vineri, 30 martie 2012

Cum să fii sabotat

   Într-o zi cu soare şi cu lună plină m-a cuprins o poftă nebună de cacao cu lapte...Foarte bine. Pregătit toate chestiuţele acolo...Am pus cacao, am pus zahăr...am gustat...era foarte bun. Brusc, în  acel moment mi-am amintit  că trebuia să mă informez în legătură cu ceva. Ok...Am lăsat cana cu lapte pe masă în bucătărie şi m-am îndreptat spre dormitor. În drum spre dormitor dau peste pramatia aia mică numită "Frate". Nimic nu părea suspect la el...Mă duc în dormitor, rezolv treaba şi mă întorc la bucătărie. În bucătărie dau peste "Frate". Avea o privire suspect de suspectă...Deja bănuiam că a făcut ceva, dar nu mă gândeam că făcuse ceva pe la laptele meu. Ştiind cât de bun era laptele înainte să plec în dormitor am luat o gură mare, mareeee...de lapte...
Inevitabil să mai zic să tot laptele ăla a ajuns în chiuvetă...Avea un gust oribil...Acum explicaţia. Ce făcuse pramatia aia mică? Îmi pusese sare şi piper în lapte...O făcea pe nevinovatul pe urmă...
    Deci...acum morala. Să nu laşi mâncarea sau băutura prin preajma unor pramatii mici care au gânduri rele.

miercuri, 28 martie 2012

Spun şi eu ceva ca să nu adorm

     După câteva zile în care nu am mai scris nimic pe aici am revenit. În ultimul timp, aşa cum am mai zis, nu prea mai am timp de pierdut aiurea. Tre' să învăţ, să învăţ, să învăţ...Nici eu nu mai ştiu exact la ce să învăţ mai înainte. Mă bucur că am scăpat de chimie...Gataa...3-4 săptămâni nu o să mai "recit" reacţii. Vineri scap şi de istorie şi de biologie. Deci..dacă nu i-au 10 la istorie, să-l ferească doamne-doamne pe moşu' ăla...Mi-am învăţat toate paginile predate, aproape cuvânt cu cuvânt...pe când alţii vor copia.
Nu ştiu de ce presimt că o să răcesc în vacanţa asta că am nişte mâncărici în gât. Abia aştept să treacă ăstea 2 zile...Vreau vacanţă...
    Citeam undeva, pe un blog, că e de prisos să scrii ceea ce faci tu ca omuleţ...că tre' să măzgăleşti spaţiul ăsta virtual cu texte dom'le...texte, am zis. Deci, autorul, el/ea...nu are importanţă crede că dacă scrii despre propria-ţi persoană eşti varză, că mai bine te închizi într-o cuşcă sau îţi tragi un glonte-n cap...Părerea mea nu prea se pupă cu părerea 'mnealui/'mneaei (neimportant genul). De ce? Pentru că din punctişorul meu de vedere, bloguleţul ăsta e ceva...aşia o chestiuţă personală, un jurnal unde tu, ca mamifer, te exprimezi aşa cum ştii...Scriezi ce vrea creieraşul care dictează falangelor. Io acilea mai mult mă plâng, pentru că tre' să mă plâng şi eu cuiva, nu? Fie chiar şi unor necunoscuţi...sau cunoscuţi...Autorul/autoarea blogului mai scria că nu sunt importanţi cititorii, atunci când 'mnealui/'mneaei dă "Publicaţi postarea", vagabonda aia de postare pleacă hai-hui pe interneţi şi din acel moment nu îţi mai aparţine ţie, ca autor. Da, oarecum adevărat. Da' dacă persoana mea ar scrie un mega-super-ultra text şi l-aş vedea copiat de un parazit flauşat pe unde naiba ştie ...apăi atunci îi rău...şi mă supăr şi dau cu coarnele, că doar de-aia mi-s în zodia Tăurelului. Aici sunt doar parţial de acord...Mai voiam să zic ceva aici, dar am uitat...În fine. Trec la altceva. Punct şi de la capăt.
    Azi am dat lucrare la chimie...vreau un 5 măcar, dar nu mă supăr dacă e şi mai mult. Aştept, dar nu prea aştept să primesc  nota de  la lucrarea la română. Presimt că va fi una foarte mică...poezia...bbbiiippp...
Cam atât pe ziua de azi.

vineri, 23 martie 2012

Săptămâna asta

     Săptămâna asta aproape s-a terminat. Vine weekend-ul. A venit şi căldurica şi e bine.
Săptămâna asta a fost aşa...mai relax la şcoală. Marţi fără 2 ore de mate, miercuri fără muzică, joi fără română, vineri fără istorie (pentru unii). Se simte că se apropie vacanţa. Mai e o săptămână până la şcoala aia altfel. O bălărie şi aia. O să  ne frece prin oraş şi o să ne pună să strângem gunoiele. Eu vin la şcoală ca să învăţ carte nu ca să învăţ cum se strânge jegul aruncat de nişte jegoşi fără minte, de nişte jmecheri analfabeţi şi de nişte curvuliţe care vin la şcoală îmbrăcate mai ceva ca în club. E bine totuşi că noi, ăştia mai mari, strângem gunoie de prin curtea şcolii şi nu prea "ieşim" în lume. Ăia mai mici şi mai proşti strâng gunoie de prin parc. Alţii se duc la o oarecare grădină (etno)botanică....În pana mea..şi dacă nu am bani, ce fac? Îmi iau absenţă cu scăderea notei la purtare pentru simplu' fapt că nu am bani să mă plimb după cum li se rupe unora? Frate, sunt sărac...abia mă trimit ai mei la şcoală iar tu vrei să merg să mă plimb cine ştie dracu unde? Aiureli...
Săptămâna asta am observat un lucru...bine...două lucruri:
     1) Doar după ce mori multă lume o să-ţi simtă lipsa şi vei fi vorbit de bine. Doar după ce mori o să vezi câtă lume te cunoaştea, câtă lume îţi era aproape...abia atunci...
     2) Unii nu au curajul să-ţi spună ce au de spus în faţă. Să spună..."Băăăhh...mă enervezi...dă-te-n spanac." (înjurătură de post). Comentează doar atunci când nu e X de faţă. Atunci când e X, e pupat în cur de cei care îl vorbeau.
Săptămâna asta mi-am  bătut propriul record la bătături...6 bătături în total. Sunt cea mai tare...
În rest...mă pregătesc pentru weekend...O să învăţ. La chimie, franceză, cred că şi biologie şi am o bănuială că şi la istorie...Plus, cică, de scris vreo 12 probleme la matematică....din care vor fi făcute...doar câteva, în cel mai fericit caz.
Aaa...şi încă ceva...Îmi bag ceva în fosilele dracu. Azi-dimineaţă am urcat în super-mobil şi duhnea a naftalină...Deehh..a venit primăvara şi s-au scos hainele de la naftalină. În fine, nu asta voiam să spun. Şi cum ziceam, am urcat în super-mobil (autobuz/tramvai) ascultând muzică în căşti. Dându-mi seama că se cam aude, încercam să dau mai încet. În timpul ăsta mă fixează cu privirea o scorpie nenorocită de fosilă fosilizată. Băăhh...deci se uita la mine de parcă zici că acum mă muşca de gât. În gândul meu "piei drace...". Baba, cu aceeaşi privire de balaur cu 7 capete mâncător de promoţii, îmi zice: "Auzi fetiţă, nu ţi-e ruşine să asculţi aşa muzică în autobuz?"...Stăteam şi mă gândeam ce să-i răspund fosilei. Să-i răspund ceva frumos, sau să-i urez "moarte plăcută"? Eram în dubii...Am ales partea mai de mijloc aşa..şi i-am murmurat printre dinţi un doar "Ascult ce vreau eu, când vreau eu, unde vreau eu". S-a mai uitat Baba-Cloanţa la mine câteva secunde, apoi şi-a întorc căpuşărul ăla cu păr movaliu şi nu ştiu ce a mai bombănit pe urmă. Şi acum mă gândesc din nou...dacă aş fi ascultat populară oare ce morţii mă-sii îmi mai spunea hoaşca asta? Să dau mai tare? Ar fi dansat? Ar fi făcut o horă? Eu doar ascultam Cargo...Huăăă...mâncători de promoţii!!!
Cam atât acum. Restul mai târziu.

Blog

    Stau şi mă uit pe aici şi mă gândesc. Oare de ce mi-am făcut până la urmă un blog? Ca să am ce face? Ca să am cui mă plânge? Blogul ăsta a luat fiinţă la insistenţele Florii. Blogul pentru mine  e un loc, virtual, unde îţi expui gândurile, frustrările, chestii personale...Este un loc al tău. Un loc unde dai frâu liber cuvintelor. Nu ştiu ce se va întâmpla mâini...nici peste jumătate de an, nici peste 2...poate nu va mai exista blogul ăsta, poate va evolua...poate...cine ştie?! Mi-ar plăcea ca peste câţiva ani să recitesc ceea ce scriam cândva pe aici. Blogul e ca  un jurnal, doar că nu e intim. Fiecare are stilul său de a scrie. Unii scriu chestii motivaţionale, alţii texte SF., alţii bălării, alţii scriu despre locurile pe care le-au văzut, alţii au blog cu pozici...
Şi mă mai gândesc la un lucru...Eu pentru cine scriu?  Pentru el, pentru ea..?? Pentru cine? Pentru nişte necunoscuţi, nu? Din clasa mea cred că ştiu mai puţin de 4 persoane că am un blog. De ce nu zic că am un blog? Pentru că nu am nevoie de comentariile unor mucoşi. Dacă află de existenţa acestui blog vor începe cu ceva de genul: "Ooo...uite ce scrie asta...". Nu vreau să afle. E suficient să ştie Floarea şi Spy 2.
În ultimul timp nu prea mai am nici timp şi nici chef să mai scriu pe aici. Nu ştiu dacă cheful trebuie să vină de la sine sau să-mi fac eu singurică chef.
În fine. O să continui să scriu în stilul meu propriu până într-o zi când o să zic "Stop". Acea zi nu ştiu când o să fie, dar o să fie cândva...sau poate niciodată.

duminică, 18 martie 2012

Muzica

Ascultând o melodie de la Cargo stăteam şi mă gândeam aşa...
Dacă îţi plac manelele eşti un cocalar borât sau o piţipoancă.
Dacă asculţi rock eşti un jegos/jegoasă satanist/ă drogat/ă.
Dacă asculţi hip-hop eşti un/o tâmpit/ă ratat/ă, drogat/ă.
Dacă asculţi populară eşti un/o ţăran/că...
Dacă asculţi house eşti un/o drogat/ă...
Dacă asculţi cine mai ştie ce (că nu îmi mai vine nimic acum în mine)...cine ştie cum mai eşti...
Acum serios, oi fi eu grea de cap sau care-i faza aici? Cum o dai tot nu o nimereşti cu ceilalţi...Aia nu, aia nu, aia nu...în pana mea...ascult ce vreau eu. Cum tu asculţi manele aşa am şi eu am dreptul să ascult ce-mi place...
"Aoleu...de ce asculţi asta? Eşti satanistă?? Ce e? Marilyn Manson?"...Şi nu, nu era Marilyn Manson era Cargo.
Nu înţeleg de ce lumea crede că dacă asculţi ceva melodii din aria rock-ului eşti satanist. Eu nu prea pot să omor nici măcar o muscă (omor ţânţari, dar aici e legitimă apărare).
Acum o simplă comparaţie între:
         
                    Cargo- Ziua Vrăjitoarelor
                                    

                                                                Şi o melodie care mă sperie:
        
                    Finntroll- Slaget Vid Blodsalv

                                
                                              

Îmi place: Metallica, Cargo, Scorpions, Bon Jovi, Direcţia 5, Vama Veche, Maroon 5, Coldplay, Compact, Green Day, Paraziţii, Manu Chao, Volaj, Vunk, Taxi... (sper să nu fi ratat ceva).

Deci, nu-s satanistă...nu? Sper că nu...nu o să mai ies din casă niciodată dacă o să credeţi asta...Gata, promit că nu mai desenez nicio pentagramă, nu mai invoc pe nimeni, nu mă mai comport ciudat...(eram doar sarcastică)
Oricum...ce-mi pasă. Ascult ce vreau. Poate să se uite orice babă ciudat la mine, poate să zică oricine orice...atâta timp cât îmi place mie mi se rupe de ceilalţi care strâmbă din nas când aud de ălea de mai sus, dar se rup pe manele...
Înţeleg, îţi plac manelele...dar dacă tu respecţi ceea ce ascult eu, atunci şi eu respect ceea ce asculţi tu chiar dacă e Salam sau Guţă.
Eu propun să ne respectăm între noi indiferent de ce muzică  ascultăm şi să nu ne mai privim cu scârbă, orare.

10 chestii şi încă ceva...

       S-a mai încălzit afară, deci e mai bine. Bine...dacă stau bine să mă gândesc nu  e chiar aşa de bine pentru că nu prea ştii cu ce să te îmbraci. Dacă te îmbraci prea subţire rişti să răceşti, iar dacă te îmbraci prea gros rişti să ţi se facă prea cald. Eu îs, oricum, bucuroasă că s-a încălzit.
      1) Azi mi-am scos rolele de la...cutie (voiam să spun naftalină, dar nu prea mergea). Şi desigur, cum îs "[(s)ex]pertă" în mersul pe role am început uşor. Adică nu m-am avântat ca vaca pe meleaguri necunoscute ci am început uşor prin casă. Când mergeam şi eu aşa mai bine şi rulam fin...văd că se apropie o nenorocită de mine. o uşă...Băi..şi ce se apropia încă...Eu, după cum am zis, sunt "[(s)ex]pertă"...atât de "[(s)ex]pertă" încât habar nu am să încetinesc (ce să mai zic de oprit..). Inevitabil să mai spun că am pupat uşa de credeam că mi-am spart buzele....Afară încă nu am tupeu să ies cu rolele. Dacă în casă mai pup o uşă ceva...afară  cred că pup direct cimentul...
      2) Mâine am chimia şi nu am decât o notă şi ştiu să scriu doar nişte reacţii amărâte....Naşpa.
      3) Mâine am franceza...Lecţie de gramatică.
      4) Abia aştept să vină vacanţa aia...
      5) Vreau să învăţ limba engleză repejor...
      6) Desigur, vreau o ciocolată...
      7) Duc lipsă de vorbăraie cu cineva...
      8) Când iei o notă X,25 (unde X se scrie de mâna profesorului) de ce dracu te mai plângi când tu nu ai făcut din lucrarea aia decât 5%??
      9) De ce înjuri un profesor când tu eşti un/o tâmpit/ă şi îţi bagi şi scoţi ceva din şcoală şi profesori....când nu îţi dai silinţa să înţelegi ceva, când tu râzi ca prostu'/proasta la ore...Spune tu, imbecilo/imbecilule...de ce înjuri şi critici un profesor? Te simţi mai bine? Ai orgasm?...
    10) Nu sunt o persoană care ridică profesorul în slăvi şi-l pupă-n...undeva, dar îmi e cam scârbă când aud că un răhăţel cu ochi înjură un profesor  "cum dracu a putut să-mi pună mie muistu/muista ăsta/asta nota  asta...să-mi bag BIP..în el/ea..."...când tu ai copiat sau ai scris numai câteva rânduri...

Cam atât...că m-a apucat somnul...

sâmbătă, 17 martie 2012

Fericirea

    "Fericirea îşi are originea în suferinţă, şi oricât de mult am dori să trăim numai în fericire este absolut imposibil, întrucât fără suferinţă, aceasta niciodată nu-şi va arăta miraculosul spectru." - Sorin Cerin
Ce este fericirea? Oare ştim cu adevărat ce este ea? Este o stare, un sentiment...Cine sau ce ne face să fim fericiţi? El, ea, ei...cine?
Aşa cum a zis şi Sorin Cerin, fericirea îşi are originea în suferinţă. Fericirea e acea stare pe care o simţim, o avem atunci când luăm o notă mare la un obiect, atunci când se întâmplă ceva frumos în viaţa noastră, atunci când cineva drag nouă este fericit, atunci când... 
Atunci când suferim din diverse motive, o să existe mereu o uşă spre fericire. Fie o vedem noi, fie ne-o arată ceilalţi. "Ceilalţi" joacă un rol foarte important în fericirea noastră. Fără "ceilalţi" care să ne fie aproape nu prea suntem fericiţi. "Ceilalţi" sunt reprezentaţi de: familie, rude, prieteni, chiar şi de animalele de companie. Atunci când suferi "ceilalţi" îţi simt  durerea şi încearcă pe cât posibil să te scoată din această stare. Îţi zâmbesc, îţi oferă prăjitura lor, te fac să uiţi de tot, fac orice pentru a-ţi ridica moralul. De ce? Pentru că fericirea contează. Dacă tu nu eşti fericit, nici "ceilalţi" nu sunt. 
Dacă nu am cunoşte suferinţa nu am putem cunoaşte nici fericirea ...
Oare am rezista să fim mereu supăraţi şi nefericiţi? Sau am vedea asta ca pe ceva normal? Oare este normal să fim mereu fericiţi? Oare este anormal să dorim să fim mereu fericiţi? Eu pot să zic că "Da, trebuie să fim fericiţi mereu", dar oare nu greşesc cumva spunând asta? Nu trebuie să fim mari filozofi şi nici nu trebuie să despicăm firul în patruzeci pentru a găsi răspunsul.Cred că răspunsurile la aceste întrebări se găsesc în sufletul fiecăruia dintre noi.
Hai să nu mai privim spre trecut, spre fericirile care au trecut...haideţi să le trăim pe acestea de acum.
    "Când o uşă a fericirii se închide, o alta se deschide; dar, deseori, ne uităm atât de mult la uşa închisă încât nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi"- Helen Adams Keller

miercuri, 14 martie 2012

Valea plângerii...doar aici...în direct

   Şcoala asta a cam început să-mi fure tot timpul. Şi nu prea îmi pare bine. Învăţ, scriu...şi cat atâta pentru că nu mai am timp de nimic altceva. Nu îi înţeleg pe restu' când zic că se plictisesc, nu au ce face...etc. De exemplu, ieri am scris la franceză, am scris şi învăţat la chimie, am învăţat la geografie  şi am făcut şi două desene la desen. Toate astea s-au desfăşurat în intervalul 15-20, fără niciun pic de calculator şi fără mers pe principiul: "pauzele lungi şi dese, cheia marilor succese".
Azi m-am documentat în legătură cu o poezie şi am şi scris ceva despre ea, mi-am făcut parţial tema la mate şi am făcut un desen pentru P.J. şi cam gata...Am obosit, vreau să dorm..
Şi nu mai înţeleg ceva...eu învăţ, pot să zic că tocesc (spre exemplu, reacţiile la chimie pentru că nu le înţeleg), dar cu toate acestea tot nu am note aşa cum aş vrea eu. Cât am învăţat pentru lucrarea aia la chimie, visam reacţiile... şi cu toate astea am luat un mare 5, cu tot cu un punct bonus. Colega mea care a copiat, nu de la mine...ci de pe nişte foi, a luat 6. Şi ea nu a învăţat nimic-nimicuţ. Nu avea habar nici măcar de o definiţie...nu prea îmi convine...
Şi la română scrie după mine. La biologie la fel. La geografie la fel....să-mi bag ceva...m-am săturat. La unele obiecte aş vrea să ne asculte, iar la altele aş vrea să dăm lucrare. De exemplu, la istorie aş vrea să ne asculte. Eu îmi învăţ ca proasta înşpe pagini, iar alţii copiază de pe telefon...Eu merg pe principiul: mai bine îmi tocesc creierii, decât să mă prindă.
Dacă ar vrea şi M. m-aş muta cu Floarea...Am devenii nişte ase. Amândouă la mate, română, biologie, geografie, istorie, informatică...dar pe cont propriu la chimie. Cam aşa ne-am ajuta. Eu cu coleg...canci...doar eu îs sursa..."spune-mi şi mie aici, zi-mi şi mie aici"...că eu scriu...Mi-s proastă că dau, ştiu...
    Eşti bun numai atunci când dai, dar atunci când vrei ceva...de foarte puţine ori primeşti înapoi. Aici mă refer la toţi oamenii cu care intru în contact. Sunt de aceeaşi părere cu tine, te ridică în slăvi, îţi cântă în strună doar atunci când le este bine şi lor. Dar atunci când le cam întorci spatele din motive pur personale încep să te înjure, să te bârfească...Azi îţi e prieten, mâine te bârfeşte pe la spate...
   
  Şi acum ceva diferit:
Cum se numeşte ramura care se ocupă cu creşterea animalelor?
        Zoofilie :D
(Seamănă "zoofilie" cu "zootehnie", nu? Dar îs diferite parcă, nu?)

duminică, 11 martie 2012

Ce caută lumea şi ce găseşte...

Fiind curioasă din fire...am vrut şi eu să ştiu ce caută lumea pe nenea Google de ajunge la mine:
    1-  "ce mai face zappy"
       Ce să facă Zappy...bine, sănătoasă...este agasată de al său frate...
    2- "ce să îi faci vecinului cu bormaşina"
       Simplu. Te duci la el, îi ceri să îi vezi bormaşina şi îl strângi de gât cu cordonul...nu ăla ombilical...Ok?
    3- "barbat labagiu"
        Sigur nu am aşa ceva aici...Deci îţi spun sigur...
Cam astea-s ciudăţeniile...momentan...adică mai sunt câteva, dar alea mai târziu.
Şi acum cireaşa de pe colivă...sunt cum dracu era...ăia din Haiti au net? E cineva din Haiti pe aici? Dacă da, să dea din mânuţă...

sâmbătă, 10 martie 2012

Dietele şi slăbănoagele...

    Hmm..nu am mai scris cam de mult şi nu pentru că nu am idei, ci pentru simplul fapt că mi-e lene...Cred că e din cauză că începe să se încălzească...sau pentru simplul motiv că-s eu mereu leneşă. :D Aşa..mă gândeam să scriu ceva despre nervii acumulaţi în ultimele zile, despre 8 martie, despre şcoală..despre venirea primăverii şi ce plăcere îmi provoacă ea, despre "Şcoala altfel"....dar nu o să scriu nimic din astea. O să scriu despre diete...Da, exact...despre diete. Acum să nu vă aşteptaţi că o să dau eu vreo dietă de o să deveniţi păpuşi peste noapte. Nu, desigur că nu.
Vreau să scriu despre dorinţa de a ţine diete pornind de la dorinţa Floricicăi de a ţine o dietă pentru a scăpa de alea câteva kg. care o supără.
Eu sunt slabă. Deja m-am obişnuit cu ideea de a mânca orice şi a nu mă îngrăşa. Mănânc orice, oriunde, oricând, în orice cantităţi fără a mă uita pe ambalaj să văd câte calorii care...fără să-mi fac griji că "vaaii..mă voi îngrăşa..."...fără...multe altele. Sunt slabă şi m-am obişnuit cu idee. Unii îmi zic că-s prea slabă, alţii mă fac anorexică, alţii zic că ar mai trebui să mă îngraş...dar nu ţin cont de părerea lor. Dacă eu mă simt bine în pielea mea, de ce să îi ascult pe alţii? Să lămuresc ceva...am aproape 1,60 şi 50 de kg. Eu consider că e suficient pentru vârsta şi înălţimea mea.
Niciodată nu am ţinut o dietă...De ce? Pentru că nu avut pentru ce. Dacă aş fi simţit nevoia să dau câteva kg. jos, tot nu aş fi ales dietele. De ce? Pentru că-s prea drastice şi inumane...unele. De exemplu Floarea ţine  o dietă disociată, din câte am citit pe blogul ei, iar în una din zile mănâncă doar fructe: "
Ziua 4: Fructe Am tăiat fructele cubuleţe (o portocală, un măr, 3 kiwi) şi am pus o lingură de zahăr peste ele într-un castronel ce colorate erau
Prânz: Orice fel de fructe în cantitate nelimitată
Cină: La fel ca la prânz ". Acest tip de dietă mai prevede ca "pe parcursul dietei, o dată pe lună, trebuie obligatoriu ţinută o zi în care se bea doar apă; aceasta trebuie să urmeze după ziua de fructe, după care continuăm cu ziua de proteine."   Mie mi se pare înfometare....
Dacă aş vrea să scap de câteva kg. care mă supără nu aş apela la nicio dietă. Aş alerga, aş face mult, mult sport...aş încerca să mănânc regulat, puţin, des şi sănătos. Nu m-aş pune în situaţia de a mi se face rău, de a leşina, de a da în alte probleme...
Multe fete se consideră grase..."Oooo..vaaaii...ce grasă sunt. Gata, trebuie să slăbesc." De ce gândesc  aşa? Pentru că asta văd în reviste, trup zvelt...sculptat de o mână de înger...pentru că sunt ridicate în slăvi slăbănoagele, pentru că "dacă ai câteva kg în plus" vei fi arătat cu degetul, pentru că vor să fie perfecte...
Perfecţiunea nu există. Nimeni nu-i perfect. Fotomodelele sunt nişte anorexice care se consideră grase. Sunt piele şi os şi totuşi sunt ridicate în slăvi. Nici să fii gras ca să nu poţi să te ridici din pat sau mai rău, să se rupă patul cu tine...dar nici să poţi să-ţi numeri coastele, să fii un "schelet ambulant". 
Fetele vor să fie slabe pentru că: aşa văd prin reviste, asta se promovează, pentru că e "mişto" să fii slabă, pentru că râd idioţii/idioatele de ele, pentru că le este ruşine de felul în care arată, pentru că cică arată mai bine corpul unei slăbănoage, pentru că cică stau hainele mai bine, pentru că...cine ştie mai ce...
În concluzie pot spune că: 
    1. Sunt slabă şi mi-e bine aşa cum sunt
    2. Nu mă consider anorexică
    3. Nu simt nevoia de a mă îngrăşa
    4. Nu mă interesează criticile
    5. Dacă aş fi fost grasă sigur nu aş fi ţinut o dietă
    6. Aş obliga fetele care vor să slăbească pentru a ajunge ca un fotomodel să treacă niţel pe la psiholog
    7. Nu-mi placă că fetele vor să fie slabe
    8. Sigur mai era ceva, dar am uitat...

marți, 6 martie 2012

Fără chef...

   În ultimele zile nu prea am mai avut chef de calculator. Astăzi am revenit, dar fără chef de a scrie ceva...ceva...inteligent. Ce vorbesc eu aici? De unde atâta inteligenţă? Eu nu scriu inteligent, ci scriu ceea ce-mi trece prin cap exact atunci. Sau mai bine zis exact ca acum...scriu aiureli. Asta e...
Nu am chef să scriu ceva mirobolant sau poate am...dar nu ştiu ce. Eh..în fine.
La info azi a luat unu' 7...exact nota pe care o am eu...şi eu ştiu mai multeeee...Nu-i corect. Plus că ala chiuleşte mult..foarte mult...UNII profi îs proşti. Am o foame continuă în mine. În rest...abia aştept să vină căldurica. 
Mâine am muzica şi sportul...şi chimia...iubirile mele...La română nu ştiu cum se face că eu nu am nicio notă, pe când alţii au şi câte trei note...Hmm...
Am o pofta de nişte gogoşici glazurate cu ciocolată...sau de nişte napolitane glazurate cu ciocolată...sau de un cotlet de porc glazurat cu ciocolată. De ce nu?...Gata, nu mai vorbesc de mâncare...
O să revin cu ceva texte mai...texte..data aviatoare.
Vine, vine...priiimmăăvaaraaa...
Acum vă las cu o melodie care mi s-a întipărit în minte...(chiar dacă o aveam în posesie de ceva vreme, până nu am ascultat-o pe blogul Floricicăi nu prea simţeam nevoia de a o asculta aproape continuu...)
Ascultare plăcută...
Pony v-a pupat...





vineri, 2 martie 2012

Dialog cu Doamne-Doamne

- Doamne-doamne...mă auzi?
- Desigur că te aud, copilă dragă...
- Doamne-doamne, tu exişti?
- Desigur că exist, copilă dragă...sunt chiar lângă tine, sunt în sufletul tău, sunt în inima ta, în gândul tău...
- Şi câţi ani ai?
- Am mulţi, foarte mulţi...
- Cât de mulţi? Buni zice că ai atâţia ani cât are şi pământul...Buni are dreptate?
- Desigur că are dreptate. Am foarte, foarte mulţi ani...
- Doamne-Doamne...Buni mi-a zis că ţii lângă tine mulţi îngeraşi pe care noi oamenii nu-i putem vedea. Aşa-i?
- Desigur că da. Ţin lângă mine mulţi îngeraşi, dar pe unii îi trimit pe pământ sub forma unor oameni.
- Cum adică Doamne-Doamne?
- Părinţii, bunicii, mătuşa, unchiul...sunt îngeri trimişi de mine pe pământ pentru a avea grijă de tine, pentru a te ocroti...
- Doamne-Doamne, Buni mi-a zis că tu iubeşti pe toată lumea. Este adevărat?
- Desigur că da...eu iubesc pe toată lumea pentru că e creaţia mea, e suflet din sufletul meu...
- Înseamnă că mă iubeşti şi pe mine Doamne-Doamne, nu-i aşa?
- Desigur că da, copilă dragă...
- Doamne-Doamne şi îngeraşii sunt frumoşi?
- Desigur că da. Tot ceea ce fac eu e frumos, atât lumea pe care o vezi tu, cât şi pe cea pe care nu o vezi...Îngerii sunt foarte frumoşi şi au şi aripioare...
- Doamne-Doamne, te rog să nu te superi pe tata atunci când mai zice ceva rău despre tine...te rog să nu-i faci nimica...
- Promit copilă..
- Doamne-Doamne, cum poţi să iubeşti pe oricine chiar dacă  nu toată lumea te iubeşte pe tine?
- Copilă dragă, eu îi iubesc pentru că sunt suflet din sufletul meu...sunt creaţia mea, copii mei...ei greşesc, dar tot la mine vor veni cu capul plecat ca să-şi ceară iertare...iar eu atunci îi voi ierta.
- Doamne-Doamne...Buni zice că l-ai chemat pe bunicu' meu la tine pentru că era un om foarte harnic...este adevărat?
- Desigur că da. Bunicul tău şi-a luat locul binemeritat. Toată viaţa şi-a dedicat-o mie...iar eu acum îi răsplătesc credinţa pe care a avut-o pentru mine...
- Doamne-Doamne...
- Daaa copilă...
- Îţi mulţumesc că m-ai creat şi că sunt sănătoasă...dar acum trebuie să mă culc...Pot?
- Desigur că da...
- Doamne-Doamne...o să mai vorbim şi mâine?
- Desigur că da...


     (Dacă începi să vorbeşti cu dumnezeu ori ai înnebunit şi trebuie să te duci urgent la un spital de nebuni, ori ai mâncat prea multă mâncare şi cred că era şi alterată, ori ai tras ceva pe nas, ori ţi-ai injectat ceva în venă, ori te doare ceva atât de tare încât începi să ai halucinaţii, ori ai băut prea mult, ori te-ai lovit la cap, ori ai imaginaţie prea bogată.......ori ai murit)

joi, 1 martie 2012

Părerea celorlalţi contează..

    Eu am o mică chestie întipărită în creieraş...e o chestie frumoasă, din punctul meu de vedere, dar mi-e frică să o fac din cauza a ceea ce ar putea spune cei din jurul meu. Am zis de atâtea ori că nu trebuie să-mi mai pese de ceea ce zic cei din jurul meu. Ei nu ştiu ce vreau, ce îmi doresc, dacă e bine sau nu pentru mine. M-am săturat ca alţii să decidă pentru mine, să fiu văzută altfel atunci când zic ceva mai deplasat.
M-am săturat să le explic alor mei că eu cu dumnezeu suntem prieteni foarte depărtaţi. Le tot repet asta cam de când aveam vreo 13 ani şi de fiecare dată se uită cu acea privire furioasă la mine. De ceva melodii mai "colorate" nici nu se pune problema. Deci fără...sunt fată, sunt mică..ce naiba...
"Nu te îmbrăca cu aia...aia nu îţi va sta bine, aia nu-i pentru tine...aaa..blugii ăia nu..clar...cum să porţi aşa ceva...porţi prea multe culori închise...dă-ţi părul ăla din ochi...dă muzica mai încet...de ce nu scrii...iar stai la calculator...de ce asculţi muzica asta...mai taci din gură...o să faci asta...o să te duci şi o să cumperi...eu vreau să faci facultatea asta pentru că e folositoare....................................." 
Deci m-am săturat ca altcineva să-mi dicteze. Să-mi dicteze, dar doar într-o anumită măsură. Să mă lase pe mine să mă îmbrac aşa cum vreau eu. Cu fusta la lungimea la care vreau eu, cu bluza aia neagră şi cu tenişii ăia...nu îmi plac hainele elegante....deci nu o să mă îmbrac aşa cum vor ai mei...clar...Uneori mă scot din sărite când vorbesc despre cine ştie ce paţachine care plecă noaptea în club şi vin de acolo crăcite (să nu zic altfel...) şi dau ca exemplu...că nu e normal aşa ceva...că nu ştiu ce...ok, nu-i normal, de asta îmi dau şi eu seama...dar mă enervează că după ei toţi oamenii ar sta într-o cutie până la vârsta de 30 de ani.
De multe ori îmi atrag atenţia ca nu cumva să mă apuc de fumat, că-i rău că nu ştiu ce...şi tot de multe ori îmi stă pe limbă o întrebare: "Tu de ce fumezi...???De ce arunci banii aiurea pe un pachet de ţigări în fiecare zi?" (întrebare adresată tatălui meu). Le-aş spune să stea liniştiţi că oricum nu-mi place gustul lor...Nu-mi place ca atunci când întâlnesc pe cineva pentru prima dată şi văd că fumează imediat cataloghează acea persoană drept "aşa nu".
Şi acum chestiuţa care îmi stă mie pe creieraş...tatuajul. Exact. Tatuajul. Cred că dacă mi-aş face un tatuaj, nu cred că m-ar mai recunoaşte ca şi copilul lor...sau s-ar supăra pe mine şi nu mi-ar mai vorbi...şi ar fi tot aia...
Deci da...am un pitic pe creier care mă tot fute la cap că el vrea tatuaj. Ştiu ce tatuaj vreau, ştiu unde...dar nu ştiu dacă o să mi-l fac vreodată...De ce?? Pentru că părerea celorlalţi contează...cică...
Abia aştept să-mi creeaz propria mea viaţă şi nimeni să nu-şi mai bage nasu' în ea...

1 Martie

    Cică azi e 1 Martie. Cică e Mărţişorul...Parcă nu prea mai are niciun farmec această zi, cel puţin pentru mine... sau poate are, că doar a venit primăvara (calendaristic vorbind că în temperaturi nu prea se simte).
Deci, cum ziceam...azi e 1 martie, ziua mărţişorului...Băieţii dăruiesc mărţişoare, flori, ciocolăţi (ciocolate? ) fetelor. E o zi în care se împar pupici...bla-bla-blaa...
    De la un timp, nu ştiu de ce, dar nu prea îmi mai plac sărbătorile. Nici cele religioase nici de-astea aşa...gen 1 martie, 8 martie...24 februarie. Nu-mi mai plac. Nu mai au niciun farmec. Sunt doar sărbători, dacă le pot numi aşa, mai mult comerciale, în care comercianţii încearcă să-ţi bage pe gât tot felul de prostioare. Acum se scot banii din vânzarea florilor...aşa că de ce să nu pună câţiva lei în plus comerciantul, adică ţiganul, la florile pe care le vinde?. Acum să fim serioşi, cine vinde flori la colţ de stradă? Ţiganul, nu?. Azi-dimineaţă un ţigan vindea  zambile cu 2 lei buchetul. Ora 14:10. Acelaşi loc, acelaşi ţigan, aceleaşi zambile expirate..preţul..5 LEI. Exact. Adăugase câţiva lei..pentru ce? Numai el ştie. Toţi vor să se îmbogăţească în zile de-astea. Trecând peste hoţia cu florile trecem la mărţişoare făcute cadou gagicilor.
O pizdulică care nu s-a băgat cu tine în seamă un an întreg, fix de 1 martie şi-a adus aminte de tine şi te întreabă dacă i-ai luat mărţişor. Te întreabă asta în timp ce îşi încolăceşte mânuşiţele în jurul gâtului tău la fel cum se încolăceşte un şarpe....Dacă ai bun simţ, o să-i zici că i-ai luat sau că nu i-ai luat, după caz, şi îi promiţi că o să-i iei la anu'. Dacă eşti nesimţit poţi să-i zici că "mărţişoru'" e în pataloni :D, cred că o să se bucure oricum.
Chiar spunea cu glăsciorul ei de pizdulică una azi în autobuz că, cică, măcar în astfel de zile trebuie să fie şi fata/femeia sărbătorită şi toată lumea trebuie să se poarte frumos cu ele...că doar aşa mai primesc şi ele vreo floare...Sunt fată da' nu m-aş plânge că nu am primit o floare, sau că nu sunt băgată în seamă de cine ştie cine... Gândire de pizdulică doritoare de atenţie masculină. Dacă tu ca mascul îndrăzneşti să te duci fără un trandafir poleit cu aur la a ta gagică, pune asta un bot...mamă,mamă...nu mai vorbeşte cu tine un an.
M-am cam abătut de la subiect şi nu am scris numai de ziua de 1 Martie. În fine...
   O primăvară fercită..!!!
 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.