, dar nu o să te întreţină nimeni o viaţă întreagă. Nu spun că dacă faci 12 clase, faci şi facultatea, ai şi master şi doctorat... o să fii cel mai tare în domeniul tău. Nu. Dar ce mai faci în ziua de azi fără şcoală? Italia, Spania, Franţa, Germania... şi nişte voci din spate îmi zic că ăia au mai mulţi bani decât unul care are master. Dar întrebarea mea e... Tot ceea ce fac respectivii, e legal? Doar întreb, atât... Tanti Maricica care avea o cocioabă, iar de fiecare dată când ploua trebuia să stea cu găleţile prin casă să strângă apa, nu avea ce pune pe masă... a plecat în ţările în care câinii umblau cu covrigii în coadă. Şi a stat tanti Maricica vreo 3 luni pe acolo şi a venit acasă... doamnă. Cu tocuri, fustă scurtă şi machiaj... şi-a refăcut casa, carnea nu le lipsea de pe masă... Şi uite aşa oricine devine o "doamnă". Când se întorc în ţară, au fiţe, că vai dom'ne... au bani acum... nu mai vorbesc cu X-ulescu, că X-ulescu n-are bani acum... Dar a uitat că X-ulescu o ajuta cu o farfurie de mâncare, a uitat când nu avea nici după ce bea apă, a uitat că a plecat în alte ţări şi a avut grijă de bătrâni doar pentru a-şi scoate familia din rahat... iar acum se dă mare doamnă. Nu am nimic cu cei care plecă în alte ţări pentru a câştiga un ban, dar frate... nu uita de unde ai plecat! Şi mai sunt unele fiinţe dubioase care "lucrează" în alte ţări, au o grămadă de bani, dar atunci când îi întrebi cu ce se ocupă dau din "ăăă" în "păăi"... şi apoi în altă discuţie. Totul e legal!
                  Ne plângem că ne merge prost calculatorul sau telefonul sau mai ştiu eu ce. Şi l-am arunca de la etajul X şi i-am face aia şi ailaltă, îi mai tragem şi câţiva pumni... că deh, avem în ce da. Şi iar nu suntem mulţumiţi de ceea ce avem. Alţii se minunează când văd un calculator sau un telefon...
                  Nu ştiu dacă o să fim vreodată mulţumiţi cu ceea ce avem sau dacă o să ne convină situaţia în care suntem... dar ar trebui să începem să fim mulţumiţi pentru că altfel "nemulţumitului i se ia darul".


    duminică, 10 februarie 2013

    Ăla-i meniul...

    Orice corp scufundat în apă face soneria (sau telefonul) să sune. 
               Eu am impresia că cineva se joacă cu noi. Aşteaptă să intrăm la duş şi imediat pune un spiriduş d'ăla glumeţ să sune la uşă sau la telefon. Sună, fuge, sună, fuge... sau... sună, închide, sună, închide... Ieri făceam duş şi aud soneria. Desigur, asta se poate întâmpla numai când sunt singură acasă. Se poate altfel?! Altfel nu are farmec. Nu mai e de râs... Sună o dată. Nu dau importanţă că mi se făcuse instructajul: "Nu dai drumul la nimeni". Serios?! Vine lupu' şi mă papă?
    "Trei iezi cucuieţi, uşa mamii descuieţi... că mama v-aduce vouă..."
    "Taci dracu că ne-am pus vizor."
    Şi uşa mea are vizor şi numai pe la ştirile de la ora 17 am văzut violatori şi hoţi d'ăştia care-ţi bat în uşă şi apoi te i-au la... întrebări. Dap, la întrebări.
    Nu, nu era niciun violator şi nici hoţ nu era... era doar un tip trimis pe teren pentru a încheia contracte pentru anumite servicii. Nu măh, nu... nu i-am dat drumu. Adică nah, nici nu aveam timp să mă îmbrac, că doar nu-i deschideam uşa tipului doar cu prosopul pe mine. Serios acum...
    Chiar mă întreb dacă i-a deschis cineva vreodată uşa doar într-un prosop sau în alte ipostaze...
               În altă ordine de idei... cică vine Valentine's Day. Cineva mă întreba ce fac în acea zi absolut minunată, plină de iubire, de ciocolată, de trandafiri, de ursuleţi care spun "I love you", de multă iubire... şi alte bălării de-astea. M-a întrebat ce fac de Valentine's Day, doar ca să mi se laude că vai dom'ne... ea se duce cu iubiţelu' ei la munte şi că o să-i cumpere iubiţelu' nu ştiu ce bijuterie şi că a zis iubiţelu' că o să-i cumpere multă ciocolată şi multe, multe flori... Şi întrebarea mea a fost: "Tu ce faci pentru el?". Ea a rămas puţin în aer şi apoi mi-a răspuns: "O să-i fac un colaj foto cu noi doi...". Vaaaaii!! Cât de drăgguuţţţ!!! Cât de adorabiliciosss!!! :| Nu ştiu de ce se chinuie iubiţelu' ăla atâta... adică nah, eu am o bănuială... dar hai să fie doar bănuială... pe când ea o să-i trântească un colaj cu fotografiile când ei se plimbau prin parc, când ei se pupau, când ei stăteau la un cocktail într-un club de fiţe... când ea poza nud pentru el (de asta ultima nu mi-a zis, am pus-o de la mine). Serios acum , tipu' se dă peste cap şi o duce pe asta la munte şi îi cumpără atâtea, iar ea o să-i trântească un colaj. Stupid! Oricum, tipu-mi pare că are un scop ascuns. Că pâna la urmă ce dracu să vrei de la una de 17 ani?! (În fine trecem peste faptul că şi eu am tot atâta :D...). Nu ştiu ce cred alţii despre Valentine's Day, dar mie mi se pare stupidă rău. Prea multă iubire într-o singură zi... Nu avem nevoie de o zi anume pentru a ne arăta iubirea faţă de persoana dragă. Şi nu numai băieţii trebuie să dăruiască daruri partenerelor. Adică dacă ştii că el se dă peste cap pentru tine... ar trebui să te dai şi tu 4 ori peste cap încât să-l încânţi... O fi doar părerea mea asta. Părerea mea de fiinţă care nu are cui să cumpere cadouaşe... Şi acum să nu vă gândiţi că pe mine nu mă impresionează nimic sau că aş fi rece ca un iceberg sau... mai ştiu eu ce. Sunt foarte caldă, sunt uşor impresionabilă... nu trebuie să aduci tot muntele la mine, mă mulţumesc şi cu o rocă (asta a fost un fel de metaforă...) şi îmi place mai mult să dăruiesc decât să primesc.
                 
                 Mda... hai gata cu pălăvrăgeala că am de scris la română.

    "Ăăăăhhh... ăla-i meniul, creier de alună!" (M&M) :D

    vineri, 8 februarie 2013

    Dragă... TU

                 

    "Dragă... TU,


                 Ştii cine ar întoarce timpul înapoi? Eu! Da, eu. Eu aş întoarce timpul înapoi şi aş încerca din nou. Ce aş încerca? Să nu mai fac ceea ce am făcut. Fiecare dintre noi avem regrete. Nu regretăm pe moment, ci în timp. Regretăm atunci când e prea târziu. Ştii ce am făcut... şi cred că toţi ştiu. Am impresia că atunci când mă uit în ochii oamenilor, ei ştiu totul. Am impresia că mă ceartă şi îmi reproşează... Că mă arată cu degetul şi mă pedepsesc. Poate că tu nu o să ştii niciodată, dar îţi spun eu... mă doare. Mă doare al naibii de tare şi zâmbesc cu tristeţe în timp ce sufletul îmi tremură, dar îmi spun că o să treacă. Nu e decât un simplu virus ce a pus stăpânire pe mine.
    Simt, şi nu numai că simt ci şi cred, că ai avut dreptate... Mi-am bătut joc de tine, dar nu numai prin cuvinte... ci şi prin toate lucrurile pe care le-am făcut sau nu le-am făcut. Îmi pare rău.
                 M-am aruncat cu vitejie în valuri mult prea mari, deşi nu ştiam să înot. O perioadă am reuşit să mă menţin la suprafaţă şi am sperat că o să reuşesc să ajung la mal, dar m-am înşelat. E prea târziu să mă mai agit. Eu am obosit, iar apa m-a tras la fund. 
                 Aş vrea eu să mai sper. Aş vrea eu să mă mai amăgesc cu vise... cu ochii tăi, cu vocea şi chipul tău, cu atingerea ta blândă... Aş vrea să mai visăm împreună, să ne gândim la viitor... Dar nu se mai poate.
    Nu m-aş fi avântat niciodată în valuri mult prea mari dacă îmi reamintea cineva că nu ştiu să înot. Dar mi-a plăcut, chiar dacă acum e prea târziu să mă mai salvez. Mi-a plăcut să mă contopesc cu valurile...
    Voi muri în valuri şi mă voi naşte din valuri.
    Razele lunii se vor reflecta în mine...
    Iar tu te vei avânta în valuri pentru a te răcori.
                 Îmi pare rău, sincer... îmi pare rău.

                                                                                           Tot eu, deşi aş vrea
                                                                                                               să nu mai fiu eu"

    Şcoală

    4 februarie
    Săptămâna asta-i tare "frumoasă". Sunt de serviciu. Tre' să şterg tabla. Şi nu m-aş supăra să şterg tabla, dacă la mate nu am mai scrie câte zece table pe oră...
    Azi trebuia să dăm lucrare la mate. Nu am mai dat ;;). Ne-a predat nişte chestii pe acolo... Eu cred că nu am mai dat lucrare din cauză că o fi uitat profu' să facă bileţele cu subiecte. Bileţele cu subiecte? Păi da. Mai nou, atunci când dăm lucrare la mate, profu' face 21 de bileţele, câţi suntem în clasă, apoi noi venim şi extragem un bileţel. Acum cum ţi-o fi norocu'!
    La info profa a adoptat stilul profului de mate: "Cine nu şi-a făcut tema în picioare!". Încep ăştia să se ridice... "X, la tablă." Dar ce e surprinzător, e faptul că a fost calmă. A început să ne predea tehnici de programare. A început uşor cu metoda backtracking. Pot spune că mi-a cam amestecat piticii cu stivele şi explicaţiile ei. Înţeleg că trebuie să înţeleg cum se află soluţiile problemelor, da' zmeura mea... m-a băgat în ceaţă.
    Economia. Diriga: "Pe când ea (referindu-se la mine) e foarte introvertită." Cu cine naiba să vorbeşti din clasă, dacă aproape trei sferturi sunt nişte specimene scăpate de la grădina zoologică? Şi nu, nu se aplică chestia aia cu "opusele se atrag" că nu-i deloc aşa. Chiar nu văd ce aş avea de discutat cu nesuferiţii ăia sau cu o ea care îşi bagă şi-şi scoate organe ce nu le are... sau care râde din orice şi îşi cam bate joc.

    5 februarie
    M-am urcat în tramvai, am mers o staţie... urcă controlorul. Nu am văzut-o pe tanti controloarea, că acum nu se mai mândresc cu legitimaţia aia, ci o ţin ascunsă şi o scot când e lângă tine. Şi numai ce o aud pe tanti aia: "Biletele sau abonamentele la control." Hai măhh!! Serios?! Mă uit disperată după un capsator d-ăla de bilete... unu' în spatele ei (la dracu'), unu' mai în spatele meu. Era cam aglomerat în tramvai... eu: "Dă-te, dă-te, dă-te!!!". Am ajuns la şcoală fericită că nu mi-am luat amendă... şi numai ce o aud pe o colegă că a prins-o controloru' şi se pare că i-ar fi dat amendă.
    Prima oră geografia. Lipseau câţiva... Încep să vină.
    X: "Doamna, mă scuzaţi că am întârziat, dar ne-a oprit controloru'."
    Mai vine altu': "Doamna, mă scuzaţi că am întârziat, ne-a oprit controloru'." 
    De data asta a fost foarte calmă profa de geografie...
    La chimie iar a început să facă unul dintre nesuferiţi mişto de Flori... M-am ridicat să şterg tabla, dar profu': "Nu, lasă-l pe el să şteargă tabla...". Şi i-a spus să rămână şi la tablă. Ce bine-mi pare!
    La fizică cele 3 crăiţe jucau jocul ăla cu ţări, ape, oraşe, bla-bla-bla. Stăteam în bancă cu Simona şi voiam să-i şoptesc la un oraş. Spy 1: "Taci! Nu-i spune!" Am tăcut. Spy 1 făcându-mi semn: "Spune-mi mie!"
    Erau la litera J, iar Spy 1 nu scrisese nimic la nume.
    Flori: "Jenica."
    Spy 1: "Nu am auzit de numele ăsta." 
    Şi Spy 1 se pune să scrie "Jenica" la nume. E trişoare! :D
    Am stat la sport :>.
    X: "Dacă îmi aduce pisică o să-i iau şi nisip... De unde pot să cumpăr nisip?"
    Eu: "De la pet-shop, de la supermarket..."
    Una din Spy: "Te duci pe la porţile oamenilor şi îi întrebi dacă au nisip."
    X: "O să-i iau nisip cu miros de vanilie... de ciocolată..."

    6 februarie
    Am avut o temă la franceză... de nimeni nu şi-a făcut-o. Adică nah, eu scrisesem nişte începuturi de propoziţie mergând pe ideea "Eh lasă, o-i avea de la cine copia tema... şi caietu' oricum nu mi-l mai cere... şi doar nu m-o asculta exact pe mine la temă, ce mama mă-sii!"
    Ora de franceză. Profa: "Ce aţi avut de scris?"
    Noi: "Exerciţiul x de la pagina y."
    Profa: "Să ni-l zică......"
    Exact! EU!
    Eu: "Ăăă... nu prea am făcut tema?"
    Profa: "Cum aşa? Spune verbele din propoziţie!"
    I le zic eu acolo şi zic şi varianta pe care o încercasem eu...
    Profa: "Corect, hai la tablă să scrii!"
    Şi am ştiut :>. Nu, nu m-a ascultat. Doar am scris tema... Profa nici măcar nu a aflat că de fapt nu-şi scrisese nimeni.
    La istorie a ascultat 3 fiinţe. Una a luat 10, una 5 şi alta 4.
    Profu' către fiinţa căreia i-a pus 10: "O ultimă întrebare pentru nota 10."
    Şi a mai pus vreo 5-6 întrebări pe urmă... pentru nota 10. Şi nu ar fi singurul şi ultimul prof care face aşa...

    7 februarie
    Ziua Simonei şi totodată o zi destul de relaxantă. Am avut ore de la 9 şi nu am mai stat nici la dirigenţie... că aveau profii şedinţă.
    Ne-am dus de la ora 9 pentru că profa a avut treabă cu vreo 6 colegi de-ai mei. Adică i-a recrutat pentru a face curat în laboratorul de info, că deh... femeile de serviciu sunt nişte doamne. Ele nu se ating de clor... Nu mai sunt doamne dacă  miros a clor...
    De la ora 9 aveam religia şi una din colegele care erau la curăţenie a venit ca să-i zică profei că ei sunt acolo, să nu le pună absenţă. Şi a mai stat profa de vorbă cu colega cam vreo 10 minute despre olimpiadă... adică până când apare un coleg de la curăţenie, nervos. "Măh, treci încoace! Mişcă-te! Ai uitat să mai vii? Treci încoace...!!" A îmbrâncit-o pe colega pân-a scos-o afară din clasă. Parcă zici că era un soţ nervos care tocmai îşi prinsese nevasta cu amantu' în pat :)).
    S-a întors şi trupa "Curăţenie" pe la jumătatea orei de religie. Apoi colega care fusese scoasă cu forţa din clasă se machia... La sfârşitul orei ajunsese la aplicarea rimelului, moment în care colegul care o scosese "în forţă" din clasă i-a dat peste mână şi a mânjit-o de rimel. Şi apoi colegu' şi-a luat o palmă peste ceafă, pardon... chelie de la profă. "Palma lu' Dumnezeu." :)) Cam aşa se comportă băieţii cu fetele...
    La următoarea oră de info profa nu avea chef de oră şi ne-a luat pe rând şi ne-a întrebat unde vrem să mergem, la ce facultate... Unul dintre nesuferiţi care are impresia că dacă ştie să instaleze un windows, ştie şi programare: "Doamna, eu vreau să fac programare." Profa: "Ce să faci tu?!! Tu eşti paralel cu programarea."
    Vise măreţe au unii...
    La engleză Simona spărsese câteva seminţe ciordite din recolta care se afla în geanta unui Cal... apoi a vrut să strângă cojile, moment în care am suflat cojile alea. Simona, la cât e ea de ruşinoasă şi calmă: "Să te bag în pizda mă-tii!" Chiar ar trebui să o auziţi cum "îţi spune de bine". E amuzantă.
    La română ne preda profa acolo cuvânt după cuvânt, iar cei doi nesuferiţi au îndrăznit să zâmbească, doar atât. Profa s-a oprit din predat... şi vineri lucrare. Mda, mişto. Şi mai avea de predat. A trebuit să ne scriem în continuare ce trebuia ea să ne predea şi să şi învăţăm "doar" câteva păginuţe...

    8 februarie
    Am ieşit la tablă la mate şi am şi ştiut :>. Două ore de fizică. Profu': "Predăm... sau ora viitoare?" Noi: "Ora viitoare."
    În pauză m-am dus cu alde Spy să ne cumpărăm covrigi. Când ne-am întors, un coleg: "De ce nu aţi spus că vă duceţi la covrigi? Nu puteaţi să anunţaţi?"
    Ehhh!!!
    Simona şi-a luat un covrigel umplut, a ajuns cu el în clasă şi colegii mei "ochi de vultur" i-au văzut covrigul. "Vreau şi eu! Vreau şi eu!", se auzeu vocile fiinţelor pofticioase.
    Termină Simona de mâncat şi strânge punga să o ducă la gunoi. Eu spre Spy 1: "Trebuia să îi anunţe şi pe ăştia că s-a dus până la coşul de gunoi..."
    Când să se termine a doua oră de fizică, Simona s-a apucat să scrie data şi titlul lecţiei la română pe tablă... adică "Luceafărul". Profu' de fizică: "Tot nu aţi terminat cu Luceafărul ăsta? Că m-am plictisit eu de el..."
    În pauză se auzeau urlete pe hol. La o clasă depărtare de noi, clasa profei de română... elevi de clasa a XII-a. Noi trebuia să dăm lucrare. Majoritatea ne aşezasem cuminţi în bancă că se sunase şi o colegă trăgea de unul dintre nesuferiţi să intre în clasă, să nu mai stea să privească la scandalul dintre profa noastră de română, două eleve şi nişte părinţi.
    A intrat şi nesuferitul în clasă şi acum stăteam cuminţi şi în linişte să auzim ce zicea profa de română. (Ea era pe hol şi se certa, iar noi stăteam cu uşa închisă.) Mie îmi dădeau lacrimile că mă abţineam să nu râd... şi o auzim pe profă: "Gata, am lucrare...". Şi i se aud tocurile "poc, poc, poc!" şi deschide uşa.
    Profa: "Scrieţi repede după autodictare 7 strofe din Luceafăr... voiam să vă dau mai multe dar nu am timp... şi comentaţi... numărul 1, tablourile unu şi trei... numărul 2, tablourile doi şi patru. Gata."
    Se uită profa la ceas, ia un scaun şi îl aşează lângă catedră şi îi spune unui nesuferit să se după repede să o aducă pe una din fetele cu care se certase, în clasă la noi. Iese ăsta pe uşă (lasă uşa deschisă) şi fuge la o uşă depărtare să o cheme pe respectiva. Se auzea o gălăgie şi nişte bocete pe acolo... şi o voce de fată: "Nu vin! Pleacă!". Se întoace nesuferitul: "Doamna, nu vrea să vină. A zis să vă duceţi dumneavoastră."
    Profa: "Gata. Anulaţi lucrarea!".
    Îşi ia telefonul şi se duce la ea în clasă. Ăia aveau oră cu profu' nostru de mate (om calm care habar nu avea ce se întâmplă acolo). Noi fericiţi că nu mai dăm lucrare, unii au început să mototolească lucrările şi să le arunce prin clasă. Profa strigă la M. şi la nesuferit să-i aducă geanta şi catalogul... I-au dus ăştia lucrurile şi au închis uşa. Noi iar linişte să auzim urletele şi toate cele. Nesuferitul mai întredeschidea uşa şi se mai uita... Chestii palpitante :)). Nouă ne trebuia un vizor la uşa aia... dacă tot suntem în capătul holului... puteam vedea tot ce se întâmplă pe hol chiar şi cu uşa închisă.
    A revenit profa într-un final în clasă la noi şi a început să predea de unde se oprise ieri...
    Şi uite aşa nu am mai dat noi lucrare la română...

    Discuţii:

    Eu spre X: "Cum de nu te duci să fumezi... şi mergi cu mine să ud bureţii?"
    X: "Eh... aşa vreau eu."
    Eu: "Nu ai ţigări, nu?"

    ***
    La ora de religie discuţie cu alde Spy.
    Spy 1 citea de pe o foaie pe care ne-o dăduse profa de religie cu o lecţie şi exerciţii.
    "Comentează situaţia unei tinere şi a partenerului acesteia care se confruntă cu o sarcină nedorită. Răspundeţi la întrebările:
    Din ce cauze/motive s-a ajuns în această situaţie?
    (Şi începe Spy să dea răspunsul) Păi... că nu s-au  protejat. Nu au folosit prezervativ.
    (Citeşte întrebarea următoare) Ce atitudine trebuie să aibă tânăra, partenerul ei şi cei apropiaţi?
    (Spy dă răspunsul) Partenera să se calmeze, partenerul să nu o părăsească, iar părinţii să nu-i bată...
    (Întrebare) Cum trebuie rezolvată problema din punct de vedere al învăţăturilor Bisericii?
    (Răspuns) Clar, să se căsătorească!
    (Întrebare) Dacă aş fi eu în asemenea caz cum aş proceda? 
    (Răspuns) Păi... dacă le-aş zice alor mei că-s gravidă... tata m-ar da afară din casă... apoi mama m-ar bate de m-ar omorî... da' s-ar putea să mă omoare, omoare... s-au m-aş duce la mătuşa mea şi i-aş cere bani pentru avort... Da' dacă le-aş zice alor mei m-ar da afară şi m-ar şi bate."

    ***
    Profa de română spre colega care este într-o relaţie (să citez din Facebook) cu un coleg. Stau amândoi în bancă... Ne sunt simpatici.
    Profa explica ea acolo despre Luceafăr, iar colega a întrebat dacă are are vreo semnificaţie numele alese (adică Cătălin şi Cătălina).
    Profa: "Voiai să apară numele voastre acolo? Să mai treacă puţin şi o să ne invitaţi la nuntă! Fetele vor pune bani de-o lenjerie şi nişte furculiţe... băieţii de un set de pahare... O să-l îmbrace pe ginerică cu un frac...
    Un coleg: "Pahare de unică folosinţă, de la dozator..."
    Profa: "Fetele vor aduna şi nişte flori de câmp... de prin curtea liceului... În '96 a fost pentru mine unu în trei. Am luat bacul, m-am măritat, am luat şi la facultate. De ce să pierdeţi timpul?"
    Colega: "Eu vreau să termin şcoala... să merg mai departe."
    Profa: "Am avut colegi care au vorbit ani de zile, apoi când au plecat la facultate s-au risipit. De ce să se piardă ocazia asta?"
    Wow...!!! Şi ea care spunea că nu vrea să o vadă pe fi-sa fotomodel, dar cred că ar fi în stare să o căsătorească de la 18-19 ani.

    ***
    La mine la liceu până acum băia era comună... şi băieţi şi fete... şi femeia de serviciu... şi toţi care se mai nimereu pe acolo. Şi acum s-au împărţit băile. Baia fetelor care e mult mai potrivită pentru băieţi e la naiba-n praznic, iar cea a băieţilor care era mult mai potrivită pentru fete... e mult mai aproape.
    Se duce Spy 1 să bea apă de la baia băieţilor. Era o femeie de serviciu acolo şi cică: "Tu ce cauţi aici? Nu vezi că e baie pentru băieţi?"
    Şi acum întrebarea este, dacă era baie pentru băieţi... ea ce căuta acolo? :D
    Am luat-o pe Spy 1 să meargă cu mine să ud bureţii. Dăm să intrăm în baia băieţilor, care până mai ieri-alaltăieri era comună... şi ne opreşte BiGi. Mergem noi spre toaleta dedicată noua (aia care trebuia să fie a băieţilor) şi mai, mai să ne tragă fostu' prof de română o uşă în cap... că ăsta când deschide uşa, o deschide cu toată puterea.
    Cred că nu vor să facem sex prin băi... :D.


    Cam atât pe săptămâna asta. Deşi am vrut să fie scurt, tot lung mi-a ieşit :)).

    marți, 5 februarie 2013

    A bate câmpii...

                Nu ştiu care o fi cauza incapacităţii mele de a-mi aşterne măcar frânturile de gânduri care îmi aleargă beznetice şi nu se leagă unele de altele. Uneori mă gândesc de ce naiba îmi vin câte cinci, şase idei în mai puţin de un minut... dar nici una nu se prea leagă cu cealaltă. Care o fi cauza faptului că îmi aduc aminte de versuri, întâmplări, cuvinte... şi simt cum orbitează în jurul meu. Cum eu mă aflu un jurul lor şi aud un vers, apoi îmi aduc aminte o întâmplare şi nişte cuvinte... Simt că atunci când le-am auzit pentru prima dată nu aveau nicio importanţă, dar cu timpul au început să capete o anumită importanţă, am început să mă regăsesc în ele.
               Uneori am senzaţia că îmi lipseşte ceva... Ceva destul de important. Nah, poate raţiunea... dar nu cred că e asta. Mi-o lipsi poate vreun pitic, cine ştie...
               V-am zis că-mi place să visez, nu? Şi dacă nu am zis, aflaţi acum. Stau uneori şi mă gândesc la viitor, la ce o să fac, ce fel de viaţă o să duc... Şi mă gândesc... "Chiar o să-mi fac într-adevăr vreodată un tatuaj?!" sau "O să conduc vreodată cu viteză? Să simt viteza şi adrenalina..." sau "O să zbor vreodată cu avionul?".


                Uitaţi-vă puţin la poza de mai sus... Ştiu că nu o să fac eu "cunoştinţă" cu toate acele luminiţe şi butoane şi să am ocazia să mă simt ca Dee-Dee din Laboratorul lui Dexter şi să mă agit şi să întreb: "Uuuu!!! Ce face butonul ăsta?". M-aş mulţumi şi cu un scaun confortabil lângă fereastră... (Parcă zici că-i navă spaţială...).
    Da, da, da... ştiu că visez! Ştiu! Doar ziceam şi eu, ca fapt divers, ce-mi doresc eu în viitor... la ce mă gândesc. 
    În legătură cu tatuajul, e cu dus şi-ntors. E posibil ca peste 5, 10 ani să nu-mi mai placă. Sau e posibil să-mi placă şi peste 15 ani, dar pielea nu o pot meţine ca acum... Totuşi, tind să cred că va arăta cam urâţel peste ani şi ani. Poate o să se mai deştepte lumea peste câţiva ani şi nu vor mai privi într-un mod suspect persoanele tatuate. "Ăsta e tatuat. Dacă e tatuat, înseamnă că se şi droghează." Serios măh?!
    Şi nu ştiu cât de încântat ar fi un angajator dacă te-ar vedea cu un tatuaj... 
    Cu viteza... mai întâi să dau de permis şi să-l iau. Până mă voi decide eu să dau de permis... va mai trece timpul...
    În rest, ce să mai zic? Nimic altceva.

    Noapte bună! 

    duminică, 3 februarie 2013

    Blonda la volan - pericol public

                    Măh, nu ştiu dacă vouă vă e frică să vă urcaţi cu vreo persoană în maşină, dar eu vă zic că mie îmi e frică să mă mai urc cu blonde în maşină. Mai ales când blondele conduc... Nu contează că-s vopsite sau naturale, tot au pe Satana în ele când se urcă la volan. Cred că doar în stare de comă o să mă mai urc vreodată într-o maşină care urmează să fie condusă de o blondă.
                    Ieri am cunoscut o blondă. Drăguţă, părea deşteaptă... i se spunea cum le spune bunica tuturor pisicilor, adică "Miţa", fetiţă de bani gata, cu Audi şi apartament într-un cartier rezidenţiar chiar lângă mare. Blonda, părea o fată deşteaptă chiar dacă nu făcuse nicio facultate, părea cu capul pe umeri... şi dorea să înveţe germana... Prietena ei, o brunetă-ciocolatio-roşcată, cu facultate... şi un râs de şoricel traumatizat, nepărând un copil de bani gata (dar cine ştie?!)
                    Spre miez de noapte, hai să plecăm acasă. Maşina cu care venisem, rămăsese fără şofer. Adică avea şofer, dar încălca legea dacă se urca la volan... aşa că a condus altcineva maşina, urmând ca cele două fiinţe să vină să-l ia pe şoferul de ocazie de la locul unde urma să planteze maşina. Păi nah, nu ştiau oraşul... cine să meragă cu ele? Desigur că eu.
                    Pe drum spre parcare, prietena Miţei (bruneta-ciocolatio-roşcată): "Aoleu, ce-am îngheţat!".
    Păi cred şi eu că îngheţase. Purta colanţi porcografici, cizme de-alea de parcă zici că-s pe post de pantaloni (atât îs de lungi), o bluziţă şi o gecuţă de piele (gecuţă care se poartă în zilele de primăvară sau de toamnă în care e cald, foarte cald). Şi cum ziceam. Se urcă şoferul de ocazie în maşina cu care venisem, iar eu şi cu ele în maşina blondei, urmând ca cele două să se întoarcă însoţite de şoferul de ocazie.
    M-am urcat în maşină (cu tot cu părerea că cele două sunt nişte fiinţe normale, fete care se respectă... etc., etc., etc.). Mă urc eu în maşină... şi după cinci secunde o aud pe bruneta-ciocolatio-roşcată spunându-i blondei: "Fă pizdă, dă drumu' la căldură că mi-a îngheţat inima în mine, să mor io."
    Ce, ce, ce?!?!! Staţi puţin!!! Ceeee??? Nu mă deranjau cuvintele folosite, ci eram surprinsă. Patru, cinci ore vorbiseră decent, iar dintr-o dată le auzi cu astfel de... apelative organice.
    Blonda către prietena ei: "Fă pizdo... dă drumu' la manelari." 
    Al doilea şoc. M-a lovit direct în inimă. După ce că îmi formasem o anumită părere despre ele, iar în câteva secunde s-a dus totul... Cred că mai rămânea să zică că ele, de fapt, sunt lesbi sau bisexuale. În momentul ăla mi se formase un scenariu în minte. Îmi imaginam că bruneta ar fi în stare să scoată din torpedo-ul maşinii o pereche de cătuşe şi să o lege pe blondă de volan şi să "se joace" cu ea. Ăsta era singurul lucru la care mă mai aşteptam în secundele alea, pentru că nu am mai avut timp să mă mai gândesc la altceva pentru că imediat cum a ieşit din parcare, acul de la kilometraj (sau cum naiba s-o numi) depăşea lejer 70 de km... Asta în oraş.
                   Cred că dacă va mai exista o dată viitoare în care va urma să mă urc cu o blondă la volan... o să fiu în stare de comă (profundă), pentru că eu altfel nu mă mai urc... La fel ca data trecută şi blonda asta era un fel de Schumacher, dar la feminin şi cu părul blond. Măh, nu ştiu ce are culoarea aia blondă a părului în ea... dar cred că e ceva Satană vitezomană în ea.
    80, 85, 90... 100 km/h. Eu în gândul meu: "Te rog să nu apară nimic în faţă! Te rog, te rog, te rog!"
    La un moment dat blonda: "Ce proastă-s. Am uitat să aprind farurile."
    WTF!!!! Cee??!!! :| Adică era atât de prinsă de viteză, încât nu şi-a dat seama că nu are farurile aprinse... în miez de noapte.
    Fază de banc.
    Blonda spre prietena ei: "Fă pizdă, da' tu mai ştii drumu' înapoi? Că eu nu..."
    Moment în care încep să râd mai în şoaptă. Trec vreo 5-6 secunde în care blonda redusese viteza şi cred că încerca să rememoreze traseul... ca mai apoi bruneta să spună: "Fă da proaste mai suntem! Nu se întoarce  X cu noi?!" (X fiind şoferul de ocazie şi ele doar de-asta au mers, ca să îl aducă pe X la locul A, loc de unde plecaserăm cu toţii iniţial.)
    Blonda: "Aaa... daa".
    De la 50 la 90 în vreo 5 secunde. Cred că s-a simţit eliberată...
    Faza asta a fost de-a dreptul ca în bancuri... Off, nu degeaba s-au făcut bancuri cu blonde. Cred că vopseaua aia gălbejită le alterează gândirea.
                    Ascultau manele la maxim, dar nu manele de-alea digerabile... ci de-alea cu "aoleu viaţa mea" şi "toţi banii mei" cu "femei" şi cu "duşmanii mei" (bine că era frig afară şi nu mai stăteau şi cu geamurile deschise să audă toţi că ascultă manele, că m-aş fi scurs undeva se sub scaune...).
    Pe drum bruneta-ciocolatio-roşcată îi spune blondei care iar călca prea mult acceleraţia: "Fă Schumi, las-o mai moale că nu eşti la mă-ta pe tarla."
    La 120 de km/h (în oraş), acelaşi lucru îmi stătea şi mie pe buze să-i zic blondei. Şi acum mă întreb, dacă îmi era frică de viteză... oare aveam vreun atac de panică, ceva? Mie chiar îmi place viteza, dar nu în oraş... sau pe drumurile din România unde e ofertă. La două gropi luate în plin, pierzi un far... la alte trei, pierzi o bară, la cinci gropi, începi să pierzi caroseria (asta în condiţiile în care ai viteză... că dacă mergi ca omii normali pe nişte drumuri ca ale noastre, atunci nu se întâmplă mare lucru).
                    Şi a dat domnu' să ajungem... Îi zic blondei că a ajuns şi că ar face bine să întoarcă. Deşi era loc unde să întoarcă, trebuia să se ducă cam 500-800 de metri mai încolo ca să întoarcă. Blonda cu piciorul pe acceleraţie, iar 90-100... Bruneta: "Fă pizdă de copchil, ţi-a zis fata asta să întorci... nu să te duci la dracu-n praznic!Şi face blonda o schemă a la Şumi-Schumacher şi trage de volan brusc, moment în care maşina se roteşte, alunecă puţin că era ud pe jos şi mai, mai să pupe-n portieră altă maşină. Bruneta: "În pizda mă-tii, ne bagi în spital!"
                    Parchează blonda maşina alături de maşina cealaltă. Se dă şoferul de ocazie jos din maşină şi îi spune blondei: "Tu nu eşti sănătoasă! Cred că o să rămână cu sechele fata!"
    Eu pot să zic doar atât: nu mă mai urc în maşină cu o blondă pe post de şofer, decât doar în stare de comă.

                   Şi acum ca bonus. Eram la masă cu Miţa şi cu mai mulţi, mâncând tort. Miţa (audista) cu decolteu şi stând mai la depărtare de masă... scapă o bucată de tort în sân. Moment în care toată lumea începe să râdă, în timp ce blonda se chinuia să-şi scoată bucata de tort din sân. Scoate o bucăţică, iar mai bagă mâna, mai scoate puţin... se ridică în picioare, se scutură... mai cade şi restu'.
                  Dacă vreţi să vă distraţi, să muriţi şi să înviaţi, să trăiţi senzaţii tari pe patru roţi... trebuie să cunoaşteţi o Miţă audistă.

    sâmbătă, 2 februarie 2013

    Tomberonezu'

                 Într-o noapte într-un cartier de prin mijlocul oraşului, dar un mijloc de oraş mai pe la margine aşa... un fel de mijloc-margine, adică nici la margine, margine... dar nici în mijloc. Adică e mijloc, dar nu e prea mijloc... da' e margine, dar nu prea e margine. Eh, în fine. Nu e aşa important detaliul ăsta spaţial.
                 Se dă un tomberon de gunoi plin de toate cele după o zi lungă în care lumea a aruncat cât a vrut în el. Se dau şi stăpânii tomberonului. Vreo opt la număr în frunte cu Ureche Tăiată, şeful tombero-maidanezilor în acel cartier.
    Şi cum ziceam. Într-o noapte apare un maidanez d-ăsta cu mai mulţi purici pe el decât blană, rupt de foame şi îl pune dracu' câinilor să dea iama-n tomberonu' privat a lu' Ureche Tăiată. Caută ăsta nou pe acolo ceva de mâncat... şi dă peste nişte oase mari şi zemoase...
    Nici n-apucă ăsta bine să roadă osu' că apar spionii lu' Ureche Tăiată şi îl iau la rost. Cum că ce caută el pe acolo, că ăsta e tomberon privat... Degeaba a încercat săracu' călător puricos să le spună că e rupt în coadă de foame, dar ăştia nimic. L-au chemat pe Ureche. Cred că v-aţi prins şi voi de ce i se zice Ureche Tăiată, nu? Eh, e simplu. Când era el doar un puşti de cartier s-a înhăitat cu nişte animale. Cum era tânăr şi teribilist şi voia să fie admis în haita cea nouă... trebuia să treacă de iniţiere, şi anume să-l lase pe şefu' grupului să-i muşte urechea. Aşa erau iniţierile pe atunci. Bine că nu i-a muşcat altceva...
    Vine Ureche Tăiată şi imediat se repede spre puricosul călător.
    "Băi, covrigi în coadă... tu ştii al cui e tomberonu' ăsta, măh???!! Tu ştii?! Nu ştii măh! E tomberonu' meu măh. Numai io cu băieţii avem dreptu' la tomberonu' ăsta."
    Ăsta care căra purici, se dă în lături... că o fi şi c-o păţi, că îi era foame... El ştia cam cum stă treaba cu rangurile prin găştile astea, că şi el făcuse parte dintr-una odată. Şi ştia că dacă e tare-n bot putea să-i pună cu botu' pe labe pe ăilalţi. Aşa că s-a repezit la ei.
    Ureche Tăiată spre unul dintre acoliţii săi: "Băh, trimite după Labă şi Colţosu'. Avem cod TCT*."
    Ajung şi cei doi în mai puţin de două minute. Au întârziat atâta că erau prinşi cu o treabă importantă. Vrăjeau şi ei un pudel...
    Cum au ajuns ăia doi acolo... două matahale... unu' mai şchiop (Labă) dar animal bine făcut. Purici mulţi, bale la gură, ochi fioroşi... şi celălalt (Colţosu')... eh, el nu prea era colţos, doar se dădea mare cu placa lui. De când a descoperit un nou adeziv pentru lipit placa, poate muşca cu toţi dinţii... nu îi mai cade placa. Dinţii şi i-a pierdut din dragoste pentru o căţea Rottweiler. A călcat cu labele stângi, iar ea i-a scos dinţii.
    Cum ziceam... Vin ăştia doi fioroşi şi se dau cu tupeu la săracu' sac de purici. Ăsta ce-şi zice în gând, uitându-se la osu' cel mare de lângă el. "Bă, ce o fi o fi! Eu înşfac osu' şi o iau la fugă... S-or lua ăştia după mine, asta e."
                  Puricosu' înşfacă osu' şi o ia la galop, pardon... la labă... la alergat... la ce vreţi voi. Şi fuge, şi fuge, şi fuge... cu tot cârdu' după el. Ăştia voiau să-l facă praf pe tomberonezu' nesupus...
    Puricosu' aleargă şi aleargă... şi ajunge la un zid. Îl ajunge din urmă şi haita.
    Ureche Tăiată: "Bă covrigi în coadă, până aici ţi-a fost."
    Săracu' puricos era rupt în coadă de frică. Mai, mai că-i venea să facă "inaugurarea" zidului. Daarr... dintr-o dată, în spatele haitei de şmecheraşi, apar alţi şmecheraşi. Vechea gaşcă a puricosului. Ăştia da câini fioroşi... Muşchi peste muşchi, colţi adevăraţi şi fioroşi, mergeau bine cu toate labele şi aveau şi toate urechile acasă...
    Ăştia care fugiseră după puriocos au dat-o la întors, cum că voiau să se joace cu el... că el era mâţa... ba că se jucau leapşa... ba că o fi şi c-o păţi. Ăştia, câini dintr-o bucată, nu s-au lăsat fraieriţi şi au pus colţii pe ei.
                   Eh, aşa a fost salvat săracu' puricos din ghearele şmecheraşilor. Ce bine e atunci când prietenii nu te uită şi îţi mai sar şi în ajutor atunci când ai probleme.


                   Şi aşa e când te uiţi pe geam şi vezi o haită de câini, iar piticii încep să proceseze informaţia...

    *TCT = Tomberonez cu tupeu

    vineri, 1 februarie 2013

    Scriu ca să nu vorbesc singură

              Azi se face un an de când am "zburat" cale de trei sau patru trepte. 1 februarie 2012, miercuri, ora 14, etaj 1, corp A, ultima oră chimia. Au fost minutele în care îngerii mei păzitori au intrat în pauză... sau în grevă. Alea 3-4 trepte m-am dus bine, am avut un pas mare, eh... dar când să "aterizez" mi s-a sucit glezna. Fuu!!!
    La un an după... glezna mea e ok, doar că acum îmi e cam frică de trepte :)). Mai ales dacă sunt ude sau e multă lume...
              Trecând peste această ştire extrem de importantă, gen: "Şoc!! Dă click să afli ştirea anului!", urmează altă ştire. Băăii, am găsit căşti pentru telefonul meu :>. Partea mai proastă e că sunt intraauriculare şi nu prea-mi face o prea mare plăcere chestia asta.
    Eu: "Altfel de căşti nu aveţi?" Referindu-mă la căştile alea normale, nu la alea care-ţi trimit muzica direct în creier şi îţi fac pielea de găină...
    Nenea vânzătoru': "Altfel? Astea sunt cele mai căutate. Toată lumea e înnebunită după ele."
    Aşa-s eu, mai demodată... Ce să-i faci?!
    Daaarr, am căşti :>.
               Într-o dimineaţă rece din luna care tocmai s-a încheiat, mă duceam la şcoală. Eu: căciulă, fular, haină, blugi, cizme, mănuşi (mi se vedeau doar ochii)... şi trece una pe lângă mine: maletă albă, un bolero cu blăniţă pe deasupra, blugi rupţi şi tenişi :|. Cred că jucase poker pe dezbrăcatelea... Da' ce era de remarcat, era faptul că gagica avea căşti. Cine mai era ca ea?! Pe vremea aia nici dracu' :D.
               De pe la începutul lui decembrie mă tot duc cu tramvaiul la şcoală... Mai văd şi eu lumea, mai spionez să văd dacă nu e cumva controlorul în tramvai (să-mi fie ruşine, nu ştiu cum de pot dormi noapte ştiind că nu capsez biletul... să-mi fie ruşine... glumeam, chiar nu are rost să consum banii aiurea pe bilet :D), apoi mai ascult una, alta... şi mă uit la adolescenţii care învaţă la un renumit colegiu din oraş. Băi, par aşa... au un aer de superioritate. Cred că la colegii îi învaţă cum să fie fiţoşi... Şi mă întreb, cum naiba pot vorbi la ora 7:30 despre derivate, divide et impera, despre lucrarea la mate sau comentariul la română...?!! La ora aia piticii mei sunt încă în stand by... Şi îţi aruncă o privire d'aia plină de fiţe gen: "Pfu! Gândac de la un liceu teoretic... Liceu ce stă sub noi... Pfu!" Şi trec pe lângă tine ca nişte superiori ce sunt... (Sau poate că ei sunt mai înalţi ca mine... :-?).
                Am plecat azi de la şcoală şi mă duceam acasă. Din faţa mea venea un tip extrem de înalt. L-am fixat cu privirea. Ne apropiam, eu m-ai ridicam puţin capul, şi mai mult, şi mai mult, şi mai mult... Când am trecut unul pe lângă altul s-a uitat puţin ciudat la mine :)). Ce e aşa rău în fixatu' cu privirea? Eu eram doar impresionată de înălţimea lui... şi mereu mă întreb cum o fi priveliştea de acolo :)). Am în clasă un coleg care are cam 1,80 (dacă nu şi mai mult). Într-o zi s-a urcat un alt băiat în spatele lui şi cică: "Moamă... ce fel se vede de aici!" :)). Aşa încântată aş fi şi eu.
                 Cam astea-s ştirile pe zilele care au trecut.

    Şcoală

    E cam lung, ştiu.

    28 ianuarie
    Luni. Două ore de mate.
    Profu': "Cine nu şi-a făcut tema, în picioare!"
    Ete s-o crezi tu că mă ridic (încercasem tema, de fapt). Două ore de derivate, de chestii complicate... A ieşit M. la tablă: "Lalallablalblalblalballlalal". Mi-a amestecat toţi piticii. Nu aveam timp nici că scriu, da' să mai înţeleg ceva din ceea ce scrie...
    Mi-am mai aruncat câteva priviri cu subînţeles cu Flori... şi câte un oftat, că deh... e grea viaţa de elev.
    A doua oră, româna. Pot să spun că profu' de chimie a căzut pe locu' doi, iar locul întâi a fost luat cu coroniţă de scorpia de profă de română.
    Regulile orei de română:
    Nu-ţi muta privirea.
    Nu te gândi în altă parte.
    Nu face anumite gesturi.
    Nu te juca cu şuviţa de păr.
    Nu căsca.
    Nu zâmbi.
    Nu te juca cu pixu'.
    Nu te scărpina.
    Să nu-ţi vibreze cumva telefonul, că altfel se dezlănţuie iadu' pe pământ.
    Etc.
    Femeia asta e imposibilă şi te aduce uneori în stare să te ridici în picioare şi să-i spui vreo două. Dacă-ţi muţi puţin privirea de la ea în timp ce explică, se supără. Se opreşte din explicat şi ţine un monolog de vreo 20 de minute. Şi cică "se duce repede ora". Păi cum dracu să nu se ducă repede ora dacă tu bagi în seamă şi un simplu mutat al privirii... Nu suntem roboţei. Nouă nu trebuie să ne vibreze telefoanele, dar ea vorbeşte în timpul orei la telefon. Noi nu avem voie să ne jucăm cu o şuviţă de păr, dar ea îşi trece mâna prin păr... Noi dacă gesticulăm, imediat ne pune întrebarea: "Asculţi cumva manele?". Cum e vorba aia... scapi de dracu' şi dai de mă-sa. Am scăpat de profu' din anii trecuţi care nu preda deloc bine şi am dat peste crizata asta... După ce că joi nu a venit la şcoală, iar vineri am stat degeaba la oră, s-a trezit ea acum că vezi dom'le  vrea să asculte la Luceafăr. A nimerit doi care nu ştiau Luceafărul şi desigur că s-a supărat. "Voi ce nu înţelegeţi că ăsta e subiect de bac?! Credeţi că dacă s-a dat în trecut, voi scăpaţi? De Eminescu nu scăpaţi... Şi nu vă las să scăpaţi fără să-l ştiţi." Hai că mă pun acum să învăţ tot Luceafărul, că sigur la bac la proba orală la română o să mă pun să recit cu intonaţie tot luceafărul. Sau poate o să mă pună la proba scrisă să-l scriu integral... Cine ştie?! Dacă vreau să ştiu câteva strofe din Luceafăr, o să le ştiu pentru mine. La bac nu o să mă întrebe nimeni dacă ştiu să-l recit, ci o să mă pună să comentez... În fine.
    Următoarea oră am avut informatica. A fost relaxantă. Mă mir cum de nu a ţipat şi asta. Nu înţeleg de ce sunt aşa crizaţi profesorii. Te-au supărat nişte tâmpiţi de la altă clasă? Mmm... bine, da' nu te duce la următoarea oră cu spume la gură urlând "scoateţi o foaie de hârtie". Ne-a explicat în sfârşit care-i treaba cu stiva şi coada... da' întrebarea mea acum e... astea se transpun şi în program?
    Economia. Chestii... trestii... Pregătiri pentru franceză.
    Duminică îmi făceam tema la franceză şi mi-am zis: "Băi, să-mi scriu calumea... că cine ştie... poate-mi ia caietu' la control."
    Ora de franceză.
    Profa: "X, adu-mi caietu'!"
    X: "Doamna, nu mi-am scris."
    Notează profa acolo ceva şi caută următoarea victimă.
    Cine oare, cine oare??? Desigur că EU...
    Ăăhh!! Presimţirile mele! De ce nu presimt că o să iau şi un 10 la mate sau la chimie?

    29 ianuarie
    Intră profa de geografie în clasă (unde e cald şi bine în comparaţie cu restu' claselor) şi deschide geamul. :|
    Avea călduri crizata.
    Profa: "Citiţi acolo, că vă dau lucrare."
    X: "Din ce? Dintr-o lecţie?"
    Profa, ţipând: "Da! Din ce v-am predat de la începutul semestrului. Aia nu e lecţie?"
    Ce le-o fi aşa de greu să vorbească calm...
    Şi da, ne-a dat lucrare. Două întrebări despre globalizare.
    Mate... exerciţii.
    Profu' către unul dintre nesuferiţi: "Tu când aduci banii?" (banii pentru cartea cu cele 100 de rugăciuni pentru bac :D)
    Nesuferitu': "Îi aduc mâine, să moară Veta."
    Profu': "Da' ce ţi-a făcut Veta?"
    Un coleg: "I-a furat chiuveta..."
    Spy 1: "Şi strigă Vetaaa..."
    La engleză ne-a corectat lucrările.
    Profu': "Uite o fată care scrie frumos." (şi eu scriu frumos când vreau :P)
    Un coleg: "Şi avem o fată care scrie urât..."
    Profu': "Cine?"
    Un coleg: "Shakyra!" (Shakyra care de fapt e un băiat care scrie într-un hal... de-ţi trebuie lupă şi traducător chinez-român ca să înţelegi).
    Făcea şi ăsta spume că la engleza pe care o predă el... noi nu ştim nimic, că până în martie să uităm de manual... el se apucă de gramatică. Hai nu zău?! Vezi că-l întreci pe Pinocchio!
    Din clasa a IX-a eu nu-mi aduc aminte ca profu' ăsta să ne fi predat ceva sau să fi scris EL ceva la tablă. O colegă scrie 20 de propoziţii la tablă şi trebuie să alegem varianta corectă (trebuie să punem verbu' la timpu' potrivit sau cine ştie ce ne mai cere). Asta e gramatica la noi. Nu ne zice de ce trebuie aşa şi nu aşa... că de ce e aşa şi nu aşa... Mda. Engleza lu' peşte.
    Şi apropo de peşte.
    După engleză, ora supremă. Chimia. Ora trecută Flori a lipsit de la chimie.
    Profu' pe un ton mierlos: "Unde ai fost ora trecută?"
    Flori: "Mi-a fost rău."
    Profu': "Vaaii... şi noi nu ştiam unde să-ţi aducem iaurţele, fructe..."
    Unul dintre nesuferiţi: "Peşti..."
    Profu': "Vezi să nu-ţi dau eu vreo peştoaică."
    (Totul pare atât de inofensiv... dar nu şi atunci când "peşte" trimite cu gândul la o poreclă dată...)
    După chimie, fizica.
    Spy 2: "O mie, o mie... o mie..." (cheta  pentru pufuleţi)
    ..........
    M-am dus cu Spy 1 să cumpărăm pufuleţi.
    Spy 1 la magazin: "Patru pungi de pufuleţi."
    Spy 1 îmi întinde 2 pungi iniţial.
    Eu: "Îmi dai mie două pungi ca să nu pari tu prea mâncăcioasă (sau fomistă, nu mai ştiu cum i-am zis)?"
    Îmi ia o pungă.
    Spy 1: "Ca să nu zică lumea că aia slabă mâncă mult..."
    Mno, şi ea îi tare grasă...
    ........
    Stăteam în bancă cu Spy 1, că restu' erau prin spatele clasei jucând cărţi... iar în stânga mea stătea un coleg.
    Se uită Spy la mine şi zice: "Colega mea de bancă e o maimuţă!"
    Colegul: "Actuala sau permanenta?"
    Spy: "Actuala."
    Eu: "Ăăăă???!!! Măăăhh!!"

    30 ianuarie
    Franceză. Lecţie despre internet, telefonie... mijloace d'astea de comunicarea. Am avut o întrebare la temă: "Ce mijloc de comunicare, după părerea voastră, va exista în viitor?" Eu aş fi răspuns sincer, sincer... telepatia :D.
    După franceză, două ore de info. Numai când scriu "info" mă apucă nervii. Şi asta crizată. Băăăiii, da' crizată rău de tot.
    Profa către o colegă: "Mă fetiţă, unde-i paranteza?"
    Colega: "Aici doamna."
    Profa: "Unde aici?"
    Desigur că era pusă paranteza aia, da' chioara nu o vedea şi tare mai ţipa...
    Profa: "Ce este o coadă?"
    X: "O listă liniară... elementele se şterg prin faţă şi se adaugă pe la... coada cozii."
    Şi după ce s-a enervat cu vreo cinci colegi, mă scoate pe mine la tablă.
    Profa: "Ex x mod 10."
    Şi eu (nici nu se mai pune că îmi era o frică de îmi venea să ţip...) nu am înţeles cum trebuie... şi am scris aşa: cout<<ex(x)/10;
    Profa: "Aşa am zis eu să scrii?"
    Eu: "Da' nu înţeleg!"
    Se ridică de la catredă şi vine şi-mi pictează cât un sfert de tablă: ex(x/10).
    I-am explicat eu acolo funcţia aia... "Adu-mi caietu'." Îi aduc caietu', se uită la temă (temă parţial făcută): "Da' nu am explicat astea la tablă?"
    Eu: "Dar nu le-am înţeles."
    Profa: "Eeee...!"
    Şi în momentul ăla mi se zbătea ochiu' şi îmi tremura colţu' gurii şi inima îmi bătea tare şi îmi venea să-i zic că nu toată lumea e ca M şi să nu mai urle atâta, că pot şi eu să urlu şi să o fac pe nebuna. Dar m-am calmat imaginându-mi că am ditamai arma în mână şi consum 10 cartuşe pe ea. Calm! Mi-a pus 6 :-L, să-şi rupă un picior...
    Istoria. O pune profu' pe M. să ne dicteze ceva.
    M: "Calculatorul.......................................... va.....................................  universaliza........"
    Profu': "Lasă că dictez eu. Se pare că nu ai exerciţiul dicţiei."
    8-| Fraaate...
    La mate fiecare râdea în stilu' lui.
    Flori către mine (eu stăteam cuminte pictând pe caieţel cifrele copiate de la tablă): "Şi..." (râde, râde, râde, râde... a mai zis ceva, dar nu am înţeles).
    Eu: "Te plictiseşti, nu?"
    Ea: "Da!" (şi începe să râdă)
    ......
    Profu': "Să nu fiţi atenţi... că ora viitoare vă ascult."
    M.: "Dar nu toţi am făcut gălăgie."
    Profu': "Ştiu cine a fost atent şi cine nu."
    Sper să fiu la copiii cuminţi, sper, sper...!!!

    31 ianuarie
    Am început cu o oră de info. Profa calmă de data asta. A "invitat" câţiva la tablă să rezolve nişte probleme cu stive şi coadă.
    A doua oră, religia. Ne-a lăsat să învăţăm la română.
    Iar info. L-a scos pe un coleg la tablă... Cei doi nesuferiţi vorbeau.
    Profa: "La tablă! Amândoi!"
    Au trecut ăia la tablă... desigur că nu au ştiu nimic.
    Profa: "La loc. Trei!"
    Şi ce calmă a fost...
    La engleză am stat că a fost consiliu până pe la şi jumătate apoi a venit un părinte să vorbească cu profu' de engleză care este diriginte la o clasă de-a XII-a. Copil care şi-a luat lumea în cap... Sau Zmeu (Zmeoaică mai bine) care şi-a luat lumea în cap. Zmeu numele de familie
    Profu' către părinte: "Staţi liniştit domnule Zmeu."
    Şi un murmur cutremură sala... şi după ne-a aruncat profu' o privire d'aia a lui...
    Ora de română.
    Profa: "Cine vrea să ia notă mare?"
    (Se aud greierii.)
    Profa: "Să zic un număr?"
    Şi începe să zică acolo câteva numere... îmi bătea inima tare, tare...
    Îl scoate pe unul dintre nesuferiţi, pe un alt coleg, unui coleg i-a pus 3 pentru că a recunoscut că nu ştie nimic şi pe Flori.
    Profa către nesuferit: "Ştii, îmi dai impresia că eşti un transexual... cu poziţia asta a ta."
    Profa către celălalt coleg care avea la blugi o pereche de bretele: "Cum se numesc alea?"
    Colegu', mândru pe el: "Jartiere!"
    Noi începem să râdem.
    Pe urmă biologia. Profa: "X, îţi pun notă! Stai liniştit acolo." Mai stătea puţin şi iar "X, stai cuminte că îţi pun notă!". Mai stătea puţin: "X, îţi pun 2!"
    Mda, cum să nu... Din clasa a IX-a tot spune aşa... şi X e unul dintre nesuferiţi :).
    Ne preda profa acolo o lecţie +18... şi nu ştiu ce discuţie avea Spy 1 cu unul dintre nesuferiţi (ăla mai libidinos) că la un moment dat mă uit la ea, iar ea era la faţă un fel de roşu-trandafiriu-roz.
    Eu: "De ce eşti roşie?"
    Ea: "Mă înroşesc când vorbesc prostii."
    :)) Ea se înroşeşte şi când trece pe lângă... un anume băiat.

    1 februarie
    Două ore de mate. Am ajuns în clasă şi le văd pe spioance. Ele erau printre ultimii care veneau la şcoală. Acum erau printre primii. Desigur, veniseră să-şi scrie tema la mate. Şi da, am copiat tema la mate... Şi nu, nu ne-a mai ridicat în picioare... Oricum, nici de data asta nu mă ridicam :D.
    După cele două ore de mate, două de fizică. O colegă îşi punea unghii, una se dădea cu ojă, trei reparau windows-ul de la un laptop, doi scriau o poezie la română, eu cu Spy 1 încercam să ne "facem" tema la română iar restul, până la 21, jucau cărţi. Asta în prima oră, că în a doua ne-a predat :>.
    Cei cu laptop-ul au tras o bancă în faţa mea ca să ajungă încărcătorul la priză. Cablul trecea exact prin faţa uşii... Intră un coleg în clasă, cu ochii pe sus... ăştia cu laptop-ul: "Băă... cablu' mă!". Intră alt coleg şi ăsta cu ochii pe sus... mai vine altă colegă şi ea tot cu ochii pe sus.  În pauză ( adormita de :D ) Spy 2 se împiedică de cablu...
    Şi apoi română. Profa de română crede că ne cunoaşte atât de bine încât să-şi poată face o părere despre noi. Ea crede că cu cei doi nesuferiţi se poate discuta, dar nu e aşa. Dacă încerci să vorbeşti ceva cu ei, nu te înţeleg. Ei nu ştiu de frica nimănui. Diriga a zis că-i bagă în consiliu şi desigur că nu i-a băgat. Dau dovadă de o nesimţire crasă.
    Profa: "Eu nu cred că e vreun băiat în clasa asta care să fi dat într-o fată. Eu nu cred."
    Se auzea musca :|, iar din priviri... cred că şi-a dat seama că s-a înşelat.
    Desigur că cei doi nu se feresc să dea în fete... Unu' din ei dă în fete, iar celălalt vorbeşte urât...
    După ce s-a terminat ora, una din colegele care se lasă pipăită şi toate cele... ne zice la restu': "Da ce vă face? Ce, asta înseamnă că vă bate? Sunt doar gesturi..."
    Adică, mai pe înţelesu' tuturor: "Eu nu înţeleg de ce nu-i lăsaţi, că e atât de bine... şi îmi face plăcere să îmi dea câte o palmă la fund". :| :| :|
    Spioancele, M. şi cu mine am rămas la urmă şi tot vorbeam de ceea ce ne spuseseră profa... iar uşa era deschisă. Când să ieşim din clasă, profa tocmai ce ieşea de la o clasă alăturată :|. Eh, doar nu o avea super-auz...

    Cam atât. V-am zis că e mult...
     
    Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.