vineri, 28 martie 2014

Publicitate!

                    Am mai revenit și eu pe aici, mânată de o dorință puternică de a mai împărți într-un spațiu virtual toate aberațiile de moment de care am avut parte. De exemplu acum am un deget pe care nu îl pot folosi. De ce? Am zgândărit unul dintre șoboscârți azi dimineață și m-a capsat. Curgea sângele în valuri... Ar fi trebuit să-l donez. Eram ca în Hansel și Gretel, doar că eu lăsam o urmă de sânge, până și la farmacie.
                   În ultimele zile în care nu am mai scris nici nu știu cum a trecut timpul și cum de s-a dus atât de repede. Azi, spre exemplu, m-am trezit de la 5, chiar dacă aveam ore de la 10...

duminică, 16 martie 2014

Ou Kinder

Ou Kinder, deoarece postarea conține o monstră de fotografie. Data viitoare o să vă prezint și cealaltă parte a mea.  
                     
                             ”Jur că scriu, dar jur că o să scriu”, așa am zis de joi după-amiază. Ce e azi? Duminică după-amiaza... Cam atât mi-a luat pentru a mă hotărî să înșir și eu niște cuvinte pixelate pe o foaie albă de internet. Când sunt departe de calculator, vreau să scriu. Când stau la calculator, mă apucă somnul.
                             Am pierdut și acest week-end, doar pentru simplul fapt că nu am făcut tot ceea ce mi-am propus. Sau poate eu mi-am propus prea multe, poate fi și asta o cauză.
Am avut un vis apocaliptic și o dimineață bună de arătat la tv la emisiunile de divertisment. Cum să te sperii mă de un manechin?!
                            Nu știu ce păcate grave au avut locuitorii minunatului oraș Brăila (care dacă nu știați, mai nou se află în Moldova, după harta reinventată de o ființă adorabilă care crede că sunt, de fapt, moldoveancă) de nu am avut noi soare până acum vreo câteva zile. În sfârșit a ieșit soarele și pe strada noastră, singurul bai e că bate vântul. Bine, vântul nu ar fi o problemă dacă eu aș avea niște kilograme mai apropiate de greutatea minimă admisă pentru a nu te lua vântul. Noroc cu hainele de pe mine că mai ajung și eu pe la 44-45 de kg, că altfel am corpul unei păpuși puțin cam grase.
Îmi pierd interesul pentru scris și asta nu îmi place, pentru că... nu îmi place. Sper să urmeze o perioadă mai interesantă pentru existența mea vegetativă pentru a avea ce scrie pe aici. Dar până atunci vă las cu o fotografie cu o jumătate din mine și puțină mână de-a mea în fața obiectivului, realizată de un fotograf de elită... Dacă mi-o făceam eu ieșea mai bine.

sâmbătă, 8 martie 2014

Din nou, noi*

Fluturii mă liniștesc. Fluturii... Mici, colorați, catifelați. Zborul fluturilor în zare... Mă gândesc la fluturi când totul nu mai are niciun sens.
Nu știu cum să astup prăpastia dintre noi, la fel cum nu știu cum să-i cer iernii florile vierii.
Nu știu cum să cer soarele, când la mine e furtună.
Nu știu cum să  îmi deschid aripile, atâta timp cât eu nu am aripi.
Am înțeles că e drum denivelat... și totuși, atât amar de drum...

vineri, 7 martie 2014

Simulările trec... problemele rămân

                         Încă trăiesc și am trecut cu bine peste toate simulările. Urmează o perioadă în care o să știu în ce zi a săptămânii sunt. Azi am avut simulare la biologie... Nu știu cum am reușit să las învățatul pe ultima sută de metri, încât aseară (sau să zic noapte) la ora 11 eu învățam fotosinteza și relația dintre licheni și alge.
Desigur, Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă și în sac. Fiindu-mi somn nu am reușit să rețin prea bine, iar azi mi-a picat (printre altele) fotosinteza și relația dintre licheni și alge. Oricum, problema mea nu e la biologie, problema mea e la mate. Dar sunt optimistă. Mai e timp până la BAC.
 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.