vineri, 31 august 2012

Jurnalul Steluţei

* Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare* *Inspirat din melodiile celor de la "Fără Zahăr"*

   
                                                                                                                                         ****
    Azi l-am cunoscut pi Costel. Om straşnic... înalt ca bradu' şi subţâre ca coada vacii. E atât di frumos şi de drăgăstos mai ales după câteva pahare di ţuică.
Costel, om straşnic şi cu braţe puternici cosăşte în cel mai nibun mod posibil. Atunci când strigă el, toati vacile se aliniază... Atât îi de straşnic omu' ista. Când l-am văzut pi el, l-am uitat pi loc pi ninorocitu' di Ion.
Porcu' di Ion... M-o bătut până m-o băgat în spital. Două coasti rupte, un dinte sărit şi-un ochi învineţit. Nu vreau să-l mai văd pi porcu de Ion. Acum îl vreau pi Costel. Adică io îl ştiu pi Costel di la şcoală... Şi el m-o bătut la şcoală cu scaunu-n cap di mi l-o spart, mi-a dat foc la păr şi mi-a zburat câţiva dinţi din gurâ atunci când mi-o pus piedică de m-am dus cu gura 'ntr-o ţavă. Da' acuşa că nu mai sunt cu porcu di Ion, Costel merită toatâ atenţia mea.

                                                                                                                                         ****
    Azi iar l-am întâlnit pi Costel la cârciuma din sat. Mă dusăi acolo să-mi mai trag puţân sufletul după ce am tras la o sticlâ di ţuicâ pi marginea drumului... Şi mi s-o făcut inima cât un purici di pi Azor când îl văzui pi Costel cum şade el la masa din fund şi bea o ţuică mică. I-am zâmbit, astfel dezvelindu-mi doar cei şase dinţi... Doi jos, patru sus... Zâmbet straşnic... Mi-o zâmbit şi el... Mă aşezai lângă el la masă... Mirosu' lui mă îmbata mai tare decât ieram. Omu' ăsta-i bun la orice casă. Bea pânâ crapă. Şi porcu' di Ion bea... Da' porcu' di Ion îmi trăgea o bătaie di fiecari datâ când eu beam mai mult ca el... El era mai încet aşa... Până el bea un phărel, io beam douâ...
Am stat cu Costel până ne-o dat afară moş Grigore... Nu mai ţin minte ce s-o întâmplat mai departe... ştiu doar că mă trezii într-un şanţ... şi fără un dinte.

                                                                                                                                         ****
    M-am întâlnit din nou cu Costel. Era tot la cârciumă. Io m-am dus acolo doar să văd dacă era, da' dacă era acolo m-am aşezat la masâ cu el. Om straşnic la pahar. Bea di rupi. Ăsta da om... Din pahar în pahar Costel  mi-o zis că vrea să bem una mică-n spatele şurii... oare sâ mă duc?

                                                                                                                                         ****
    Costel m-o păcălit. M-am dus în şură cu el şi nu mi-o dat nicio ţuică... sau vin sau orice... În schimb mi-o dat hainili jos şi am făcut hâţa-hâţa pi furiş... O fost atât di fain... Costel mi-o promis că mâine o să-mi dea o ţuică di prune dacă mai vin iar aici... Oare să-l cred?

                                                                                                                                         ****
     Iar l-am crezut pâ Costel şi iar mă dusăi în şură... Iar nu mi-o dat nicio ţuică... dar mi-a dat iar hainili jos. Costel îi om straşnic până şi-n pantaloni...

                                                                                                                                        ****
    M-am hotărât. Mă mut la Costel după ce el ia actili di pi casă di la ta-su. Nu mai pot sta prin cârciumi cu iel. Trebuie sâ ne facem şi noi o familie... trebuie să ne punim la casa noastră şi sâ bem în linişte.  Nu mai suportăm sâ fim daţi afarâ de moş Grigore pi motiv că el închide.

                                                                                                                                        ****
    Ta-su lu' Costel nu se lasă uşor şi nu doreşte să-i dea actele pi casă lu' Costel. Costel mi-o zis că o să-l taie cu lama dacă nu-i dă actele pi casă.
Mama îi babâ şi nu mă vrea p'acasă cu Costel. Ea zice câ sâ ne ducem dracu amândoi...
Di necaz noi bem... şi hâţa-hâţa pi furiş în şura din fundu' curţii lu' Costel.

                                                                                                                                       ****
    Ta-su lu' Costel îi moş, iar io nu înţeleg pentru ce-i mai trebuie lui actili pi casă... El o zis că o să ne mutăm acolo când o muri el... Costel să gândeşti să-i dea foc lu' ta-su... sau să-l urce în căruţă şi să-l arunce într-o râpâ...
Costel îi om straşnic şi dăştept.

                                                                                                                                      ****
   E prima zi când stau cu Costel. Avem casa noastrâ. Deja vecinii vorbesc pi la colţuri... Da' nu-i bai, noi sântem fericiţi şi bem di fericire...
Pân' la urmă ta-su lu' Costel o murit di bună voie... sau poate din cauzâ că s-a intoxicat??!!... Io nu ştiu, Costel ştie... Acum nu mai facem hâţa-hâţa pi furiş în şurâ... E mai bine în pat... da' mari diferenţâ nu-i... Şi aci îs şoarici...

                                                                                                                                     ****
   Costel mi-o făcut azi o declaraţie di dragoste după ce o venit di la cârciumă din sat, doar ca să-l iert că s-a dus acolo fărâ mine. Mi-o zîs că eu îs gura lui dâ ţuică care îl face sâ bea şi mai mult... Şi mi-o mai zis că dacă mâ vede cu altu' îmi rupi coastili. Ştiu că io nu m-aş uita după altu' pentru câ pi Costel o sâ-l iubesc toatâ viaţa...

                                                                                                                                      ****
   Azi Costel s-o dus în fundu' curţii sâ cosască. Mai pi seară Costel m-o îngrijorat că nu mai apărea... Încercai să nimeresc uşa di la casă... şi împleticindu-mă am ajuns în fundu' curţii. Costel era mort di beat... Porcu' dracu'. O băut fără mini... Deci d'aia s-a dus porcu' ăsta în fundu' curţii, să bea, nu sâ cosască... Şi pânâ la urmâ... cine cosăşte-n decembrie?? Costel m-o minţi...  şi pentru asta mă duc să beau o sticlâ di vin.

                                                                                                                                    ****
   Costel m-o pocnit pentru prima datâ. Loveşte mai straşnic dicât porcu' di Ion. Mi-o mai sărit un dinti.
Scandalu' o-nceput când i-am zis că el o băut cu un pahar mai mult dicât mini. Atunci o ridicat mâna şi o luat de jos un lemn şi m-o pocnit în faţă. Da' când m-o văzut plinâ di sângi mi-o mai dat el un pahar di ţuică sâ beau... E aşa de atent Costel cu mini...

                                                                                                                                   ****
   Costel azi iar m-o bătut de mi-o învineţit un ochi atunci când i-am zis că io am băut tot vinu'. Om straşnic şi care să supârâ repidi... Costel şi-o adus aminte că ta-su, înainte sâ moarâ, o îngropat nişte sticli di vin în curte. Costel o luat lopata şi s-o apucat di săpat în curte. Ce om straşnic... În două ore o terminat şi de săpat şi de băut cele 6 sticli di vin. Costel îi praştie...

                                                                                                                                  ****
    Azi îs supărată. Nu am mai făcut nimic cu Costel. Duc lipsâ. Când vreau io, el îi atât di beat încât nu îşi poate mişca niciun degit. Costel îi porc...

                                                                                                                                  ****
    Aşa nu si mai poate. Nu am mai făcut nimic cu Costel de vreo câteva săptămâni.
La cârciumă lu' nea Grigore nu mai avem voie... că din cauza noastră moş Grigore o rămas şi fără ţuică şi fără vin. Acum mergim la cârciuma din deal, la nea Vasili.

                                                                                                                                 ****
   Azi am primit o scândurâ în cap di la Costel pentru câ iar am băut mai mult decât el. Omu' ăsta e atât de atent la ceea ci fac...
După ce m-o bătut cu scândura am făcut sex... pi podea... Am făcut sex pi podea pentru câ amândoi eram atât di beţi încât nu am mai nimerit patu'.

                                                                                                                                ****
   Credeam că dupâ ultima searâ lucrurile întri mini şi Costel s-au mai liniştit... da' nu a fost aşa... Azi iar m-o pocnit Costel... Di data asta m-o pocnit cu coada di topor câ nu am legat căţaua şi o tăbărât pi el când o venit beat di la cârciumă lu' nea Vasili. L-o muşcat zdravân di fund încât acum Costel al meu nu mai poa' sâ şazâ jos, pi scaun. Acu' bea din picioare... Om straşnic... numai el ştie cum îşi poate ţini echilibru' după alea câteva jumătăţi di ţuică băuti...

                                                                                                                                ****
   Azi Costel s-o bătut cu Gheorghe la cârciumă. O vinit o vecinâ la mini să-mi zâcă că Costel al meu e bâtut măr la cârciumă... Luai cu mini sticla di ţuică, doar nu era să o las acasă, şi m-am dus să-l culeg pi Costel. După douâ căzături şi un dinte zburat, am ajuns la cârciuma din deal a lu' nea Vasili. Costel al meu stătea întins pi podea, în timp ci restu' beau... Mă prăbuşii lângă al meu Costel şi scosă-i sticla di ţuică şi îi turnai una mică în gură... Imediat Costel s-o trezit şi mi-o luat sticla di ţuică din mână... Ăsta-i omu' mieu...

                                                                                                                               ****
   Costel al meu are acu' ochiu' vânăt din cauza lu' Gheorghe... Nici el nu ştie di la ce o pornit toatâ treaba... Costel di nervi m-o bătut... tare. Mi-o rupt mâna dreaptâ. Acu' duc paharu' la gurâ cu mâna stângâ. Cred că şi ăsta era planu' lui. Să-mi rupâ mâna şi să nu mai beau...

                                                                                                                               ****
   O trecut o lunâ şi io cu Costel nu am mai făcut ni'ca. Îmi e aşa di dor di acele vremuri când el m-o minţit câ-mi dă o ţuică doar dacâ mă duc cu el în şură...
Acu' bătăile îs regulate... Încep sâ cred că Costel al meu sâ trasformâ în porc.

                                                                                                                              ****
   Azi mi-o căzut ochii pi Gheorghe. Om fain... bea di rupe... şi îi atât de glumeţ... Îi zic câ îi dau o juma' di ţuicâ dacâ mergi cu mini în şurâ. Gheorghe o acceptat...

                                                                                                                              ****
   Huţa-huţa cu Gheorghe o fost straşnic... Acum nu ştiu cum sâ fac să-l mai aduc pi Gheorghe în şurâ şi sâ nu să prindă Costel...

                                                                                                                              ****
   Azi nu ştiu ce are Costel că tătă ziua o băut câte-un pic... înghiţind uşor... O fi aflat ceva? Da' dacâ afla mă bătea dija...

                                                                                                                             ****
   Azi Costel şi-o revenit şi s-o dus iar la cârciuma lu' nea Vasili. Io l-am adus pi Gheorghe... Când eram noi în toi apari Costel la geam cu toporu'-n mână. O ieşit măcel...

                                                                                                                            ****
   Acu' scriu di pi patul di spital... Costel e acu' la puşcărie pentru omor... că l-o znopit pi dragu' di Gheorghe... Gheorghe era atât di fain... Cu el mă simţeam femeie... Acu' stau pi pat în spital şi învăţ sâ scriu cu mâna stângâ şi sâ nimeresc rândurili... câ nu văd prea bini... atât îs di umflaţi ochii...
Mai bini rămâneam cu porcu' di Ion...
După ce ies din spital nu o sâ mă mai îndrăgostesc di nimeni... Nimini nu merită atenţia mea deplinâ... Toţi îs porci, asta-i clar...



Jurnalul Steluţei încheiat...








Anonimi...

   Nu o să-i înţeleg niciodată pe acei anonimi care comentează aiurea. Se ascund în spatele anonimatului doar pentru a trânti nişte comentarii demne de ignorat. Pentru ce dracu fac asta? Să arate că nu-s mai deştepţi decât tastatura la care tastează??
Idioţi. Dacă vrei să-ţi exprimi părerea şi dacă vrei să se ţină cont de ea, nu trebuie să te ascunzi în spatele anonimatului...
Cu ce te încălzeşte pe tine, un anonim trist şi uitat de lume, dacă laşi nişte comentarii jalnice la adresa unor persoane/păreri/texte? Cel care scrie un articol nu trebuie să facă pe placul tuturor cititorilor. Dacă nu te mulţumeşte ceva, de ce tot mai revii?
Viaţa e frumoasă şi fără comentariile unui anonim nervos, uitat de lume şi de tot... care râde ca un prost/o proastă atunci când apasă "trimite comentariu"... (camentariu' demn de cuvinte "mari").
   Băi anonimi frustraţi, nimeni nu s-a născut pentru a vă face pe plac. Nu vă convine ceva, mai aveţi sute, mii, milioane de alte bloguri, de alte ştiri, de alte chestii la care să comentaţi...



joi, 30 august 2012

Bălării...

     Off.. urăsc perioadele astea când vreau să scriu dar nu ştiu ce, despre ce.. cum şi ce fel. Habar nu am ce să scriu. De ieri mă tot gândesc la ce să scriu şi nu-mi vine nimic în minte. Cred că iar mi-a plecat imaginaţia în concediu. Zău, asta mică are cam multe concedii...
Anunţ! Caut o imaginaţie de rezervă până se întoarce a mea... Are cineva imaginaţie de rezervă pusă în borcan la murat? :D
    În altă ordine de idei m-am săturat să văd aceeaşi ştire fascinantă, cum că o anume Mădălină a împrăştiat pe tot Facebook-ul faptul că ea nu mai e virgină şi că-l iubeşte pe Marius... E o ştire tâmpită, chiar mai tâmpită decât cea care a făcut publică această veste (fără de care noi nu puteam trăi). Dar desigur, unii gândesc cu alte părţi, din cauza aceasta probabil domişoara (care nu mai e virgină datorită viteazului Marius) a ţinut morţiş să împărtăşească această minunată... veste... Mâine, poimâine o să scrie că a rămas însărcinată cu domnu' Marius...
Da' cum ar fi ca acum să ne apucăm toţi să scriem pe Facebook de câte ori facem sex? Ar fi cam aşa: "Tocmai am terminat o partidă de sex cu prietena mea. A fost frumos." (stă scris frumos acolo...)
"Iuubiii, Alex a făcut sex cu prietena lui şi a postat asta pe Facebook. Facem şi noi sex ca să postez şi eu?"
   Mda... ştiu că nu prea au nicio logică cuvintele pe care le-am scris, da' îmi e urât să văd că nu am mai scris nimic de o zi... E dureeerooooss...

marți, 28 august 2012

Verile de altă dată..

   Unde sunt verile de altădată? Unde sunt verile acelea în care mă pierdeam în braţele tale...? Unde sunt verile acelea în care ochii îţi străluceau ca stelele de pe cer, iar vocea ta semăna cu murmurul mării? Unde sunt verile acelea în care mă apărai de ploile de vară cu aripile tale? Unde sunt verile acelea în care visam doar la noi în timp ce valurile spumoase ale mării ne spălau regretele trecutului? Unde sunt verile acelea...?
   Când îmi pun această întrebare, un val de melancolie mă inundă şi nu-mi pot împiedica peniţa să nu picteze pe foaia albă gândurile mele... Le-aş scrie de o mie de ori doar ca să nu cad în păcatul uitării...
Să nu uit de mângâierea ta care mi-a răsfăţat obrazul...
Să nu uit de sclipirea din ochii tăi...
Să nu uit de zâmbetul tău...
   Unde să fie acele veri? Poate într-un cimitir stelar, pe malul mării... la malul unei mări stelare şi cu sunete de chitară... şi nopţi nedormite.
   Se duc... toate se duc lăsându-ne în urmă. Părăsindu-ne... Rămânem ca doi străini pe malul mării pustii. Stelele se sting una câte una.. Valurile mării devin mai puternice, gata să înghită orice fiinţă... Vântul suflă mai tare încercând să ne zboare sentimentele... Dar nu va reuşi... Acestea sunt bine înfipte în inimile noastre.
Mă apropii de tine şi te strâng în braţe. Dacă magia verii a dispărut, asta nu înseamnă că şi tu vei dispărea. Nu o să-ţi dau eu voie... O să te ţin strâns la pieptul meu şi o să-ţi şoptesc poveşti din vara care tocmai a trecut.
O să-ţi povestesc cum părul îmi flutura în bătaia vântului de dimineaţă, iar tu îţi treceai încet degetele prin el în timp ce mă sărutai...
O să-ţi povestesc cum stăteam pe nisipul rece al dimineţii jucându-ne cu el şi privind cum răsare soarele şi începe o nouă zi...
O să-ţi povestesc cum ochii tăi străluceau mai tare atunci când stăteam îmbrăţişaţi imaginându-ne un viitor în care apăream împreună...
O să-ţi povestesc cât de sărate îţi erau buzele şi cât de mult tânjeau să fie sărutate...
O să-ţi povestesc despre fiecare sărut care îmi dezmierda trupul care vibra la fiecare atingere suavă a buzelor tale...
O să-ţi povestesc despre tot... despre noi, despre orice vrei tu... doar să nu pleci... Doar să stai cu mine...
   Te privesc în ochi...
- O să mă înec în ochii tăi, îţi spun în timp ce-mi trec degetele prin părul tău.
- Să nu mai spui aşa. Nu e poetic.
- Ai dreptate. Atunci "mă pierd în ochii tăi"...
Iar buzele noastre se unesc. Simţim din nou razele soarelui pe pielea noastră... Simţim din nou mirosul sărat al mării... Simţim din nou verile de altă dată...

Motănel şi virusul informatic...


        "Mă trezesc eu aşa într-o dimineaţă din aia perfectă cu jumătate lună plină, jumătate soare arzător şi cu câteva stele care cântau pe cer... Eh, nimic ieşit din comun până aici. 
    Mă aşez la calculator şi deschid un browser de internet din acela cu o vulpe înflăcărată... (de la avansurile vulpoiului). Şi cum eu priveam pe acolo cu ochii mei ageri de motănel, mă trezesc că blestematu' de browser îşi bate joc de mine închizându-se. Îmi mângâi mustăţile şi înjur în numele unor şoricei abia mâncaţi. Dau să deschid din nou minunatul browser... şi îmi zice că îşi actualizează nu ştiu ce (fantezii erotice) pe acolo... Nimic de speriat până aici, îmi zic eu... 
        Când mă gândeam că nu putea fi nimic mai rău de atât... se închide din nou... dar nu numai el, ci TOT ca mai apoi să îmi apară pe un fundal sinistru de negru ceva cu memory error... Eh, când mă apucam să înjur memoriile revine totul la normal. Dar încă ce normal... un soi de normal-anormal aşa... Şi "zbang", îmi apare un progrămel  frumuşel care-mi zice din adâncurile liniilor de cod că am ceva probleme în C:. 
    Mda... deci virus... Deci: Bine ai venit domnule virus, zic eu în gândul meu în timp ce mă pregăteam să-l şterg dintr-un click şi o mutare. Dar, încercând să deschid Task Manager-ul... îşi bătea joc de mine. Închis-deschis, închis-deschis... Rag la el ca un Motănel ce sunt şi mă abţin să nu-i trag o lăbuţă peste procesor. Mă calmez şi îmi aranjez blăniţa. 
         Dau să deschid My Computer... nimic. Gol. Nu tu C:, nu tu D:. Pe toţi şoarecii şi ghemele colorate... e cam periculos virusul ăsta, îmi zic în timp ce-mi răsuceam uşor mustăţile... Dau click din nou pe vulpea înflăcărată, dar începe să se jelească... cum că nu poate... că ea deja rulează (fin)... 
    Încerc cu al browser... (vechi de când era internetu' fată mare) şi anume I(dio)Explorer şi caut un antivirus... Găsesc, instalez, rulez...
    Termină ăsta micu treaba, se şterge pe mâini şi îmi zice... "Băi, fii antenă aici. Tu ai un virus ataşat la sectorul de boot de pe partiţia numărul 4." (ştiu... limbaj mult prea tehnic). Şi stau eu şi mă uit aşa la el... Sufletu' meu... care partiţia 4 că io am doar 3 şi sector de boot la numărul 1?? (ştiu, iar limbaj tehnic).
    Mă gândesc că poate o fi luat ăsta micu ceva la bord sau că poate l-a lovit în plin nenea virus...
    Dau şi mă uit eu pe acolo... nimic. Tot gol... mă înfurii şi mi se zburleşte blăniţa. Între timp îmi pică fisa... ma uit la unitate, să văd dacă nu cumva o mâncau termitele între timp... dar acolo nu se întâmpla nimic. Totul era liniştit. Mă strâmb la el... şi închid totul. Deschid în Safe Mode... şi... între noi fie vorba chestia asta e ca o vizită la bordel, da' cu căciuliţă... Cu privirea mea ageră depistez că într-adevăr pe acolo se existau 2 viruşi şi 4 partiţii... (sunt periculoşi 2 viruşi, pentru că pot face sex şi pot rezulta mai mulţi viruşi... cele 3 partiţii au făcut deja sex, asta explică apariţia celei de-a 4...). Şterg viruşii, şterg partiţia... dau restart... 
         Deja mă vedeam relaxându-mă în faţa calculatorului şi imaginându-mi că nimic din toate acestea nu se întâmplaseră... Dar, e o vorbă: "să nu zici hop până nu ai sărit şanţu'" şi adevărată mai e...
    Când se deschide... îmi afişează un mesaj "marfă": "missing operating system", adică tradus... "bă, aprinde-mi lumânarea că io mor acilea...". Îmi suflec blăniţa şi mă apuc de reparat partiţia cu Windows-ul.
    Se deschide conserva cu procesor... Mă bucur... 
    Mă uit pe acolo... Să-mi pice mustăţile... Era mai gol decât fusese vreodată. Acum încerc să port tratative cu nemernicul ăsta... Poate, poate îmi zice unde mi-a ascuns fişierele... Dacă nu merge cu frumosu', trec la fapte... 
         Şi dacă tot nu vrea... atunci vă invit la înmormântarea a ceea ce a fost odată "Calculatorul meu"... "

luni, 27 august 2012

Dragostea-i mare...

*Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare*

Suspin şi mă uit cu jind spre...
Vreau să simt atingerea suavă a...
Vreau să mă simt bine în...
Doresc să...
Suspin.
Simt cum mă îndrăgostesc de...
Ce n-aş da...

Ştiu că nu are nicio logică ceea ce am scris mai sus... da' hai să continui propoziţiile :D.

Suspin şi mă  uit cu jind spre blugi.
Vreau să simt atingerea suavă a materialului.
Vreau să mă simt bine în ei.
Doresc să mă îmbrac cu ei.
Suspins.
Simt cum mă îndrăgostesc de ei.
Ce n-aş da să dorm cu ei.:D

În altă ordine de idei... cred că am înnebunit mai rău decât eram. Simt o atracţie puternică spre blugiimei  noi... :|
Oare sunt singura?? Cum oare se numeşte asta? Hainofilie? Blugofilie?
Să caut un psiholog? Sau chiar un psihiatru?
Pot să discut cu cineva despre asta???

Poze cu pisici


    Ştiu că nu sunt nişte poze artistice sau de o claritate extraordinară... dar mie îmi plac... Şi mai ales că pisicile sunt foarte frumoase şi îmi lasă impresia că ele mereu zâmbesc. Ştiu, e ciudat...











Decizie...

M-am decis. De acum voi scrie mare sus: "Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare", la anumite texte pentru a nu mai fi interpretate drept nişte texte... de minimă inteligenţă, stupide, jignitoare sau altfel... când eu vreau doar să scriu ceva mai în glumă.
Puţine texte sunt scrise la modul serios... (pentru că eu nu sunt serioasă...).

Făcând referire la postul trecut, l-am scris mai mult sprea amuzament... Nu e important părul, duritatea, machiajul, hainele, gesturile... e importantă muzica. Încă nu ascult Rammstein sau Marilyn Manson...
Puteţi crede orice despre mine, nu vă pot impune eu ce să credeţi despre mine.
E blogul meu, textele mele...
Ştiind că nu iau lucrurile prea în serios, atunci când cineva îmi citeşte un text să se gândească de două ori... că s-ar putea doar să fiu ironică.
Nu vreau să jignesc/supăr/enervez etc. pe nimeni cu textele mele. Eu nu scriu pentru a supăra lumea...
Modul meu de a scrie nu se va schimba...

Şi cam atât.

duminică, 26 august 2012

Nelămurire...

    Rockeri, vin cu întrebări de începător.
    În primul rând în chestia cu datu' din plete... Băi, pe voi nu vă ia ameţeala când... vă agitaţi căp'şoru zbenguind pletele voastre de rock-eri...? (cine nu are plete să-şi lase :P) Deci nu vă ia, măcar puţin, ameţeala...? Nu simţiţi că se învârte totul cu voi? Nu simţiţi că vă doare capul?
Că vreau şi eu să ştiu dacă doar eu simt asta. (Şi am încercat doar de vreo 4 ori să imit diverşi dătători din cap... şi de fiecare dată s-a lăsat cu ameţeală şi durere de cap). Dacă-s doar eu în situaţia asta, e cam naşpa... :|. Asta îmi confirmă faptul că în capul meu se află doar un singur neuron, care atunci când încerc dau din cap... neuronul meu singuratic ameţeşte. Face "bing-bang, bing-bang", dintr-o parte în alta a capului. E ca o minge din aceea de ping- pong... Îl cred că ameţeşte... că dacă erau mai mulţi stăteau la grămadă şi umpleau golul. Deci, repet. Voi ameţiţi? :D
    În al doilea rând... Marilyn Manson. Cei mă cu ăsta? Oare numai eu am impresia că ciudatu' ăsta m-ar tăia în bucăţi şi m-ar mânca cu muştar în timp ce-mi bea sângele cu un pai?!! (Ştiu. Sună scârbos...)
    În al treilea rând, doar mie mi se pare că cei care cântă rock încep uşor, uşor să-şi piardă din lungimea părului şi din expresiile lor dure???

Alternative rock, heavy metal (şi altele). 1995.
Nici ăştia nu au plete...
Duritate... 0
Scorpions (cam vechi, dar melodii superbe).
Heavy metal, hard rock. 1965
Duritate... primii doi din sângă ar fi gata să te strângă de gât.

Alternative rock. 1994.
Îmi plac melodiile... da' ei arată ca nişte fetiţe...
Duritate... sub nivelul mării
Manowar. Heavy metal, power metal.  1980
Au ei nişte freze cam de femei... da-s mai rock-eri decât Placebo.
Duritate... ăla mai scund din stânga şi ăla cu breton... cei ma duri :D.

    În al patrulea rând, de ce se îmbracă în negru un rocker? E o culoare frumoasă, nu zic nu, da' de ce fix negru? De ce nu... gri? Ştiu că fiecare gen de muzică are codul lui vestimentar, dar de ce fix negru..?
    În al cincilea rând, de ce majoritatea oamenilor (neascultători de rock) nu prea au o părere prea bună despre  cei care ascultă rock, considerându-i ciudaţi


Şi cam gata că îmi e foame...

Unui străin

Dragă străinule,

      M-am gândit toată noaptea la ceea ce să-ţi scriu sau mai ales dacă să-ţi scriu. Nu ştiu dacă îţi voi da să citeşti toate aceste rânduri sau le voi păstra doar pentru mine, uitând că le-am scris şi voi lăsa timpul să aştearnă praful peste această hârtie, peste aceste rânduri sincere.
     Nu ştiu dacă eu te pot numi "străin", pentru că pentru mine nu eşti chiar un străin. Poate pentru ceilalţi eşti un simplu om, o simplă persoană care se lasă condusă de propriile gânduri şi sentimente. Poate pentru ceilalţi nu contezi, dar pentru mine contezi. Mie mi-ai arătat că strada Singurătăţii se poate termina oricând, chiar şi la următorul colţ... Pe mine m-ai salvat din ghearele Tristeţii care mă hărţuia. Mi-ai întins braţele şi mi-ai zâmbit. Am simţit că lângă tine mă pot simţi în siguranţă... Îţi mulţumesc pentru toate acestea şi aş vrea să mă revanşez. Aş vrea să te fac să zâmbeşti în fiecare zi. Aş vrea să-ţi spun în fiecare dimineaţă că te iubesc şi că mereu voi fi lângă tine pentru ca nu cumva să cazi tu pradă Tristeţii.
     Eu consider că m-ai lăsat să-ţi văd interiorul sufletului, nu numai învelişul brăzdat de regrete, sentimente spulberate şi amintiri dureroase. Sunt sigură că nu ştiu totul despre tine, dar e alegerea ta dacă îmi vei spune totul despre tine... într-o noapte călduroasă de vară stând întinşi pe iarbă şi privind stelele. Eu nu te pot forţa să-mi zici fiecare secret pe care îl păstrezi adânc în inima ta mare.
     Mi-ai pătruns direct în inimă ca o adiere plăcută de vară ca mai apoi să-mi răscoleşti sufletul. Să mi-l faci să se îndrăgostească de tine... să simtă pentru tine tot ceea ce nu a mai simţit. Îţi mulţumesc şi pentru asta...
     Aş vrea să mă întorc acum cu spatele la hârtia aceasta plină de cuvinte şi să te văd pe tine cum mă priveşti... Să-ţi văd acea privire pătrunzătoare şi să-ţi aud vocea... Şi să rosteşti cuvinte frumoase şi să simt cum se caţără încet, încet pe mine şi îmi invadează pielea scufundându-mi-se în trup şi trimiţând valuri de căldură peste tot. Ştii cât de mult aş vrea să te ţin în braţe, să-ţi sărut buzele, să aflu ce gust au... să te sărut pe gât şi să-ţi mângâi obrazul...? Dar ştiu că nu eşti aici, lângă mine. Nu ştiu dacă aş merita să-ţi simt gustul buzelor şi căldura braţelor... nu ştiu dacă sunt demnă de a primi aşa ceva din partea ta... măcar un zâmbet mic şi sincer, dar îmi place să visez. Îmi place ca noaptea, când mă aşez în pat, să închid ochii şi să te simt cum vii lângă mine şi mă săruţi pe buze de noapte bună.

     Nu ştiu unde eşti tu acum. Nu ştiu dacă acum salvezi o altă fată din ghearele Tristeţii... Nu ştiu dacă acum mângâi chipul altei fete şi îi şopteşti la ureche că ţii la ea... Nu ştiu dacă acum vorbeşti cu altă fată... Nu ştiu dacă acum visezi la altcineva... Nu ştiu dacă e ceva adevărat din bănuielile mele, dar eu sper să nu... Nu mi-ar plăcea. E dureros... E dureros chiar şi atunci când ne comportăm ca oamenii maturi şi ne trezim din visul nostru frumos certându-ne...

     Sper ca într-o zi să nu mai visez... Dar până atunci nu voi înceta să te strig în gând şi să visez la noi.

    Recitind, mi-am dat seama că nu are rost să ascund aceste rânduri de tine, să mă prefac că ele nu au fost scrise niciodată... sau că sentimentele mele pentru tine nu îmi ard sufletul...

                                                                                  Cu multă dragoste,
                                                                                              Micuţa Străină...



sâmbătă, 25 august 2012

Ce contează mai mult?

    Oare ce contează mai mult la o persoană? Aspectul exterior sau cel interior? (nu mă refer dacă are ficatul bun, sau dacă are splina întreagă. sau plămânii curaţi... mă refer la suflet...). Atunci când îţi cauţi o parteneră/un partener... ce te interesează mai mult... cum arată la exterior sau cum gândeşte/se comportă etc.? Da, ştiu, veţi spune că toate sunt importante... da' dacă aţi avea de ales doar între aspect interior şi exterior, ce aţi alege? Ştiu că dragoste cu sila nu se poate... Şi chiar dacă partenerul e "foarte frumos" interior, dar la exterior e praf... tot l-aţi alege?
   Vouă fetelor,  vă place ca băiatul să fie numai pacheţele, pacheţele... să fie bine bronzat, să poarte ochelari de soare, să-şi aranjeze părul cu gel, să se îmbrace după ultima modă, să conducă o maşină de fiţe... şi să aibă capul ăla gol? (Acum contează... dacă şi fetele sunt din aceeaşi categorie cu ei, adică: machiaj strident, botox, silicoane, haine porno... etc...). Dacă nu aparţineţi acestei categorii i-aţi alege pe ei?? 
Eu niciodată nu m-aş vedea interesată de un astfel de băiat... Nu e genul meu... şi nici nu va fi. Prefer ceva simplu, da' totuşi complex. Prefer pe cineva care poate lega două vorbe fără a repeta de 5 ori într-o propoziţie cuvintele: "marfă", "mişto", "tare"...
   Băieţi, voi preferaţi o fată care se îmbracă ca o curvă, care arată trăznet cu machiaj.. şi care nu ştie să lege două propoziţii da' dă din fund de te înnebuneşte?? Preferaţi astfel de fete? Cu celelalte care nu arată la fel de.. bine, v-ar fi ruşine să ieşiţi în oraş? Vă e frică să nu vă facă de râs că nu e atât de atrăgătoare ca prietena lu' X şi nu poartă fuste din alea scurte şi tocuri înalte?? 
   Ah, da, astfel de persoane ar fi potrivite pentru o relaţie de o noapte, de o lună... da' când te gândeşti că vei sta poate toată viaţă alături de ea (desigur, există şi divorţ...) parcă nu mai e aşa de bine...
   Contează şi aspectul exterior, nu zic nu, da' fiecare persoană vede cu alţi ochi restul persoanelor. Privirea, gesturile, zâmbetul unei persoane, pentru unii pot fi chestii banale, neîndemânatice, urâte chiar... Nu toţi avem aceeaşi părere despre o persoană anume. Pentru a cunoaşte o persoană mai bine trebuie să-i afli modul de gândire... de acţionare în diverse situaţii... modul de exprimare, modul de a se comporta... şi chiar dacă alţii spun că partenerul tău/partenera ta nu arată chiar aşa de bine... în ochii tăi arată cel mai bine. E sufletul tău...
Atunci când iubeşte, defectele partenerului pot deveni calităţi în ochii tăi...

   "Frumuseţea fizică e trecătoare, dar frumuseţea minţii, bogăţia spiritului şi căldura acestuia nu se pierd niciodată, ci cresc cu anii."

Cumpărături

    Cumpărătuuurrii... Bleah! Urăsc cumpărăturile... Fie că e vorba de haine, alimente sau alte chestii... mie îmi e cam urât. Prea multă lume, prea mult timp pierdut. Dacă te duci să cumperi alimente te gândeşti: "oare ăsta e mai bun decât ălalaltu'?", "oare ăsta o fi bun..?", "oare nu-i cam scump?". Ahh... Dar marea problemă nu-i aici. Problema e la haine...
    Eu când mă duc să-mi cumpăr haine, am ghinion... Îmi găsesc foarte greu haine pe placul meu. Ştiu, sunt mofturoasă... da' dacă tot îmi cumpăr ceva, măcar să-mi placă şi să stea bine pe mine.
Azi am probat 5 perechi de blugi... Sunt pretenţioasă la blugi pentru că dacă sunt prea mulaţi îmi arată picioarele mele... slăbuţe (şi nu-mi place).... Dacă sunt prea largi... zici că stau pe gard, iar gardu-n aer...
Ce mă deranjează la o pereche de blugi e că atunci când te aşezi ai şansa să-ţi arăţi şi alte părţi...
    De obicei ceea ce vreau eu,  nu vor ai mei... (parcă zici că se îmbracă ei cu ele... mdaa..).
 "Ăştia??!! Cu ăştia să te duci la şcoală??" (parcă zici că-s pantaloni de latex cu buzunar secret pentru bici...)
 "Nu, nu-mi plac. Uite ăştia..." (îs urâţi ca dracu... dacă-i iau o să păţească ceva "accidental")
 "Nu-mi place cum îţi stau." (desigur, îmi stau prea bine, d'aia nu-ţi plac...).
    Mai există şi situaţia în care nu-mi plac mie şi le plac lor:
"Da' ăştia ce au? Îţi vin bine." (în visele taaaleee... şi în coşmarurile mele)
"Uite, ăştia au o culoare frumoasă." (oh, da.. atunci când o să-mi plac şi mie să port nişte blugi mai mult albi... atunci vor fi frumoşi)
"De ce nu-ţi plac? Sunt puţin lărguţi, abia nu-ţi mai arată picioarele slabe." (da, nu îmi mai arată picioarele slabe... da' stau pe mine ca pe banca din parc)...
    Şi mai există şi o a treia situaţie. Îmi plac mie, le place lor... da' nu-mi vin în talie... (Talie de vispe)... Nici cu cea mai cea curea strânsă la ultima găurică nu îi pot ţine pe mine şi vin de parcă zici că ai legat un balon :)).
Da' azi am avut noroc... ;;). Îmi stau şi bine, mi-au plăcut, era exact ceea ce voiam, i-au plăcut şi ei... Deci, perfect. :)

     Ieri mi-am făcut reclamă la blog într-un hipermarket. :D Era acolo o măsuţă cu un caiet şi diverse pixuleţe... iar alături scria: "Dragi clienţi, vă punem la dispoziţie o gamă largă de articole de scris. Vă rugăm să le încercaţi." (sau cam aşa ceva...). Şi cum ăia rugau clienţii să încerce pixuleţele alea, le-am încercat... Am vrut să văd cum scrie un marker "Zdrăngăneli.blogspot.com" :D. Şi scria bine... chiar foarte bine...

Şi nimic altceva nu mai contează...

    Băi, înţeleg că stilul abordat de mine (stil abordat pe Centura Fotonica... sau altă centura în afară de aia la cară vă gândiţi voi; chiar şi centura de castitate...) e mai... porcografic aşa... da' şi unii care ajung pe aici îs obsedaţi sexual şi... şi zoofili. 
   Ştiu că dacă voi scrie despre asta voi atrage şi mai mulţi căutători de "sex inocente curioase" sau "filme porno cu ponei". Acum serios, cine e atât de... ăă... zoofil (?) încât să caute filme să vadă cum şi-o trag... poneii??? Doar mie mi se pare aiurea, tâmpit, obsedat, neobişnuit... şi altele??? Să nu mai zic de fanteziile unora cu "inocente sex"... Unii au ca şi cuvinte cheie pe blog: "dragoste", "iubire", "moarte", "negru"... etc... Au afişări de pagină după nişte site-uri de referinţă... normale. Eu nu... mie îmi e cam şi ruşine să zic de pe unde am trafic...
    Dar nu mă interesează. :P Ceea ce mă interesează este că am trafic... şi nimic altceva nu mai contează...


joi, 23 august 2012

Scrisoare


                                                 

                                                               Dragi... Pământeni,

    Vă spunem încă din capu' locului că noi suntem extratereştrii şi la noapte, pe la vreo... 3 şi-un pic o să venim pe pământ. Venim în noile noastre nave spaţiale, model Supersonic X-5000. E prima dată când zburăm cu ele, nu ştim să le manevrăm... Deci atenţie!! Deşi sunt nişte nave SH, au costat cât Pluto... şi mai consumă şi un trilion de litri de kerosen la o mie de ani lumină. Plus că mai au şi multe becuri pe ele... Ştiţi cum ne fac ochii? Verde-roşu-galben-albastru, verde-roşu-galben-albastru, verde-roşu-galben-albastru...
În fine, nu despre asta am vrut să vorbim aici.
    Deci, băi... omuleţilor, uitaţi cum stă treaba. Noi o să venim pe pământ, o să aterizăm frumos... voi o să ne aşteptaţi liniştiţi şi încolonaţi ca să vă putem carboniza mai uşor. Simplu şi la obiect. Terminăm şi noi mai repede... că pe la vreo 10 dimineaţa începe un meci între Gorgonzii pe de Marte şi Saturnienii de pe Jupiter. Şi până la 10 vrem ca să terminăm cu toate astea, să instalăm chiar şi antenele de emisie-recepţie...
Simplu, la obiect... O să facem curat pe urmă, nu murdărim prea mult. Promitem.
    În altă ordine de idei, ştiu că o să faceţi pe dracu-n zece să ne opriţi, da' nu veţi reuşi.
Noi suntem mai tari, avem tehnologie avansată şi nu ne e frică să o folosim... Adică sper că v-aţi prins. Dacă vă agitaţi, vă agitaţi degeaba... Noi tot o să vă carbonizăm. Deci ar fi mai bine să vă încolonaţi de p'acum...
    Ştiţi, până la urmă, noi nu am avea nimic de împărţit cu voi... Da' ne căutăm şi noi un loc de refugiu. Ştiţi şi voi cum sunt nevestele... Cicălitoare, enervante, mironosiţe... "nu acum că mă dor capetele", "iar te uiţi la meci" şi chestii din astea. Noi vrem doar să avem un loc al nostru... Înţelegeţi, da?
    Ok. Deci nu uitaţi. Ora 3 şi puţin, frumos încolonaţi, noi venim, rezolvăm treaba, facem curat... Şi gata. Sper să cooperaţi pentru a nu ne face să apelăm la artileria grea...

                                                                                                       Cu multă dragoste,
                                                                                                                         Extratereştrii.

Zappy

   Doar aici... în direct, vă puteţi manifesta ura faţă de Zappy prin proteste anti-Zappy. Tot aici se ţin şi protestele pro-Zappy.
Vă rugăm frumos să nu demolaţi, agresaţi, agasaţi, enervaţi, leşinaţi, rupeţi, distrugeţi, loviţi, plângeţi, sughiţaţi, cântaţi, drogaţi, violaţi şi altele...
Vă rugăm să fiţi calmi...
Deci, cine e anti-Zappy şi pro-Zappy? Hai, mâinile sus...
Sus mâinileeee!!!
Deci tu... şi tu şi tu... mda... nici tu nu o suporţi??
Aahh... tu o suporţi? Bine atunci.
Deci, 1, 2.. 7... 9... Mda...  Voi nu o suportaţi...

Da' voi o suportaţi, nu???

* Ceee... numai "pro-Băsescu", "anti-Băsescu"? Acum e rândul lui Zappy :P.
Deci, îmi iau concediu şi mă duc dracu în munţi...
Nimic din ceea ce fac nu-i bine...
Voi sunteţi perfecţi, dom'le... Perfecţi...
Da măi... şi eu mă pot supăra pentru că voi vă supăraţi pe mine...
Toţi să mă căutaţi atunci când o să aveţi chef...
Eu nu mai am chef...
Ok?

miercuri, 22 august 2012

Confesiune

   Mă amăgesc... cu sentimente, cu vise, cu tot... chiar şi cu tine. Păcat. Păcat că doar mă amăgesc. Mă simt ca un copil căruia i se flutură o acadea sub ochi, dar nu o primeşte... Eu vreau... Eu vreau să primesc, dar mă amăgeşti... dar nici eu nu ştiu cum să-ţi spun ce vreau...  Atunci când sunt foarte aproape să obţin ceea ce vreau, îi dau uşor cu mâna. Ştiu că mi-ar plăcea să-i simt gustul... Gustul dragostei... L-am simţit odată... E cu mult mai dulce decât mierea, dar dulceaţa i se poate duce astfel încât rămâne cel mai acru gust... Gustul dragostei, în cazul meu, începe să fie din ce în ce mai acru... Păcat. E vina mea... Dramatizez... Ştiu... Nu fac nimic... Ştiu... Sunt copil... Ştiu...
   Poate, până la urmă, eu singură mă amăgesc... Poate tu eşti doar o iluzie a  imaginaţiei mele bogate... Poate că tu nu exişti cu adevărat pentru restul... Pentru mine exişti şi eşti o pata de culoare în lumea mea gri...
Dar... dar spun iarăşi glume proaste, nu?
   Simt cum îngheaţă ceva în mine... Oare îngheaţă inima mea sau sentimentele faţă de tine care s-au dezgheţat odată cu apariţia ta?
   Am început să cred că nu însemn nimic pentru tine... De fapt, chiar nu însemn... Dacă însemnam ceva pentru tine poate viaţa ta nu ar mai fi fost rea şi nu ai mai fi urât-o...
   Vreau să te întreb multe uneori, dar îmi e frică să nu te întreb ceva deplasat şi să crezi că râd de tine... Vreau să aflu ce-ţi place, ce nu-ţi place... Vreau să-ţi aflu mici capitole din viaţă... Dar nu am avut curajul să te întreb... Nu ştiu cum să duc discuţia spre ceea ce vreau... Nu ştiu să obţin ceea ce vreau... Păcat.
   Mi-aş fi dorit să scriu alte rânduri, tot despre noi, dar alte rânduri... Ceva frumos, amuzant... nu trist. Dar tristeţea mă domină...
   Copil naiv ce sunt...


marți, 21 august 2012

File de poveste

   Suflu praful de pe vechiul meu jurnal. O carte numită "Cartea Vieţii". Cartea Vieţii mele... Cu coperţile scorojite de trecerea timpului... Cu paginile îngălbenite şi încărcate de cuvinte, de litere... De litere pictate cu lacrimi ori zâmbete pe buze... Dau uşor fiecare pagină a vieţii mele... Texte încărcate de sentimente care mi-au fulgerat sufletul la un moment dat, dar apoi s-au stins... unele de tot, altele sunt încă proaspete în sufletul meu...
Fiecare cuvânt are un înţeles. Fiecare frază transmite sentimentele mele... sentimentele pe care le-am simţit atunci... Sunt chiar şi pagini goale, la fel ca unele zile din viaţa mea... Nu mă mai pot întoarce şi să scriu ceva în ele... Niciodată! Acum simt cum fiecare cuvânt îmi face inima să bată din ce în ce mai tare, să resimt acele sentimente, acea tristeţe, melancolie...
   Mă opresc undeva pe la începutul cărţii. Ştiu că acolo e o poveste... Ştiu că acolo e începutul poveştii mele. Ştiu că de acolo a început totul... Fericirea, dar şi tristeţea. Zâmbetele, dar şi lacrimile... Cât de dureros e să simţi două sentimente distincte în acelaşi timp... Să vrei să faci ceva, dar să nu ştii cum. Să ţii la cineva, dar uneori să simţi că vrei să ţipi, să te eliberezi de tot ceea ce simţi... Să fii fericit, dar să trăieşti cu frica de a nu pierde... E greu... Foarte greu...
   Ating cu degetele primele litere din poveste... Simt din nou acele sentimente. Toate acele zâmbete şi vise de la început... Tot ceea ce am început să simt...


                                                                                                                                          25 iunie... 
      "Sunt fericită... De ce? Te-am cunoscut pe tine... Din primele cuvinte nu mi-am creat încă o părere despre tine... Pot spune doar că eşti timid, de asta mi-am dat seama... Sper să te descopăr, să aflu ce zace în sufletul tău, în mintea ta..."

                                                                                                                                       28 iunie...
    "Pot să zic că lângă tine pot fi eu. Nu ţi-am zis cuvinte grele şi nici tu mie. Îmi doresc să te fac să zâmbeşti, dar nu ştiu dacă reuşesc. Încerc să te fac să uiţi de tot, doar eu să fiu în gândurile tale...
Povestim... zâdem şi glumim. Ne imaginăm multe şi visăm cu ochii deschişi la noi... la tot...

                                                                                                                                          ****
   "Cu tine simt cum pot atinge stelele, cum le pot ţine în palme... Cu tine simt că plutesc şi aş merge oriunde, oricând... doar cu tine. Doar cu tine pot pluti pe norişori pufoşi, mângâindu-ţi chipul... Doar cu tine simt cum soarele mă încălzeşte, cum îmi încălzeşte inima şi sufletul după o ploaie rece şi lungă... Doar în braţele tale aş sta şi aş desena pe cer cu fericire inimioare... poate chiar şi numele noastre... Dar eu visez.. visez frumos. Oare şi tu visezi la fel de frumos ca mine?" 

                                                                                                                                      10 iulie...
   "Îţi duc grija, îţi simt lipsa. Te vreau, te visez, te văd... dar nu te simt. Poate că doar eu visez cu ochii deschişi. Tu sigur nu visezi cu ochii deschişi ca mine, la mine... Sigur eu nu te fac pe tine să pluteşti, să zâmbeşti, să simţi ceea ce simt şi eu... Îmi e frică, îmi e frică să-ţi zic toate astea... Îmi e frică... Îmi poţi spulbera visele şi speranţele... îmi poţi distruge sufletul, inima şi sentimentele... O poţi face, nimic nu te poate opri... Printr-un simplu cuvânt lumea mea construită, avându-ne pe noi în mijloc, se poate prăbuşi... Îmi e frică... 
Te deschizi uşor spre mine. Mă laşi să-ţi văd sufletul, dar cu teamă... Îţi e teamă de mine...
Îmi e frică să nu te pierd..."

                                                                                                                                       ****
  "Sunt fericită, dar poate nu o ştii. Tu nu ştii multe despre mine... Dă-mi timp şi o să mă descoperi. Nu mă pot arăta aşa uşor... Nu-mi pot da acest voal jos şi să-ţi arăt dintr-o dată tot sufletul meu... Tot ce e în sufletul meu, în inima mea... Rămân misterioasă, deşi pe tine te supără... Uneori simt că te supăr... şi mi se frâng uşor, uşor aripile, iar zâmbetul îmi devine amar... Nu vreau să te supăr, nu vreau..."

                                                                                                                                       18 iulie...
  "Simt că plutesc... Simt că sunt o zână cu aripi mari şi mătăsoase, împrăştiind un miros de trandafiri...
Cum am picături de rouă în ochi... Zâmbetele mele fac ca Soarele să se simtă inferior. Radiez de fericire... din cauza ta, doar din cauza ta... Şi tu visezi, şi tu visezi ca mine... 
Îţi simt lipsa.
Simt cum îmi construiesc un castel din cărţi de joc... pare stabil, dar la orice suflu se poate dărma. Ţin aşii pentru vârf...
Îmi e frică. Te rog să nu sufli cu putere astfel încât să-l dărâmi... 
Respir uşor, mă mişc încet şi cu grijă să nu-mi dărâm castelul... E fragil. Fragil ca mine, ca sufletul meu... Mai fragil decât îţi poţi imagina vreodată..."

                                                                                                                                      19 iulie...
   "Eşti muza mea mea. Mă inspiri şi mă faci să zâmbesc. Aş scrie şiruri de cuvinte pentru tine... Dar ar fi doar cuvinte. Cuvintele nu transmit aceleaşi sentimente pe care le simt eu atunci când vorbesc cu tine... Dar poate tu nu ştii asta... Desigur că nu ştii. Nu ţi-am zis... Nu îţi voi spune. Poţi spune că sunt orgolioasă, dar nu sunt. Îmi e doar frică... Îmi e frică să-mi exteriorizez sentimentele faţă de tine. Îmi e frică să nu-ţi baţi joc de ele. Să nu-mi iei inima şi să mi-o tăvăleşti prin praf.
Îmi e frică... să nu-ţi fac eu acest lucru. Să te încrezi în mine, iar eu să-mi bat joc de sentimentele tale fără să-mi dau seama. Ştii cât e de greu? Desigur că nu ştii, nu poţi înţelege pe deplin un copil..."

                                                                                                                                       ****
   "Din zâna aia cu picături de rouă în ochi, care împrăştie miros de trandafiri oriunde calcă... uneori mă transform într-o zână cu lacrimi amare... lacrimi care se transformă în fulgi de nea... 
O zână căreia i s-au frânt aripile şi s-a izbit de pământ, iar acum stă sub o ploaie rece şi lungă... Nu e doar vina ta... De fapt, nu e deloc vina ta. Încerci să mă ajuţi, dar eu mereu fac aceleaşi greşeli... Mereu! Promit că mă fac, dar nu fac... Promit! Degeaba promit...
Dar tot tu eşti cel care îmi face aripile să reapară... şi mai mari, şi mai frumoase...
Tot tu eşti cel care mă face să plutesc... să mă depărtez de pământ, să uit de tot...
Deşi îmi vine să ţip, ţip degeaba. Nu mă aude nimeni, nici chiar tu... 
Tu crezi că nu mă poţi înţelege, dar ai răbdare... Ştiu că uneori îţi pierzi şi ultimul strop de răbdare şi inspiri adânc pentru a-mi dărma castelul... O vei face. O vom face împreună. Împreună vom dărma castelul... Împreună... 
Plâng când încerci să-mi distrugi castelul, dar nu ştii asta... Nu vei şti asta... "

                                                                                                                                     21 iulie...
   "Când îţi aud vocea, suspin şi uit totul. Mă cufund în lumea mea. În lumea mea unde vocea ta îmi răsună-n minte, îmi face fiecare parte a corpului să tresară... Ţi se pare prostesc, poate... Nu poţi înţelege cum o voce poate face asta, dar uite că la mine se întâmplă. Sunt eu mai ciudată...
Încă nu am auzit vreun înger să vorbească, dar cred că dacă ar vorbi ar avea vocea ta... Vocea ta minunată...
Îţi caut vocea... dar nu ţi-o găsesc mereu, din păcate."

                                                                                                                                    27 iulie...
  "Când ţi-am zis că sunt atrasă de tine şi că nu pot sta fără tine, ai încercat să-mi curmi toate aceste sentimente. Credeai că ştii ce faci. Voiai să mă faci să simt realitatea dură... Mi-ai mai dărmat puţin castelul şi mi-ai mai frânt puţin aripile lăsându-mă iar în ploaie...
E dureros, să ştii... Ai cam uitat că doar cu tine pot pluti... Ai cam uitat... Dar sunt egoistă. Mă gândesc doar la mine, nu şi la tine. Trebuie să mă gândesc şi la tine... Şi mă gândesc deşi nu-ţi spun. Nu ţi-o pot spune dacă tu crezi că ar fi mai bine să încerci să înlături orice sentiment... 
E şi vina mea... Nu ascult, mă încred... nu fac ce trebuie... şi ajung să mă prăbuşesc cu putere de pământ de fiecare dată. Nu cer ajutor... nimeni nu mă va ajuta. Nici chiar tu...
E mai bine să-mi găsesc alinarea în lacrimi... Lacrimi amare şi reci... E mai bine aşa..."

                                                                                                                                          ****
  "Castelul meu se clatină din ce în ce mai mult... Eşti rece şi distant... Eu supărătă... Îmi e dor de tine, dar ţie nu cred... Încerci să mă faci să văd realitatea din ochii tăi... dar eu nu o văd. Eu sunt prea copil... Mult prea copil..."

                                                                                                                                         1 august...
  "Îmi zici că ţii la mine, dar mă sting uşor, uşor... Nu are rost să-ţi zic că mă sting din cauza răcelii tale faţă de mine... Poate că până la urmă răceala asta o simt doar eu... Îmi e frică să te întreb. 
Nu cred că o să mai fiu vreodată o zână cu rouă în ochi şi flori în păr... Nu mai pot fi aşa fără tine... Fără persoana aia care să mă înţeleagă... Chiar mi-a plăcut." 

                                                                                                                                       3 august...
   "Castelul mi s-a prăbuşit... E vina mea. Nu am folosit cărţile cum trebuie... Trebuia să fac o bază solidă, dar nu am făcut... Trebuia să mă asigur, dar nu am făcut-o... Şi îmi pare rău...
Îmi spun că nu o să mai vorbesc cu tine niciodată, dar ştiu că nu o să suport distanţa... Că nu o să suporţi distanţa... 
Nici eu nu pot pricepe de unde atâtea lacrimi... Degeaba! Totul e pierdut în ceaţă şi îmi pare rău..." 

                                                                                                                                     5 august...
   "Inima îmi bate din nou cu putere la auzul cuvintelor tale... Şi mie mi-a fost dor de tine, enorm...
Încep să-mi reconstruiesc castelul şi să-mi crească din nou aripi... Dar ştiu că toate astea se vor mai repeta... Poate ştii şi tu asta. Îmi dai speranţe... Ţii la mine, păcat că eu nu ştiu că arăt asta... Păcat!
Doare, dar sunt un copil... nu ştiu ce să fac. Vreau ajutor... ajutor din partea ta... Ne spunem că totul o să fie bine, că o să avem grijă unul de altul... Că va fi bine... Dar până când? Până data viitoare?
Nu, nu vreau până data viitoare. Vreau... vreau ca mereu să fie bine. Să ne fie bine... oare o să putem?"

                                                                                                                                       ****
   "Îmi dai speranţe, greşesc, mai dărâm câte o carte... castelul mi se mai clatină... Nu totul e perfect. Şi nici noi... Nu ştiu cum să spun adevărul într-un mod plăcut... 
Mai pui şi tu o carte la castelul meu... Îmi zici că ţii la mine... Îţi zic că ţin la tine...
Nu aş vrea să se termine totul aici, dar vreau să-ţi zic că ţin la tine... deşi nu ştiu cum să o arăt...
Probabil  ce e scris aici nu o să-ţi arăt vreodată... 
Ţin mult la tine şi mi-e dor..."

                                                                                                                                        ****
   "Îmi spui să sunt a ta, îţi spun că eşti al meu... Îmi eşti drag... Lacrimile nu mai au niciun efect de calmare... Plâng şi mă liniştesc. Mă concentrez ca totul să fie bine. Nu ştiu dacă voi reuşi... dar sper...
Visele cu noi doi mi-au revenit. Răceala ta a dispărut... sau poate doar te-ai mai încălzit... sau poate eu încep să văd realitatea altfel... Nu ştiu... 
Ştiu doar că îmi eşti drag. Eşti  persoana care mă face să plutesc. Eşti persoana care îmi stă în gând mereu... Eşti persoana pentru care plâng... Tu eşti persoana aia..."


    Suspin şi zâmbesc... Mai sunt multe pagini încărcate cu povestea asta. Cu sentimentele astea... cu dragostea faţă de el... Dar nu mai are rost. Eu oricum ştiu ce e scris acolo... El nu ştie... Îmi şerg lacrima şi închid "Cartea Vieţii". O mângâi...
Mă ridic şi îmi aranjez şalul de pe umeri. Te văd. Eşti acolo, în lumea ta... aşteptându-mă...
Mă îndrept spre tine încet... mă aşez la pieptul tău să privesc împreună cu tine apusul... Mă uit la tine şi îţi sărut obrazul îmbătrânit...
Tot copil am rămas....




luni, 20 august 2012

Cea mai minunată zi...

    O zi minunată e aceea când te trezeşti cu razele blânde ale soarelui cum îţi mângâie chipul... Atunci când simţi mirosul floral al aşternuturilor tale moi şi catifelate. Atunci când inspiri adânc şi îţi vezi partenerul cu o tavă venind spre pat... Cum te sărută pe frunte şi îţi urează o zi bună. Cum te ridici din pat şi te îmbraci în cele mai comode haine... cum...
   Hai, gata. Stop, stop, stop... Să rupă cineva filmu' că asta se întâmplă doar în filme.
În viaţa reală te trezeşti somnoros, cu părul în toate părţile... (Nu pot înţelege cum tipele din filme după o noapte se trezesc cu părul frumos aranjat... Aia nu-i realitatea :P. Realitatea e mai dură).
Deci, trezit forţat că nu mai puteam respira. Părul îmi stătea ca naiba... (şi cică şi naiba arată mai frumos..). Îmi era frig. M-am învelit şi am mai stat puţin în pat. Îmi era cald. M-am dezvelit. Îmi era frig...
Mi-am băgat picioarele şi m-am ridicat din pat... Mă dureau tălpile ca pe Mica Sirenă când a devenit om...
Şi cum chioară de somn, am mai dat aşa... de efect cu picioru-n scaun... Să am ce spune "de bine" de dimineaţă.
M-am dus să tai o felie de pâine. Ai fi zis că mă trezisem cât de cât, dar nu... am apucat cuţitul invers (cu lama în sus) şi mă tot chinuiam eu să tai pâinea... până eram să mă tai eu...
Next... Am băgat la spălat. Toate bune şi frumoase până sună vecina la uşă:
"Vezi că se scurge o chestie din tavan... Cred că e de la voi".
Rumeg situaţia şi-mi pică fisa... A curs toată apa din maşina de spălat pentru că uituca/adormita de mine a uitat să pună un nenorocit de furtun...
Îi răspund: "Nu cred că e o chestie... E apă..."
Şi m-am pus să şterg... Şi am şters, şi am tot şters... până nu a mai rămas nimic... Acum era totul curat. Dau să ies din baie, era să alunec. Noroc că m-am prins cu mâna de chiuvetă că altfel picam şi-mi mai rupeam naibii şi ceva. (Era culmea să pice chiuveta... Ar fi fost culmea, culmilooorrr...).
Vine acasă şi mă trimite să cumpăr diverse... (Moment penibil) Încep să plâng pe stradă de se opreşte o babă în loc... Mă aşteptam să mă întrebe ce am... De fapt, chiar aş fi vrut să mă întrebe ce am abia mă mai amuzam puţin...
Ajung acasă, dau să întind nişte rufe... şi "BUF!", am dărmat un ghiveci cu flori... FFFFFFFFFFFFFFUUUUUUUUUUUUU. În gându' meu, "râzi tu râzi de mine soartă idioată, da' când o să te prind... cu muştar te mănânc...". Pune mâna şi strânge pământul... Strâns pământu', pune floarea... Nu stă floarea. Deschide geamul şi meditează: "Să o arunc, să nu o arunc... Dacă o arunc observă lipsa şi mă întreabă unde-i buruiana. Dacă nu o arunc tot vede, da' mă ceartă mai puţin...". Nu am aruncat-o. Am îndesat-o în ghiveci cu speranţa că nu observă. Da' cum soarta şi-a bătut joc de mine toată ziua (şi încă ziua nu s-a terminat) a văzut buruiana...
"Cei cu asta?", m-a întrebat ea...
"A sărit la mine, iar eu am smuls-o din ghiveci...", şi un zâmbet tâmp...
"Ehh.. oricum nu-mi plăcea, puteai să o şi arunci..."
Să nu-ţi vină să ţipi???


Despre sex

    * Obscen!!!!

    Ştiu că unii din voi aţi spus că e bine ce scriu, că  nu ar trebuie să mă axez doar pe chestiile despre sex... da' cum probabil nu voi scrie un roman porno, atunci o să scriu alte bălării pe aici.

Tam-tam-tam-tam.......

Despre sex .

   (Deşi în realitate sunt a dracu de timidă, nu ştiu cum aici nu mi-e ruşine să zic ceea ce gândeşte Piticul meu... aşa că, uneori îi mai vin idei din astea porno şi tre' să le împart şi eu cu cineva, nu?)

   Unii din voi o fac pe întuneric, cu jaluzelele trase (să nu cumva să tragă cu ochiu' baba aia comunistă de la 4 din blocul vecin). Chiar şi cu hainele pe voi... Totul se petrece în linişte. Vă e teamă şi de scârţâitul patului, că poate aude psihopatu' de vecin de sub voi... Că vă e ruşine apoi de privirea arzătoare a babetei de deasupra voastră, care nu concepe de ce face lumea "sex". Oricum, citez din baba voastră de deasupra: "Eu chiar nu mai văd rostul sexului. Eu am trăit, am mâncat "mălaiul". Eu nu mai stau acum să le mai ascult ăstora cum le scârţâie patu' dom'le... Când o să audă că scârţâie patu' meu, atunci să o facă şi ei." Şi culmea, hoaşca asta spune asta altei babe, care spune altei babe.. care până la urmă nimeni nu mai reţine cine erau personajele principale... şi povestea ajunge chiar şi la tine cam sub forma asta: "Da, doamnă, avem unii pe scară... Nu mai poate dormi lumea din cauza lor. Toată noaptea scârţâie patul la ei, doamnă. Ţipă, urlă, un adevărat coşmar...". E ciudat să se spună asta, pentru că tu abia respiri când o faci...
Eh, în acest text nu o să mă refer la astfel de persoane. O să mă refer la persoanele alea pe care le doare-n degetu' mic de la piciorul stâng că deranjează vecinii când fac ei sex. Persoanele alea care ţipă de trebuie ca vecina de sub ei, femeie măritată cu 2 copii mici, să le astupe urechile să nu audă dom'le ăia mici obsceniţăţi gen: "Trage-mi-o tare, iubiiii". Persoanele alea care nu o fac doar pe întuneric, că e ruşine. Persoanele alea care au anumite fantezii... şi le pun şi în practică, faţă de restul care nici măcar nu se gândesc la aşa ceva... că-i ruşineee.
Eh, persoanelor ăstora mă adresez.

   Să începem.
Poziţia "Calul". Se ia una bucată parteneră fără inhibiţii. Se dă "ambalajul" jos şi se întinde partenera, de preferat pe jos, pe burtă. (Pe jos, că s-ar putea să se rupă patu-n două de la atâta călărit).
Tu, ca un călăreţ adevărat te urci pe ea. O călăreşti în adevăratul sens al cuvântului. Nu băga în seamă "nechezatul" ei. "Nechezatul" ei e de plăcere... nu de... neplăcere, nu că ar durea-o ceva. Nu că nu i-ar face plăcere. Îi face foarte mare plăcere... Ca să îi faci şi mai mare plăcere, să o mai apuci uneori de păr şi să o mai tragi şi să îi mai şopteşti aşa... pe cel mai romantic ton: "Diii... caluleeeee...!!!!" şi îi mai tragi şi câte o pălmuţă aşa... din când în când...
Înţeles? Dacă da, acum la fapte. (Dacă vă vin vecinii la uşă, ignoraţii... Sunt doar invidioşi că voi puteţi şi ei nu.)

Poziţia "Legatus-caloriferus". Ai tu o fantezie cu gagica legată de calorifer? (De obicei ea este cea care trebuie legată, nu tu... Deh, de aici se vede cine-i "bărbatul" în casă). Deci, dacă ai o asemenea fantezie, treci la treabă. Ademeneşte-o! Desigur, unele partenere nu se vor lăsa cu una cu două legate de calorifer, precum nici călărite ca un cal. Trebuie să o seduci, să vorbeşti frumos cu ea înainte şi... cel mai important, să nu-i spui dinainte ce vrei să-i faci. Nu ai de unde şti cum va reacţiona. Nu ştii dacă va spune "hai să o facem" sau va lua mătura şi te va alerga prin toată casa în timp ce tu doar încerci să-i explici că e o mică fantezie de-a ta şi că nu o să păţească nimic. Bestia aia mică te va ucide ca pe un gândac dacă nu-i place ideea. (Şi apoi va sta bosumflată până îi vei cumpăra ceva haine... Apoi va spune: "Ohh... iubi, chiar nu trebuia", dar tu ştii că trebuia... că au avut loc numai "accidente" stupide de când i-ai propus faza cu legatu'. "Accidente" gen: scăpat ulei închins, spălat gresia şi nu ţi-a spus că poţi aluneca, ţi-a ars tricoul preferat, a consumat toată apa caldă şi te-a minţit că mai e...  şi alte chestii din astea... "accidentale".) Şi fix d'asta mai bine nu îi spui dinainte ce vrei să-i faci. Aşa că trebuie să treci la acţiune.
O iei aşa frumos... o mângâi.... o săruţi. Ea va crede că eşti un romantic incurabil şi va lăsa garda jos. Când se va întâmpla asta, tu imediat pui mâna pe cătuşe/eşarfă şi îi legi o mână şi un picior de calorifer. (Nu cred că ţi-ai dori să scape de acolo. Te poate face franjuri...). Deci, o legi bine, zâmbeşti spre ea şi... e doar a ta.
Ai grijă să nu o dai cu capul de ceva. După ce îi vei da drumul va face şi mai rău dacă nu ai avut grijă să nu se lovească de ceva în timpul actului...
Sfat! Trebuie să o satisfaci pe deplin. Dacă nu se întâmplă asta atunci ai dat de dracu... Cu cât micul "animal" s-a simţit mai bine cu atât uită mai repede că a fost legată... şi poate o să mai vrea.
Desigur, ar fi bine să discuţi totuşi înainte cu ea, că s-ar putea să nu-i placă ideile tale şi să te trezeşti singur... Şi dacă se va întâmpla asta, nu e vina mea...
Acum ai grijă cu caloriferul ăla. Nu ai vrea să se fisureze vreo ţeavă ceva... Nici măcar nu-ţi poţi imagina ce putere poate avea micul  "animal"....

    Atât acum. Restul mai încolo. Aveţi grijă cum abordaţi micul "animal", cum îl mânuiţi, cum... îl gâdilaţi... cum îl sărutaţi... cum îl... Gata.


*Nici nu mă mai obosesc să caut un titlu*

   Zappy e aici, prezentă la datorie... Ar vrea să scrie despre ceva, da' habar nu are despre ce să scrie.
Ceva nou? Nu cred.
Ceva vechi? Multe...
  A dracu vreme, a dracu imunitate. Cred că răcesc. Cum se răceşte puţin vremea, cum organismul meu lasă garda jos şi strigă: "Eu vreau să răcesc. Eu vreau să răcesc." Desigur, uneori îmi vine să-l strâng de gât pe Organism când se împrieteneşte cu scumpa de Răceală.
"Ia pastile că o să-ţi treacă...". Am luat... mi-a trecut fugaaa. Desigur, nu mi-a trecut deloc... că aşa-i organismul meu, doar se "droghează" cu pastile...
  În altă ordine de idei citesc o carte interesantă. În carte e vorba despre două tipe, acum mature, care pe la vârsta de vreo 15 ani se îndrăgostiseră de un profesor de istorie. Din ce am înţeles eu până acum... ăla era în limbă după virgine şi cum tipele astea 2 erau virgine când l-au cunoscut... Am mai înţeles din carte că până la urmă una din ele îl omoră pe prof, dar cealaltă stă la închisoare vreo 20 de ani. Aia care a rămas în libertate s-a căsătorit şi are o viaţă frumoasă şi are 2 copii. Da' familia asta a ei nu ştie că ea a fost o criminală şi nici că era cât pe ce să devină o puşcăriaşă... Asta are o obsesie... În fiecare seară ascunde cuţitele ca nu cumva să intre cineva în casă să îi înjunghie pe toţi...  Mai am de citit, da' până aici cartea-i interesantă. Se numeşte "Fetele de îngheţată" scrisă de "Dorothy Koomson".
Deci, atenţie dacă vă îndrăgostiţi de un profesor!

  Nah, da' viaţa reală nu-i ca aia de prin filme sau cărţi. Ăia de prin filme/cărţi mereu au replicile deja pregătite, ştiu cum să se descurce în orice situaţie. Tu trăieşti în realitate... Şi când dai nas în nas cu vreo situaţie din asta mai dificilă stai şi te gândeşti ce să faci. Ăia din filme/cărţi ştiu ce să facă...
Mda, ale dracu cărţi şi filme...



vineri, 17 august 2012

Observaţie!


Cum nu mai bag în textele mele ceva legat de sex, imediat scade numărul vizualizărilor...
Băăăii!!!
Gata, o să mă apuc de scris un roman porno!! Curve, droguri, bani, viaţă de noapte, sex...

Staţi aproape! Zăpăceli la orizont. :)

Rugăminte

Gata. Mă călugăresc. Mă fac cuminte.
Dau bani la cerşetori pentru a avea şi ei un ban să bea...
Îmi arunc toate hainele negre...
Şterg toată muzica rock...
Ascult doar muzică bisericească...
Scot icoanele de la naftalină...
Dau bani să se construiască o biserică fix la ieşirea din bloc...
Tai cablu de la net şi televizor...
Sparg toate becurile...
Trag jaluzelele...
Mă cufund în întuneric...
Îngenunchez...
Şi mă rog...
.....
.........
.............
...................
..............................
...................................
"Mai lungeşte doamneeee vacanţaaaa...!!!!!!!! Te rog io mult..."

Zappy TV

    Aşa.. am redevenit Zappy. Uite aici sfat, să nu cumva să vă împingă curiozitatea să apăsaţi pe nişte chestii care... habar nu aveţi ce face. :D Eu am apăsat... Că aşa-s eu, curioasă... şi am devenit Pitic Tembel.
Dar nu-i nimic, am redevenit Zappy... Să apăs, să nu apăs... "Apasă, apasă, apasă.." Şi am apăsat... mă aşteptam să-mi apară ceva gen: "Ha, ha, ha... adormito, am şters tooott. Niciodată nu o să mai redevii Zappy"... Mda, dar nu a apărut nimic de genul. Acum îs Zappy, da' nu contează dacă-s Zappy sau Pitic Tembel... tot aberaţiile alea le scriu şi tot scenariile alea amuzanto-porno-masochiste le am :P. Ş tot la fel de adormită-s.
   În rest, staţi pe aproape. Se difuzează în direct... şi-n reluare.. doar pe Zappy TV. Singurul canal care merită urmărit...


miercuri, 15 august 2012

Cu 2 deodată...

    Ahh... aş fi vrut să ţin secret acestă... chestie, dar am impresia că trăiesc totul o minciună. Trebuie să mă eliberez şi eu cumva... Unde? Aici...
Deci... am făcut-o. Recunosc. Chiar şi cu 2 deodată. De mai multe ori chiar... S-a întâmplat fără să-mi dau seama... M-am lăsată purtată de val, am crezut că ştiu ce fac... Sunt naivă...
   Desigur, nu prea recomand această acţiune în 2 .. E destul de greu, deşi plăcerea e imensă...
Deci, sfaturi acum. 
Cum să începi? Păi întâi începi uşor cu 1. Trebuie să fie ceva uşor, nu prea complex, dar nici prea plictisitor. Trebuie să te surprindă din prima clipă şi dacă nu reuşeşte atunci tu nu vei prinde drag de această acţiune şi nu o vei mai face niciodată... nici măcar cu 1, dar cu 2...
Prima dată îţi e teamă... Parcă vrei, da' îţi e frică... sau poate asta am simţit doar eu. Alţii pot simţi cu totul altceva... 
Trebuie să-ţi doreşti din tot sufletulu, nu o poţi face mai mult foţat-obligat. Trebuie să-ţi placă. E o acţiune plăcută şi care te relaxează până la urmă. O acţiune care te poartă pe culmile plăcerii şi ale imaginaţiei... Te duce acolo unde nu ai mai fost vreodată... Şi de fiecare dată e altfel. Îţi creezi alte scenarii în cap, simţi alte emoţii... De fiecare dată e diferit. Totul e diferit...
Dar dacă acţiunea se întâmplă în 3, din care tu eşti "piesa principală", poţi ieşi puţin ameţit de acolo... Poţi încurca puţin lucrurile dacă nu eşti atent la esenţă... dar cum am mai zis, plăcerea e imensă. 
   Deşi e cam dificil, tot aş mai face-o încă o dată şi încă o dată... 

   E plăcut să citeşti două (2) cărţi deodată, iar tu să fii acela care îşi imaginează totul... E puţin cam dificil pentru că poţi încurca acţiunea... dar e minunat... :D

  Doar... doar nu credeaţi că am făcut-o obsedaţilor?? :)) Şi cu doi... Bine, nici măcar cu unul :P... Obsedaţilor!!!


 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.